nori albi destr?ma?i -
b?trâna alb?stre?te
cear?afuri vechi
Cristina-Monica Moldoveanu
Îmi place s? insist asupra imaginilor pentru a descoperi aproape senzorial firele în care ele se despletesc pentru a se reîmpleti într-o ?es?tur? simbolic? ce le reune?te.
Norii albi destr?ma?i dau cerului un aspect sc?mo?at. Seninul e mai pregnant cînd albul norilor este bine conturat ?i, uneori, aurit de lumina soarelui aflat în spatele lor. Iar albastrul e mai adînc în contrast cu albul lor coagulat. Destr?marea norilor îns? sp?l?ce?te vopseaua cerului.
Pentru a în?elege ideea a ceea ce face b?trîna trebuie s? ne întoarcem în vremea ei ?i s? afl?m ce este
alb?streala. Este vorba de o substan?? de culoare albstru-indigo care era folosit? pentru albirea rufelor. Str?mo?ul unor produse de genul tide-ului din reclamele de azi.
Folosind jocul de cuvinte în care
alb?stre?te st? pentru
albe?te, joc de cuvinte pe care uzul l-a erodat, autorul ne atrage aten?ia asupra sensului simbolic pe care i-l atribuie aici lui
alb?stre?te. Albind cear?afurile îng?lbenite, b?trîna ar vrea s? recupereze, într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului sp?l?cit, senin?tatea din vremea cînd a?ternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodat?, dar numai ea mai de?ine puterea magic? de a însenina spiritul în?lbind cear?afuri.
stejar desfrunzit -
o veveri?? ron??ie
luna plin?
Cezar F. Ciobîc?
Exist? o unitate evident? de inten?ii între cele dou? imagini. Este ca ?i cum
stejarul desfrunzit ar fi realizat scenografia pentru evolu?ia scenic? fantastic? a veveri?ei. Organizarea spa?iului scenic este semnificativ? pentru a surprinde nuan?at momentul ?i locul ac?iunii. Se pare c? toamna nu este doar decorul unor banale întîmpl?ri din via?a necuvînt?toarelor, ci ?i rampa de lansare pentru scene fabuloase care împ?rt??esc, f?r? cuvinte, celor care le v?d cu ochii min?ii, tîlcuri neb?nuite.
vântul toamnei
deschizând toate por?ile -
niciun oaspete...
Valeria Tama?
Opozi?ia de în?eles între cele dou? p?r?i ale poemului, aparenta descuiere primitoare a por?ilor ?i certitudinea faptului c? niciun oaspete nu trece prin ele, z?d?rnice?te speran?ele ospitaliere.
Vîntul este autorul ambelor fapte, el zgîl?îie ?i face por?ile s? se zbat? în balamale, el a gonit to?i oaspe?ii poten?iali din peisajul pustiit. Toamna se concentreaz? în fiin?a lui ?i iradiaz? triste?e peste întreaga lume. Un kigo perfect realizat prin punerea în valoare a stihiei care este vîntul.
Aniversare -
în fereastr?-mi bat numai
frunzele toamnei
Cristina Ailoaei
?i poemul de mai sus, într-o manier? mai intimist?, ?inte?te aceea?i expansiune a toamnei într-un spa?iu acum mai accentuat sufletesc. Acutizat? de momentul aniversar, absen?a oaspe?ilor a?tepta?i, face ca zbaterea frunzelor în vîntul toamnei s? g?seasc? o fiin?? mai sensibilizat? la triste?ea pe care ele o spovedesc.
Numai este cuvîntul care concentreaz? energia emo?ional? a poemului. El spune, decent, discret, c? a?tept?rile sînt contrariate. Triste?ea are surdina concrescut?.
(haiku-urile comentate sînt cele premiate la etapa a 202-a a concursului s?pt?mînal desf??urat pe Romanian Haiku)