proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cuvântul, racordat la tehnic? ?i progresul comunit??ii, ?i-a descoperit noi virtu?i. Astfel, în scris sau vizualizat, poate face înconjurul lumii stocând informa?ia cultural?, politic?, sociologic?.
El devine un reper subtil, un personaj controversat pe scena unui Teatru Mundi, c?p?tând o perspectiv? multidimensional? în mi?carea ce transform? percep?ia ?i în?elegerea. S-a afirmat adeseori despre cultura mass-media c? deplaseaz? câmpul gravit??ii sistemului nostru de referin??, c? pune problema în termeni de realitate ?i de pseudorealitate.
C? ast?zi tr?im mai multe realit??i o sim?im din plin, dar impresia celei mai puternice realit??i apar?ine radioului ?i televiziunii. Filmul, teatrul, literatura, deschid calea de acces spre real prin intermediul cuvântului scris sau rostit, prin rapiditatea ?i modalitatea lui de transmitere, transformând chiar comunicarea la care se mai adaug? plusul ?i aportul imagina?iei.
Avea dreptate Baudelaire când o saluta pe regina facult??ilor: imagina?ia, „divin înrudit? cu infinitul.” Dac? o carte scris? se adreseaz? în primul rând na?iunii, o pagin? rostit? din aceea?i carte î?i mai adaug? ?i puterea auditiv? care submineaz? sensibilitatea ?i afectivitatea.
Astfel, comunicarea de la emi??tor la receptor se efectueaz? printr-un circuit special, printr-un transfer empatic. Simultând ?i provocând cele dou? atribute, procesul incumb? o percep?ie cultural? corect?, o intimitate deosebit? cu receptorul, o experien?? câ?tigat? prin studiu ?i inteligen??.
Cuvântul poate s? se loveasc?, s? se mi?te, dând na?tere unor noi forme de comprehensiune a limbii, limba vorbit? de scriitorul operei sale devenind un remarcabil model de flux, preg?tindu-i pe ascult?tori ?i cititori pentru îndelungatele exerci?ii de cultur? ?i civiliza?ie. Un metronom cu totul diferit bate m?sura în spinarea noastr?, ra?iunea actual? se deplaseaz? într-o alt? tonalitate ?i dac? totul s-a spus, îi a?tept?m în continuare pe scriitori s? completeze paginile albe ale literaturii contemporane, a?tept?m un debut decantant în poezie, a?tept?m un prozator român care s? fie tradus în toate limbile p?mântului.
Dar cititorul cu urechea de la col?ul str?zii, acest singuratic, reprezint? mul?imea. Mul?imea este tot ce poate fi mai nefilozofic, ea nu are timp ?i nici chef pentru literatur? sau filozofie, ea î?i tr?ie?te cu atâta pl?cere via?a ei, încât nu are nevoie de concepte, ea este o past? f?r? form? dar cu instincte nu o dat? inteligente.
Mul?imea str?zii simte colosal, nu gânde?te deloc dar alege bine, num?rul mare nu decide în cele din urm? nimic. Pe cât de mult? pe atât de slab? este mul?imea, st?pânul ei este, singuratic, scriitorul, mul?imea îl scoate din anonimat, îl scoate vorba vine, c? nu tot ce face parte din aceast? mul?ime particip? la aceast? scoatere.
?i totu?i o parte din ea îl scoate pe scriitor din anonimat, se las? în extaz, calc? în picioare autoritatea lui, dup? care îl bea într-o lingur? de ap?.
Scriitorului îi ajunge c? prin cuvântul s?u este nemuritor. El exist? de când lumea, el este de fapt un prim termen, cheia de bolt? a micului sistem filozofic.
Dar pentru cel de-al doilea termen, acela al str?zii, filosofia este un rahat. Acest „el” al str?zii crede c? milioanele de dolari sunt alfa ?i omega, în timp ce scriitorul, atunci când termin? de scris o carte, nu î?i dore?te decât s? o uite, pentru a se apuca de scris o alta.