proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Opinia Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1891-1971) despre ”Cioburile de cristal” scrise de C.P.B. între 1954-1981:

”...Pentru mine, important e c? ai luat deprinderea reflec?iilor ?i c? î?i place s? glosezi via?a ?i incidentele ei latente. (...) Însemnarea cu furtunile de nisip e într-adev?r frumoas? ?i frumos exprimat?. Dar, cum spuneam, pre?ios e c? n-ai astâmp?r, c? gânde?ti ?i notezi ce-?i sugereaz? via?a. Restul va veni de la sine.
?i s? nu uit: portretul ce mi-ai d?ruit l-am a?ezat pe peretele din fa?? ?i a recoltat multe laude de la unii ?i al?ii dintre vizitatori, ceea ce m-a bucurat îndeosebi. Cu fiecare zi, privindu-l, am ?i eu impresia c? trebuie s? cultivi ?i pictura, nu numai poeziile ?i aforismul.” (24 mai 1964)



1
N-am s?-mi deplâng nicicum valoarea reflec?iilor ?i a gândurilor pe care le-am notat aici, pentru motivul c? nu-s nici atât de bune ca s? le memorez, nici atât de rele ca s? le ?terg, dar am s?-mi regret de fiecare dat? gândurile care mi-au venit prin minte ?i pe care, pentru motivul c? nu le-am notat imediat, le-am uitat. Despre ele voi spune întotdeauna, cu nepref?cut? nostalgie ?i mâhnire, c? ar fi fost cele mai bune.

2
Cu cât d?ruie?ti mai mult? în?elepciune, cu atât î?i cre?te propria-?i în?elepciune.

3
Trebuie s? observi un an pentru a în?elege o singur? clip?.

4
Fericit ar trebui s? fie acela care, în fiecare zi, gânde?te cu dezinteresat? d?ruire cum s? îmbog??easc? ?i s? înfrumuse?eze via?a, experien?a ?i cuno?tin?ele altora, încercând s? le îndrume existen?a tuturor, dar ce trist este totu?i c? el nu-i poate face nici pe oameni mai ferici?i ?i nici m?car pe sine însu?i.

5
Nu înseamn? c? ai prev?zut nimic dac? nu ai prev?zut ?i imposibilul.

6
Oamenii ne privesc succesele noastre cu binoclul întors ?i prin ochelari fumurii, pe când gre?elile ni le analizeaz? cu lupa sau chiar cu microscopul. (1954)

7
Progresul, de obicei, este un rezultat al nemul?umirii de sine, chiar ?i atunci când ai realizat un lucru bun, îns? când ?i-ai propus mai înainte înf?ptuirea altuia ?i mai bun, dac? se putea - des?vâr?it. (1954)

8
Insuccesul poate fi, câteodat?, primul pas spre izbând? ?i spre glorie, dar ame?eala gloriei totdeauna este preludiul insuccesului.

9
Cine se culc? pe lauri se treze?te pe urzici.

10
De ?inut minte: prostia se ascunde de multe ori sub masca inteligen?ei, iar inteligen?a sub masca prostiei.

11
O singur? oglind? nu-?i poate ar?ta decât fa?a, nu ?i profilul.

12
Tr?darea nu râde decât tremurând de spaim? înaintea Drept??ii.

13
Mierea înghi?it? de viespi se transform? totdeauna în venin.
F?r? un ideal în via?? omul este o busol? f?r? ac.

15
Dac? ai sem?nat cu mâna când b?tea vântul, s? nu cau?i rodul în partea unde ai azvârlit semin?ele.

16
Într-o mare oricât de multe fluvii s-ar rev?rsa, ea nu se umple niciodat?. Setea de a ?ti a omului se aseam?n? mult cu �setea� m?rii.

17
Dragostea se aga?? de aparen?e pân? le transform? în false certitudini. (1954)

18
Lumea antic? reprezenta alegoric timpul sub aspectul unui car în care se afla Cronos, zeul recoltelor ?i al timpului, mânând opt cai întin?i într-o fug? ame?itoare. Ast?zi, desigur, ar trebui ca timpul s? fie înf??i?at simbolic sub forma unei rachete cosmice.

19
Omul este legat de via?? prin instincte ?i de moarte prin ra?iune. Existen?a mor?ii ÎI for?eaz? pe om s? filosofeze.

20
Via?a este o sintez? motrice a materiei inerte.

21
Cea mai mare victorie a materiei a fost via?a; cea mai mare victorie a vie?ii ?i a naturii a fost omul. Iar cea mai mare descoperire a omului din toate timpurile este s? afle adev?rul despre existen?a lui Dumnezeu.

22
Omul, într-un fel, s-a creat pe el însu?i - gra?ie în?elepciunii imprimate de for?a divinit??ii.

23
În?elepciunea este frumuse?ea gândirii, bun?tatea este frumuse?ea sufletului.

24
Popoarele sunt organele vii ale planetei, ochii cu care ea prive?te cosmosul de jur-împrejur. A?a cum un corp viu are nevoie de mai multe organe pentru a tr?i, la fel are nevoie Terra de toate popoarele, f?r? excep?ie.

25
O genera?ie n?scut? ?i crescut? într-o er? de pace este o genera?ie mai inteligent?, mai cult? ?i mai s?n?toas? decât una dezvoltat? într-o perioad? în care spectrul r?zboiului i-a întunecat orice perspectiv?.

26
P?mântul s-a n?scut din str?lucitorul Soare, iar noi am evoluat din P?mânt. A?adar, ne-am n?scut din Lumin?! (1955)

27
Solidaritatea între to?i oamenii p?mântului contra r?ului terestru face ca aceast? planet? mai mult lichid? s? devin? mai solid?.

28
Cea mai mare imposibilitate din lume este ca o fat? frumoas? s? nu fie iubit?.

29
Dezbin?-i pe cei r?i ?i une?te-i pe cei buni!

30
O în?elepciune cheam? pe alta.

31
Comunismul este un cadavru parfumat cu esen?ele cele mai fine care ame?esc spiritele celor slabi ?i le otr?vesc.

32
Schimbarea vechilor orânduiri sociale: coad? nou? la bici vechi.

33
Libertatea este înarmat? cu fulgerele drept??ii care, la timpul potrivit, vor tr?sni ?i pe cel din urm? titan.

34
Tiranii nu trebuie l?sa?i s? se cread? genii.

35
Revolu?iile mari produc oameni mari, iar asemenea oameni mari devin fermentul de baz? ce între?ine viu spiritul revolu?iei care i-a n?scut, dinamizând întreaga contemporaneitate prin personalitatea ?i prin exemplul lor glorios.

36
Sângele v?rsat de str?mo?i la r?d?cinile Patriei a f?cut ca Patria s? ni se ridice pe treptele cele mai înalte ale gloriei ?i libert??ii, ?i s? devin? mai puternic? decât orice vr?jma? pe care l-am avut vreodat?. Jertfele str?bunilor no?tri, durerile ?i încerc?rile lor ne-au c?lit ?i ne-au z?mislit mai viguro?i, mai în?elep?i ?i mai devota?i ca oricând.

37
A te jertfi pentru libertatea propriei tale na?iuni este un act de nobil ?i înalt patriotism, dar a te jertfi pentru libertatea altei na?iuni este gestul suprem de altruism universal, din care a izvorât marea iubire de oameni, iubirea universal? îns??i. (955)

38
Cine ajut? pe tr?d?tor s? scape, el însu?i este de dou? ori tr?d?tor.

39
Niciodat? nu devine cineva mai darnic ca atunci când d?ruie?te din avutul altuia.

40
Descurajarea este sora la?it??ii.

41
Lenea se mai manifest? uneori ciudat ?i printr-o bizar? dorin?? de a te apuca de treab? care, în acele clipe, ni se pare un fleac. Din p?cate, totul se opre?te aici!

42
S? fim îndr?zne?i în fa?a du?manului ?i cuviincio?i în fa?a oamenilor de treab?.

43
Iscusin?a se ia la întrecere cu ?tiin?a.
Câteva din c?r?ile unor scriitori contemporani sunt asemenea norilor din verile secetoase: tun? mult, dar... plou? pu?in. (1955)

45
Încrederea poate trage de multe ori semnul egalit??ii între oameni.

46
Ura este uneori o iubire degenerat?. Sâmburele ei, în acest caz, este gelozia.

47
Fericirea poate fi o iluzie, iluzia poate fi o fericire.

48
Îndoiala în dragoste poate produce acelea?i chinuri suflete?ti pe care le produce gelozia, fiind una dintre fisurile pe unde gelozia p?trunde cu u?urin??.

49
Dragostea! Nemiloasa dragoste este fructul celei mai puternice autosugestii spontane, stârnit? de o frumuse?e real? sau aparent?, chintesen?? fireasc? de blânde convingeri irezistibile ?i de închipuiri optimiste umane, când sufletul aprins ?i tân?r, c?utând s? evadeze din propriul lui eu, u?or cade prad? sentimentelor încânt?toare ?i bucolice, sim?indu-se, din acea clip?, mai iert?tor ?i mai bun ca oricând, gata de cele mai înalte jertfe pe care închipuirea le poate admite. (1955)

50
Amintirea duioas? ?i cu lacrimile se împac? întotdeauna.

51
Speran?a r?mâne cel mai bun stimulent al vie?ii ?i al r?bd?rii.

52
Cea mai peremptorie certitudine tot are în ea o pic?tur? de nesiguran??.

53
Uitarea devine adesea odihna memoriei ?i mormântul suferin?ei.

54
Voin?a se dobânde?te tot prin voin??.
Pe mul?i lenea îi obose?te mult mai repede decât munca intens?.

56
Egalitatea ca individ nu-i de dorit ?i va fi totdeauna imposibil?; dar egalitatea ca Om întotdeauna este posibil? ?i întotdeauna necesar?.

57
Curajul frico?ilor se afl? în c?lcâie, iar �b?rb??ia" lor cre?te odat? cu distan?a.

58
Pasiunile înalte sunt arderi f?r? fum.

59
Muzica este inima artei.

60
Omul nu este perfect. Niciodat? el nu va putea fi perfect, închipuirea lui în ideal este îns? des?vâr?it?.

61
Când va pieri nedreptatea, va pieri lumea.

62
St?pânirea de sine este digul pe care virtutea ?i con?tiin?a omului în?eleg?tor îl ridic? deasupra tuturor pornirilor negative r?s?rite din izvorul tulbure al incon?tien?ei.

63
Adev?rul a fost întotdeauna atât de înalt, încât vârful pierdut în azurul ame?itor al cerului, greu a putut fi z?rit.
Minciuna nu a ridicat astfel de probleme, fiind cu mult mai mic?: ea are statura oamenilor ?i se confund? adesea cu unii dintre dân?ii.

64
Prietenia se afl? la jum?tatea drumului dintre simpla amici?ie ?i imperativul absolut al sentimentelor umane - iubirea devotat?.

65
Prietenia trebuie verificat? cu delicate?e ?i în nici un caz într-un fel ostentativ. Nu exist? bucurie mai mare decât aceea de a constata c? un prieten î?i este într-adev?r devotat. Atunci sentimentul prieteniei se dubleaz?.

66
Când dragostea se transform? în prietenie ?i nu mai este ceea ce a fost, adic? dragoste, atunci trebuie s? te a?tep?i ca involu?ia s? continue pân? la dispari?ia complet? a prieteniei îns??i.

67
Tuturor geniilor pe care le-a avut omenirea pân? ast?zi, în afar? de inspira?ie, le-a fost caracteristic? ?i munca titanic?. Un geniu, dac? nu ar fi muncit din greu, ?i-ar fi stins singur prin aceasta scânteile divine ?i ar fi ajuns curând o povar? pentru el, murind ca un anonim oarecare, în timp ce oamenii din jurul lui I-ar fi privit cu total? indiferen??, necunoscându-i capacit??ile excep?ionale.

68
Ra?ionamentul unui flegmatic: Furtun?, potop s? vie!
Vreme rea doar s? nu fie...

69
Când prive?ti de la lumin? lucrurile ascunse în întuneric, poate nu ai s? vezi cine ?tie ce, dar când prive?ti de la întuneric lucrurile aflate în lumin? - vezi totul.

70
Lupta cea mai grea ?i mai lung? pe care omul cu sim?ul datoriei o duce de-a lungul întregii sale vie?i este chiar lupta cu el însu?i.

71
O limb? înv??at? în plus echivaleaz? nu numai cu doi ochi c?p?ta?i în plus, dar ?i cu dou? urechi care, ca s? zicem a?a, le-ai avea în plus, deoarece, ?tiind o limb? nou?, ai ocazia s? vezi, s? auzi, s? cite?ti ?i s? descoperi în fiecare clip? lucruri noi, utile ?i extrem de interesante. ?tiind s? o vorbe?ti, po?i s? p?trunzi totdeauna mai adânc în tainele lumii noastre ?i-n via?a altor oameni. Altfel spus, cu cât ?tii mai multe limbi, cu atât vezi mai departe ?i auzi mai mult decât restul oamenilor, cucerind un univers nou,
fascinant.
În fiecare groap? pe care ?i-o sap? du?manul, s? plantezi câte un pom roditor sau cel pu?in o floare, ca s? nu-i fi fost truda cu totul zadarnic?.

73
R?bdarea este noianul z?pezii de pe povârni?urile abrupte, care a?teapt? o simpl? vibra?ie pentru a produce avalan?a.

74
Furtuna care vrea s? doboare o moar? de vânt solid?, nu face altceva decât s-o ajute ca s?-?i macine boabele mai repede, mai fin ?i mai bine.

75
Troienii nu au motive spre a-?i mai diviniza caii.

76
M?garului chiar dac?-i scurtezi urechile ?i-i pui potcoave de aur, tot va rage ca m?garul.

77
Nep?sarea în fa?a durerii necunoscute a unui un om str?in este o crim?. Dac? durerea i-a fost provocat? de altul, iar tu ai posibilit??i clare s?-l aju?i ?i nu o faci, este ca ?i când durerea ar fi fost provocat? chiar de tine.

78
Obrajii nesim?itului ?i obrajii porcului nu ro?esc niciodat?, decât dac?-i mânje?ti de sânge.

79
Curajul este ambi?ia în ac?iune.

80
R?nile primite în lupt? sunt decora?iile vii ?i dureroase, dar falnice, ale unui lupt?tor. Sângele care a curs din aceste r?ni a oprit în acela?i timp ca r?nile Patriei s? nu mai sângereze.

81
O revolu?ie popular? care a fost înfrânt? continu? întotdeauna ?i ia propor?ii în inima poporului asuprit pân? ce presiunea ei interioar? o face s? izbucneasc? din nou.
Rob în lan?uri de o?el sau rob în lan?uri de aur - tot în robie se cheam? c? tr?ie?ti.

83
Polite?ea fals? este prima manifestare a ipocriziei ?i a lipsei de educa?ie.

84
R?zboiul este tat?l p?cii ?i bunicul altor r?zboaie.

85
Fere?te-te ca amorul s?-?i penduleze între sublim ?i abject.

86
Dragostea durabil? se na?te încetul cu încetul ?i moare tot a?a. Din fericire, fiecare ?tie care-i mormântul cel mai adânc ?i cel mai sigur unde s? o poat? îngropa: o nou? iubire.

87
Sinceritatea este fereastra deschis? a sufletului omenesc prin care, cel ce o posed?, las? f?r? team? ca s? se poat? privi în?untrul lui ?i-ai con?tiin?ei.

88
Patima înseamn? subordonarea total? a omului de c?tre o fals? pl?cere chiar atunci când con?tiin?a strig? cel mai tare c? nu are nevoie de ea.

89
Celor învin?i nu Ii se d? niciodat? dreptate, chiar dac? dreptatea lor ar fi mare cât universul.

90
Dac? ?i-ar cunoa?te toate posibilit??ile ?i aptitudinile de care este capabil, omul ?i-ar da seama c? este un complex cumulard cu resorturi interioare neb?nuite care, permanent întrebuin?ate, i-ar fi lui ?i tuturora nespus de folositoare. Poate c? în adâncul fiec?rei persoane se ascunde un talent mare într-o bran?? sau alta a vie?ii, dar ne?tiindu-?i acest lucru, individul se pierde în labirintul unor lucruri m?runte ?i inutile. De aici imperativul: s? ne autocunoa?tem la timp capacit??ile vie?ii noastre cu care s? demar?m viguros ?i f?r? multe tergivers?ri!
Ne-am n?scut pentru a l?sa urme ?i pe p?mânt, nu numai în p?mânt.

92
Fa?? de uria?a ve?nicie a timpului ?i fa?? de infinitul spa?iului din univers, mileniile nu pot fi comparate nici m?car cu zecimile de secund?.

93
Experien?a de via?? a scriitorului înl?tur? artificialul ?i subiectivismul.

94
Unii poe?i vor s? fie lira lui Apollo, al?ii numai sunetul ei, dar pe cei mai mul?i nu cade nici m?car o parte din umbra lirei apollonice.

95
Poetul este, ca s? zicem a?a, cel mai mare lene?... activ. Ochii celor neaviza?i, dac? l-ar surprinde pe poet lucrând, s-ar pripi s? trag? concluzia c? acesta st? mai mult degeaba. Dar cât? încordare clocote?te în mintea poetului atunci când gânde?te! Ce transform?ri miraculoase au Ioc în capul gata s? explodeze de atâtea c?ut?ri! Procesul lui de crea?ie s-ar putea compara foarte bine cu c?ut?rile abstracte ale unui matematician. ?i iat? pentru ce �trând?via" lui gânditoare, în realitate, nu-i decât o punte prin care coboar? pe hârtie inspira?ia divin? ?i nemuritoare.

96
Poetul nu poate lucra cu norma. Lui nu po?i s?-i delimitezi timpul punându-i o hârtie în fa?? ?i zicându-i: �Iat? aceast? foaie. într-un sfert de ceas s?-mi scrii o poezie m?rea?? ?i vibrant?" - deoarece fiecare vers scris atunci ar fi o grav? insult? adus? muzelor.

97
Dac? n-am avea atâtea defecte, n-am sublinia cu atâta insisten?? calit??ile noastre.

98
Drumul adev?rului duce la nemurire.

99
Când George Enescu lua vioara în mân? ca s?-?i interpreteze compozi?iile-i fermec?toare, prin cele patru strune ale viorii sale, se f?cea auzit glasul duios al României care î?i cânta durerile cu doine de lacrimi ?i bucuriile cu triluri de ciocârlie, umplând lumea cu ele.
În arta pictural? un tablou a ajuns la des?vâr?ire atunci când ad?ugarea unui punct în plus sau, în alte cazuri, lipsa lui - face ca opera s? sufere o caren?? pe care ochiul priceput o resimte imediat.

101
S?r?cia doboar?, nevoia ridic?. (1967)

102
La dou?zeci de ani e?ti îndrept??it s? spui: ast?zi o fat? cu chip frumos m-a privit parc? cu interes aparte! Desigur, iar voi petrece o zi cu inima nelini?tit?...

103
�Dum spiro amo. Amo, ergo sum!� (Parafraz?rile, prin combinare, a dou? maxime latine: �Dum spiro, spero� ?i �Cogito, ergo sum�. (�Cât timp tr?iesc, sper�. ?i �Cuget, deci exist.�).

104
Femeia frumoas? se cucere?te întrebuin?ând în fa?a ei o mare indiferen?? pref?cut?.

105
Iubirea influen?eaz? voin?a? F?r? îndoial?! Chiar peste m?sur?.

106
Ce bine ar fi dac? to?i tinerii ar în?elege ni?te vorbe din b?trâni: �Corabia cu doi cârmaci se îneac?!"

107
Dac? te sperii de ?oarece, s? nu te ascunzi în bârlogul lupului.

108
Timiditatea poate tr?da o iubire ascuns?, un foarte mare secret sau un viciu.

109
Totul este relativ, numai relativul este absolut!
Cea mai frumoas? limb? din lume este limba patriei din care e?ti rupt; e limba p?rin?ilor t?i, a mo?ilor ?i str?mo?ilor t?i. Ea este aceea care-?i umple urechile de melodie, de fiori ?i de în?l?are sufleteasc? atunci când o ascul?i ?i când o vorbe?ti, deoarece prin ea resim?i mândria na?ional?.

111
Entitatea uman?, ca de altfel natura întreag?, se caracterizeaz? printr-o tr?s?tur? fundamental?: imperfec?ia. Orice lucru este în mod necesar imperfect. A înf?ptui perfectul ar fi o contradic?ie ?i o absurditate care-ar strica un echilibru.

112
In dragoste, indiferen?a din partea persoanei iubite înseamn? o lovitur? infinit mai n?prasnic? ?i mai dureroas? decât îns??i ura el.

113
Egoismul omului inteligent rar se manifest? direct. De obicei el utilizeaz? într-un mod admirabil masca altruismului ?i a dezinteres?rii, ceea ce-1 face mult mai derutant.

114
Cine se plânge prea des c? este invidiat de mul?i se laud? indirect.

115
Femeia iubit? poate fi pentru un b?rbat via?a sau moartea lui.


116
Uneori chiar banalul are un farmec ?i o poezie a sa.


117
Dintr-o mic? gelozie nevinovat? se poate na?te o dragoste puternic?,
dar chinuitoare.


118
Cel mai s?rac om este omul f?r? cultur?.

119
Toate p?catele s-au n?scut din minciun?.
In via??, fere?te-te, mai mult de prostul care are pu?in? cultur? decât de omul cult care face multe prostii.

121
Adev?rul trebuie proclamat cu cea mai mare t?rie în primul rând acolo unde el este interzis de minciun?.

122
Cine respect? adev?rul respect? omul; cine respect? omul, ca entitate divin?, trebuie s? respecte adev?rul. Iat? o afirmare care ne impune s? pretindem c? omul ar trebui s? fie adev?rul însu?i.

123
P?s?rile cerului au impresia c? toate statuile eroilor ?i ale oamenilor politici din ora?e au fost ridicate de oficialit??i numai pentru ele ?i de aceea le folosesc în trei scopuri: pentru a se odihni pe capul lor, pentru a le însemna cu pete c? au stat pe ele ?i pentru a le folosi ca puncte de decolare în c?utarea altor statui.

124
Ura este de mai multe feluri: spontan? sau cultivat?; ur? neîntemeiat? sau întemeiat?, adic? nedreapt? sau dreapt?, dup? împrejur?ri. Aceasta din urm? îns? nu a fost condamnabil? de societatea noastr? care sus?ine c? a urî pe drept înseamn? a iubi dreptatea.

125
Când s-a zis c? e mai bine s? fii obr?znicu? decât timid, nu s-a exagerat prea mult.


126
Geniile sunt sori; talentele - planete, iar noi ceilal?i suntem ori sateli?ii ai planetelor, ori meteori efemeri. (De la nr. 126lanr. 236 sunt scrise în 1957.)


127
Cel mai mare chin pentru un geniu? A împ?ca într-însul prea divinul cu prea omenescul! Cea mai mare nefericire? A nu fi în?eles.


128
Geniul, când nu-?i poate armoniza idealul cu societatea ?i cu timpul în care tr?ie?te, nu sacrific? nici societatea - c?ci nu poate -, dar nici idealul s?u,
care îi este sfânt. El se sacrific? pe sine însu?i ?i, în felul acesta, idealul îi va triumfa nemuritor în mijlocul oric?rei societ??i care, în cele din urm?, se va vedea for?at? s?-i accepte genialitatea f?r? alte menajamente.


129
Ce este geniul? O puternic? personalitate cu inteligen?? exploziv?, care, într-o direc?ie general? sau particular?, a reu?it s?-?i f?ureasc?, din resursele cele mai simple oferite de via??, cheia spiritual? cu care a deschis min?ile ?i inimile tuturor oamenilor, p?trunzând înl?untrul lor, de unde, aproape imperceptibil, le pune la dispozi?ie noul ?i utilul, ?i în acela?i timp, îi educ?, îi predomin? ?i îi uime?te peste veacuri.


130
Excesele durerii sfâr?esc prin a ne lumina; excesele fericirii prin a ne întuneca.


131
Câteodat?, când dai libertate complet? ra?iunii omene?ti, ra?iunea se sinucide.


132
E bun ?i omul r?u la ceva; serve?te drept pild? ?i unitate inferioar? de m?sur? ?i de compara?ii pentru oamenii buni, ca ace?tia s? se fereasc?
a le c?lca pe urme.


133
Omul care în via?? n-a suferit niciodat?, nu-i bun de nimic.


134
Elocven?a str?luce?te când r?sare din iubire.


135
Dragostea ?i c?s?toria au devenit, în egal? m?sur?, atât probleme individuale, cât ?i probleme sociale, de stat. S-au semnalat atâtea cazuri în care biserica, societatea, familia sau tradi?iile nu-?i permit s? iube?ti pe cineva ?i/sau s? te c?s?tore?ti cu acea fiin?? proscris? în mod abuziv.


136
Dac? ai descoperit c? o femeie frumoas? te iube?te, nu te l?uda cu aceasta prietenilor t?i, mai ales dac? unii sunt mai ar?to?i decât tine...
Gra?ie geloziei feminine, femeia se poate cuceri tot prin femeie.


138
Gelozia, oricât de p?c?toas? ?i de nesuferit? ar fi, ea este totu?i un mic rezervor ascuns în inima omului, al c?rui combustibil otr?vit mai poate alimenta totu?i cu destul succes focul unei iubiri aflate pe punctul de a se stinge.

139
Cu toate necazurile din lumea aceasta s-ar putea umple toate oceanele de pe glob; dar cu toate bucuriile nu s-ar umple nici m?car Marea Moart?.

140
În?elepciunea este, în al doilea rând, un produs al muncii f?cute cu pasiune.


141
Om modest - om civilizat.


142
Oricât am dori ?i oricât am afirma, niciodat? nu ne putem adapta definitiv unei situa?ii impuse de împrejur?ri nedorite.


143
Inadaptabilitatea este a treia natur?.


144
Muzica face parte integrant? din natur?, dup? cum uneori natura face parte integrant? din muzic?.


145
În ?ara unde dreptatea a ajuns un obiect de vânzare, nedreptatea este marele negustor ?i st?pân.

146
Ignoran?a are un singur drept: s? întrebe. ?i o singur? interdic?ie ferm?: s? afirme. în rest trebuie s? tac?. Nimic mai mult.

147
A c?uta un adev?r oarecare ?i a g?si altele mai mari Ii se întâmpl? numai filosofilor ?i inventatorilor.

148
Inventatorii nu au pornit de la cuvintele: �Acest lucru este imposibil de realizat!", ci de la afirma?ia demiurgic?: �Acest lucru, de-acum încolo, trebuie neap?rat s? existe!"

149
?tiin?a este ca un balon dirijabil: cu cât a fost umflat mai mult, cu atât s-a putut în?l?a mai sus, spre sferele cunoa?terii. Tehnica ar fi nacela balonului care, stând atât de strâns legat? de ?tiin??, o urmeaz? nivel cu nivel în nest?vilita ei ascensiune. Iar amândou? împreun? - ?tiin?a ?i tehnica - îl înal?? ?i îl glorific? pe creatorul ei - Omul.

150
Cred c? un filosof care ar privi din cosmos planeta noastr? (de aici concluzia: este necesar s? trimitem în cosmos ?i filosofi) ?i-ar schimba pe dat? optica asupra m?re?iilor ?i micimilor noastre umane. De acolo, de sus, r?utatea speciei c?reia îi apar?inem va p?rea totdeauna monstruoas?, nefireasc? ?i imposibil?, iar ideea c? acolo jos, pe bilu?a aceea albastr?, ar putea exista fiin?e ra?ionale ce se ur?sc de moarte ?i se lupt? perpetuu între ele, o asemenea idee pare demonic?, ridicol? ?i întru totul absurd?. Puritatea ?i armonia cosmosului reclam? ca toate componentele lui, de la supergalaxii la subdiviziunile atomice, s? fie absolut pure ?i armonioase.

151
Studiind, ca amator, astronomia ?i uitându-m? mult prin lunet? ori telescop, în lini?tea serilor de var?, la m?re?ia mirific? a cerului înstelat, nu o dat? am sim?it, plin de fiori, cum parc? m? în?l??m singur ?i imponderabil c?tre galaxii ?i metagalaxii, cum p?mântul se îndep?rta încet, încet de mine, apoi din ce în ce mai repede, proiectându-m? la în?l?ime pân? ce m? trezeam cu totul angrenat în acea ordine cosmic? atât de vast? ?i de însp?imânt?toare încât, atunci când îmi întorceam din nou privirile ame?ite pe p?mânt, m? uitam în jurul meu uluit, cu ochii unui extraterestru, f?r? a mai cunoa?te aparent pe nimeni, având impresia c? totul este nou. Chiar pa?ii mei, în acele clipe, erau nesiguri, dându-mi iluzia c? dac? a? fi încercat s? merg m-a? fi pr?bu?it imediat. Uneori cosmosul ne ame?e?te ca un vin tare, ne fascineaz? ?i ne metamorfozeaz? structuralmente.

152
Nimic nu-i mai frumos în lumea aceasta ca Bucuria ?i Fericirea! într-un fel misterios, una se na?te, pe rând, din cealalt?: Fericirea na?te Bucurie ?i Bucuria Fericire...
Ca s? înve?i s? faci binele, î?i trebuie ?i-un an întreg, dar ca s? faci r?ul - nici o clip?.

154
Pentru omul dârz, ?i înfrângerile sunt ni?te trepte care-l urc? spre victorie.

155
Dac? faci parte din oamenii obiectivi ?i intransigen?i cu propria-?i persoan?, când te placi tu însu?i, atunci, în general, te plac ?i al?ii. Dar dac? tu e?ti om r?u, josnic ?i cu toate acestea te autoapreciezi, dovede?ti c? nu mai e?ti al t?u ?i, cu certitudine, ai toate ?ansele s? produci dezgust pentru toat? lumea.

156
Oamenii nu-s f?cu?i numai pentru victorii, ci ?i pentru înfrângeri, mai ales c? în fiecare înfrângere exist? cel pu?in o s?mân?? pentru o victorie viitoare. Ea trebuie cultivat?.

157
Câteodat? for?a este un fel de busol? care î?i arat? în ce parte se afl? adev?rul.

158
Adesea r?ul este un bine deghizat; este un stimulent pentru foarte bine.

159
Me?terului bun nu-i trebuie nici o firm? ?i nici o reclam?.

160
Rutina provine din empirism ?i este una dintre du?manele aprige ale progresului ?i ale des?vâr?irii.

161
Când te-ai obi?nuit toat? via?a cu lucrul r?u, lucrurile bune s-ar putea s? ?i se par? suspecte.

162
Dragostea f?r? suferin??, f?r? zbucium, este searb?d? ?i fad? ca azima f?r? sare. Acest fel de iubire nu las? decât amintiri banale, amintiri mici.

163
Dac? femeia ar fi fost aceea care ar fi avut for?a b?rbatului, probabil c? ea ar fi pre?uit ?i mai mult pe b?rba?i.

164
Voin?a este o a doua fiin?? care s?l??luie?te într-un om, Întregindu-l. Cine are aceast? fiin?? moart? în el. este doar jum?tate din ceea ce ar fi trebuit s? fie.

165
Nu putem delimita strict pe oameni în �oameni buni� ?i în �oameni r?i�. Aceasta deoarece s-a v?zut c? ?i cei mai buni oameni se arat? câteodat? foarte r?i, pe când cei mai r?i ajung uneori s? uimeasc? prin câte-o fapt? bun? f?cut? cu toat? inima.

166
Minciuna este adesea un fel de omagiu adus adev?rului.
Cu cât va fi ea mai neagr?, cu atât adev?rul va p?rea mai alb.

167
A te min?i pe tine însu?i nu-i o solu?ie potrivit? pentru a-?i masca durerile suflete?ti. Puse sub lumina realit??ii, acestea vor izbucni cu ?i mai mult? violen??, chiar atunci când te vei a?tepta mai pu?in. ?i, în felul acesta, nu vei mai avea timpul necesar s? te reculegi spre a para toate loviturile. De aceea nu-i bine s?-?i faci prea multe iluzii din ceea ce nu cuno?ti pe deplin.

168
Frumuse?ea aparent? este ucis? brusc de prima raz? de lumin? mai puternic?.

169
Frumosul nu trebuie comparat niciodat? cu ceva urât, ci tot cu un lucru frumos.

170
Iubire mai înseamn? ?i îndr?znire.

171
Ce frumo?i sunt ochii iubirii! Ce vis?tori ?i buni! Sunt întotdeauna atât de adânci, de limpezi ?i de fermec?tori!... Sunt mereu atât de duio?i, de avizi de frumuse?e ?i de încrez?tori, încât scânteierile lor inteligente, pline de o blând? melancolie scuzabil?, de dorin?e neîn?elese pe care le reflect?, nu-?i pot da nicicum de b?nuit c? foarte adesea ace?ti ochi limpezi sunt... orbi!

172
Iubirea este cifra care pus? înaintea zerourilor vie?ii noastre îi d? o valoare neînchipuit de mare, întregind-o!

173
In timpul adolescen?ei se poate spune c? iubirea este ca unda electronic? portant? ori ca un fundal luminos, p?rând ceva f?r? început ?i f?r? sfâr?it. Iube?ti chiar ?i atunci când nu iube?ti pe nimeni; iube?ti poate chiar o fiin?? abstract?, imaginar?; iube?ti chiar ?i atunci când nu ai pe cine. Straniu, dar adev?rat! Este, de fapt, un teren preg?tit pentru prima persoan? fizic? ce va intra în colimatoarele inimii trepidante care o vor devora îmbr?când-o în fl?c?ri fierbin?i ?i în str?luciri de aur.

174
Inimile celor tineri, când tr?iesc o nou? iubire, se tem de plagierea celei vechi pân? într-acolo încât uneori ajung s?-i nege cu convingere existen?a.

175
Nestatornicia în dragoste este urmarea direct? a c?ut?rii ineditului.
Ea provine întotdeauna din ve?nica goan? dup? �mai frumos"!

176
Sunt într-adev?r de comp?timit acei oameni care cer?esc iubirea, insistând necontenit ?i înjosindu-se mereu chiar ?i atunci când oferta le-a fost sincer respins?. N-au nici un fel de demnitate ?i mândrie personal? în ei!

177
Fa?? de persoana care te iube?te cu venera?ie va trebui, ca la rândul t?u, s? te compor?i cu destul? delicate?e, cu o blând? aten?ie ?i, în unele cazuri - pentru a evita unele surprize tragice - cu foarte mult? precau?iune, chiar dac? pentru acea persoan? presupunem c? nu po?i avea nici cea mai mic? afec?iune sufleteasc?. Motivul ar fi simplu, dac? ne gândim c? a?a dicteaz? legile omeniei ?i ale ra?iunii umane: s? manife?ti gratitudine deschis?, recuno?tin?? vizibil?, în Ioc de indiferen??; în?elegere sincer? în Ioc de dispre? nep?s?tor. Oricum, la ce am face abstrac?ie de acest adev?r, de vreme ce este vorba de pornirile bune ale cuiva fa?? de tine, iar nu de ceva r?u? Este, în fond, o subjugare involuntar? în care fiin?a admiratoare a c?zut - ?i nu una c?utat?. C?ci cine te iube?te unilateral înseamn? c? te apreciaz? din toate punctele de vedere - ?i oricâte calit??i ?i-ai atribui propriei persoane - ?tii prea bine c? aprecierile venite nu le meri?i pe deplin niciodat?, oricât de mult te-ar l?uda prietenii ?i cunoscu?ii. R?mâne, a?adar, o lege nescris?: iubirea care nu este reciproc? nu trebuie r?spl?tit? în nici un caz cu dispre?, cu batjocur? f??i?? ?i cu indiferen?? rece, ci cu amabilitate, cu blânde?e ?i cu explica?ii sincere din care s? reias? c? avem motivele noastre inevitabile de nu putem r?spunde cu un sentiment egal, dar c? accept?m cu bucurie a fi o persoan? pe a c?rei camaraderie se poate conta o via?? întreag?.

178
Cea mai frumoas? carte este aceea în care, citind, î?i reg?se?ti o bun? parte din propriul t?u suflet, din propriile tale gânduri ?i experien?e.

179
Scriitorul trebuie s? fie mai întâi cititor. ?i mai întâi cititor de suflete,
apoi de c?r?i.

180
O frumuse?e v?duvit? de în?elepciune este un simplu ornament, un bibelou efemer, sortit ca la cea mai mic? atingere s? se sparg?.

181
A ridica apoteoze la adresa unei femei frumoase - care, de altfel, ?tie ?i a?a singur? c? este frumoas? - ?i a încerca prin aceasta s?-i faci o declara?ie de dragoste, sl?vindu-i frumuse?ea fizic?, este un lucru pe cât de inutil, pe atât de stupid. Este ca ?i când ai încerca s? îndulce?ti mierea cu zah?r. Mai degrab? îi r?scole?ti inima apreciindu-i calit??ile intelectuale ori dându-?i cu p?rerea despre... cam ce-ar mai trebui f?cut pentru a se apropia de �idealul de frumuse?e", decât s-o prosl?ve?ti în van.

182
Ultima impresie conteaz?, iar prima persevereaz?.

183
Voin?a celor slabi se arat? a fi de ghea?? în fa?a soarelui ispitelor.
Cum r?sare soarele, ghea?a se tope?te...

184
La omul inteligent care se las? târât de vârtejul pasiunilor oarbe, inteligen?a, în lipsa voin?ei, îi devine o simpl? spectatoare care-l mustr? ?i ÎI dezaprob? pe t?cute.

185
O voin?? mare la un om mediocru face mai mult decât inteligen?a unui om de?tept dar abulic, pentru c?, la urma urmelor, de ce n-am recunoa?te? Voin?a mare este de zeci de ori mai util? decât inteligen?a nefolosit?.
Sofismele sunt ca portocalele din ghips: frumoase ?i asem?n?toare cu cele veritabile la aspect, dar dure ?i gata s?-?i rup? din?ii când încerci s? mu?ti din ele.

187
Înfrânarea: ancora salvatoare care opre?te brusc corabia în timpul furtunii, nel?sând-o s? se r?stoarne sub for?a furioaselor valuri ale ispitelor.

188
Timiditatea va fi totdeauna un adev?rat supliciu pentru cel timid, deoarece îi d? cumplite complexe de inferioritate ?i-l determin? adesea s? se urasc? singur din cauza acestei sl?biciuni. Aceasta nu înseamn? c? cei timizi trebuie s?-?i g?seasc? neap?rat prieteni obraznici, dar s-a observat c? ei se lecuiesc repede când tr?iesc printre oamenii descurc?re?i ?i îndr?zne?i.

189
A încerca s? opre?ti societatea în Ioc din cursul evolu?iei sale fire?ti este sinonim cu a încerca s? opre?ti P?mântul din rotirea sa în jurul Soarelui.

190
Perseveren?a a fost, este ?i va fi întotdeauna unicul f?uritor al tuturor lucrurilor durabile s?vâr?ite în lume.

191
Senzualitatea este mai mult voit? decât spontan?. Iar când este spontan?, voin?a noastr? slab?, în Ioc s? o înl?ture, prefer? s? o p?streze, s? o intensifice ?i s? o agite pân? la paroxism.

192
La nevoie, adev?rul trebuie s? fie deservit cu for??, curaj ?i chiar cu obr?znicie.

193
A nu te contrazice niciodat? nu-i un semn de superioritate ?i de des?vâr?ire spiritual?. In procesul c?ut?rii noului, via?a ne sile?te uneori s? ne contrazicem radical ?i, din cauza aceasta, ceea ce am spus ieri putem s? neg?m ast?zi, cu sau f?r? justific?ri. Totu?i, a te contrazice la orice pas devine deja un act de mare nesiguran?? ?i de alarmant? nepricepere.

194
Nu este nevoie de o memorie bun?, de o inteligen?? extraordinar? pentru a putea crea lucruri nemuritoare. E nevoie îns? de mult?, de foarte mult? pasiune.

195
Savant poate ajunge nu acela care ?tie deja lucruri multe, descoperite de al?ii, ci acela care, ?tiind un lucru aproape neînsemnat, munce?te cu st?ruin?a ?i pasiunea de a scoate din acest lucru cât mai multe informa?ii cu putin??, dac? se poate pân? la exhaustiv, indicând totdeauna utilitatea lor practic?.

196
Cine confund? erudi?ia cu ?tiin?a se în?eal?. Exist? oameni erudi?i care habar nu au de numeroase lucruri de baz? din domeniul ?tiin?ei, ?i exist?, de asemenea, oameni ai ?tiin?ei, totalmente versa?i ?i renumi?i în domeniul lor, f?r? a se putea afirma totu?i despre dân?ii c? sunt întru totul erudi?i ?i posesori ai unei culturi de excep?ie.

197
Superficialitate: mobilarea inteligen?ei ?i pavoazarea ei doar cu scoar?ele frumoase a sute de c?r?i interesante, cu smal?ul str?lucitor, îns? fragil ?i f?r? con?inut, al operelor trainice ?i m?iestre, f?urite din marmora alb?
a celebrit??ii.

198
Via?a pe p?mânt, ?i chiar globul nostru p?mântesc, nu-i altceva decât o �celul?" vie a universului, una din num?rul infinit de �celule" care exist? cu sau f?r? ?tirea noastr? în haos.

199
Numai o fire nobil? poate s? în?eleag? un suflet nobil.

200
Muzica lui Beethoven ?i Haendel trebuie ascultat? în genunchi ?i cu fruntea la p?mânt!

201
Sunt convins c? Beethoven avea geniul ascuns în fiecare celul? a corpului s?u. De aceea, tot ce a ie?it din mâna lui a fost o chintesen?? m?rea?? ?i inepuizabil? a geniului covâr?itor.
Când s-a n?scut Beethoven, Euterpe, muza muzicii, a demisionat.

203
Din lumina stelei c?z?toare geniul poate pl?smui o auror?.

204
Nu tot ce iese din gura unui geniu trebuie s? fie neap?rat genial!

205
Decât s? ai un prieten slab, fricos ?i nepriceput în toate, mai bine s? ai un du?man puternic, curajos ?i inteligent. De la acest inamic aparte vei avea de înv??at mult mai multe.

206
De criminali, bandi?i, demoni?ti, punga?i, asasini, într-un cuvânt, de neoameni, ar trebui s? se ocupe teratologia, ?tiin?a care studiaz? mon?trii. C?ci ei nu sunt decât ni?te cazuri patologice, mon?tri!

207
Dac? ?ii o pas?re închis? într-o colivie mare de cristal, ag??at? într-un pom verde, în inima unei p?duri, s? fii sigur c? tot nu-i dai iluzia libert??ii.

208
La început haina face pe om, dar nu dup? mult timp, vom descoperi imediat cine este sub ea, deoarece totdeauna omul d? valoare hainei.

209
Putin?a de a descoperi frumosul ascuns depinde în primul rând de intelect.

210
�Ut pictura musica!� (�Muzica este asemenea picturii!� - parafrazare dup? versul lui Hora?iu: �Ut pictura poesis...� (�Poezia este asemenea picturii�.)

211
Iubirea este o îmboln?vire trec?toare a imagina?iei.

212
A fi tare în iubire înseamn? a nu te supune inimii, ci ra?iunii. Dar cine se supune numai ra?iunii când iube?te?
Lacrimile de amor zice-se c? nu ar sta deloc bine în ochii b?rba?ilor, îns? pe femei cu siguran?? c? le fac mai încânt?toare.

214
În frumos se afl? ispita.

215
Femeia frumoas? este una din podoabele mari ?i nu prea dese ale p?mântului. Fiecare din ele r?mâne, pentru un num?r limitat de ani, un admirat monument al naturii.

216
Tot ce e frumos e periculos.

217
Din însemn?rile unei proxenete: �Femeia care nu ?tie s? tr?deze - tr?deaz? tot neamul femeiesc�.

218
Multe femei s?race în frumuse?e meritau s? fie cele mai frumoase, dup? cum multe femei frumoase nu-?i merit? deloc frumuse?ea.

219
Iubirea unor femei nu-i adesea decât arta de a p?rea îndr?gostite.

220
Lingu?irea este o crim? ?i o degradare a demnit??ii umane pân? la ultimele trepte ale imoralit??ii.

221
Când e?ti foarte tân?r, îns??i inima î?i este foarte inflamabil?. Ea se poate aprinde ?i din scânteile reci ale unei simple priviri dezinteresate, dar interpretate gre?it. Tragedia vine îns? atunci când consta?i c? nu o mai po?i stinge cu o mare de lacrimi.

222
Întotdeauna idealul se afl? în noi, în interiorul sufletului ?i-al min?ii noastre. în zadar îl c?ut?m ?i alerg?m dup? el în afara noastr?!

223
Fericirea nu se num?r? în ceasuri, c?ci este de ordinul minutelor. Numai nefericirea singur? are acest drept. Ea se va socoti astfel în ore, zile, s?pt?mâni, luni ?i chiar în ani întregi. Excep?iile sunt rare.

224
Exist? bucurii albe ?i bucurii negre.

225
Adev?rata inteligen?? totdeauna este t?cut? ?i modest?.
Ea nu cunoa?te lauda de sine, fanfaronada tumultoas?.

226
Speran?a are aripile p?s?rii Phoenix: nu încerca s? i le tai, c?ci vor cre?te de dou? ori mai mult!

227
Când studiezi literatura, nu trebuie s? înghi?i orice ?i nici nu ingera mai mult decât e?ti în stare s? mistui la un moment dat.

228
Literatura este arta artelor. Este concentrarea vie?ii într-un spa?iu mic, impus de filele unei c?r?i. Este probabil chiar via?a îns??i proiectat? ca un film pe mai multe coli de hârtie.

229
Poezia - aceast? muzic? f?r? note, ce o auzim doar în interiorul cugetului nostru - este o subtil? mreaj? care te fur? un moment din realitate, pentru ca apoi s? te afunde ?i mai mult în ea, spre a o tr?i mai intens ?i spre a o în?elege mai bine.

230
Banii sunt sângele comer?ului.

231
Frumuse?ii i se iart? orice, afar? de lene, obr?znicie ?i necinste.

232
În?elepciunea se na?te din gre?eal? ?i pasiune.

233
De-a lungul istoriei, frumosul putem spune c? a devenit �mai frumos�, deoarece înse?i gusturile oamenilor au evoluat istorice?te.

234
Foamea de dragoste a celor tineri nu se potole?te niciodat? cu o pic?tur? de miere.

235
Durerea este multipl?. Exist? atât de multe dureri în lumea în care tr?im, încât nici nu le-am putea num?ra. Bucuria este aproape unic?.

236
Ura ?i iubirea nu-s întotdeauna echitabile: ur??ti ?i iube?ti adesea pe cine nu merit?, pe cine nu trebuie.

237
Numai poporul trebuie considerat adev?ratul creator al artei. Artistul doar o individualizeaz?, întip?rindu-?i în ea amprenta geniului s?u ?i a na?iunii sale, pentru a o duce la marea des?vâr?ire. (237-381: scrise în 1958.)

238
Dup? ce ai scris ceva, recite?te-?i opera de unsprezece ori: o dat? cu ochi de autor ?i de zece ori cu ochi de critic.

239
Multilateralitatea cuno?tin?elor trebuie s? constituie în primul rând fondul unei preg?tiri practice des?vâr?ite, orientate într-o anumit? ramur? a vie?ii, ?i nu trebuie s? se afirme ca un scop în sine. Altminteri ea ar ajunge infrastructura unui savantlâc steril, gata s? degenereze oricând într-o pseudoerudi?ie insuportabil? pentru to?i ?i plin? de emfaz?, mai periculoas? ?i mai inutil? decât prostia.

240
De multe ori ne întreb?m cu seriozitate: care este scopul vie?ii noastre? Care este rostul existen?ei noastre pe p?mânt? ?i g?sim fel de fel de r?spunsuri, dar nici unul de esen?? religioas?. Adev?rul este c? scopul vie?ii noastre, din prima pân? în ultima zi ce ni s-a dat, trebuie s? fie unul ?i acela?i: mântuirea! Mântuirea sufletului nostru ?i preg?tirea lui pentru o existen?? ve?nic? într-o deplin? fericire în lumea spiritual? de dincolo pe care ne-a preg?tit-o Dumnezeu pentru absolut fiecare din noi, dar spre care nu vrem s? ne îndrept?m decât foarte pu?ini, cei mai mul?i desconsiderând cu stupid? �superioritate� acest suprem adev?r.

241
Trecutul este ireversibil din toate punctele de vedere. Numai aparen?ele c?utate ne-ar putea determina s? credem altfel, dar nu am fi reali?ti. Reînvierea trecutului este posibil? doar în imagina?ia noastr?, imagina?ie desigur abstract? ce se produce totdeauna în spa?iul unui etern prezent.

242
Pasiunea, fiind legat? de un ideal oarecare, aproape întotdeauna apeleaz? la o voin?? încordat?, pentru atingerea acelui ideal. In caz contrar, pasiunea, oricât de vie ar fi, r?mâne o simpl? utopie, un zadarnic vis.

243
Intre dorin?a dureroas? ?i neputin?a suprem? de a face ceva bun ?i superior în via??, când blestemul imposibilit??ii pare c? predomin? cu insisten??, nu este de preferat nicidecum inexisten?a, cum procedeaz? cei dispera?i, ci apelarea f?r? întârziere la for?ele divine. Ele te vor repune pe linie ?i-?i vor imprima un avânt atât de puternic încât vei r?mâne uimit de împlinirea cu u?urin?? a tuturor ?elurilor propuse.

244
Prea adesea fugim de realitate cufundându-ne în vis?ri ame?itoare, de cele mai multe ori irealizabile, fantastice; prea adesea urm?rim, chiar ?i f?r? s? ne d?m seama, ca via?a noastr? s? ne-o subordon?m fic?iunilor n?stru?nice ?i iluziilor de?arte, dar întotdeauna egocentriste, favorabile numai nou?. Fugim cât putem de realitate ?i de cele mai multe ori g?sim rapid toate scuzele pentru a o eluda, pentru a acoperi adev?rul ?i pentru a ne în?ela în final constat?rile. Dac? nu am tr?i atât de mult în ireal ?i fabula?ii ?i dac? nu ne-am afunda peste m?sur? în nirvana cea în?el?toare, zeificând fantomele aparen?elor, poate c? am fi mai practici în via?a noastr? material?, poate c? am tr?i mai ferici?i decât am fi b?nuit noi vreodat? ?i, în sfâr?it, poate c? îns??i via?a noastr?, unic? prin ireversibilitatea ?i m?re?ia ei, ar fi într-adev?r rodnic? ?i ni s-ar p?rea într-adev?r mai frumoas?.

245
Pe vârful bradului c?zut se pot urca ?i cârti?ele.

246
Nu ou? cucii în cuiburile vulturilor!

247
Chiar ?i mun?ii cu piscurile cele mai seme?e au la poale pr?p?stii adânci.
Orice r?u repetat de dou? ori, a treia oar? devine viciu.

249
Ori spui un secret în fa?a unui om neserios, ori în fa?a unui microfon conectat la sute de difuzoare, tot una este.

250
Ra?iunea omului s?n?tos mintal este totdeauna responsabil? în manifest?rile exagerate de impulsivitate ?i violen?? fa?? de semenii lui pa?nici. De aceea, individul care nu se st?pâne?te nu poate fi scutit de condamnare, chiar dac? ar fi existat ni?te condi?ii speciale în care izbucnirile lui ar fi ap?rut.

251
Multe omizi hidoase devin fluturi frumo?i. ?i cu cât se pare c? s-au târât mai îndelung, cu atât vor zbura mai mult ?i mai sus.

252
Concretul este abstractul înf?ptuit.

253
Critica literar? trebuie s? aib? rolul filtrului alb care opre?te ?i arat? impurit??ile, f?r? a mânji apoi cu ele fa?a autorului.

254
Poe?ii: barometrele ?i termometrele secolelor care arat? intensitatea ?i temperatura sentimentelor omene?ti etern valabile pentru toate timpurile.

255
Dup? moartea scriitorului, uneori opera lui se na?te a doua oar?.

256
Func?ia mare îmbat? ca vinul tare.

257
De fiecare dat? când vorbe?ti pe cineva de r?u, chiar sub pretextul c?-i vrei binele, c? dore?ti s?-l îndrep?i, în acel moment îl ur??ti pu?in în subcon?tientul t?u.

258
Sentimentele trezesc sentimente ?i f?r? s? vrem, se cheam? unele pe altele, depind unele de altele, fiind legate între ele printr-un infinit lan? eterogen, care se de?ir? aproape în întregime atunci când apuc?m de o verig?.

259
Iubirea nu trebuie definit? niciodat?, deoarece cuvintele nu o pot exprima prea bine sau o definesc gre?it ?i banal. Singur? inima o poate defini ?i atunci, de bun? seam?, numai în interiorul ei.

260
Ochii înamora?i ocolesc defectele fiin?ei iubite sau îi pre?uiesc fiecare defect în parte.

261
Frumuse?ea este mama iubirii 262
Majoritatea pesimi?tilor tineri sunt crea?ii ?i victime ale iubirilor neîmplinite.

263
Frumuse?ea singur?, f?r? alte calit??i, poate fi privit? din exterior ca un amar izvor de decep?ii dup? ce ai gustat din el.

264
Pentru cei mai sensibili dintre noi, florile au fost întotdeauna ni?te fiin?e intime, vii ?i apropiate nou?, ca ni?te copii ori ca animalele de cas?. In afar? de faptul c? ele ne ?in adesea de urât ori c? ne transmit sentimentele celor care ni le-au oferit, florile ne înfrumuse?eaz? via?a ?i ne vorbesc prin limbajul discret al culorilor ?i al parfumurilor alese, f?cându-ne s? nu ne mai sim?im singuri atunci când nimeni nu se afl? lâng? noi.

265
Pentru unele femei nestatornicia constituie o adev?rat? religie, pe altarele c?reia dânsele î?i rezerv? dreptul de a-?i jertfi b?rba?ii naivi care au fost îmb?ta?i mai întâi cu iluzii.

266
In trecut, c?s?toria din interes începea cu jur?mintele cu mâna pe cruce în fa?a altarului ?i se termina cu jur?mintele pe cruce în fa?a tribunalului de divor?.
Cine moare pentru sine va muri pentru totdeauna, dar cine moare pentru popor va tr?i pentru totdeauna.

268
O caracteristic? esen?ial? a frumuse?ii este simetria magistral? dintre tr?s?turile fizice exterioare. Tocmai de aceea, între înf??i?area exterioar? pl?cut? ?i caracteristicele interioare ale sufletului ar trebuie s? existe o simetrie perfect?.

269
Întotdeauna iubirea cea nou? ac?ioneaz? ca un antidot fa?? de iubirea cea veche, chiar ?i în cazul când aceasta din urm? insist? s? persiste cu mult? înc?p??ânare.

270
Dup? opiniile celor mai mul?i, ultima iubire este declarat? drept cea mai puternic?, cea mai mare. Aceasta probabil din cauz? c? inima omului, dintr-un instinct de conservare a orgoliului personal, cu sau f?r? voia noastr?, astup? sau ?terge integral f?ga?urile ?i frustr?rile altei iubiri precedente, chiar dac? ele au fost în realitate cu mult mai profunde decât ale ultimei iubiri.

271
În mod normal, iubirea trebuie s? aib? dou? direc?ii: dinl?untru în afar? ?i din afar? înl?untru. Numai când sim?i c? direc?iile sunt simultane ?i perfect covalente vei fi pe deplin fericit.

272
Exagerat sau nu, doar sentimentul erotic are darul de a înfrumuse?a realitatea, falsificând-o în felul cel mai pl?cut, f?r? ca cineva s? protesteze din cauza vreunor adev?ruri trucate.

273
Liceul: un stup de îndr?gosti?i!

274
Toate r?nile se vindec? repede, în afar? de cele din l?untrul inimii. Iar acestea, odat? vindecate, te dor chiar ?i atunci când te gânde?ti la ele.

275
Durerea seam?n? cu un bulg?re de z?pad? ce se rostogole?te la vale: pe cât îl la?i s? se rostogoleasc?, pe atât el cre?te ?i se duce mai repede spre abis.

276
Omul care a fost o via?? întreag? nefericit se va teme de prea mult? fericire..

277
Dragostea, norocul, frumuse?ile naturii, s?n?tatea perfect?, arta, închipuirea ?i rezultatul reu?it al unei munci esen?iale cred c? sunt cele ?apte surse principale de adev?rat? fericire a omului. în afara lor, greu s-ar mai putea închipui o fericire integr?.

278
In a?teptarea fericirii mul?i î?i închipuie c? aceasta va fi deosebit de m?rea?? ?i str?lucitoare. Când sose?te îns? ?i se pare c? este prea modest?, c? nu ar fi chiar cea a?teptat?, ?i-?i dore?ti imediat alta mai mare. Sentimentul de nemul?umire ve?nic? este caracteristica celor ce-?i fac prea multe iluzii.

279
De cele mai multe ori fericirea ne înconjoar? de jur-împrejur ca aerul ?i suntem ferici?i chiar f?r? s? sim?im direct binefacerile ei, a?a cum nu sim?im niciodat? presiunea atmosferic? exercitat? continuu asupra corpului nostru. Abia când pierdem una din sursele fericirii invizibile (s?n?tatea, de pild?), abia atunci realiz?m c? am fost ferici?i ?i c? puteam s? ne consider?m ferici?i în continuare ?i, în consecin??, regret?m tardiv acele momente pe nedrept dispre?uite.

280
Nimic nu ne opre?te s? credem c? oamenii care se afl? într-o continu? stare de fericire sunt indivizi nesim?i?i sau anormali. Ei nu pot sim?i ?i vedea prea multe. Spiritul lor de observa?ie va fi totdeauna îngust ?i nu le va permite s? cunoasc? altceva în afara propriei lor exalt?ri. Cu certitudine, doar oamenii neferici?i în?eleg totul.

281
Toate pasiunile, la începutul lor, au nevoie de discre?ie.

282
Pânzele de aur ale lui Nicolae Grigorescu sunt a?ternute cu toate culorile sufletului românesc.
Grigorescu este Co?buc al picturii române?ti.

284
La ?coala vie?ii atât succesul cât ?i insuccesul sunt deopotriv? de buni profesori.

285
Când e?ti singur ?i începi s? cuge?i undeva în mijlocul naturii, sim?i, f?r? voie, c? ai devenit un mic centru al universului.

286
Poe?ii: un stol de p?s?ri cânt?toare, c?l?torind spre meleagurile nemuririi. Fiecare vrea s? fie privighetoarea aleas?, a?teptat? de secole... Dar câ?i din ace?ti înaripa?i ai gândurilor nu-?i frâng aripile, pr?bu?indu-se în Oceanul Uit?rii, înainte de a atinge t?râmul mult visat!

287
S-ar p?rea c? moartea Beatricei Portinari, iubita lui Dante, l-a f?cut pe marele florentin s? dea via?? �Divinei Comedii�.

288
Shakespeare a pl?smuit destine umane cu mult mai bine decât Fatumul mitologic ?i decât to?i zeii Olimpului. Nu de geaba s-a zis c?, dup? Dumnezeu, marele Will este al doilea creator al oamenilor.

289
Chiar ?i apa cea mai lin?, când atinge marginile, devine o cascad? zgomotoas?.

290
Fa?? de fiecare b?rbat în parte o femeie ?tie s? fie alta, s? se metamorfozeze sub alt chip. Pentru fiecare dintre ei dânsa î?i împarte gra?iile într-un mod deosebit, totdeauna nou, dar totdeauna într-un fel original, atr?g?tor. Câ?i b?rba?i cunoa?te ea, chiar ?i din vedere, atâtea manifest?ri gra?ioase are.

291
Cauza nu poate fi de fiecare dat? propor?ional? cu efectul ?i nici efectul cu cauza. Cauzele mici produc adesea efecte mari, iar efectele mari pot constitui, la rândul lor, cauzele unor alte efecte, mai mari sau mai mici. A?adar, toat?
lumea ?tie c? orice lucru din lumea noastr? î?i are o cauz? a lui care-i explic? existen?a. Este o lege sine qua non a c?rei logic? nu se mai discut?. ?i atunci îmi permit s? le pun ateilor o întrebare pe cât de simpl? pe atât de crucial?: este materia efectul unei cauze? Cine ar r?spunde c? nu este va dovedi clar c? habar nu are de logic?, întrucât orice savant va r?spunde c? materia este tot efectul unei cauze, încadrându-se legii cauzalit??ii! ?i atunci apare a doua întrebarea fireasc?: a c?rei alte cauze dac? nu a lui Dumnezeu?!

292
Gelozia este fiara cea mai crud?, care sfâ?ie în buc??i spiritul uman, morfolindu-1 în sângele neputin?ei ?i al r?zbun?rii.

293
Misoginii ?i blaza?ii privesc întotdeauna femeia ca pe spiralele ?urubului infinit care se învârte: de?i-s mai multe spirale, ei v?d în toate numai una în mi?care. La fel, în toate femeile, ei v?d numai una singur? - prototipul imaginar al unui standard inferior.

294
Indiferen?a afectat? poate s? ascund? cea mai sincer? iubire.

295
Religia este proiectarea gândirii ascetice str?vechi pe cerul plin de mistere.

296
Lucrurile simple produc complica?ii.

297
Cine nu sper? nu poate tr?i ?i nu se poate adapta. între speran?? ?i via?? se poate pune oricând semnul egalit??ii. To?i cei care s-au sinucis n-au mai avut nici posibilitatea, nici puterea ?i poate nici ajutorul nim?nui ca s? mai spere în ceva.

298
Pare un paradox, dar sinuciderea nu este de fapt decât dorin?a de Via??, de o via?? demn? ?i normal?, dar a c?rei normalitate nu a mai putut fi atins?.

299
Afec?iunea pentru ceva care trebuie memorat consolideaz? memoria.
Succesul f?r? satisfac?ii prea mari determin? c?utarea unor succese totdeauna mai mari.

301
Omul nu este perfect. Niciodat? nu va putea fi perfect. închipuirea lui în ideal este îns? des?vâr?it?.

302
Simplitatea se ob?ine în urma unor experien?e foarte complicate.

303
Impresia deosebit? pe care simplitatea o las? în sufletul nostru const? în esen?a ei, care exprim? numai ceea ce este strict necesar. Simplitatea are oroare de prisos.

304
Dragostea este o datorie ?i o obliga?ie a inimii normale, pe care aceasta trebuie s? o duc? cu cinste pân? la cap?t. Inimile anormale spiritualice?te nu pot iubi.

305
Scânteia nu se mai întoarce niciodat? la focul care s-a stins, dar, c?zând, poate produce alt foc, mai mare ?i chiar mai luminos.

306
Mediocritatea nu trebuie l?sat? niciodat? s? produc?.

307
Nicicând mediocritatea nu-?i va recunoa?te propria ei mediocritate pentru c?, stând la mijloc, are impresia c? elitele graviteaz? în jurul ei.

308
Chiar noroiul, când e luminat de soare, str?luce?te ca aurul.

309
A plânge pentru toate durerile din lume este o virtute. A te limita numai la atât este o condamnabil? f???rnicie.

310
Nu exist? nici un popor netalentat.
S?r?cia material? se poate ascunde u?or. îns? orice încercare disperat? de a ascunde s?r?cia spiritual? sfâr?e?te în ridicol.

312
Între frumuse?e ?i ra?iune, inima o alege totdeauna pe prima, subordonându-i-se ei, pentru a o regreta mai târziu pe a doua.

313
Dac? n-ar exista aparen?ele, adev?rul nici n-ar mai trebui c?utat, fiind evident ca lumina. Din p?cate, norii aparen?elor, ce devin adeseori lumino?i, pot s? mimeze perfect adev?rul producând regretabile confuzii.

314
Atomul este oglinda întregului univers.

315
Timpul, marele necunoscut, a început tot mai des s? se dea b?tut, pierzând masiv în întrecerile pe care le are zilnic cu inteligen?a uman?.

316
Punctele tale de vedere, oricât de judicioase ?i de bine inten?ionate ar fi, nu pot constitui o m?sur? infailibil? pentru judecarea altor oameni.

317
Omul este un cosmos infinit, tot atât de greu de str?b?tut de la un cap?t la altul ca ?i cosmosul astronomic.

318
Autosugestia în dragoste este involuntar?, intens? ?i poate chiar periculoas?. Uneori nici adev?rul cel mai vizibil nu o poate înl?tura dintr-o dat?.

319
Sunt cazuri (nu chiar atât de rare) când fiin?a iubit? cu pasiune de tine iube?te la rândul ei, cu aceea?i pasiune, pe altcineva, f?r? ca s?-?i acorde ?ie nici cea mai mic? aten?ie. Iat? deja subiectul unei drame care poate deveni tragedie. Dac? nu ai nici urm? de instincte criminale, în acele momente, oricât de mult ai vrea ca s-o ur??ti pe aceast? fiin?? interpus? idealurilor tale, nu vei reu?i niciodat? ca s?-?i impui o ur? sau o invidie total?, deoarece gelozia va fi mai mult admirativ?, iar ura se poate transforma adesea într-o simpatie inexplicabil?, sincer? ?i tacit? fa?? de partea pe care o priveai cu o gelozie greu de st?pânit.
Întrebuin?area îndelungat? a pluralului în timpul discu?iilor dintre oamenii a c?ror vârst? ?i pozi?ie social? sunt acelea?i va fi totdeauna o piedic? însemnat? în calea prieteniei ?i apropierii lor, dar, neîndoios, în acela?i timp, un asemenea gen de polite?e r?mâne un mijloc excelent de a ?ine pe cineva la distan??.

321
Comportarea, ideile, felul spontan cum folose?te aceste idei, precum ?i energia pe care o degajeaz? în via?a de toate zilele - iat? ce confer? omului nimbul distinct al personalit??ii.

322
Ideile nasc idei ?i - foarte adesea - ideile mici genereaz? idei mari.
Dar ?i invers...

323
În ciocnirea dintre dou? idei, ori învinge una, ori apare o idee nou?.
Altfel nu se poate.

324
Ideea uman? - excelent produs al materiei - poate accelera mi?carea acesteia din urm?, o poate încetini sau o poate chiar transforma, dar niciodat? nu va putea genera sau distruge materia.

325
Ineditul este ve?nic inepuizabil. El a existat ?i va exista ve?nic, deoarece apar?ine ve?niciei infinite.

326
Adesea ve?nicia depinde de o clip?. ?i este logic s? fie a?a, de vreme ce clipele genereaz? ve?nicia.

327
Între un om inteligent, dar lene?, ?i un prost cu ambi?ie, îns? harnic ?i plin de voin??, este de preferat al doilea, c?ci mul?i a?a numi?i pro?ti, prin munc? sus?inut?, se de?teapt? ?i devin inteligen?i. în realitate, foarte pu?ini se nasc pro?ti cu adev?rat ?i atunci cel din urm? poate deveni cel dintâi!

328
Cuno?ti o limb? nou? - cuno?ti o lume nou?.

329
Înv??ând limba unui popor î?i destupi urechile fa?? de acel popor, în timp ce ochii t?i îl vor vedea ?i în?elege mai bine. Cine nu ?tie decât limba ??rii lui va fi surd ?i mut fa?? de cuvintele ?i de sufletul altor popoare.

330
Nu po?i s? urci o culme de trei ori ?i s? o cobori numai o singur? dat?!

331
Câinii r?i se îmblânzesc cu oase bune.

332
Faptele mari au câteodat? dimensiuni mici.

333
Lacrimile seduc, apoi se duc...

334
R?ul ac?ioneaz? totdeauna ca un bumerang.

335
Rezistând minciuni, înv???m a rezista celui mai crud adev?r.

336
Câteodat? r?ul une?te; binele dezbin?. Dar ?i invers...

337
Inteligen?a nu este tot una cu imagina?ia.

338
Moda: îmbr?carea oamenilor unii pentru gustul altora.

339
Pasiunea pentru sport este, pentru cei mai mul?i, dorin?a de a fi cunoscut imediat de o mas? mare de admiratori, decât o simpl? pasiune. Aceasta deoarece fiecare a crezut întotdeauna c? este cu mult mai u?or a deveni celebru prin intermediul sportului decât s? te afirmi prin art?, prin literatur?, ori prin ?tiin?? - unde va trebui s? studiezi din greu ani îndelunga?i, f?când eforturi intelectuale cu mult mai mari decât eforturile fizice ce trebuie s? le fac? un sportiv de performan??.

340
Dac? ho?ii n-ar p?rea oameni atât de cinsti?i, într-o singur? zi ar fi prin?i to?i. Iar dac? i-ai pune pe to?i ho?ii gr?mad? la un Ioc, cred c? ai forma cu ei o ?ar? a ho?ilor care vor tr?i furându-se între ei.

341
Fericirea mare este o-ntâmplare.

342
Nu trebuie f?cut? nici o deosebire între tr?darea din cauza fricii ?i tr?darea premeditat?.

343
T?cerea uneori denot? ambi?ie, alteori inteligen??, dar de cele mai multe ori prostie.

344
Nu viitorul se îndreapt? spre prezent, cum cred unii, ci prezentul spre viitor, atâta vreme cât un fapt important din viitor poate fi decis acum a se face mai curând sau mai târziu contemporan nou?.

345
Consol?rile pe care ?i le aduc cunoscu?ii atunci când ?i se întâmpl? ceva r?u, nu sunt uneori decât fraze ipocrite prin care ei caut?, în acele momente, s?-?i demonstreze �superioritatea� lor asupra ta sau bucuria ascuns? c? nu Ii s-a întâmplat lor ceea ce ?i s-a întâmplat ?ie.

346
Munca ar fi, într-adev?r, un mare izvor de fericire dac? ar fi f?cut? cu pasiune. Mul?i o încep poate cu real? pasiune, dar nefiind r?spl?ti?i propor?ional cu efortul depus, dup? pu?in timp, îi variaz? ritmul ?i calitatea în raport cu banul pe care îl câ?tig?.

347
Poezia bun? r?mâne una din cele mai subtile ?i mai concentrate forme de cunoa?tere a vie?ii.

348
Trebuie s? citim c?r?i! Trebuie s? citim cât mai des, cât mai multe ?i cât mai diverse ca tematic?. Evident, cartea, fie ea chiar ?i mai pu?in spectaculoas?, î?i treze?te întotdeauna gânduri ?i sentimente noi, unele nefiind scrise direct în paginile nici uneia dintre ele, dar sunt idei pe care autorul ?i le sugereaz? indirect - printre rânduri -, înv??ându-te cum s? cuge?i mai bine ?i cum s? discerni adev?rul.

349
Mândria în?elep?ilor, câtu?i de pu?in recomandabil?, este totu?i uneori scuzabil?. A pro?tilor nici atâta, pentru c? ne aminte?te de caprele râioase care cu cât ?in coada mai sus, cu atât las? mai lesne s? Ii se vad? dosul cel râios.

350
Dragostea este un examen pentru definirea caracterului.

351
Uneori gelozia ajunge mai mare ?i mai nebun? decât îns??i dragostea care a produs-o. La fel de nebun? va fi ?i r?zbunarea care-i urmeaz?.

352
Cronos este totdeauna mai tare decât Eros.

353
In anumite situa?ii, un s?rut poate fi tot atât de primejdios ca ?i o dinamit?: î?i arunc? tot viitorul în aer!

354
S?rutul: pa?aportul de intrare în împ?r??ia amorului.

355
De la o strângere de mân? la un s?rut drumul este mai lung ca de la un s?rut la cucerirea total?.

356
Pentru o fat? care a r?mas virgin? pân? la 20 de ani, opinia puritanilor proclam? c? a r?mâne astfel pân? la c?s?torie trebuie s?-i fie prima ei mare grij? ?i datorie.

357
O alt? afirma?ie puritanist?: virginitatea este cea mai sfânt? comoar? la tinere?e ?i cea mai monstruoas? anomalie la b?trâne?e.

358
Pe por?ile de aur ale Iubirii cel mai lesne p?trund Speran?a ?i Iluzia. Când intr? Realitatea, ea pl?te?te o vam? grea. Dar, în urma ei, adesea por?ile Iubirii se pr?bu?esc în noroi.

359
Cei ce vor s? se sinucid? nu ar trebui s? se gândeasc? doar la ziua când vor fi înmormânta?i ?i când, aproape fiecare, î?i imagineaz? cu naivitate c? va fi cea mai mare jale din lume, crezând c? to?i î?i vor smulge p?rul de durere ?i c? astfel vor pedepsi pe cine ?tie ce vinovat. Aiurea! A?a ceva nu se întâmpl?... De obicei, în atari momente de depresii ?i false iluzii, cei care sufer? profund pentru ceva, se autosugestioneaz?, î?i plâng mai întâi singuri de propria lor mil?, închipuindu-?i jalnica scen? a înmormânt?rii lor, apoi iau brusc hot?rârea cea nes?buit?, care, în fond, este un gest de la?itate condamnabil?; este o criz? de moment a con?tiin?ei blocat? în mod evident de for?ele satanice. Apelând la ajutorul divin, ea ar fi trecut ca orice criz?. Iat? pentru ce, descoperindu-le inten?iile poltrone, va trebui s? intervenim imediat ?i s? nu-i l?s?m o clip? singuri pe ace?ti dispera?i ai soartei. Datoria noastr? ar fi s?-i convingem clip? de clip? ?i s? le spunem c? necazul lor va trece ?i s? le scoatem din cap ideea c? to?i vor suferi când ei vor fi înmormânta?i; s?-i facem a-?i imagina mai degrab? acel timp foarte apropiat când vor fi uita?i definitiv dup? ce se sinucid, când vor fi bârfi?i ?i numi?i cu scârb? la?i de gura lumii ce va discuta despre gestul lor fie la faptul divers, fie la o mas? vesel? ?i copioas?, unde nim?nui nu-i va p?sa de soarta nici unui disperat care accept? de bun? voie s? semneze un contract etern cu por?ile Hadesului.

360
Dragostea platonic? poate genera, într-adev?r, opere de art?, ?i înc? dintre cele mai reu?ite, pe când erotismul frivol, plin de senzualit??i exagerate, nu produce decât avortonuri artistice, maculatur? plastic? ori literar?.

361
Via?a se poate adapta chiar ?i acolo unde nici moartea nu ar putea supravie?ui.

362
Exist? dou? naturi: una fictiv?, eteric?, paradisiac?, fantastic?, plin? de nop?i tulbur?toare, cu lumin? de lun? romantic?, cu peisaje de codri s?lbatici, trepidând de murmurul izvoarelor ?i de ecouri de privighetori, în care domne?te doar poezia visurilor erotice ?i muzica nedefinit? a nostalgiilor personale - ?i o alt? natur? real?, concret?, palpabil?, c?utat? cu interes de noi atunci când nu ne-o mai putem reprezenta pe prima (care, ce e drept, nici nu prea este la îndemâna oricui). Dar intrând în natura real? ?i tr?ind în mijlocul ei, dobândim un arsenal bogat de imagini care mai târziu se vor înmagazina spontan în mintea noastr?. Toate aceste impresii frumoase se filtreaz? prin prisma amintirilor, se mixeaz?, se amplific? ?i se coloreaz? cu nuan?e vii, impun?toare. ?i astfel irizate, imaginile ni se vor întoarce într-o form? ?i mai pur? atunci când, în închipuire, dorim s? ne cre?m fiecare natura lui imaginativ?, dar cu totul personal?, inefabil? ?i adesea incomparabil mai frumoas? decât îns??i sursa real? din care a izvorât.

363
Lâng? un poet, sim?i ?i tu c? începi s? devii poet.

364
Un scriitor talentat poate fi ca o locomotiv? care urne?te din Ioc un tren întreg de cuvinte, dinamizând limba unei na?iuni ?i tr?gând înainte con?tiin?a acelui popor.

365
Nu exist? repaus interior. Repausul este un echilibru relativ între dou? forme diferite de mi?care, este raportul direct dintre mi?carea unui obiect sau fenomen oarecare ?i mi?carea punctelor de reper materiale aflate în vecin?t??i diferite.

366
Fiecare excep?ie în parte confirm? nu atât regula cât relativitatea.

367
Acolo unde apar mai multe excep?ii este vorba de o alt? regul?.

368
Exist? o interdependen?? bine determinat? între vid ?i materie: vidul apar?ine materiei în aceea?i m?sur? în care materia apar?ine vidului.

369
Acolo unde se termin? ultimul adev?r, încep alte zece adev?ruri necunoscute.

370
Individualizarea repetat? duce la uniformizare, la schematism.

371
Matematica este o poezie a cifrelor a c?rei muzic? devine uruitul motoarelor ?i a c?rei simetrie o g?sim în simetria construc?iilor.

372
Libertatea nu poate fi decât limitat? într-un relativism pozitiv care trebuie s? fie acceptabil majorit??ii unei na?iuni, deoarece e?ti liber s? faci numai ceea ce este necesar, util ?i bun pentru to?i oamenii, f?r? a periclita individualitatea vreunuia din membrii societ??ii. Ignorarea acestor limite ar duce în mod ineluctabil la libertatea anarhic?, la un libertinaj periculos pentru societate, când unii indivizi s-ar apuca s? fac? tot ceea ce ar voi ei, punând în pericol integritatea întregului popor.

373
Muzica clasic? apropie secolele între ele ?i ni-i fac contemporani pe marii compozitori disp?ru?i de mult.

374
Con?inutul, ca no?iune, presupune o pluralitate infinit? de alte con?inuturi, care apar?in în mod obiectiv unor pluralit??i infinite de forme. Transformarea formei în con?inut ?i invers este o chestiune de logic? ?i o caracteristic? esen?ial? a celor dou? conota?ii, îns? în tot procesul acestor transform?ri, primatul con?inutului asupra formei nu sufer? schimb?ri esen?iale.

375
Dac? totul este relativ în lumea noastr?, fire?te c? ?i teoria relativit??ii lui Einstein nu poate fi decât tot relativ?!

376
Decât s? gânde?ti cum s? modifici forma valurilor, mai bine ai înt?ri ??rmul.

377
Eventualul are prioritate în fa?a imposibilului.

378
Trebuie ca ?i mediul s? fie adaptat omului, nu numai omul mediului.
Credin?a în izbând? ?ine Ioc adesea de geniu.

380
Aten?ie cei ce lucra?i în contraspionaj: acolo unde nu poate p?trunde un vârf de ac, p?trunde lesne o femeie!

381
In fa?a furtunii, mai sigur este firul de iarb? decât înal?ii cedri.

382
Ar fi o naivitate s? împ?r?im armele moderne în arme defensive ?i arme ofensive. Toate pot deveni ofensive, iar teoria renun??rii la armele ofensive este o form? mascat? de a le extinde la scar? planetar?! (382-401: scrise în 1959.)

383
Cu h?rnicie prea târzie, scapi cam greu de s?r?cie!

384
Cele mai eficace arme de ap?rare ale unei femei vinovate sunt în primul rând lacrimile. Ea î?i ascunde vinov??ia în valurile de lacrimi a?a cum sepia se ascunde în norii de cerneal? pe care îi secret?.

385
În mod evident, omul este o crea?ie a glandelor sale endocrine, ca individ, el fiind ceea ce sunt glandele sale endocrine.

386
Modestia cuiva indic? f?r? gre?eal? c? bunul sim? îi func?ioneaz? în mod irepro?abil.

387
Veselia perpetu? poate fi de natur? morbid? ?i nu caracterizeaz? în nici un caz spiritele alese.

388
Prefer micimea celor mici decât m?rinimia pref?cut? a celor mari.

389
Dac? vrei s? afli ni?te sfaturi bune în via??, cere sfat du?manilor t?i ?i procedeaz? apoi invers felului cum te-au înv??at ace?tia.

390
P?rerile despre ceea ce este moral ?i imoral s-au schimbat în decursul istoriei omenirii ?i probabil c? se vor mai schimba ?i în viitor, în a?a fel încât ceea ce ni se pare acum imoral ar putea fi considerat, peste un timp oarecare, ca un lucru foarte firesc ?i acceptat de societate din toate punctele de vedere, deci perfect moral. No?iunile de moral ?i imoral difer? uneori de la o ?ar? la alta, de la o cultur? la alta, de la o civiliza?ie veche la una nou?, ?i depind, în general, de epoca respectiv?, de tradi?ii, de cultura grup?rii etnice în cauz? ?i, nu în ultimul rând, de profilul religios al societ??ii la care ne referim.

391
Între noi ?i p?mânt exist? un leg?mânt tacit, o lege nescris?, pe care, de când lumea, o respect?m cu sfin?enie - ?i anume: p?mântul ne hr?ne?te toat? via?a cu roadele lui, îns?, în cele din urm?, ne cere s? i le red?m integral prin ofranda final? a trupurilor noastre.

392
S? nu încerc?m a întrece pe al?ii pân? când nu ne-am întrecut de câteva ori propria persoan?. Prin adev?rata emula?ie nu în?eleg decât întrecerea loial? cu noi în?ine.

393
Sclavia intelectual? este mai rea decât cea fizic?. Este otrava mortal? a spiritului omenesc.

394
A c?zut proste?te ?i s-a r?nit. Apoi, în luminile nop?ii, când r?nile nu i se cunosc bine, î?i arat? tuturor cicatricile, spunând c?-s urmele glorioase c?p?tate în lupta pentru idealurile mul?imii.

395
Un ?oarece într-o bibliotec? cu c?r?i proaste este mai necesar acolo decât un tân?r care de curând ?i-a început cariera de cititor pasionat printre rafturile ei.

396
Emblema vie?ii nu poate fi decât dragostea.

397
Marea este mai întins? decât toate fluviile pe care le adun?, dar nu poate fi mai sus decât ele.

398
Când sunt trist caut un om vesel, iar când sunt vesel caut un om trist.

399
Fiin?a iubit? las? o urm? a entit??ii ei vremelnice în spa?iul ve?nic dimprejur; î?i destram? parc? trupul ?i sufletul prin locurile pe unde a trecut, r?spândindu-le ca pe ni?te iluzii luminoase, din orizont în orizont,
În infinitul universului.

400
Într-un fel simultan, iubirea perfect? este pe cât de platonic? pe atât de senzual?. Platonismul ?i senzualismul sunt dou? aspecte ale unui tot indivizibil. Primul este, dac? vre?i, înf??i?area exterioar? a unui crin cu petale imaculate, parfumul lui atr?g?tor ?i discret, pe când al doilea este nectarul ascuns în profunzimile corolei, din care nu po?i gusta cu pl?cere f?r? a-i cunoa?te ?i mirosul ame?itor al florii.

401
Fa?? de un sentiment curat ?i sincer, dar luat prea pu?in în seam?, chiar ?i cea mai mare frumuse?e r?mâne o simpl? însu?ire inferioar?, f?r? nici un alt merit decât simetria de carne care, în asemenea cazuri, r?mâne cu totul Întâmpl?toare.

402
Frumuse?ea femeilor intr? prin ochii b?rba?ilor ca o raz? de lumin?, se opre?te la inim? ?i, de acolo, face apel la buzunare. (402-436: scrise în 1960.)

403
Când ai o decep?ie în dragoste, ia-?i ca deviz? zicala româneasc?:
�Cui pe cui se scoate!�

404
Exist? femei care nu-s frumoase, dar lâng? care b?rba?ii uit? cu pl?cere de cele frumoase.
Într-un s?rut se ascund toate promisiunile, îns? ele nu trebuie amintite niciodat? atunci când ÎI ob?inem.

406
Poetul caut? s? confere materialitate celor mai abstracte no?iuni ?i s? abstractizeze cele mai concrete idei.

407
Uitarea aduce iertarea.

408
Frumuse?ea este s?rb?toarea ochilor ?i a spiritului fiec?ruia dintre noi.

409
Datorit? situa?iei speciale în care se complace, în individul izolat ?i antisocial cloce?te cel mai cumplit egoism. Iar egoismul exacerbat va genera în mod implicit mizantropia. Individul legat de societate, de colectivitatea organizat?, cap?t? în acela?i timp ?i aura unei personalit??i distincte, un statut social aparte ?i, mai cu seam?, un ideal social superior. EI va milita totdeauna pentru realizarea acestui ideal care va avea puternice nuan?e altruiste.

410
Obi?nuin?a devine fundamentul solid al iubirii numai în cazul când sentimentul a fost puternic ?i reciproc de la început. Altminteri, dup? un timp, apare în acomodarea care face ca fundamentul s? se sf?râme ?i ceea ce a fost construit pe el s? se pr?bu?easc?.

411
Cu cât tinere?ea ne-a fost mai fericit?, cu atât b?trâne?ile ne vor fi mai triste, din pricina multiplelor regrete neputincioase (?i pe care nu ni le ascult? nimeni când vrem s? le împ?rt??im).

412
Tinere?ea este interpreta cea mai des?vâr?it? a iubirii erotice. Sentimentul erotic la b?trâni este mai mult dezgust?tor decât ironic.

413
Femeia p?c?tuie?te din curiozitate sau poate din imita?ie, a?a cum ar imita moda.

414
Am auzit c? exist? femei care sunt fermec?toare atunci când în?eal?.
Perfidia lor delicioas? nu treze?te b?nuiala nici celui mai suspicios om, deoarece interpretarea rolului este des?vâr?it? ?i face parte din instinctul de conservare a speciei. Fire?te, asemenea femei sunt ?i cele mai periculoase.

415
Scopul iubirii este cel mai nobil: fericirea. Finalul ei creeaz? via?a. Omul este deci un rezultat al iubirii, o consecin?? a ei. Cu alte cuvinte, dragostea creeaz? oameni, pe când ura, reversul ei, îi ucide. Dar de unde oare atâta ur? în sânul speciei umane?

416
Într-o iubire platonic?, dac? fiin?a adorat? ar r?spunde întru totul sentimentelor celui îndr?gostit, acesta ar înceta probabil s? o mai iubeasc? pe deplin.

417
Unde nu exist? con?tiin??, trebuie s? existe constrângere.

418
Adev?rul este umbra credincioas? a vie?ii.

419
Coinciden?ele ne surprind câteodat?, ne deruteaz? alt? dat?, iar când se repet? ne pun pe gânduri ?i ne îndeamn? s? credem în minuni.

420
Orice apari?ie a fiin?elor divine venite din lumea etern? a Creatorului sunt trimise de Dumnezeu cu trei scopuri precise: întâi s? ne aminteasc? nou? oamenilor c? Dumnezeu exist?, trimi?ând pe Fiul S?u s? ne mântuiasc? de p?cate; al doilea, c? Tat?l ceresc nu ne-a uitat ?i ne iube?te pe to?i chiar dac? noi II ignor?m uneori cu des?vâr?ire ?i, în al treilea rând, s? ne avertizeze c?, de vom continua s?-L ignor?m ?i s? tr?im în p?cate la infinit, având în vedere c? EI este un Dumnezeu drept ?i sfânt, se va vedea în curând nevoit s? ne pedepseasc? cumplit pân? ne va trezi pe to?i la realitate. Aten?ie m?rit?, cet??eni ai planetei Terra, mai ales c? diversele apari?ii continu? pe tot globul ?i c? avertismentele sunt repetate din ce în ce mai des!

421
Mormintele nu au preferin?e.

422
Între pasiunea pentru art? ?i talent sunt acelea?i deosebiri ca între talent ?i geniu.

423
Arta trebuie s? fie un sistem de vase comunicante care vehiculeaz? frumosul de la suflet la suflet.

424
S? nu c?ut?m femeia ideal? înainte de a g?si b?rbatul ideal.

425
Iubirea apare din taini?ele necunoscute ale sufletului omenesc ca un izvor din inima muntelui. La început este un firi?or timid de ap? care se prelinge aproape invizibil printre pietre ?i r?d?cini, apoi, î?i sap? încet, încet un val propriu, netezindu-?i calea, dup? care porne?te cu impetuozitate vesel ?i zgomotos la vale întâlnind diferite pietre ?i pietricele în calea lui. în felul acesta râu?orul, izvorât din suflet, ajunge s?-?i m?reasc? din ce în ce mai mult debitul, pân? când devine un fluviu clocotitor pe care nimeni nu-1 mai poate opri ?i care se lini?te?te îndat? ce sose?te în largul m?rii, uneori amar? ?i s?rat?, ?i plin? de furtuni însp?imânt?toare.

426
Poezia poate fi comparat? cu o fat? frumoas?, îmbr?cat? cu gust. Vestmintele ei sunt îns? metaforele. Oricât de elegante ar fi acestea, dac? sunt prea multe, îmbr?c?mintea devine înc?rcat?, înzorzonat?; culorile vor p?rea ?ip?toare, în fond, este suficient s? alegem numai câteva metafore, dar s? le aranj?m în restul materialului, acolo unde trebuie, ?i poezia nu va avea decât de câ?tigat. De obicei, cu cât vestmintele sunt mai vaporoase, mai sugerative, cu atât creeaz? mai mult? atrac?ie. Chiar dac? ele vor lipsi aproape complet, poezia tot nu va avea de suferit ?i nu va fi lipsit? de con?inut. Un con?inut bun deseori se poate dispensa de metafore extraordinare. A?a cum nudul unei fete frumoase nu respinge pe nimeni, poezia ametaforic? se poate impune prin naturale?ea ei, prin simplitate ?i prin for?a ideilor originale.

427
Talentul este îmbinarea armonioas? dintre fantezia artistic? spontan? ?i reflec?ia îndelungat?, care dintr-o sut? de posibilit??i ?tie cum s? aleag? întotdeauna pe cea mai bun?.

428
Unii î?i descoper? propriul lor talent, al?ii talentul de a-i fi în?eles pe ace?tia ?i, din asemenea motive, încep s? se considere a fi chiar mai talenta?i decât primii. Se ?tie c? talentele reale nu-?i recunosc niciodat? în public virtu?ile, pe când cei plini de sine ?i-ar deveni pe dat? du?mani dac? le-ai spune c? sunt lipsi?i de talent.

429
Poezia este arta de a sugera, este arta unde poetul colaboreaz? cel mai mult cu sufletul cititorului, f?r? a-1 pune continuu în încurc?tur? ca în fa?a unor ?arade.

430
Fiecare înfrângere în art? va fi un stimulent al talentului, dac? într-adev?r talentul exist? în realitate.

431
Bun?tatea sufleteasc? nu se na?te din sl?biciune, ci din t?rie; nu este doar o caracteristic? a firilor impresionabile, fricoase, sentimentale ci, dimpotriv?, a firilor energice, cu spirit larg, care s?vâr?esc totdeauna binele ca o manifestare a surplusului lor sufletesc. Ca s? fii bun î?i trebuie mult? energie spiritual?, mult? bog??ie sufleteasc?, de unde s? ai ca s? împ?r?i ?i altora, pe când cel r?u î?i ascunde s?r?cia psihic? prin duritate ?i prin f?r?delegi. Ca s? fii r?u nu ai nevoie de nici o energie spiritual?, ci este de ajuns doar pu?in? for?? fizic? ?i poate nici atât. R?utatea denot? în primul rând o manifestare a insuficien?ei ?i incompeten?ei spirituale, a degener?rii sentimentelor umane superioare ?i, în spe??, o anomalie vizibil? peste care s-a incrustat un strat gros de egoism primitiv. Dac? bun?tatea reflect? un spirit perfect normal, superior, r?utatea dovede?te mai întotdeauna o stare patologic? alarmant? a celor pândi?i de pericolul nebuniei.

432
Nu e?ti fericit atunci când ai ob?inut fericirea, ci mai mult atunci când o cau?i sau când e?ti aproape de ea.

433
Ajungi la glorie urcând un milion de trepte alunecoase care adesea te rostogolesc înapoi. Dar dac? dup? primele zece ai obosit, mai bine întoarce-te!
Pre?uim întotdeauna ceea ce nu avem ?i dispre?uim cu incon?tien?? ceea ce este îndestul?tor.

435
Drumul cel mai lung este cel pe care-l faci singur, f?r? prieteni, f?r? întâlniri, f?r? cuno?tin?e pe parcurs.

436
Nu po?i lupta pentru libertate cu sufletul senin ?i f?r? o multitudine de îngrijor?ri. Orice lupt? în?spre?te sufletul; mai târziu ?i chipul. (437-449: scrise în 1961.)

437
Dac? posezi sim?ul echilibrului, te po?i aventura chiar ?i pe-o muchie de cu?it.

438
În orice oper? dramatic? este necesar s? existe dou? ac?iuni distincte: una care se vede ?i se aude, iar alta care poate fi numai dedus?, subîn?eleas?.

439
Materia prim? a literaturii trebuie s? fie în primul rând adev?rul, cu întreaga lui valoare general-uman?, ?i în al doilea rând frumosul care, sub condeiele cele mai str?lucite, reu?e?te adesea ca s? devin? sinonim cu adev?rul.

440
Muncind, ui?i de multe necazuri. Acesta este înc? un motiv pentru care munca poate deveni în final înc? o surs? de fericire. în general, nu poate exista fericire f?r? consumul unui efort.

441
Totul trebuie câ?tigat prin munc? cinstit?. Chiar ?i iubirea!

442
Nu este obligatoriu ca fiecare iubire s? se sfâr?easc? printr-o c?s?torie, dar este obligatoriu s? se sfâr?easc? cu naturale?e ?i omenie.

443
Dezinformarea este de dou? ori mai periculoas? decât minciuna bine elaborat?.

444
A nu protesta împotriva ororilor trecutului înseamn? a le admite pe cele ale prezentului ?i a da cale liber? celor viitoare.

445
Trebuie s? recunoa?tem c? în via?? progres?m ?i datorit? insucceselor noastre care ne-au supra-ambi?ionat.

446
Când te despar?i de un trecut urât, ru?inos, trebuie s? tai toate pun?ile din urma ta.

447
Toat? civiliza?ia lumii, toate sentimentele bune ale omenirii, toate gândurile ?i vorbele frumoase, toate realiz?rile moderne, toate, toate aceste lucruri se datoresc c?r?ii ?i numai c?r?ii.

448
Atât suferin?a cât ?i fericirea stimuleaz? talentul. Prima poate mai mult.

449
Lacrimile sunt câteodat? o condi?ie necesar? vie?ii. Ele pot fi perle negre ale dezn?dejdii sau perle albe ale bucuriei; pot dilua veninul sufletesc, sp?lând povara inimilor, sau pot înve?mânta bucuria în m?rg?ritare fluide, înc?lzind aceste inimi. Adesea într-o pic?tur? de lacrim? g?se?ti adunat? toat? iubirea curat?, toat? sfin?enia ei, care face ca aceast? perl? lichid? a Sufletului omenesc s? valoreze atunci mai mult decât gr?mezi întregi de aur.

450
Munca rodnic?, pl?cut?, depus? de omul harnic, face ca ?i oboseala s? fie pl?cut?. La cel mai mic efort, lene?ii obosesc, iar odihna lor r?mâne ca o z?cere greoaie, ap?s?toare. {450-466: scrise în 196S.)

451
Exerci?iile poetice nesfâr?ite? Sunt împotriva lor! Scriind doar cu con?tiin?a c? exersezi, î?i scrii de fapt opera propriu-zis? ?i ajungi inevitabil la provizorate perisabile ?i la rebuturi masive. Concepând o oper? poetic?, trebuie s? ai de la bun început curajul ?i talentul s? o porne?ti ca pe o oper? definitiv?, de sine st?t?toare; s? aduci prin ea un mesaj absolut proasp?t, inedit ?i interesant pentru cei mai mul?i; s? fie o lucrare cu totul spontan? ?i sincer?. Când scriem, trebuie s? avem întotdeauna con?tiin?a cre?rii serioase ?i perene, nicidecum a exers?rilor superficiale.

452
Când poporul uit? numele autorului unei poezii pe care ?i-a însu?it-o, devenind popular?, nu înseamn? c?-l subapreciaz? ci, dimpotriv?, c? ?i-l socote?te egal ca for?? creatoare ?i c? se identific? cu el. O asemenea asimilare pare mai degrab? un omagiu colectiv ?i nicidecum o subapreciere.

453
Soarta se poart? cu oamenii ca furtunile de nisip (ghiblis-urile) din Sahara: îngroap? o cas? sau o gr?din? parfumat? pentru a elibera o ruin? sau un m?r?cine uscat.

454
Singur?tatea mai mult sau mai pu?in îndelungat? în mijlocul naturii fermec?toare, sub cerul liber, reînnoie?te instinctele folositoare ?i creeaz? în om o puternic? aversiune fa?? de artificial, fa?? de pref?c?torie ?i de superficialitate.

455
Omul se zbate ve?nic între dorin?e ?i înfrânare. Gradul lui de civiliza?ie s-ar putea m?sura ?i dup? puterea de a se înfrâna.

456
L?comia de bani produce deseori mai multe necazuri decât lipsa banilor în?i?i.

457
Cosmosul are o finalitate: Omul! Acesta este o concretizare sintetic?
a cosmosului.

458
Pentru pre?edin?ii unor state comuniste care, pe lâng? faptul c?, prin duritatea lor, chinuiesc poporul ?i î?i dau aere monarhice, fiind îmb?ta?i de putere ?i dovedind c? râvnesc chiar ?i tronul regilor, ar trebui s? existe într-adev?r un tron special: numai cel electric!

459
Dac? ar fi s? compar?m literatura cu o plant?, atunci poate c? ar fi logic s? spunem c? folclorul reprezint? r?d?cinile ei, proza - tulpina, iar floarea,
desigur, poezia.
Arta se sfâr?e?te totdeauna acolo unde lipsa de talent afi?eaz? masca talentului.

461
Haina du?manului nu ?ine de cald.

462
La vârsta nubil? orice poart? în pântecele ei c?s?toria.

463
Adesea mocirlele negre ?i pestilen?iale se acoper? cu nuferi ginga?i ?i imacula?i care se întind pe cuprinsul lor ca un covor de crini str?lucitori ?i plini de poezie. Tot a?a, instinctul genetic al prolifer?rii speciei omene?ti, con?tient sau nu, produce v?lul parfumat al iubirii platonice.

464
Într-un fel aparte, talentul desc?tu?eaz? de comun, dar numai dup? ce i-a înrobit pe oamenii ale?i de el, subordonându-i pasiunilor celor mai nobile.

465
Fiecare trecem în via?? printr-o suferin?? sau alta, mai mare sau mai mic?. Dar s-a observat c? acei oameni care au avut parte de mai multe suferin?e, nu numai c? s-au c?lit în focul lor, dar au înv??at s? le evite ?i chiar s? le anuleze în totalitate atunci când necazurile s-au n?pustit cu s?lb?ticie asupra lor.

466
Plânsul celor maturi este uneori o manifestare a dezechilibrului dintre t?rie ?i sl?biciune, iar alteori - aceasta trebuie neap?rat spus - este o dovad? de o extrem? noble?e ?i sensibilitate sufleteasc?.

467
A?a cum dintr-o ton? de minereu sco?i un gram de aur, dintr-o ton? de suferin?? sco?i un gram de fericire. Suferin?a nu-i dat? decât pentru a sim?i bucuria mai intens? atunci când necazurile s-au terminat. (467-490: scrise în 1963.)

468
Unele scoici caut? s? scape de impurit??ile sup?r?toare ?i iritante p?trunse între cochiliile lor, înv?luindu-le într-o secre?ie de mai multe straturi sidefoase care se ?tie c? nu-s altceva decât pre?ioasele perle naturale. ?i unii oameni reu?esc câteodat? s?-?i înnobileze viciile acoperindu-?i fiecare cusur cu mai multe straturi de virtu?i.

469
Totdeauna a fost mai u?or s? faci o roat? de car decât o roti?? fin? ?i minuscul? de ceasornic. Tot a?a, eu cred c? pare mai u?or s? scrii un roman voluminos decât o schi?? bun?, des?vâr?it?.

470
Unul din momentele tragice ale existen?ei omene?ti este desigur acela în care ajungi s? te lauzi cu fo?tii t?i colegi, cu prietenii ?i cunoscu?ii t?i ajun?i în posturi înalte sau cu o situa?ie cu mult mai str?lucit? decât aceea pe care o ai tu acum. L?udându-te cu binefacerile, cu mila ?i cu aten?ia ar?tat? de ei fa?? de tine, în momentele nenorocite în care ai fost silit de soart? s? apelezi la ajutorul lor, - de ce n-am recunoa?te? - nu vei face altceva decât s?-?i diminuezi propria-?i personalitate, dovedind c? n-ai avut t?ria sufleteasc? si nici for?a interioar? proprie de a fi tu în locul lor sau chiar deasupra lor... In loc s? te mândre?ti în fa?a altora cu asemenea personalit??i ridicate de lâng? tine, începe înc? din în aceast? clip? s? faci prima încercare ca s?-i ajungi din urm? ?i apoi chiar s?-i întreci!

471
Criticul literar - ca ?i orice critic de art? în genere - nu trebuie s? priveasc? ?i s? analizeze opera respectiv? dintr-un unghi ales la întâmplare, dintr-o optic? subiectiv?. Fiecare oper? artistic? are un fel de distan?? focal? a ei, diferit? de altele, ?i numai de la aceast? distan?? specific? este posibil? o analiz? clar? ?i obiectiv?, nesupus? unor tipare standardizate.

472
Lipsa de substan?? îmbrac? adesea formele cele mai atr?g?toare ?i mai derutante, f?când din pseudoart? un adev?rat business. Astfel au ap?rut faimoasele kitsch-uri.

473
Înv???tura autodidact? este desigur meritorie ?i uneori de invidiat. Totu?i, ea va avea extrem de rar profunzimea ?i sistematizarea celei c?p?tate în ?coli ?i facult??i. Este mai mult empiric?, este eclectic? ?i adesea superficial?. De aceea, nu poate fi scutit? de un exces de subiectivism ?i diletantism.

474
A fost totdeauna, desigur, mai u?or s? analizezi teoriile, s? le compari, decât s? le elaborezi personal. De aici concluzia: avem o mai mare nevoie de creatorii teoriilor decât de criticii acestora; avem, de pild?, nevoie de mai mul?i scriitori ?i de mai pu?ini teoreticieni literari. Când într-o ?ar? num?rul criticilor ÎI dep??e?te pe cel al scriitorilor, putem fi siguri c? viitorul acelei literaturi, pentru acea perioad?, va fi pus sub semnul întreb?rii.

475
Necazurile trebuie s? le suferim în t?cere spre a nu le mai transmite ?i altora. Dimpotriv?, bucuriile putem s? le exterioriz?m cu exuberan??, iar dac? este cazul, s? facem ?i pe al?ii s? guste din s?rb?toarea spiritului nostru. Cu o singur? condi?ie, îns?: nu cumva, prin veselia noastr?, s? jignim pe cei care tr?iesc o durere profund? chiar în acele momente.

476
P?catul este adesea abaterea de la tradi?iile ?i îndatoririle eclesiastice artificiale de la care... ar fi chiar p?cat s? nu te aba?i!

477
Când un ?ef m?runt de institu?ie se poart? cu cruzime ?i cerbicie exagerat? fa?? de subalterni, în numele perfec?iunii sau al ordinii, ?i când acesta recurge la amenin??ri în numele unei datorii profesionale ori în numele unei doctrine politice, ?i când caut? s? demonstreze un zel exagerat, care nu i se potrive?te capacit??ilor lui, trebuie s? b?nuim c? avem de a face cu un intrus al c?rui trecut este dubios ?i de care se teme mult s? nu-i fie descoperit.

478
Na?terea unui nou prunc pe p?mânt: înc? o dat? Universul cel mare va fi înghi?it de ra?iunea unui Univers mic!

479
Cel care a sc?pat teaf?r din gura leului nu se mai teme de câini.

480
Din r?d?cinile dragostei fa?? de propriul t?u popor trebuie s? se nasc? ?i dragostea fa?? de omenirea întreag?.

481
Cine d? o pedeaps? nedreapt? s?-?i aduc? aminte c? cel pedepsit, sau dac? acesta a fost exterminat, atunci urma?ii lui, urma?ii urma?ilor lui ori sus?in?torii celui martirizat, mai de vreme sau mai târziu, tot se vor r?zbuna, c?ci a?a este omenirea. Orice pedeaps? nedreapt?, odat? cu ea, na?te o virtual? r?zbunare, poate chiar o perpetu? vendeta, transmis? de-a lungul unor genera?ii.

482
Un paradox economic: intensificarea exportului, practicat? în ultimul timp tot mai intens de ??rile avansate, aduce un excedent valutar atât de mare, încât valuta parazitar? ap?rut? superfluu îmboln?ve?te economia ??rii respective, creând crize financiare de infla?ie ?i recesiuni din ce în mai greu de eliminat. Neîn?elegând bine cum acest mecanism poate deteriora o economie avansat?, unii economi?ti dau vina pe crizele de supraproduc?ie, de?i ele au un rol cu totul subsidiar, principala cauz? fiind de fapt tot infla?ia supravalutar? venit? din afar?.

483
Când se face reclam? excesiv? unei bijuterii care pare mai str?lucitoare decât aurul, trebuie s? fim siguri c? ea nu este de aur.

484
Cauza r?ului nu este instinctul cât con?tiin?a.

485
To?i oamenii care au fost excep?ionali într-un domeniu major al ?tiin?ei sau artei, au fost mediocri într-altul.

486
In vreme de pace lumea devine cu mult mai impresionabil? ?i mai sensibil? decât în vreme de r?zboi. Perioada m?celurilor sângeroase toce?te sensibilitatea omului, sentimentul milei fa?? de necunoscu?i atrofiindu-se aproape complet. Dimpotriv?, îndat? ce omul se obi?nuie?te cu pacea, cel mai mic accident întâmplat undeva sau moartea celei mai obscure persoane, poate s? impresioneze puternic comunitatea uman?, producând ecouri profunde, care fac s? se discute mult timp despre aceasta ca despre cel mai important eveniment. De aceea, cu cât perioada de pace este mai îndelungat?, cu atât sensibilitatea oamenilor este mai mare ?i cu atât teama lor de r?zboi va fi mai binevenit?. ?i, în acest caz, dorin?a de pace va predomina tot mai mult.

487
Nici una din faptele cu totul extraordinare ale omului nu ne mai impresioneaz? ast?zi, deoarece ?tim sigur c? specia uman? ar putea înf?ptui altele ?i mai mari.

488
Când gre?im, s? nu încerc?m a pune piedici mustr?rii de con?tiin?? ca s?-?i fac? datoria. Strangulând-o, ne-am pune cap?t spiritului autocritic, responsabil cu purgarea personalit??ii noastre, imediat necesar?.

489
Plânsul dup? o gre?eal? este începutul îndrept?rii.

490
Când pro?tii ?i nebunii încep s? devin? harnici - p?zea!

491
Cine-?i recunoa?te sincer prostia începe s? devin? în?elept. (491-502: scrise în 1963.)

492
Hrana speran?ei este iluzia.

493
Orice r?bdare este preg?tirea unei explozii.

494
Cel care devine ve?nic mul?umit de sine nemul?ume?te ve?nic pe al?ii.

495
Spinii stau în calea oamenilor ca s?-i men?in? treji.

496
Insuccesul stimuleaz? pe cei activi ?i îi descurajeaz? pe cei lene?i.

497
O vin? trebuie judecat? de dou? sau mai multe ori, dar pedepsit? o singur?
dat?.

498
Mânia te face negru, frica te face galben, ru?inea te face ro?u, iar cinstea ?i t?ria de caracter te las? a?a cum e?ti.

499
La început pare firesc s? te îndoie?ti de orice, pân? ce descoperi adev?rul. Dar tot continuând s? r?mâi sceptic, ajungi s? te îndoie?ti pân? ?i de adev?rul durabil.

500
Când nu ai succes în cucerirea fetelor frumoase, nu încerca ?i la cele urâte, ci treci direct la cele mai frumoase, fiindc? de multe ori acestea au preten?ii ?i gusturi bizare.

501
Dup? ce te-ai speriat de nou? ori de urs, a zecea oar? î?i vine s? încaleci pe el.

502
Uneori impresiile noastre sunt atât de false încât lucrurile care ne stau prin defini?ie împotriv? ne par favorabile, iar adev?rul palpabil nu ne poate convinge în nici un fel.

503
Omul modern se îndoie?te din ce în ce mai mult de existen?a Satanei ?i a cohortei lui de demoni, considerând c? aceste no?iuni sunt ni?te simple reprezent?ri false din închipuirea oamenilor supersti?io?i, deci nimic altceva decât un mit primitiv, simple supersti?ii. Dar s? nu uit?m ce a spus poetul Baudelaire, care se ?tie c? nu era str?in de influen?ele satanice: �Diavolul a ajuns s?-i conving? pe oameni c? el nici nu exist?�. Aceast? disimulare este, f?r? îndoial?, una din cele mai mari victorii ale lui... ?i cu cât Lucifer este negat mai mult ?i mai �?tiin?ific�, cu atât el are un câmp mai larg de ac?iune, manifestându-se tot mai puternic pe întreaga suprafa?? a Terrei pe care ar vrea s? o distrug? cu oameni cu tot spre a se r?zbuna pe Creatorul care i-a limitat puterile. (503-520: scrise în 1964.)

504
Ne descoperim adesea, cu mult? u?urin??, talentele false ?i atunci avem impresia c? am dat în sfâr?it peste adev?rata-ne voca?ie, cu care ne putem chinui dup? aceea toat? via?a. în mod firesc, rezultatele vor fi cu siguran?? mici sau nule, pe când realul talent al nostru continu? s? zac? înc? ne?tiut ?i ascuns în zonele profunde ale existen?ei noastre, a?teptând poate un simplu impuls din afar? care întârzie s? vin? sau a?teptând o întâmplare fericit? pentru a ?â?ni ca un izvor de ap? vie la lumin?.

505
Când ap?s pe nota �DO� de la pian, vor vibra instantaneu ?i nota �DO� de la harp? ori de la chitar?, ceea ce, în muzic?, se nume?te rezonan?? sonor?. în acele clipe, vor fi antrenate, într-o rezonan?? similar?, dar cu mult mai slab?, ?i celelalte octave ale notei �DO�, îns? restul notelor r?mân absolut indiferente în fa?a acestui sunet, ele r?spunzând doar la vibra?iile specifice lor, precum legile acusticei le cer. De fapt, dac? st?m s? ne gândim, cam a?a sunt ?i oamenii, numai c? ei vibreaz? la un spectru mai larg: unii intr? puternic în �rezonan??� fa?? de majoritatea lucrurilor ?i fenomenelor din jurul lor, al?ii, mai iner?i, r?spund lent la numai câteva. Acestea sunt firile cel mai pu?in sensibile. Dar exist? ?i indivizi care posed? pe deplin �rezonan??� pentru nota �DO� - ca s? zicem a?a - îns? nu o iau serios în seam?, acordând importan?? altei rezonan?e slabe, din deriva?ia octavic? a notei respective, entuziasmându-se excesiv de ea ?i crezând c? este adev?rata lui vibra?ie. Ei bine, cam a?a se explic? de ce unii oameni au talente slabe ?i neproductive, r?mânând cu ele ?i neputând s?ri peste alte ?tachete mai înalte, oricât de harnici ?i insisten?i ar fi, deoarece direc?ionarea lor de la na?tere era alta.

506
La urma urmei, omul nu se na?te cu nici o convingere în cap. De aceea ?i convingerile politice nu-s altceva decât ni?te reflexe condi?ionate care s-au înr?d?cinat adânc în creier. Poate doar prin extirparea creierului ar mai sc?pa definitiv de ele sau, poate, prin distrugerea complet? a factorilor stimulatorii care le-au determinat ?i prin înlocuirea lor cu al?ii mai reali ?i mai conving?tori.

507
C?ut?rile aparent sterile pot aduce surprize mari.

508
Când scriem o lucrare în proz? cu un subiect ceva mai înc?rcat, scriem ce scriem pân? ne trezim dintr-o dat? împotmoli?i într-un nod de situa?ii care par f?r? ie?ire. In aceste momente, mâna merge mai încet, rândurile se succed mai greu, doar câteva pe zi, iar uneori poate nici unul. ?ters?turile ?i revenirile apar tot mai numeroase. Schimb?rile pornesc s? alterneze des. Tot acum începe ?i vân?toarea dup? noi solu?ii; se declan?eaz? insomniile, dublate de reverii, câteodat? destul de pl?cute, fiindc? oboseala propriu-zis? dispare aproape complet, datorit? încord?rii creierului aflat în febra surescita?iilor ?i a c?ut?rilor fierbin?i. Când adormim, se întâmpl? ca visurile s? ne sar? ?i ele în ajutor ?i uneori - destul de rar îns? - unele visuri ne ofer? solu?ii miraculoase, surprinz?tor de logice, neb?nuite în starea de veghe. Tot organismul ne este cuprins de febra crea?iei ?i c?ut?rilor insistente. Dac?, pe moment, nu g?sim nici o solu?ie, în nici un caz nu este bine s? for??m lucrurile sau s? apel?m la rezolv?ri facile, ci s? a?tept?m r?bd?tori ?i f?r? nici o grab?. Mai devreme sau mai târziu, rezolv?rile salvatoare vor veni spontan, chiar atunci când le a?tept?m mai pu?in, ca dovad? c? scoar?a cerebral?, continuu stimulat? de c?ut?ri, a dat alert? general? pân? a elaborat solu?ia optim? salvatoare. Dar pentru a se ajunge aici a trebuit s? gândim continuu; a trebuit s? trecem ambi?io?i peste toate e?ecurile de la început. ?i astfel, sc?pând de aceste �noduri�, care apar firesc ?i aproape obligatoriu în procesul de crea?ie, vom putea din nou s? scriem cu pl?cerea ?i u?urin?a d?ruite de talentul nostru, pân? ce, din nou ne vom împotmoli într-un al doilea nod de situa?ii, poate ?i mai greu de surmontat - ?.a.m.d. Numai a?a, cu r?bdare ?i cu chibzuin??, se na?te o oper? durabil?.

509
Începe ?i de la sfâr?it dac? po?i, dar începe odat?!

510
De?i iubirea este unic?, la diferite vârste iube?ti diferit.

511
Spre erotism ne mân? totul: soarele, luna, frumuse?ea naturii, muzica, dansul, filmele (arta, în genere), triste?ea, durerea, bucuria, veselia, fericirea ?i nenorocirea, s?n?tatea ?i boala, prostia ?i în?elepciunea, frumuse?ea femeilor ?i a b?rba?ilor, apa ?i vinul, tinere?ea ?i teama de b?trâne?e, disperarea ?i speran?a, ambi?ia de?art? ?i imita?ia, s?r?cia ?i bog??ia, via?a scurt? ?i teama de moarte, într-un cuvânt totul, totul - ?i toate! Iar în urma acestei turme, galopând vijelios cu biciul tenta?iilor în mân?, - atotst?pânitoarea patim? omeneasc?, P?catul. Bietul om se treze?te totdeauna singur ?i dezarmat în fa?a atâtor ispite... Doamne, cum s? le mai reziste, s?racul?!

512
Nici o oaie nu-?i cunoa?te gustul brânzei pentru care este atât de apreciat?.

513
Indiferen?a pentru persoana care a fost cândva iubit? este fisura prin care p?trunde cu iu?eal? o nou? iubire.

514
Inteligen?a omului cult îi amplific? durerile suflete?ti. Cu cât este mai cult, cu atât omul este mai sensibilizat de evenimente ?i mai con?tient c? sufer? - ?i cu atât se consum? mai mult, îngropându-?i suferin?ele mai adânc în interiorul lui ?i exteriorizându-?i-le mai pu?in zgomotos. Aceasta din cauz? c? un asemenea om î?i analizeaz? am?nun?it ?i cu r?bdare elementele durerii, privindu-?i introspectiv toate reac?iile organice pe care apoi ?i le extrapoleaz? într-un fel voalat, destul de re?inut. Oamenii simpli simt altfel durerile de natur? spiritual?, eliberându-?i-le f?r? frâne.

515
Dac? am fi ve?nic ferici?i, am degenera sau ne-am face din c?utarea nenorocirilor singurele distrac?ii.

516
În gura mincinosului orice adev?r pare minciun?.

517
Din ur?, mânie, durere, cel slab poate prinde putere.

518
Ajutat? de timp, lenea poate fura foarte u?or în?elepciunea oamenilor.

519
Când omul se mir? des, înseamn? c? în capul lui încep s? se iveasc? zorile.

520
Un singur microb sau un singur virus ar putea reduce la t?cere o mie de tunuri!

521
Crea?ia este unicul piedestal al frumuse?ii, în?l?ând-o în ochii tuturor.

522
Omul de rând vede într-un hoit înjum??it numai viermii, care-l determin? s?-?i întoarc? imediat cu scârba capul ?i s?-?i ?in? respira?ia îndep?rtându-se cu grab? de el, în timp ce savan?ii naturali?ti, f?când abstrac?ie de neajunsurile lui odorante, îl privesc cu mult? curiozitate ?tiin?ific?. Zoologul caut? specii noi de viermi, pe când anatomistul poate considera cadavrul ca o pies? de studiu interesant?, care ascunde înc? multe minun??ii inaccesibile profanilor.

523
Dac? amesteci în p?r?i egale parfumurile cele mai fine cu mirosurile cele mai pestilente, tot cele din urm? vor predomina, primele fiind ca ?i inexistente sau accentuând îngre?o?area. în aceea?i m?sur?, p?r?ile bune ale oamenilor nu se vor vedea niciodat? dac? sunt egalate de cele rele.

524
Am cunoscut oameni care se pretind cul?i sau chiar foarte cul?i - ?i m? refer la persoane care au terminat liceul, ?coli postliceale sau facult??i - îns? care, din p?cate, nu au avut r?bdarea normal? s? lectureze ca lumea în via?a lor nici o carte beletristic? pân? la cap?t, de?i declar? c? pot citi orice altceva (ziare, reviste, c?r?i cu profil tehnic ori ?tiin?ific din domeniul profesiei lor etc.), dar nu ?i c?r?i de literatur?. Unii din ace?tia recunosc sincer c? a citi un roman, oricât de bun. Ii se pare un adev?rat chin, un mare ?i plictisitor supliciu, iar al?ii mascheaz? acela?i adev?r sub motivul c? nu ar avea timp, c? timpul lor este, vezi Doamne, mai pre?ios decât întreaga oper? a lui Shakespeare, Goethe, Eminescu ?i chiar decât Biblia. Ce fel de oameni or fi ace?tia este greu de spus, dar nu cred c?, în realitate, ei apar?in spiritelor superioare, cum se consider?, mai ales c? nu suport? s? citeasc? sau s? asculte nici m?car o scurt? capodoper? poetic?, de una sau dou? strofe. Ca o consecin?? fireasc? a acestei dificult??i similar? dislexiei, am observat c? vocabularul lor este destul de ?ters ?i de plafonat, la nivelul unor subiecte plictisitor de banale. Oricum, în mod garantat, sufletele lor se prezint? destul de goale ?i vulnerabile, dac? nu cumva de-a dreptul bolnave. Uneori nici nu prea ?tim ce ar trebui s? facem cu ei - poate un bun psihiatru i-ar ajuta foarte mult - mai ales c?, lua?i ca indivizi separa?i, mul?i dintre ace?ti literaturofobi pot fi, în fond, oameni buni, cumsecade ?i cu o v?dit? capacitate intelectual?, dar incorect folosit?.

525
Bilan?ul unei politici nu trebuie c?utat nici în cifrele statistice, nici în bugetele economice ?i nici în programele partidelor, ci numai pe mesele oamenilor ?i în saloanele spitalelor. Când politica este bun?, mesele sunt pline, iar spitalele goale!

526
Justi?ia adev?rat? nu se r?zbun?. Ea pedepse?te dintr-o datorie sfânt?, menit? s? distrug? r?ul din r?d?cin? ?i s? men?in? acul balan?ei drept??ii într-un perfect echilibru.

527
S? fii voinic ?i la? ar fi un nonsens ?i o insult? adus? fizicului t?u.

528
Din p?cate, invidia se traveste?te uneori într-un fel de admira?ie n?scut? din ur?, izbucnind uneori prin declara?ii care exprim? rezerve m?runte� sau a?a-zise �critici obiective�.

529
Cel mai bun profesor poate înv??a câte ceva chiar ?i de la cel mai slab elev al s?u.

530
Capricioasele ?i copil?re?tile sup?r?ri în iubire par uneori necesare atâta vreme cât con?in f?g?duin?a sigur? a unei noi reg?siri. Sup?rarea adaug? împ?c?rii un surplus de iubire, f?când-o s? devin? mai frumoas?.

531
Dac? dore?ti s? luminezi min?ile ?i calea altora, trimite-le razele de lumin? de sus, spre a le lumina capetele, ?i nu de jos ori piezi?, c?ci atunci fascicolele de raze le vor lumina picioarele, iar umbrele vor fi mai lungi ?i mai dese decât spa?iul ocupat de lumin?.

532
Nici un geniu nu s-a oprit vreodat? la jum?tatea drumului!

533
Nu ar fi exclus ca infinitul mare ?i infinitul mic s? jonc?ioneze undeva într-o alt? dimensiune, necunoscut? înc?.

534
Vorbele în?elepte se târ?sc printre oameni ca melcii, iar prostiile ?i glumele proaste zboar? printre ei ca liliecii.

535
Simplitatea se na?te din complexit??i.

536
Totdeauna spunem despre al?ii c? sunt mai ferici?i decât noi, în timp ce ace?tia pot avea convingerea ferm? c? lucrurile stau exact invers.

537
Ho?ii nu-s niciodat? ferici?i. Teama le este perpetu? ?i totdeauna mai mare decât iluzoria ?i efemera lor fericire dup? fiecare lovitur? care îi apropie cu înc? un pas de gratiile pu?c?riilor.

538
Cea mai mare fericire cred c? este s? faci pe cât mai mul?i ferici?i.

539
Dou? lucruri sunt mai cu seam? greu de suportat: nenorocirea prea mare a noastr? ?i fericirea prea mare a altora.

540
O na?iune este cu atât mai cult? cu cât femeile ei sunt mai culte.

541
Când vom stârpi favoritismul, va disp?rea atât mediocritatea cât ?i birocra?ia.

542
Este mai u?or s? semeni fapte ?i s? culegi vorbe decât s? semeni vorbe ?i s? culegi fapte.

543
Filmele comerciale sunt ca str?lucirea policrom? a focurilor de artificii: ne încânt? privirea atunci când le vedem, dar nu las? decât fum ?i le uit?m repede dup? ce dispar.

544
Dup? ce ai f?cut un bine s? nu te recomanzi nim?nui.

545
Fiecare experiment poate fi începutul unei noi descoperiri.

546
Eclectismul filosofic devine adesea ?treangul originalit??ii.

547
Între eclectici ?i plagiatori exist? numeroase afinit??i ?i metode.

548
Dragostea are miraculoasa proprietate de a transforma durerea în bucurie, bucuria în durere sau de a le amesteca pe amândou? în a?a fel încât nici nu ?tii cum s? le mai spui.

549
Adev?rul convinge printr-un cuvânt, minciuna se tr?deaz? prin mai multe.

550
Cine devine victima propriei minciuni va deveni în continuare victima adev?rului care-1 va zdrobi.

551
Adev?rul totdeauna este calm; minciuna agitat?.

552
Scopul arhitecturii este s? redea p?mântului str?lucirea ?i armonia cerului.

553
In mijlocul naturii se creeaz? oamenii, dar arta îi umanizeaz?.

554
Un adev?rat artist, care dore?te s? r?mân? în sufletul oamenilor peste veacuri, nu are voie s? creeze o oper? imoral?.

555
Mul?i au o însp?imânt?toare foame de aur, îns? nimeni nu-l m?nânc?.

556
Totdeauna amenin??rile cele mai mari vin din partea celui mai slab.

557
Gama admira?iei difer? dup? educa?ia estetic? a fiec?ruia dintre noi ?i dup? cultura asimilat?. Fiecare admir? ceea ce în?elege, existând un prag sau o barier? în acest sens. Unii admir? mult fiindc? în?eleg mai mult. Dar ace?tia î?i exprim? odat? cu admira?ia ?i rezervele, ceea ce este dreptul lor intangibil. Cei simpli admir? pu?in, îns? totdeauna o fac cu toat? pasiunea ?i f?r? nici o rezerv?. Ei se arat? foarte impresiona?i de lucrurile simple, îndeosebi de cele care dau o puternic? impresie de moment prin senza?ionalul ?i coloritul lor, de?i calitatea acestora poate fi în realitate superficial?. A adopta fa?? de ei o atitudine persuasiv? ori a-i întrerupe s? admire a?a ceva ar fi totu?i o gre?eal?.

558
Când admiratorii, referindu-se la autor, stau extazia?i în fa?a unui produs artistic întrebându-se: �cum oare o fi putut face a?a ceva?� - înseamn? c? acel autor st?pâne?te la perfec?iune principiul artei adev?rate, care cere ca procedeul s? nu devin? niciodat? vizibil.

559
Un cuvânt banal î?i poate sugera o idee interesant?, dup? cum o idee sau o constatare comun? î?i pot sugera alte idei, geniale.

560
Cu cât cre?te gr?mada de bani, cu atât cre?te ?i con?tiin?a despre importan?a propriei persoane a anumitor oameni. Neîndoios, este o manifestare morbid?, secondat? deseori, în serie, de arogan??, mândrie, distan?are ?i dispre? fa?? de pauperii din jur, iar consecin?ele pot fi foarte nepl?cute pentru to?i ace?ti indivizi infatua?i.

561
Fiecare bine al t?u poate însemna r?ul altuia, dup? cum fiecare r?u al lui poate însemna binele t?u. (561-572: scrise în 1965.)

562
Se zice c? jum?tate din cei pe care îi consider?m noi oameni plini de modestie ar afi?a o modestie dinainte calculat?, deci - mai mult sau mai pu?in - fals?. Dar, chiar a?a stând lucrurile, tot e mai bine s? ai de a face cu ace?tia decât cu oamenii îngâmfa?i ?i arogan?i.

563
Bucuria este de obicei mai t?cut? decât durerea, de?i exist? dureri care ne paralizeaz? complet fiin?a.

564
Cel care se pricepe bine la lucrurile mari poate s? le încurce r?u pe cele mici.

565
Foamea activeaz? mai mult de jum?tate din lume, pe când îndestularea o mole?e?te pe cealalt?.

566
Dac? exist? atât de mul?i tineri care bat la por?ile literaturii, explica?ia o g?sim în iluzia facilit??ii, în impresia fals? c? ei ar poseda deosebite puteri personale de crea?ie. Este o impresie derutant? c?p?tat? în general de majoritatea tinerilor atunci când citesc o carte de excep?ie despre care se gr?besc s? spun? în sinea lor: �P?i a?a ceva puteam s? scriu ?i eu...�

567
Cunoa?terea inexact? poate fi mai rea decât ignoran?a cras? - ?i chiar mai periculoas?.

568
Uneori, în via??, e?ti nevoit s? supor?i înfrângeri dup? înfrângeri, s? dai deseori înapoi - ?i te resemnezi, realizând c? nu ai încotro. Gânde?te-te atunci c? ?i atletul care vrea ca s? sar? un obstacol schi?eaz? exact acela?i gest în mai multe rânduri. ?i el ?tie c?, de fapt, cu cât d? mai mult înapoi, cu atât va avea o vitez? mai mare pentru a face un salt vijelios înainte. Sau... ?i mai simplu spus: fiecare ?ut primit în spate înseamn? un pas înainte.

569
�Nu te îndr?gosti de persoana despre care bagi de seam? c? te-ar face s? suferi!� - spun cei mai buni sf?tuitori ai t?i. Ce simplu de spus! Dar cum inima nu are de unde s? ?tie dinainte ce o a?teapt?, trebuie l?sat? s?-?i parcurg? întregul traseu al martiriz?rii, pân? se lumineaz? de experien?? ?i pân? se blindeaz? ermetic.

570
Sufletul trebuie s? fie întotdeauna mai mare decât trupul ?i s? aib? drept ideal îmbr??i?area întregii lumi materiale ?i spirituale, extinderea lui în Întregul univers!

571
Unii lene?i, când îi prive?ti, caut? s? dea impresia c? sunt foarte harnici, simulând c? ar fi foarte ocupa?i cu vreo treab? ?i foarte activi.

572
Literele din cartea vie?ii sunt, desigur, oamenii.

573
Naturile problematice se ivesc acolo unde oamenii vor s? se lase într-un fel voluntar martiriza?i de via??, creându-?i inutil probleme complicate chiar atunci când nu le au. (573-583: scrise în 1966.)

574
Nici o orânduire social? nu a fost, nu este ?i nu va fi perfect? sau infailibil?, atâta vreme cât omul însu?i, ca specie ?i ca individ, nu este perfect sau infailibil.

575
Toate pl?cerile ieftine se ob?in prin mijloace necinstite.

576
Apanajul tinere?ii este frumuse?ea fizic?, iar al b?trâne?ii frumuse?ea moral?.

577
Secolul nostru se caracterizeaz? printr-o lupt? acerb? între libertate ?i obligativitate, din cauz? c? popoarele nu vor libertatea obligativit??ii, ci obligativitatea libert??ii.

578
Ambi?ia este singura ta c?l?uz? care î?i ?tie drumul întortocheat pân? la ideal, singura care te poate conduce f?r? gre?eal? pân? la el.

579
Poezia este o cascad? muzical? de idei, care sun? cu atât mai pl?cut cu cât cuvintele bine alese vin de la o mai mare în?l?ime.

580
Sub lumina lunii totul pare frumos. Locurile care ziua sunt urâte ?i dezolante, sub razele selenare devin peisaje de basme. M?r?cini?urile negre sau d?râm?turile albe, cu gr?mezi de moloz împrejur, se transform? miraculos în locuri pline de poezie, în timp ce femeile urâte par pentru câteva momente ceva mai frumoase.

581
Cuvintele ?i ideile cele mai banale, dac? sunt scrise sau ie?ite din gura unei mari personalit??i, v? asigur c?, în mintea celor mai mul?i oameni, vor c?p?ta rezonan?e ?i semnifica?ii noi, putând face pe dat? ocolul p?mântului, în timp ce vorbele ?i ideile cele mai în?elepte, venite din gura unui om oricât de în?elept, dar necunoscut, r?mân f?r? nici un ecou, str?lucind ca un fulger orbitor produs în laboratoarele subterane.

582
Orice iubire se stinge u?or,/ ?tergând orice urm? de dor;/ In schimb ura noastr? nu piere nicicând/ ?i-o ducem cu noi în mormânt!...

583
St? mai lesne în firea oamenilor s?-?i m?rturiseasc? în fa?? mai de grab? ura decât iubirea.

584
Omul trebuie obligat s? munceasc? doar în raport cu preg?tirea profesional? ?i capacit??ile lui individuale - remunerarea f?cându-se pe acelea?i criterii. Dac?-i cerem mai mult decât poate, el va ajunge la rebuturi ?i va ceda fizic s? mai munceasc?. Trebuie s? fim reali?ti: nu putem cere migdalului s? produc? dovleci, nici dovleacului s? produc? migdale. (584-590: scrise în 1967.)

585
Via?a oamenilor este ca un foc: uneori, arzând, ea d? mult? lumin? ?i c?ldur?; alteori numai un fum înec?cios care împiedic? adesea r?spândirea luminii venit? de la fl?c?rile umane orbitoare din jurul nostru.

586
Ast?zi ritmul istoriei a devenit atât de rapid încât într-un singur minut se pot rezolva probleme care înainte erau rezolvate de un secol întreg.

587
In timp ce se destinde spre coad?, spre cap vipera î?i încordeaz? gâtul pentru a s?ri la atac. Deseori m-am întrebat dac? nu cumva ?i cu destinderile din situa?ia interna?ional? se întâmpl? la fel.

588
Oamenii încrezu?i au sentimentul în?l??rii chiar ?i atunci când se scufund?.

589
Dintre toate secretele, cel mai greu de p?strat este secretul iubirii, îndr?gosti?ii se tr?deaz? atât de u?or în fa?a persoanei iubite, iar efortul de a-?i p?stra secretul necesit? atâtea energii ?i subterfugii nevinovate, încât o m?rturisire ar p?rea de prisos ?i necesar? doar pentru a parafa un adev?r deja ?tiut.

590
Frumuse?ea ne este întotdeauna familiar?. De aceea, lucrurile frumoase ne par dinainte cunoscute, ne atrag foarte repede pân? ajung s? ne domine. Urâ?enia ne produce dintr-o dat? un sentiment spontan de dezgust ?i de r?ceal? involuntar?, respingându-ne ?i creându-ne de la bun început o atmosfer? str?in?, repulsiv?, foarte greu de suportat. Cu toate acestea, f?r? cunoa?terea urâtului nu am putea aprecia atât de mult calit??ile frumosului.

591
Educându-ne pe noi, înl?turându-ne singuri propriile noastre defecte, profit?m nu numai noi, dar ?i urma?ii no?tri care, din punct de vedere ereditar, ne vor mo?teni doar calit??ile nu ?i defectele. (591-600: scrise în 1968.)

592
Autoeduca?ia poate fi mult mai puternic? în influen?e pozitive decât educa?ia dat? de al?ii, pentru c? vine impus? prin for?a de selec?ie a voin?ei proprii. Ea poate substitui lipsa educa?iei sau poate corija gre?elile acesteia prin capacitatea selectiv? a liberului consim??mânt.

593
Morali?tii ne dau o sumedenie de morale, dar nici o metod? prin care s? ne înve?e cum s? le aplic?m în via?a practic?.

594
Deviza suprem? a vie?ii noastre ar trebui s? ne fie aceasta: Cunoa?te-?i înclina?iile spontane ?i, odat? cu ele, limita capacit??ilor proprii, ?i d? apoi societ??ii tot ceea ce po?i da!

595
Orice ambi?ie personal? ar fi cu totul de?art? dac? ar ap?rea în afara preocup?rilor pentru progresul societ??ii de care apar?ii.

596
Adev?ra?ii zei ai publicului nu sunt ?i nu vor fi niciodat? politicienii, ci numai cânt?re?ii, arti?tii ?i sportivii. Din p?cate, trecerea timpului, care totdeauna ne-a adus în prim-plan noi ?i noi vedete, a dovedit limpede c?, dup? perioade de ani ?i ani, numele lor, oricât de mari ?i str?lucite vor fi puse totu?i în umbr? de vedetele de ultim? or?, al c?ror stil va fi mai bine în?eles de contemporanii lor. A?adar, nici a?trii adula?i de public ast?zi, nici chiar vedetele de mâine nu vor rezista uzurii timpului. Numele lor, încet, încet, se vor afunda în negura uit?rii, genera?iile noi fiind din ce în ce mai pu?in impresionate de calit??ile personalit??ii lor, indiferent cât de mari ar fi fost. Dar s? nu uit?m, în tot acest r?stimp, Shakespeare, Beethoven, Mozart, Eminescu ?i restul geniilor, r?mân la fel de str?lucitori, la fel de neclinti?i ?i de bine posta?i la zenitul tuturor secolelor.

597
Gloria este lucrul pe care oamenii accept? s?-l împart? cel mai greu între ei.

598
Dac? geniul r?ului apare în capul vreunui ambi?ios, care viseaz? ca s? supun? lumea prin for??, str?lucirea lui va avea, pentru spiritul umanit??ii, nocivitatea radia?iilor atomice.

599
Defectele altora le suport?m mai greu decât pe ale noastre proprii, chiar ?i atunci când de fapt sc?derile lor nu-s nici m?car defecte, ci simple gre?eli accidentale.

600
Deseori avem naivitatea s? interpret?m gesturile altora, de simpl? polite?e ?i de respect protocolar fa?? de noi, drept gesturi de mare apreciere, de profund? afec?iune, de real? iubire, când în realitate ele nu sunt altceva decât ni?te artificii elaborate într-un fel magistral, din diferite interese. Confuzia aceasta se întâmpl? de cele mai multe ori când avem p?reri prea bune despre propria noastr? persoan? sau când tr?im cu capul cufundat în norii unor iluzii prea mari. Mai târziu, descoperim c? ne-am în?elat profund ?i atunci totul sfâr?e?te prin deziluzii tragice.

601
N?ravul este ca pirul: dac?-l tai la suprafa??, el cre?te mai puternic în adâncime. Cu alte cuvinte, el va trebui scos cu r?d?cini cu tot pentru a-1 distruge definitiv. (601-622: scrise în 1969.)

602
Cel mai complicat lucru este s? fii simplu. Simplitatea superioar? se atinge numai atunci când reu?e?ti s?-?i armonizezi complexitatea unor însu?iri alese, determinându-le s? se valorifice una pe alta în contextul unei perfec?iuni estetice prestabilite.

603
Este extraordinar? impresia pe care un cântec frumos o poate l?sa în sufletul omenesc! O melodie dulce, în?l??toare, are mai mult? putere de convingere ?i de pacificare decât un arsenal întreg de metode, discursuri morale ori constrângeri aplicate de cei mai mari pedagogi ?i psihiatri.

604
Brâncu?i! Chiar ?i numele lui singur, pronun?at cu fermitate, sun? ca ?uierul daltei care mu?c? din piatr?. EI a compus o întreag? Rapsodie român?, solid? ?i compact?, numai din stâncile ?i arborii mun?ilor Carpa?i.

605
Oamenii sunt ca ni?te s?p?tori ce g?uresc peretele muntelui spre a-?i f?uri, prin tunel, drumul cel mai scurt care s?-i conduc? f?r? ocol spre oaza fericii vie?ii lor, spre o Arcadie a idealurilor palpabile. ?i totu?i! Peste cei mai mul?i bolta tunelului se pr?bu?e?te, strivindu-i sau silindu-i s? se retrag? r?ni?i ori schilodi?i pentru toat? via?a, f?r? a mai r?zbi vreodat?
Dincolo...

606
Oamenii mari ?i mode?ti sunt ca ni?te pu?culi?e de lut, foarte simple pe dinafar?, dar care ascund înl?untrul lor un tezaur scump, strâns cu încetul de-a lungul vie?ii. Abia când vitregia timpului le sparge, se observ? cu uimire cât de mult aur a stat ascuns într-însele!
Intr-o form? destul de vizibil?, exist? dou? feluri de oameni: care gre?esc des ?i uneori destul de grav, dar care se pricep de minune, prin diverse tertipuri, s?-?i ascund? cu repeziciune toate gre?elile - ?i oameni one?ti, ce gre?esc mai rar ?i mai pu?in, f?r? s? doreasc? a-?i ascunde vreodat? gre?elile. Ace?tia muncesc înainte cu îndârjire spre a ?i le îndrepta ?i, de cele mai multe ori, le elimin? în totalitate. Din p?cate, cum noi judec?m adesea superficial lucrurile, îi credem pe primii pricepu?i ?i poate chiar infailibili, iar pe ultimii îi socotim înainte ni?te bie?i incapabili care nu merit? prea mult? aten?ie.

608
Nu totdeauna când se înal?? oamenii devin mari. De cele mai multe ori �altitudinea� la care ajung ei îi face s? par? mici, tot mai mici în ochii mul?imii care-i prive?te cu r?bdare, pân? nu-i mai vede nimeni absolut de Ioc, dup? care to?i uit? de existen?a lor, f?r? s? ?tie apoi în ce Ioc au c?zut atunci când le-a venit timpul s? cad?.

609
De foarte multe ori, în?l?area oamenilor în func?ie urmeaz? traseul baloanelor umflate cu hidrogen: urc? cu rapiditate, dar când ating maximum de în?l?ime se sparg ?i vin jos ca ni?te cârpe netrebnice, pe care mul?imea le calc? în picioare f?r? s? se mai întrebe de unde au picat.

610
Poe?ii ?i îndr?gosti?ii se aseam?n?, întrucât gândesc mai mult cu inima.

611
Sunt convins, c? din punct de vedere fizic sau al capacit??ii de judecat?, fiin?a uman? contemporan? a r?mas absolut aceea?i ca ?i cea de acum 2000 sau 5000 de ani. Numai c?, în prezent, omul secolului al XX-lea ?i al XXI-lea, are un alt peisaj în jurul lui, v?zându-se înconjurat de uzine moderne, de aparate electronice complexe ?i de rachete cosmice. In rest, el nici nu a avansat, nici nu a regresat fizic (poate chiar ?i-a mai pierdut din asemenea calit??i), doar c? a devenit incomparabil mai doct ?i mai cumulard, din punct de vedere intelectual, decât antecesorii din mileniile trecute.

612
La du?man de-?i pleci capul, el nu ?i-1 va atinge,/ Dar, din aceea?i clip?, onoarea lui se stinge!

613
Scoal?-te mai de diminea?? decât inamicul t?u ?i culc?-te numai dup? ce s-a culcat el.
Un prieten nes?buit te primejduie?te mai mult decât o mie de du?mani periculo?i.

615
Literatura modern? trebuie s? fie o literatur? a suger?rilor metaforice alese sau, mai bine spus, a suger?rilor voalate, - mai pu?in a descrierilor directe, cu luxuri de am?nunte obositoare.

616
Ion Creang? r?mâne în continuare enciclopedia popular? ?i lingvistic?
a poporului român.

617
Dac? în via?a noastr? nu putem l?sa urma lavei vulcanice, s? l?s?m m?car urma meteori?ilor în c?dere: este o urm? efemer?, evanescent?, dar foarte spectaculoas? ?i oricum ea va fi v?zut? totu?i de destul de mult? lume.

618
La alerg?ri, când se d? startul, vedem adesea cum câ?iva concuren?i pornesc primii, ?â?nind ca ni?te s?ge?i ?i deta?ându-se net ?i cu vitez? sporit? de grupul celorlal?i, sprintând accelerat pân? departe, dar, dup? numai câteva ture, îi observ?m sfâr?i?i de oboseal? ?i cum sl?besc vizibil ritmul cu care demaraser?, pân? ce se trezesc întrecu?i brusc de coechipierii veni?i din urma lor, ce-au c?p?tat dintr-o dat? miraculoase for?e noi ?i viteze sporite, plasându-i iremediabil, pe fo?tii lideri, pe ultimele locuri. Oare nu la fel p??esc mul?i dintre copiii precoce, care devin oameni obi?nui?i, dac? nu chiar mediocri, la vârsta maturit??ii? Ciudat? mai este uneori via?a!

619
Scriitorii clasici, oricât de neînsemna?i, vor fi întotdeauna mai cunoscu?i decât mul?i dintre cei contemporani. Numele lui Ioan Prale (1769-1847), scriitor român minor, dar citat de Eminescu în poemul �Epigonii�, va r?mâne, în orice caz, mai familiar publicului cititor decât numele tuturor iXu-le?tilor care umplu ast?zi cu miile paginile ziarelor ?i revistelor noastre literare ori rafturile tuturor libr?riilor - ?i despre care suntem siguri c? nu se va vorbi niciodat? mai mult ca despre �Prale, firea cea întoars?...�

620
Cine nu iube?te literatura, cine nu cite?te are sufletul s?rac, are cugetul sterp ?i nu va fi niciodat? în stare s? cunoasc? marile frumuse?i ale sufletului omenesc, ale cerului ?i ale p?mântului pe care s-a n?scut; ?i nu va cunoa?te nici vreuna din complexele probleme ale existen?ei noastre efemere pe Terra. In literatur? se afl? comprimat? spiritualitatea ?i experien?a tuturor veacurilor; în ea se afl? pulsul întregii omeniri, visurile de viitor ale întregii umanit??i. Este de neînlocuit, prin puterea-i inextricabil? de abstractizare, prin cea de analiz? ?i sintez? a complexit??ii vie?ii umane. Este neînlocuit ca surs? global? de informare. In paginile c?r?ilor apar?inând diferitelor genuri - epic, liric ori dramatic - g?sim modele perfecte de folosire a limbii literare, fiind un stimulent permanent al memoriei, al imagisticului, al judec??ilor logice de valoare ?i a prolifer?rii fanteziei umane. C?r?ile ne ofer? exemple vii de penetrare a sufletelor omene?ti, prin descrierea miilor de personaje care, în paginile lor, î?i tr?iesc cu intensitate via?a pentru a ne-o îmbog??i pe a noastr?. Literatura apeleaz? la un material lingvistic bogat ?i nuan?at, pe cât de plastic pe atât de precis, cu care modeleaz? faptele ?i întâmpl?rile unor fiin?e ca noi. Ea vine mereu cu descrieri inedite de natur?, înf??i?ându-ne tablouri impresionante, fie ele reale sau ireale, dar totdeauna splendide, incomparabile în frumuse?e. Studiul literaturii ne-a pus de fiecare dat? la îndemân? istoria vie a reprezent?rilor omene?ti de-a lungul veacurilor. In modul cel mai cert, literatura a r?mas ?i va r?mâne firul ro?u care str?bate viu ?i fierbinte prin timp toate secolele, legând genera?iile între ele, dezlegând multe min?i, desprinzându-ne de singur?tate ?i alinând multe suferin?e. Dac? îndrept?m lumina c?r?ilor spre sufletul nostru, dac? suntem avizi de razele ei, vom face ca sufletul însu?i s? capete o lumin? imanent?, a lui proprie, care va str?luci cu tot mai mult? t?rie împrejur, luminând, la rândul lui, alte suflete.
Nu încape dubiu c? literatura poate schimba via?a unui om, civilizându-l, Îmblânzindu-l; poate transforma un popor, o ?ar?, o na?iune, ?i poate transforma omenirea întreag?, în sensul cel mai real ?i mai pozitiv al cuvântului. In afar? de muzic?, nu cred s? existe o magie mai mare decât magia literelor.

621
Exist? în România, cum s-a spus, mai în glum?, mai în serios, o real? infla?ie de poe?i ?i de poezie? Foarte bine! Cantitatea aceasta de nobil compost, ce pare c? prisose?te, va fi, în acest caz, ca un îngr???mânt natural, r?spândit pe un sol primitor, din care, odat? ?i odat?, tot va trebui s? r?sar? ?i s? se alimenteze m?rea?a floare a poeziei timpului viitor, noul Eminescu, cel atât de a?teptat ?i de care avem atâta nevoie! Fiecare gr?unte de �îngr???mânt� poetic viu va avea atunci un rol foarte necesar, aproape istoric!

622
Operele literare cele mai proaste se scriu deseori prin folosirea cuvintelor celor mai frumoase.

623
i Precum se ?tie, Arthur Rimbaud a murit la 37 de ani, Eminescu la 39 de ani, îns? cel care face cuno?tin?? prima dat? cu opera lor, cu siguran?? c? nu ?i-i va putea închipui niciodat? altfel decât foarte tineri. Rimbaud va fi înf??i?at totdeauna de c?tre to?i pictorii ?i graficienii de c?r?i numai sub chipul copilandrului precoce de 16 ani (c?ci atunci ?i-a scris el celebrele-i versuri), dup? cum Eminescu va ap?rea ve?nic în fa?a noastr? nu sub figura stins? a geniului care ne prive?te trist din portretul cu musta?? de la maturitate, ci sub înf??i?area mândr? ?i str?lucitoare a Luceaf?rului de la 19 ani, de o frumuse?e demonic? ?i tulbur?toare. în schimb, pe Lev Tolstoi, pe Victor Hugo ori pe Bernard Shaw, nicidecum nu ni-i vom putea reprezenta cu figura din portretele lor din tinere?e (care ?tim bine c? s-au p?strat, de?i nu s-au impus con?tiin?ei posterit??ii), ci îi avem în imagine doar ca pe ni?te mo?negi în?elep?i, dar b?trâni ca vremea ?i cu barba alb?, f?r? s? ne mai întreb?m dac? ei au mai fost vreodat? tineri sau nu... A?adar, creatorul care moare la o vârst? juvenil?, oricine ar fi el - Mozart, Rafael sau Eminescu - are un avantaj considerabil: acela c? posteritatea îl va p?stra în amintire sub înf??i?area lui cea mai pl?cut? ?i mai radioas?, de tân?r nemuritor! Nemuritor ca ?i opera lui, de altfel, c?reia se va ierta orice gre?eal?, dac? ar avea-o, fiind pus? pe seama fluctua?iilor tinere?ii crude ?i a vie?ii scurte, vr?jma?? oric?rei des?vâr?iri. (623-635: scrise în 1970.)
ii
624
În fiecare an, la 15 ianuarie, este aniversarea na?terii marelui Eminescu. Aceast? zi ar trebui trecut? printre s?rb?torile na?ionale ale poporului român, zi sacr? pentru neamul nostru ?i pentru cultura româneasc?, binecuvântat? de Dumnezeu cu un a?a mare geniu. Dup? câte ?tiu, danezii arboreaz? drapelul na?ional pe toate cl?dirile atunci când serbeaz? na?terea celui mai mare scriitor al lor, Hans Christian Andersen (n. la 2 aprilie, 1805). Iat? un exemplu splendid pe care ar trebui s? nu ne fie jen? a-l urma!

625
- Dac? N. Iorga, în prima parte a vie?ii lui, n-ar fi fost contemporan cu Mihai Eminescu, z?u c? a? fi fost înclinat s? cred în minuni ?i-n metempsihoz? ?i s? admit c? spiritul Luceaf?rului a trecut, dup? dispari?ia sa, în trupul marelui savant ?i istoric român. Totdeauna am avut impresia c? dup? Mihai Eminescu, Nicolae Iorga este cea mai autentic? reprezentare a geniului multilateral ap?rut pe solul românesc. într-un fel, m? intrig? ?i faptul c? amândoi sunt boto??neni chiar dac? spa?iul geografic este o simpl? coinciden??.
Credin?a în izbând? este cheia principal? a succesului. Dac? aceast? credin?? lipse?te, talentul va fi purtat ca ni?te aripi cusute ?i neînsufle?ite.

627
Eminescu ?i Sadoveanu au îmbog??it peisajul românesc nu atât prin descrierea unor noi frumuse?i specifice acestor locuri, cât mai ales prin sensibilizarea sufletelor noastre spre a percepe mai bine marile frumuse?i deja existente ale României.

628
Oamenii mari au totdeauna în jurul capetelor lor un fel de aureol? de oameni-musculi?e care se laud? cu prietenia acestora ?i care le ies inevitabil în cale pretutindeni, bâzâindu-le pl?cut pe la urechi sau plictisindu-i cu ditirambule lor.

629
Unde se tope?te mult aur r?mâne ?i mult? zgur?.

630
Orice fiin?? care piere/ Caut-o clip? de pl?cere.

631
Cel mai puternic instinct r?mâne tot instinctul sexual. Intrat sub imperativele lui, omul f?r? voin?? este în stare s?-?i ri?te, din p?cate, nu numai onoarea ?i via?a, dar chiar ?i via?a ve?nic? (în cazul în care totu?i crede în ea) pentru a ?i-l satisface pe deplin.

632
Oedip s-a orbit singur deoarece con?tiin?a lui a putut vedea mai bine decât i-au v?zut ochii.

633
Dragostea este mai degrab? un rezultat al contrastelor decât al armoniilor.

634
Dragostea cere tot atât pe cât d?.

635
Poate c? în nici un alt domeniu sim?ul propriet??ii private, al apartenen?ei individuale, nu se manifest? cu atâta pregnan?? ca în dragoste. De aceea,
sentimentul iubirii se ive?te ca un echilibru dintre altruism ?i egoism.
Atunci când acest echilibru se rupe, apar riposte vehemente dintr-o parte sau alta.

636
În dragostea oarb? ?i p?tima??, 1% din calit??i le are persoana iubit?, iar 99 96, f?r? s? ne mai d?m seama, i le atribuim noi. (636-703: scrise în 1971.)

637
Cuvintele �te iubesc!� sun? cel mai urât ?i degradant atunci când i le spui cuiva f?r? ca în realitate s? sim?i cu adev?rat c? iube?ti. De altfel, chiar ?i atunci când iube?ti în modul cel mai sincer, o asemenea declara?ie - mai ales în clipele când este rostit? pentru prima dat? - se face numai ?i numai în ni?te condi?ii speciale. într-adev?r, sunt doar câteva momente solemne în via??, în care se pot rosti asemenea cuvinte m?re?e, atât de profund misterioase ?i atât de sfinte! în cele mai multe cazuri, poate c? ar fi mai bine s? le înlocuie?ti cu dovezi ginga?e ?i conving?toare - încât vorbele s? nu fac? altceva decât s? parafeze un adev?r vizibil, impunându-se ca o concluzie fireasc? a întregului sentiment demonstrat - decât s? le repe?i în gura mare f?r? ca nici m?car tu s? crezi profund în realitatea lor.

638
Lumina... V-a?i gândit vreodat? ce impact au nuan?ele de lumin? - nu asupra ochilor, ci asupra sufletului fiec?ruia din noi? Toat? existen?a noastr? este o continu? chemare spre lumin?! Spre lumina fizic? ?i spre cea divin?, spiritual?. Ne place lumina chiar mai mult decât ne d?m seama. De fapt, lumina înseamn? via??... Ea ne arat? tot ceea ce este împrejur. în întuneric ne pierdem ?i nu o dat? ne însp?imânt?m cumplit.
Dumnezeu a creat mai multe surse de lumin? - prima surs? vital? fiind soarele, apoi luna, stelele, fulgerele, aurorele boreale ?i australe - iar oamenii au creat surse artificiale: lumina focului, a lumân?rilor, a l?mpilor, a becurilor electrice, lumina reflectoarelor. Când se las? seara ?i întunericul devine atotcuprinz?tor, ne cuprinde un sentiment ciudat de team? ca în fa?a a ceva supranatural ?i necunoscut, c?ci atunci avem impresia unui gol negru în jurul nostru ?i începem s? b?nuim prezen?a t?cut? a ceva nev?zut ?i groaznic. Pentru câteva momente, ?i-ai putea închipui c? e?ti ultima fiin?? supravie?uitoare pe aceast? planet?, înconjurat? de o pustietate îngrozitoare. F?r? lumin?, lumea nu ar fi altceva decât un uria? ?i negru mormânt. Cu groaz? ne gândim atunci la via?a nev?z?torilor.
Frica de întuneric este setea de lumin? ?i atunci apel?m imediat la o surs? de lumin? artificial? ca s? ne orient?m ?i s? ne lini?tim. Ce pl?cut este, diminea?a, când ne trezim din pat ?i, deschizând fereastra, salut?m primele raze ale soarelui! în acele momente, lumina produce în noi sentimente de pace, de siguran??, de alinare ?i de visare... Sublimul luminii ne încânt? ?i descoperim c? exist? sute ?i mii de feluri de lumini, de fapt de nuan?ele unei singure lumini. Chirurgii ?i opticienii caut? lumina cea mai puternic?; îndr?gosti?ii lumina cea mai difuz?, cu palori intime, iar pustnicii ?i c?lug?rii, când se roag?, î?i aleg ca surs? de lumin? flac?ra mistic? a unei candele ori a unei lumân?ri fumegânde. Este un fapt indubitabil c? varietatea nuan?elor de lumin? ne influen?eaz? starea de spirit, deciziile ?i gândirea. O lumin? nepl?cut? ne alung? din locul unde pâlpâie, pe când o surs? fermec?toare de lumin? ne creeaz? o atmosfer? de visare, o stare contemplativ?.
Un spectacol care are loc pe o scen? devine mai captivant atunci când reflectoarele multicolore alearg? dup? fiecare artist ca s?-i contureze chipul, iar regizorii de lumini ?tiu s? speculeze la maximum o asemenea necesitate, creând jocuri policrome de raze. Casa noastr?, camera noastr? arat? totdeauna altfel sub diverse feluri ?i unghiuri de lumini. Acela?i loc, acela?i peisaj cap?t? înf??i??ri diferite ?i, câteodat?, schimb?ri foarte stranii - pl?cute sau nepl?cute - atunci când este sc?ldat de diferite surse de lumin?, de diferite intensit??i.
O poian? cu flori, înconjurat? de p?duri ?i de un mic lac în care se revars? un râule? va p?rea trist?, într-o zi înnourat? ?i u?or înce?o?at?, când norii cenu?ii de deasupra las? cu zgârcenie s? se strecoare o boare de lumin? gri-cafenie peste întinderea ei, dar aceea?i poian? explodeaz? de frumuse?i irizate într-o diminea?? vesel? ?i însorit?, când p?s?relele cânt? fericite ?i când florile multicolore î?i tremur? în vânt pic?turile de rou? ce închid în ele mici curcubeie, peste care alearg? zeci de albine ?i fluturi cu aripi m?t?soase f?cute parc? din petalele unor flori zbur?toare... Când briza adie peste tufi?uri ?i crengile copacilor, jocul umbrelor ?i al luminilor peste verdele crud al ierbii devine ceva fascinant. Nimic nu pare atunci mai în?l??tor ca silueta copacilor proiectat? pe cerul de un albastru-bleu intens! La prânz, când soarele este sus, avem parc? un alt peisaj, inundat de o lumin? mai vertical? ?i ceva mai violent? care nu ne impresioneaz? atât de mult ca în momentele amurgului. Dar sub razele ro?cat-portocalii ale apusului de soare, lacul ?i râule?ul din poian? î?i transform? undele în valuri de foc lichid. Cerul însu?i se umple de o splendid? diversitate de culori magistrale, cu mii de reflexii, mai cu seam? dac? la orizontul tramontan se stratific? ?i câteva trepte alungite de nori, care to?i se îmbrac? festiv, din str?lucitoarele lor margini dantelate pân? în miezul lor de fl?c?ri încremenite, unii în ro?u-aprins-sângeriu, al?ii în violet-alb?strui ori numai în aburi de aur str?veziu ?i argint orbitor, filtrând policrom evantaiul razelor solare transformate într-o harp? a t?riilor albastre sau într-o coad? cosmic? de p?un. Chiar ?i fa?a noastr?, de vom fi acolo, va reflecta acest joc celest de lumini, îns? adev?ratul impact va fi asupra sufletului nostru care va vibra la unison cu fiecare culoare în parte. Desigur, sub lumina lunii pline, asaltat? de imnul privighetorilor îndr?gostite ?i îmb?tate de parfumul prim?verii, aceea?i poian? va avea cu totul ?i cu totul un alt farmec, transformându-se într-un peisaj nocturn de basm, incredibil de frumos, mai ales atunci când c?r?rile de iarb? sunt cutreierate de cârduri de cerbi ?i c?prioare ce vor p?rea poleite ?i ele în argintul lunii...
Cine p?trunde în împ?r??ia tainic? a unei asemenea naturi va p??i vr?jit într-o lume nou?, uitând toate necazurile, r?nindu-?i sufletul cu flori de lumin? ?i cu sublimul unor sensibilit??i neobi?nuite, declan?ate de mii de raze multicolore reflectate deopotriv? de cer ?i de p?mânt. Atunci vom în?elege cu mai mult? claritate c? lumina ne vorbe?te, c? lumina ne cânt? ?i ne încânt?, c? lumina vibreaz? în tot universul ?i c? î?i pulseaz? într-un fel supranatural misterele-i indelebile ce ni le aduce direct de sub tronul Creatorului. Da, razele ei pot metamorfoza totul, ne pot schimba ?i pe noi! ?i tot atunci vom sim?i cu adev?rat cum lumina ne înv?luie în fiori calzi de pl?cere, infuzându-ne în trup ?i în suflet valuri de energie, de fericire, de s?n?tate ?i de via?? deplin?...

639
Îndr?gosti?ii au totdeauna inima mai mare decât capul.

640
Dragostea mai începe uneori ?i de la coad? spre cap...

641
Dragostea genereaz? totdeauna via?a - aceasta fiind ea îns??i o consecin?? a dragostei -, iar ura genereaz?, f?r? îndoial?, moarte.

642
Când doi îndr?gosti?i se retrag în singur?tate, prezen?a celei de a treia fiin?e (virtuale) plute?te permanent între ei.

643
Legile naturii sunt atât de perfecte încât abaterile de la acestea par s? fie mai de grab? alte legi decât ni?te simple excep?ii de la regul?.

644
Abstinen?a perpetu? înseamn? constipa?ie, iar constipa?ia va avea nevoie în curând de medic.
S?rutul face parte din meseria pl?tit? a actorului.

646
Legile naturale, economice sau istorice sunt totu?i mai tari decât oricare dintre doctrinele ?i sistemele politice cunoscute pân? ast?zi.

647
Femeile sunt de trei feluri: doamne, domni?oare ?i... divor?ate.

648
Omul nu a fost niciodat? timid în planuri, ci doar în realiz?ri.

649
Lipsa de experien?? ?i îngâmfarea celor prea plini de sine îi fac s? cread? c? vor izbândi pretutindeni în via??. Asta pân? la contactul direct cu realitatea. Dup? aceea vor vedea c? e?ecurile se ?in lan? de capul tuturor înfumura?ilor.

650
Cele mai logice scuze ?i cele mai conving?toare argumente fa?? de al?ii ?i fa?? de noi le g?sim mai cu seam? atunci când, din comoditate sau de fric?, vrem s? ocolim o confruntare direct? pe care împrejur?rile vie?ii ne-ar obliga s? o întâmpin?m, spre a nu ne sim?i deloc ru?ina?i în caz de nereu?it?.

651
P?durea: un col? de rai într-o lume de iad!

652
Cel mai greu de ref?cut este un vis distrus pe care-l credeam ?elul num?rul unu, visul cel mai important al vie?ii noastre.

653
Din durerile m?runte ale fiec?rui om se nasc marile dureri ale ??rii noastre ?i chiar ale omenirii întregi.

654
Ochii unei femei sunt totdeauna o carte scris? cu un alfabet tainic pe care foarte pu?ini îl cunoa?tem ?i de aceea nu ?tim s?-i citim cum trebuie.

655
Lâng? pomi?orii strâmbi trebuie a?eza?i ??ru?i drep?i.

656
Dac? ?i-e mil? de râme, n-ai s? po?i s?pa p?mântul.

657
Exagerarea este o jum?tate de minciun?.

658
Orice timp pierdut înseamn? un pas sau mai mul?i înapoi.

659
Dac? e?ti sincer, disciplinat, cinstit, curajos ?i inteligent, nu se poate s? fii str?in de înc? o virtute esen?ial?: bun?tatea.

660
Ritmul comun al muzicii ?i-ai poeziei este ritmul inimii omene?ti.

661
Aceia?i oameni nu v?d lumea noastr? la fel, chiar dac? i-ai situa în acela?i loc, deoarece un pol al omenirii este proiectat în afara noastr?, într-un univers mai mult sau mai pu?in înalt, pe când cel?lalt pol se afl? înfipt în interiorul sufletului nostru, într-un spa?iu mai mult sau mai pu?in profund. De aceea perspectivele de în?elegere ale mediului din jur ?i ale fenomenelor vor fi ve?nic diferite, variind de la un individ la altul, de la un nivel de cultur? la altul.

662
Copil?ria noastr? este frumoas? nu atât pentru motivul c?, lipsit fiind de griji, copilul ar p?rea ve?nic fericit, ci pentru faptul c? orice copil î?i cl?de?te cu cea mai mare u?urin?? o lume a lui, cu visuri dintre cele mai încânt?toare ?i n?stru?nice, unde nimic nu pare imposibil, totul petrecându-se într-un univers pe cât de specific pe atât de fantastic, care are totu?i ca substrat lumea obiectiv?, real?, popularizat? îns? cu peisaje inexistente, dar fermec?toare, v?zute aievea numai de închipuirea lui infantil? ?i însufle?it? de eroii îndr?gi?i din basme, (cu care copilul discut? totdeauna serios) ori de fiin?e fabuloase în care el crede cu naiv? convingere.
Dac? am putea intra pentru câteva minute în sufletul unui copil, am observa c? totul este v?zut irizat, hiperbolizat, cu multe lucruri de neîn?eles, privite de jos în sus. Confuziile sunt derutante, iar sentimentele destul de instabile. Ca atare, visele urâte, micile sup?r?ri trec în câteva clipe pe planul al doilea ?i se uit? toate cu repeziciune pentru c? nici nu prea sunt în?elese. Ceea ce este frumos persist? îns?. Un cântec melodios, de pild?, îi r?scole?te adânc sufletul candid al puiului de om ?i-i deschide larg por?ile necunoscutului; un peisaj mirific îi apare de fiecare dat? mai colorat decât în realitate; o laud? încurajatoare ia propor?ii neb?nuite în mintea lui, iar un cadou interesant este re?inut ca un eveniment de seam? toat? via?a. Bucuriile în genere îi transfigureaz? existen?a - ?i cum p?rin?ii, de cele mai multe ori, îi fac aceste bucurii, chipul duios al mamei, zâmbetul cald al tat?lui, apar, peste vremuri, înv?luite în lumini de aur. De aceea ne amintim cu atâta pl?cere de copil?rie, de acest paradis pierdut în care nu putem reveni decât rare ori, dar ?i atunci numai ?i numai cu imagina?ia.

663
Cea mai ieftin? educa?ie pare s? fie educa?ia bâtei. Ea duce la dresarea copiilor prin fric? ?i teroare, producând serioase traume psihice, ?i nu va fi vorba în nici un caz de o educa?ie propriu-zis?.

664
Tr?im în epoca concretiz?rilor fostelor utopii. Ast?zi avem dreptul s? vis?m chiar ?i cea mai n?stru?nic? dintre ideile folositoare omenirii, dar nu avem dreptul s? ne îndoim de posibilitatea realiz?rii ei.

665
De multe ori anonimatul este mai folositor decât celebritatea.

666
Eroarea - umbra adev?rului!

667
Moartea unei fiin?e dragi nu se poate pl?ti cu lacrimile tuturor oamenilor de pe p?mânt.

668
Speran?a este sora idealului. Numai cine are un ideal poate spera.

669
Intre voin?? ?i inteligen?? nu exist? un raport direct. Câteodat?, au o voin?? mare oamenii mai pu?in inteligen?i - ?i astfel, prin suplinirea caren?elor intelectuale cu un surplus de munc? asidu?, unii pot deveni suficient de inteligen?i - pe când oamenii cu posibilit??i intelectuale multiple rareori apeleaz? la întregul lor poten?ial volitiv ?i gre?esc profund, reducându-?i din valoare.

670
O prietenie nu vine niciodat? singur?. Prietenul sau prietena pe care o ai aduc cu ei o lume a lor, o lume nou? pentru tine, format? din rude, cunoscu?i ori al?i prieteni care, într-un fel sau altul, vor fi raporta?i ?i la existen?a ta, trebuind de-acum încolo s?-i respec?i ?i s? ?ii cont de personalitatea lor. Acela?i lucru se întâmpl? ?i când te c?s?tore?ti: un cortegiu de rude ?i de prieteni noi vin odat? cu noul partener de via??.

671
Omul este iute ca gândul, domol ca melcul, tare ca fierul ?i pl?pând ca floarea de mimoz?.

672
Cei mai mul?i oameni sunt ca fântânile: unele sunt profunde ?i au o ap? curat?, altele sunt mai pu?in adânci, dar cu apa tulbure, iar altele sunt seci sau, mai r?u, au apa amar?, st?tut?, s?rat? ori s?lcie. Dac? e?ti însetat, va trebui s? depui fa?? de toate aceste �fântâni� un anumit efort spre a le gusta apa care, altminteri, nu ar ?â?ni niciodat? singur? la tine. Pu?ini oameni sunt îns? ca izvoarele: s?-?i reverse prea-plinul lor oricui, s?turându-i ?i r?corindu-i pe to?i, f?r? s? le cear? vreo r?splat? în schimb.

673
Filosofia este fermentul care înal?? aluatul efemer al fiin?ei omene?ti pân? îl scoate din strâmtoarea formelor telurice în care se zbate zilnic.

674
S? nu spui niciodat? c? e?ti cel mai r?u sau cel mai bun din lume, cel mai nenorocit sau cel mai fericit, nici cel mai lene? sau cel mai harnic, fiindc? se vor g?si întotdeauna al?ii mai r?i sau mai buni, mai nenoroci?i sau mai ferici?i, mai lene?i sau mai harnici decât tine, care s? te întreac?.

675
Ni se pare de aur mâna întins? spre a ne oferi vreun dar, ?i de sârm? ghimpat? mâna silit? de nevoi s? se întind? spre a ne cere ceva.

676
Înainte de a îngropa vreun sclav, dezleag?-i mai întâi lan?urile de la mâini ?i de la picioare, iar du?manului t?u niciodat? nu-i pune piatr? de moar?
pe mormânt.

677
Cea mai mare crim? a omului este indiferen?a fa?? de om.

678
De multe ori aplaud?m frenetic virtu?ile altora convin?i c? ?i noi le-am poseda în aceea?i m?sur?, cu singura deosebire c? nu ?tim, nu vrem sau c? nu ne-a sosit înc? timpul spre a ni le etala în public... Atunci avem convingerea c?, într-un fel, ne aplaud?m oarecum ?i virtu?ile noastre. Mare nerozie am comite dac? am proceda astfel! Acestea nu sunt scuze.

679
Câteodat? succesul î?i paralizeaz? toate activit??ile, dar nu pentru mult timp, deoarece urmeaz? noi izbucniri creatoare ale talentului.

680
C?l?toriile îi confer? spiritului omenesc cea de a treia dimensiune: spa?iul pe orizontal?. R?pindu-i posibilitatea de a c?l?tori, de a merge unde vrea, în ce ?ar? vrea ?i când vrea, îi r?pe?ti de fapt omului 99% din ceea ce numim noi cu to?ii una din libert??ile fundamentale, una din libert??ile cele mai elementare.

681
Arta t?cerii este apanajul acelora care ?tiu s? vorbeasc?.

682
Urâtul este tentat s? pun? întotdeauna oglinzi strâmbe în fa?a frumosului.

683
Deseori, în zilele ei calde ?i însorite, admiram iarna. Când era ger ?i viscol, uneori cred c? o uram, alteori m? resemnam ?i o acceptam. Acum îns? ?tiu îns? bine c? f?r? neajunsurile aspre ale iernii nu a? putea sim?i suavitatea dulce a prim?verii. Cu cât iarna este mai lung? ?i mai o??rât?, cu atât dorim ?i iubim mai mult prim?vara. Contrastele ne eleveaz? spiritul ?i ne sublimeaz? dragostea de frumos.

684
Nu-mi pare r?u c? odat? cu trecerea anilor am început s? uit aproape toate lucrurile rele ?i amintirile urâte, dar m? întristeaz? tot mai mult faptul c?, odat? cu acestea, le uit repede ?i pe cele frumoase. Pe zi ce trece, bag de seam? c? ceea ce alt? dat? îmi producea inefabile exalt?ri suflete?ti ?i mari emo?ii de bucurie, de fericire copil?reasc?, f?cându-m? nu o dat? s?
l?crimez de atâta entuziasm, ast?zi m? las? aproape indiferent sau cu un zâmbet ironic în col?ul buzelor. Desigur, cine m-ar vedea ar crede c?-s foarte fericit, dar numai eu singur ?tiu cât de dezam?git m? simt în acele momente de usc?ciune sufleteasc?!

685
Despre gusturi, într-adev?r, nu se discut?. Dar gusturile scandalos de proaste sunt totdeauna discutabile. Acestea trebuie în mod obligatoriu baricadate. De la vârsta cea mai fraged?, gusturile trebuie educate ?i bine dirijate prin interven?iile cele mai energice, când încep s? devieze. S? nu permitem ca erorile s? se manifeste în public ?i s? influen?eze ulterior ?i pe al?ii.

686
Mai mult decât orice critic?, mai mult chiar decât opinia marelui public - ?i ea influen?abil?, ?i ea destul de fluctuant? de la o epoc? la alta - timpul este factorul care decide definitiv ?i irevocabil valoarea ?i durabilitatea oric?rei opere de art?, a oric?rui curent artistic.

687
Omul îmb?tat cu iluzii politice comuniste este cu mult mai periculos decât cel îmb?tat cu alcool, c?ci va fi în mod obligatoriu marcat de un fanatism incurabil. Pentru privilegiile lui imaginare el va proba oricând c? este capabil s? sacrifice orice, f?r? s? stea prea mult pe gânduri: onoare, avere, familie, prieteni ?i, foarte adesea, chiar pe sine însu?i. Singura solu?ie r?mâne izolarea lui definitiv? din societate ?i vindecarea creierilor sp?la?i, pentru c? maladia comunist? este în primul rând o boal? a creierului.

688
Plantele, precum îndeob?te se ?tie, sunt un nesecat izvor de medicamente - adev?rate uzine farmaceutice ale câmpiilor ?i p?durilor noastre. Cred c? nu exist? buruian? în lumea aceasta care s? nu aib? un efect terapeutic pentru o maladie sau alta, numai c?, din p?cate, din cele circa 4000 de specii care tr?iesc în România, nu s-au putut pune în eviden?? decât vreo 140 de specii. Este imposibil ca restul s? fie lipsite de binef?c?toarele principii active. De aceea ne întreb?m, pe bun? dreptate, de câte ori bolnavi grav, considera?i incurabili, târându-?i picioarele printre ierburi, nu au c?lcat în picioare tocmai peste leacul de care aveau nevoie ?i pe care-l c?utau cu disperare!
Drumurile par strâmbe ?i cu multe cotituri numai atunci când le prive?ti de undeva de sus. Dar când le parcurgi - ?i mai cu seam? când te apropii de cotiturile ?i curbele lor periculoase - vezi c? acestea, în mod miraculos, se îndreapt?. Este poate o simpl? iluzie, dar câte meandre ale oamenilor nu-?i creeaz? iluzia dispari?iei când cuno?ti mai bine fiin?a lor!

690
În general, a?a cum se spune, imita?iile (mai cu seam? în art?) nu au valoare, dar pot deveni foarte valoroase din momentul în care dep??esc originalul. Atunci ele cap?t? ?i o anumit? not? de originalitate.

691
Om înseamn? munc?!

692
Numele bun al cuiva este mai valoros ?i mai înalt decât orice alt titlu nobiliar.

693
Nu uit?m ?i nici nu iert?m vreodat? r?ul pe care ni-1 face cineva, dar uit?m întotdeauna repede orice bine pe care altul ni l-a f?cut.

694
Nu-mi face binele cu for?a dac? nu ?i l-am cerut, c?ci nu am acum nevoie de el ?i s-ar putea s?-mi fac? r?u.

695
Când este vorba de efort fizic, mul?i ne mi?c?m ca melcul, dar ?i mai mul?i ca melcul ?chiop.

696
Multe bucurii ?i satisfac?ii �albe� las? dâre negre.

697
Iluzia fericirii poate fi mai mare decât îns??i fericirea, dar nu dureaz? nici cât cea mai scurt? fericire.

698
Oricât ai fi de aproape de fiin?a iubit?, ?i se pare c? nu este suficient. Contopindu-te cu ea, tot ?i se va p?rea c? mai sunt distan?e de recuperat.
Secundele pot fi socotite ca ni?te celule ale timpului sau ca ni?te pic?turi de sânge ale vie?ii. Scurgerea lor ne înal??, într-adev?r, sufletul spre sferele cunoa?terii superioare, dar ne trage trupul în jos.

700
Când înv???m o limb? str?in?, de fapt nu înv???m numai una singur?. In acela?i timp, b?t?torim mai multe poteci care duc ?i spre alte limbi asem?n?toare cu aceea pe care ne-o însu?im noi.

701
În om exist? o singur? latur? super predominant?: NECUPRINSUL! Omul dore?te totul... Absolut totul, totul! în aceast? privin??, fiin?a uman? este poate infinitul sintetizat în dorin?e sau este poate însu?i universul infinit, concentrat ?i materializat într-un efemer punct al s?u.

702
Geniile sunt stâlpii secolelor ?i lunetele prin care privim viitorul, f?cându-ni-l contemporan.

703
Prejudec??ile sunt mai tari ?i mai înc?p??ânate decât logica ?i de aceea câteodat? ele ies înving?toare în r?zboiul purtat contra logicii. (Urm?toarele numere, 704-1029, sunt scrise în anul 1972):

704
Un paradox al logicii: uneori e?ti nevoit s? min?i pentru a scoate mai bine la iveal? Adev?rul.

705
�For?a� huliganului st? tocmai în lipsa total? de ripost? din partea celor din jurul s?u, care-l privesc cu nep?sare atunci când se desf??oar?, ceea ce, în acele clipe regretabile, îi transform? pe martori din ni?te simpli spectatori în ni?te oameni la?i ?i frico?i, mai josnici chiar decât huliganul însu?i!

706
Creierul omenesc este ca un cosmos f?r? limite ?i nicidecum ca un rezervor de câ?iva centimetri cubi. De aceea, s? nu ne fie fric? s?-l umplem pân? la �refuz�, întrucât, în componen?a sa, nu exist? un prea-plin sau vreo supap? de expulzare a surplusurilor. Exist? îns? dispozitive de condensare,
de înregistrare ?i numeroase �filtre� de selectare a logicii, pe care le putem dirija ?i obliga s? func?ioneze totdeauna perfect. In rest, o cantitate colosal? de informa?ii poate înc?pea foarte bine într-un singur neuron, - folosind deci un spa?iu incomparabil mai mic decât al celui mai modern microprocesor - umplut astfel, neuronul func?ioneaz? mult mai bine plin decât gol.

707
O idee cvasivedic?: Soarele - o scânteie din trupul Fiin?ei Eterne care umple tot universul - un �nucleu atomic� din Marele Trup Infinit (?).
Cine ?tie...

708
Prietenia este, neîndoios, mai mare decât dragostea. Într-un fel, dragostea r?mâne întotdeauna o mare egoist?, fiind posesiv?; pe când prietenia adev?rat? va fi ve?nic o altruist? ?i va p?rea, oricum, mai dezinteresat?, mai sincer? ?i cu mult mai obiectiv?. In plus, ea tr?ie?te mai mult.

709
Orbul care ?i-a c?p?tat vederea noaptea se închin? la prima stea crezând c? este Soarele...

710
O mic? fabul?... Se zice c? într-o p?dure tr?ia o ieder? firav?, înf??urat? toat? peste un stejar înalt ?i uscat care murise mai demult, inundându-l astfel cu verdea??. Vârful l?starilor ei se în?l?ase deasupra întregii p?duri, pe care o sfida zilnic. �Privi?i ce înalt? sunt eu!� - striga mereu iedera. �Chiar ?i cel mai înalt copac din p?dure se uit? la mine în sus pân? ame?e?te...� Dar nu peste mult timp, se stârni ca din senin o vijelie cumplit?, iar stejarul cel uscat se frânse cu ieder? cu tot. Rupt? în buc??i, jumulit? ca vai de ea, dar mul?umit? totu?i c? a sc?pat cu câteva ramuri neatinse, iedera a ajuns ceea ce fusese ?i mai înainte: o biat? târâtoare la r?d?cina marilor stejari.

711
Pentru cel care a purtat în spinare toat? via?a un munte uria? de poveri, de care a sc?pat cu greu, o stânc? de necazuri, oricât de mare, i se va p?rea totu?i cu mult mai u?oar?.

712
Arta cinematografic? trebuie s? se bazeze în primul rând pe surprize inteligente (de scenariu, de regie, de montaj, de unghiuri, de lumini, de mi?c?ri, de gesturi etc.) care, toate la un loc, s? produc? în sufletul spectatorului impresia vie de real, senza?ia c? a p??it, a?a ca printr-un miracol, dincolo de ecran, iar în momentul când, la sfâr?itul filmului, se va aprinde lumina în sal?, el s? se întrebe uluit cum de a ajuns el oare din mijlocul unor întâmpl?ri atât de reale într-o sal? de cinematograf...

713
Invidia este recunoa?terea indirect? a superiorit??ii cuiva ?i a inferiorit??ii invidiosului.

714
�Este demn de invidie!� - iat? o expresie de-a dreptul amoral?, inuman?, ingrat? ?i aproape ilogic?, dac? nu chiar paradoxal?, pe care am auzit-o sau am citit-o nu numai o dat?. Adic? cine poate r?mâne demn când invidiaz?? Invidia, cum se ?tie, nu este o demnitate; nu este ceva de care po?i s? fii... demn, ceva la care s? po?i aspira!

715
Alt? expresie ilogic?: �S? nu m? sco?i din s?rite!� Va s? zic? omul era s?rit, s?racul, adic? într-o situa?ie anormal?, iar eu... îl pot scoate din s?rite, îl pot aduce, adic?, la normal - ?i dumnealui se înfurie, în Ioc s? zic? mersi! Precum vedem, explica?iile etimologice sau cele semantice distrug mitul coeren?ei logice a lexicului asamblat în unele expresii încet??enite.
Ciudat lucru!

716
Înv???tura este unica hran? a inteligen?ei.

717
În fa?a primejdiei, ca s? scape, la?ul tr?deaz?, fricosul jertfe?te totul, zgârcitul promite jum?tate, iar omul calm, cinstit ?i cuminte, nu jertfe?te nimic ?i de cele mai multe ori, datorit? sângelui rece, se descurc? mai bine decât to?i, sc?pând neatins.

718
Uneori admira?ia cea mai sincer? fa?? de persoana ori de opera cuiva este ca o sabie a invidiei ascuns? într-o teac? str?lucitoare ?i elegant?
de aprecieri.

719
Imposibilul locuie?te la limitele sferei cunoa?terii, no?iune care ar fi ca un balon foarte elastic, umflat la maximum. Mereu ne temem c? se va sparge, dar de fiecare dat? constat?m c? el se mai umfl? înc?. Sfera cunoa?terii este,
neîndoios, un balon solid care se poate umfla la infinit. In aceast? situa?ie, chiar ?i imposibilul este împins în spa?iu ?i în timp spre infinit. Dac?, printr-o catastrof? absurd?, am admite c? sfera cunoa?terii ar exploda, din cel mai mic ciob al ei s-ar putea na?te iar??i o alt? sfer? a cunoa?terii, pornind de la nivelul ?i capacitatea de unde s-a distrus prima. Aceast? a doua �sfer?� ar deveni totdeauna mai mare decât prima.

720
Nu neg c? OZN-urile exist?. Ca unul care le-am studiat ani de-a rândul, f?când numeroase anchete pe teren, m-am convins despre prezen?a lor pretutindeni pe glob, inclusiv în România. în mod categoric, ele sunt reale, c?ci au l?sat atâtea urme doveditoare, iar din ele au ap?rut nu o dat? fiin?e umanoide, f?r? a fi totu?i oameni. Dar m? intrig? faptul c? au o manifestare atât de duplicitar?, material? ?i imaterial?, foarte logic? uneori, ilogic? alteori, frizând absurdul. Pentru mine OZN-urile au început deja s? devin? suspecte ?i s? le pun mai pu?in pe seama inteligen?elor extraterestre ?i mai mult pe seama unor inteligen?e invizibile, cât se poate de terestre. Mai exact, am din ce în ce mai mult impresia c? �farfuriile zbur?toare� sunt o manifestare provocatoare a duhurilor necurate, adic? o lucrare a demonilor despre care tot mai mul?i în?elep?i sus?in cu t?rie c? exist? jur-împrejurul nostru. Ei î?i bat pur ?i simplu joc de inteligen?a uman?, provocând-o, punând-o la încercare ?i jucându-se cu noi de-a �v-a?i ascunselea...�

721
Omul este o fiin?? care pip?ie cu bra?ele gândirii lui nem?rginirile cosmosului.

722
Întrebarea unui naiv: Acolo unde se termin? infinitul, acolo începe Dumnezeu?
R?spunsul unui flegmatic: Biblia ne spune c? sufletul va în?elege mult mai multe dup? moartea noastr?. A?a c?... vom muri ?i vom vedea...

723
Omul a plecat în cosmos pentru a se c?uta pe el însu?i.

724
Necinstea nu descre?te propor?ional cu asprimea legilor juridice, ci cu cre?terea culturii ?i civiliza?iei individuale.
Prostul, chiar când are noroc, tot prost r?mâne, fiindc? nu ?tie ce s? fac? cu norocul; iar dac? nu-l pierde î?i bate joc de el ?i se pierde el însu?i.

726
Este în firea oamenilor de a-l socoti prost pe unul mai prost îmbr?cat ?i de a nu-1 lua în seam?. Oare prima condi?ie ca s? pari în?elept este s? te impui prin haine elegante? Dac? ar fi a?a, atunci to?i manechinii din vitrine ar trebui socoti?i modele de inteligen??.

727
În?eleptul î?i face palat de aur din ceea ce arunc? risipitorii.

728
S? nu-i vorbe?ti filosofului despre pre?ul str?chinilor ?i nici olarului despre pre?ul filosof iei.

729
Talentul este umbra geniului.

730
Când te ab?ii s? faci cuiva vreun r?u care-?i st? la îndemân?, ai f?cut deja o fapt? bun?.

731
Incultul crede c? incultura se refer? la cultura inului (in-cultura).

732
Justi?ia aplicat? îndoit aceleia?i gre?eli este cea mai mare injusti?ie.

733
Nu te ar?ta în?elept în cercul pro?tilor, dar nici mai prost decât ei.

734
Absurdul este adev?rul apodictic refuzat de ra?iune ?i sosit la lumin? pe c?ile interzise de logica elementar?.

735
M?iestria cea mai mare a minciunii este c? ?tie s? imite foarte bine straiele adev?rului ?i deseori s? apar? înaintea noastr? chiar mai str?lucitoare, mai logic? ?i mai credibil? decât adev?rul.

736
Minciuna de ieri poate fi adev?rul de mâine.

737
Talentul cârmaciului se vede atunci când marea este în furtun?, nu când este lini?tit?.

738
Când conduc?torul unui popor merge în urma lui ?i-l mân? cu biciul autocra?iei, atunci î?i transform? poporul într-o turm?. Conduc?torul cel bun p??e?te totdeauna cu demnitate în fruntea na?iunii sale, de care,
Ia nevoie, se sprijin? ca de un zid.

739
Când o nulitate dore?te s? ajung? celebr?, contrazice în gura mare geniile.

740
Cenzura poate opri o veste, o ?tire oricât de important? ce nu-i convine, dar nu poate opri un tr?snet picat din senin.

741
Unii oameni primesc decora?ii, iar al?ii merit? s? le primeasc?.
O mic?/mare diferen??...

742
Celebritatea arti?tilor: o izbucnire de aburi, ?â?ni?i din gheizerul fierbinte al artei c?tre în?l?imile cerului. Pentru o clip?, str?lucirea soarelui este acoperit?, apoi aburii se risipesc încet, încet, f?când loc altei izbucniri similare.

743
In calea vie?ii noastre, de la na?tere pân? la moarte, stau zeci ?i zeci de bariere. Unele ne extenueaz? pân? le ridic?m, altele, care nu vor s? se ridice deloc, ne m?nânc? timpul pân? le ocolim... ?i uite-a?a ajungem vl?gui?i pân? la ultima barier? pe care n-o mai putem trece nici unul niciodat?.

744
Un singur defect poate atenua grav toate calit??ile.

745
Omul este aidoma unui pârâu: curat ?i limpede ca un izvor s?lt?re?, în copil?rie, iar la b?trâne?e tulbure, domol ?i plin de gunoaie la suprafa??, dar cu ceva pulbere de aur în adâncime, precum arat? orice fluviu înainte de v?rsarea în ocean...

746
Averea î?i scurteaz? via?a prin grijile ce ?i le produce.

747
Avarul are impresia c? strânge pentru el, când, în realitate, strânge pentru cei ce-1 vor mo?teni dup? moarte.

748
Celui fericit i se vor împlini toate dorin?ele; celui nefericit nici una.

749
R?d?cinile gloriei constau într-o ramifica?ie de eforturi amare ce-?i fac loc prin terenuri dure cu o perseveren?? crâncen?.

750
Unicul scop al existen?ei Universului se pare c? a fost omul, altfel spus - crearea gândirii umane. Prin aceast? cucerire am putea pretinde c? îi suntem superiori Universului incon?tient. Dar... apropo: suntem chiar atât de siguri c? Universul ar fi incon?tient?

751
Fericirea închipuit? este mai ame?itoare decât fericirea real?.

752
Dragostea este o flac?r? ce lumineaz? col?urile din l?untrul inimii ?i din afara ei, ar?tându-ne locuri nespus de frumoase, care alt? dat? p?reau necunoscute.

753
A cer?i mil? în dragoste este un excelent mijloc de a-?i atrage dispre?ul ?i ura definitiv? a persoanei c?reia îi ceri îndurare.
Va fi un dispre? bine meritat.

754
Eternitatea este fiica clipei care na?te alte clipe.

755
Iubirea zbuciumat? na?te totdeauna b?nuiala; b?nuiala - neîncrederea; neîncrederea - gelozia; gelozia - ura; ura - iubirea zbuciumat?... Cercul vicios continu? la nesfâr?it.

756
Când te-a p?r?sit iubirea ?i când ea ?i-a zburat din suflet, ai s? vezi cum se feresc de tine toate florile; ai s? vezi cum fug din calea ta c?prioarele, l?sând toate p?durile pustii - ?i cum luna intr? gr?bit? în nori întunecând p?mântul pe unde calci. Atunci inima î?i va suna plictisitor de sec, ca un clopot de iasc? b?trân.

757
Inima care n-a iubit niciodat? este sclava zilnic? a mâniei ?i va fi gata oricând s? se înnegreasc? de ur? sau s? recurg? la orice crim? sângeroas?.

758
De ce ?i-e fric? de moarte, omule? la spune-mi: ce-ai fost tu acum 300 de ani? Dac? r?spunzi c? nu ai fost nimic, c?ci pe vremea aceea nici nu existai, atunci te asigur c?, pe acele timpuri, erai ca ?i mort! A?adar, într-un fel nespus de ciudat, al naibii de paradoxal, de?i absolut original, tu deja ai cunoscut moartea chiar înainte de a te na?te, fiindc? a fi mort sau a fi nen?scut sunt st?ri extrem de asem?n?toare, dac? nu chiar identice... ?i atunci de ce oare te mai temi de geaba de moarte?

759
Moartea nu m? însp?imânt?. Nici ve?nicia ei; ci mai de grab? m? indigneaz?, deoarece ea ne arunc? un v?l negru peste ra?iune tocmai atunci când abia începem s? în?elegem mai bine sensurile de baz? ale vie?ii ?i când suntem mai curio?i ca oricând s? ?tim ce oare urmeaz? dup? noi.

760
- Numai datorit? oamenilor cu caracter - ce e drept, cam pu?ini numerice?te ne mai numim noi ast?zi societate uman?, (de la o vreme, poate mai corect spus ar fi societate umanoid?), de?i din aceast? societate o bun? parte a membrilor ei este foarte lipsit? de un caracter cu adev?rat uman, fiind mai de grab? o societate inuman?.
-
761
Omul necinstit este un cimitir al tuturor faptelor bune.

762
Totdeauna, în propriul conflict cu con?tiin?a, când pierdem în fa?a con?tiin?ei, de fapt atunci câ?tig?m mai mult.

763
Con?tiin?a nu ne p?r?se?te nici chiar atunci când o în?el?m - ?i poate nici dup? moartea noastr?.

764
De câte ori nu în?elegi ceva clar, de atâtea ori e?ti vinovat.

765
Con?tiin?a este glasul ra?iunii în inima omului, iar sfin?ii ar putea spune c? ea este însu?i glasul Duhului sfânt care ne mustr? pentru toat? comportarea noastr?.

766
Acel ce ?tie mai mult este mai t?cut în vorbe ?i mai gr?itor în fapte.

767
Ascult? mai de grab? sfaturile înfrân?ilor decât ale biruitorilor: sunt mai sincere.

768
Dac? te apuci s? afirmi categoric: �cunosc bine pe cutare�, exagerezi cu siguran?? ?i aceasta poate însemna c? nu te cuno?ti am?nun?it nici chiar pe tine. In realitate, nu cunoa?tem bine pe nimeni, ci acumul?m numai ni?te impresii mai mult sau mai pu?in generale, mai mult sau mai pu?in superficiale dintr-o latur? sau alta a personalit??ii cuiva, dup? care le interpret?m f?r? a avea totalitatea necunoscutelor. Dar cine oare poate vedea ?i p?trunde cu adev?rat miile de fa?ete ale sufletului omenesc din care, la suprafa??, nu se v?d, în realitate, decât doar câteva - doar acelea ce nu pot fi deloc ascunse?

769
Majoritatea statelor duc o politic? �de aisberg�, în sensul c? ceea ce se vede la suprafa?? este doar ceea ce se poate ar?ta. Restul se afl? la profunzime - ?i aceasta este partea cea mai masiv? ?i mai secret?.

770
Numai când intr? într-o eclips? total?, Soarele î?i arat? protuberan?ele care toate sunt foarte labile ?i neregulate. La fel: numai în anumite situa?ii defavorabile îi putem distinge omului caracterul negativ.
Apele zbuciumate de valuri nu pot oglindi seninul cerului.

772
Cine nu-?i propune cucerirea culmilor celor mai înalte acela alunec? în abisurile cele mai adânci.

773
A fi liber nu înseamn? a fi sclav al libert??ii.

774
C?lc?m adesea pe fericire f?r? a o vedea. Uneori alunec?m pe ea ?i c?dem în nefericire.

775
Fericirea este clipa de zbor înalt a sufletului omenesc sc?pat din labirinturile banalului, labirinturi unde este silit? s? locuiasc? zilnic ?i de unde iese greu, dup? multe piedici ?i încurc?turi.
De aceea ne întâmpin? atât de rar.

776
Fericirea continu? este o stare anormal?, patologic?. Atunci când vedem un imbecil fericit, zicem cu to?ii: s?racul!

777
Frumuse?ea extern? este pieritoare, dar o poate ajuta pe cea intern? s? r?mân? ve?nic?.

778
Frumuse?ea fizic? se înscrie în legea compensa?iei c?reia îi este supus? întreaga natur? care, dup? ce a reu?it s? creeze un om frumos, obose?te ?i d? na?tere la zece oameni mai pu?ini reu?i?i, dintre care unii ies de-a dreptul urâ?i.

779
Unii oameni joac? rolul de nicoval?, al?ii de ciocan. Cei mai mul?i îns? stau Între ciocan ?i nicoval?.

780
Îndoiala fa?? de orice presupune o marj? de inteligen??. Neputin?a de a sc?pa din aceea?i îndoial? presupune contrariul inteligen?ei.

781
Cei mai mul?i înainteaz? spre viitor cu spatele, având în fa?a lor o panoram? permanent? a prezentului ?i a trecutului. Foarte pu?ini reu?esc s? se întoarc? din când în când cu fa?a spre viitor ?i s? ne spun? ce v?d.

782
Nu m? îndoiesc c? to?i avem câte un ideal major în via??, dar celor mai mul?i dintre noi ne este fric? s?-l m?rturisim, fie pentru c? nu credem cu t?rie în el, fie pentru motivul c? nu credem în posibilit??ile noastre de a-l atinge, ceea ce este ?i mai r?u.

783.
Ideile mari sunt verigi inoxidabile din lan?ul civiliza?iei.

784
Visul confer? creierului titlul de n?stru?nic scenarist de profesie.

785
Intr-adev?r, omul înva?? din gre?elile proprii, dar numai dup? ce speculeaz? mai întâi copios gre?elile altora.

786
Viciile sunt r?zbun?rile virtu?ilor pierdute.

787
Când prostul începe s? se cread? filosof, atunci devine agasant ?i insuportabil, c?ci face scandal s?-i în?elegi ni?te idei pe care nici el nu ?i le pricepe prea bine.

788
Cu cât ne dep?rt?m mai mult de P?mânt în Cosmos, ?i cu cât P?mântul pare mai mic, cu atât cre?te în noi impresia c? îi suntem unicul st?pân.

789
Tr?snetul este însp?imânt?tor nu numai pentru c? distruge, ci pentru c? dureaz? o singur? clip?.

790
�Minciunile� poe?ilor sunt adev?rurile inimii.

791
Sculptura este turnarea unor idei de aur în bronz sau cioplirea lor în piatr?.
Pictura va fi totdeauna proiectarea pe pânza maestrului a impresiilor culese din lume, nu fotografiate, ci trecute prin prizma sufletului s?u.

793
Dorin?a locuie?te pe drumul spre infinit.

794
Timpul rezolv? toate, iar noi rezolv?m timpul.

795
De geaba îi dezarm?m pe viteji: ei r?mân la fel de puternici.

796
Mai bine s? arzi decât s? fumegi.

797
Neghiobia este lenea pus? la treab?.

798
De câte ori amân?m, de atâtea ori ne anul?m!

799
Inima - marele ?i unicul palat viu al muzicii!

800
In general, pro?tii sunt mode?ti fiindc? au ?i de ce s? fie.

801
Gaura covrigului este singurul nimic folositor, nu pentru c? ar ajuta la în?iruirea covrigilor pe sfoar?, ci pentru c? arat? totdeauna cât de mare este covrigul.

802
Valorile ies în eviden?? numai prin compararea cu alte valori. Cutare este bun sau r?u afirm?m noi - din cutare motiv, dat nu ar?t?m în raport cu ce valoare, pentru c?, în virtutea obi?nuin?ei, p?rem a fi mai de grab? interesa?i s? l?ud?m cu interes ?i s? critic?m cu patim?.
De aceea rareori putem fi conving?tori.

803
Dac? din echipajele cosmice lipsesc poe?ii ?i scriitorii de talent, abia jum?tate din impresiile colosale ale astronau?ilor vor fi cunoscute pe deplin de p?mânteni, restul fiind înregistrate de aparate de filmat ori de computere ?i trecute apoi sub haina formulelor reci, în tratatele de specialitate ale savan?ilor. Miliardele de oameni îns? nu vor putea retr?i sentimentele unice ?i emo?iile inefabile ale c?l?torilor spa?iali. Un poet-astronaut, în schimb, ar deveni interpretul lor nemijlocit, purt?torul lor de cuvânt absolut de neînlocuit care, prin imagini artistice alese, prin posibilit??ile afective ale graiului omenesc, ar reda în mod direct ?i integral, de la fa?a locului, sentimentele noi ale omului plutind în univers, sentimente cu totul insolite, inimaginabile ?i extraordinare atât pentru el cât ?i pentru muritorul de rând care-i cite?te impresiile. Este drept, c?, prin fantezia lor, scriitorii au fost deja în cosmos cu mult înainte de folosirea rachetelor, dar trebuie s?-i trimitem neap?rat ?i cu trupul!

804
Misionarismul este unul dintre cele mai impresionante exemple de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu. Misionarii sunt ambasadorii lui Iisus Hristos pe Terra, des?elenind cu plugul Bibliei p?mânturile virgine pe care ace?ti mari sem?n?tori arunc? s?mân?a Cuvântul sfânt al Evangheliei printre popoare necre?tine. Foarte adesea, misiunea lor este extrem de primejdioas?, deoarece comunit??ile unde ei activeaz? sunt net refractare ideilor cre?tine, motiv pentru care mul?i misionari au fost schingiui?i, batjocori?i ?i uci?i în mod bestial, dac? nu chiar mânca?i de triburile canibalice care se închinau la idoli ?i la demoni. Dar ei nu au ?inut seam? de asemenea primejdii ?i, cu toate piedicile întâmpinate, au mers înainte pân? au biruit. ?i astfel, gra?ie lor, toat? America de Nord, America Central?, America de Sud, Australia, Noua Zeeland?, Oceania ?i o parte din Africa ?i din Asia au devenit cre?tine. Din fericire, lupta misionarilor nu s-a terminat c?ci, inclusiv în ace?ti ani premerg?tori veacului al XXI-lea, ei se zbat s?-i cre?tineze pe evrei, pe budi?ti ?i pe musulmani, popoarele cele mai rezistente ?i mai refractare cre?tinismului, care aproape c? le interzic accesul ?i activitatea în zonele lor. Dar misionarii merg ?i de data aceasta f?r? fric? înainte. Sub umbra crucii, au început deja s? culeag? roadele frumoase ale semin?elor evanghelice chiar ?i în acest zone deosebit de aride. Drept urmare, mul?i adep?i ai cultului mozaic, mul?i închin?tori la Buddha ori la Mahomed au devenit ferici?i c? L-au descoperit pe Iisus ca Domn ?i Mântuitor al întregii omeniri. De aceea, trebuie s? recunoa?tem c? misionarii sunt adev?ra?ii apostoli ai zilelor noastre, ap?ra?i de Dumnezeu ?i de n?dejdea c? Hristos va fi pretutindeni biruitor absolut.

805
Dac? iubirea nu-i definitiv?, nu dragostea este de vin?, ci gusturile omului, impresiile lui. Pe parcursul vie?ii, acestea se schimb? independent de voin??. Numai ele dicteaz? soarta iubirii.

806
Deosebit de dureros este sentimentul când vezi o frumuse?e cople?itoare care nu-?i apar?ine ?i la mâna c?reia ?tii c? nu vei avea niciodat? acces. Uimirea ?i frustrarea se dubleaz? ?i se transform? într-o revolt? mut? atunci când descoperi c? aceast? frumuse?e apar?ine altei persoane care nu o merit? câtu?i de pu?in sau când apare al?turi de o fiin?? monstruoas? ca fizic, dar ale c?rei �gra?ii� le admite în totalitate.

807
Naivitatea nu înseamn? numaidecât prostie, ci lipsa de experien??, dublat? de o încredere prea mare în oameni superficial cunoscu?i. Când în?eleg mai bine via?a, fo?tii naivi devin mai degrab? aprigi mizantropi decât oameni în?elep?i.

808
Oricât de mare sup?rare ne-ar fi produs cineva prin r?utatea dovedit? fa?? de noi, legile vie?ii ne cer s? nu prelungim aceast? sup?rare peste moartea acelei persoane pe care mai înainte am cunoscut-o îndeaproape. In clipa trecerii ei supreme, noi va trebui s? facem eforturi ?i s? încerc?m în mod serios a-i ierta toate gre?elile, f?r? a-i mai aduce inutile repro?uri postume.

809
Nici o laud? nu trebuie înapoiat? celui care ?i-a trimis-o din interes, ci despachetat? elegant (?i cu mul?umiri protocolare) de poleiala-i fals? ?i apoi aruncat? discret la gunoi.

810
Lauda pro?tilor este mai rea decât ocara în?elep?ilor.

811
To?i ne plângem de pu?in noroc, nimeni de pu?in? inteligen??.

812
Mediocritatea str?luce?te numai la întuneric, ca lumânarea de seu în fundul pe?terii, dar lumina ei dispare complet în fa?a inteligen?ei reale, ca orice lumânare aprins? lâng? un far puternic.

813
Ironia trebuie s? fie un bisturiu fin care taie ca s? vindece, nu un junghier grosolan care m?cel?re?te totul.

814
Unii oameni sunt foarte schimb?tori: aplauzele ?i le transform? repede în p?lmuiri.

815
Acoper?-?i r?nile în fa?a tigrului. Îmb?tându-l de mirosul sângelui,
te poate sfâ?ia.

816
Doctoriile cele mai amare sunt totdeauna acoperite cu un strat dulce ?i pl?cut la gust. O mul?ime de lucruri seam?n? în via?? cu aceste doctorii: viciile omene?ti, dragostea fals?, respectul invidio?ilor, laudele perverse ?i orice alt? pref?c?torie care nu îndr?zne?te s? se arate în propria-i hain?. De obicei aceste hapuri îndulcite te vindec? de încrederea în oameni.

817
Mul?i oameni mari, de?i ?i-au pus via?a întru totul în slujba omenirii, au trebuit s? constate cu am?r?ciune c? societatea în mijlocul c?reia au tr?it a fost destul de ingrat? cu lucr?rile extraordinare ce le-au dat la iveal? ori cu ideile formulate de dân?ii, uitându-se la ele ca la ni?te viermi inutili. Abia dup? moartea lor omenirea a constatat c? ideile l?sate mo?tenire umanit??ii li s-au transformat în fluturi lumino?i de aur.

818
Moartea nu-i deloc însp?imânt?toare la chip. Zgomotul pa?ilor ei, când se îndreapt? spre noi, ?i pe care îi auzim din când în când, ne îngroze?te îns? pe to?i.

819
Deseori fuga ru?inoas? este numit? repliere tactic?, iar curajul triumf?tor impertinen??.

820
Ierta?i-m?, oamenilor, c? abia acum am sosit înaintea voastr? cu faptele ce le am mai bune ?i mai necunoscute vou?. Ce-am avut mai r?u ajunsese deja la voi, fie ca vorbe, fie ca fapte, cu mult mai înainte de a vi le aduce eu, fiindc? v?d c? mi le ?ti?i deja mai bine ?i mai detaliat decât mine, chiar de pe când nu m? v?zur??i înc? deloc la fa??.
Secretele intime ale oamenilor sunt de obicei mai mari decât virtu?ile lor.

822
Un magnet atrage un cui, cuiul o peni??, peni?a un ac, iar acul, de?i mic, ne în?eap? r?u pe to?i. Dac? desprindem magnetul de cui, fiarele în?iruite mai stau ag??ate pu?in, apoi cad toate ca ni?te tinichele moarte. Ei bine, lan?ul acesta magnetic, des întâlnit în via??, este, într-un fel, un simbol clar al transmiterii de influen?? ?i putere de sus în jos. Datoria noastr? este s?-i dovedim vulnerabilitatea ?i s?-l dezactiv?m cu prima ocazie.

823
Deseori aproape c? mi-e ru?ine c? nu pot plânge al?turi de acela care-?i tr?ie?te o durere mare, de?i suflete?te sunt cu totul al?turi de el.

824
Am cunoscut oameni cu mari responsabilit??i politice ori de alt? natur? ce g?sesc ordine, ra?iune ?i planificare judicioas? în haosul perfect, pe care chiar ÎI divinizeaz?, îl între?in ?i-l recomand?, f?r? a recunoa?te câtu?i de pu?in c? este un haos real. Ba, mai mult, g?sesc în el o a?a-zis? armonie interioar?, care s-ar caracteriza printr-un original mod de existen?? echitabil?. Într-un fel, optica afi?at? de ei nici nu trebuie s? ne mire prea mult: în capul lor este acela?i haos iremediabil!

825
Inima îndr?gosti?ilor este o lumin? interioar? atât de puternic? încât razele ei le ?â?nesc afar? din ochi. Fa?a le iradiaz? în asemenea momente.

826
Muzica înc?lze?te sufletele f?cându-le maleabile ?i u?or de modelat în cele mai frumoase forme.

827
Când m? apuc s? sculptez, am impresia c? a? putea crea lumea din nou, dar când sunt în toiul lucrului am certitudinea c? acumulez toate imperfec?iunile lumii. Din lupta cu aceste imperfec?iuni iese arta mea.

828
Eminescu a fost, este ?i va r?mâne ve?nic pâinea spiritual? cea de toate zilele a poporului român, din care ne-am hr?nit cu to?ii în trecut ?i din care ne vom hr?ni cu to?ii în viitor.

829
Unii creeaz? fericirea, dar nu o gust?, al?ii o gust? din plin, dar nu ?tiu s? o creeze, deoarece o iau ?i ei de-a gata de la al?ii.

830
Lacomul se fere?te de zgârcit, iar fl?mândul de amândoi.

831
Îndr?gostitul c?ruia i se r?spunde cu indiferen?? de c?tre fiin?a iubit?, se r?zvr?te?te împotriva lumii întregi, fiind gata oricând de jertfe demonstrative supreme, alteori chiar de crime mai mult sau mai pu?in posibile.

832
Ipotezele sunt treptele sc?rii spre adev?r. Dar p??ind numai pe ipoteze false, ca pe ni?te trepte putrede, nu atingi niciodat? adev?rul ?i te po?i pr?bu?i.

833
Matematica este ultima expresie a cristaliz?rii ideilor abstracte omene?ti. Ea poate transforma toat? omenirea, toate no?iunile ?i chiar întregul univers în ni?te cifre sau în ni?te succinte formule inextricabile pentru profani, dar fundamentale pentru propulsarea civiliza?iei prezente ?i viitoare, al c?rei unic combustibil au fost, de fapt, numai aceste micu?e formule de adev?r condensat.

834
S? nu avem impresia c? natura va r?mâne indiferent? la erorile esen?iale ale omului fa?? de ea. Riposta naturii deranjate apare, din ce în ce mai pregnant, categoric? ?i irevocabil?. Decizia ei va fi aspr? - ?i anume: suprimarea lent? a celui care o deranjeaz? aproape în mod deliberat, adic? suprimarea produsului ei cel mai de pre? - omul!
Alt? alternativ? de a se autosalva, aproape c? nici nu are.

835
Ceea ce numim noi în mod curent inutil, ascunde adesea surpriza descoperirii unor valori extreme, în fa?a c?rora vom regreta apelativul impropriu, de inutil, cu care ne gr?biser?m s? definim obiectul sau fenomenul respectiv.

836
A cunoa?te - a voi - a trebui: iat? triada goethean? de cuvinte în aria c?ruia omul alearg? ?i se zbucium? pân? moare, c?utând deseori s? sar? chiar ?i peste laturile fiin?ei lui, în necunoscut.

837
Defectele nu dispar niciodat? f?r? a l?sa s?mân?? pentru alte defecte.

838
S? cânt?rim oamenii ?i dup? gravitatea defectelor, care pot fi pu?ine, dar capitale, nu numai dup? num?rul lor, care poate p?rea mare, dar f?r? consecin?e grave.

839
F?r? îndoial?, în secolele urm?toare, inteligen?a nelimitat? ?i munca l-ar putea face pe om chiar ?i st?pân al universului, care, în acest caz, ar deveni un univers aproape ominizat.

840
Legile sunt zeit??ile civiliza?iei moderne, iar oamenii de ast?zi sunt supu?i lor, r?mânând mai mult sau mai pu?in credincio?i acestora, mai mult sau mai pu?in tem?tori de ele, în m?sura în care unii le privesc, protestatar, ca pe ni?te supersti?ii scrise ?i nedemne de luat în seam? sau al?ii, dimpotriv?, resigna?i, le v?d ca pe ni?te entit??i atotputernice ?i invulnerabile. Un mucalit a zis îns? ceva mai simplu: legile sunt ni?te bariere în fa?a c?rora boii se opresc a?teptând la nesfâr?it s? se ridice ca s? treac?, leii sar curajos peste ele ca peste orice obstacol, iar javrele de c??ei se strecoar? pe dedesubtul tuturor barierelor ?i alearg? înainte f?r? s? le pese de restric?ii...

841
Onoarea se pierde numai o singur? dat?, ca ?i via?a.

842
S? facem din cuvântul r?zboi un arhaism ?i din cuvântul paxeterna (etern?- pace) un neologism. ?i s? facem din armele ultramoderne piese antice de muzeu, iar din Homo sapientissimus - Homopacificus!

843
P?rerea este sclava timpului.

844
În?elepciunea popoarelor este mai adânc? decât profunzimea oceanelor iar for?a lor mai uria?? decât for?a tuturor vulcanilor.

845
Puterea în munc?: o explozie a voin?ei, mai pu?in a inteligen?ei ?i nicidecum a mu?chilor.
Frica omului are dou? surori: la?itatea ?i tr?darea.

847
Curajul calc? totdeauna râzând peste coasa mor?ii.

848
De câte ori întârziem, murim câte pu?in.

849
Cel mai bine înve?i când nici nu-?i dai seama c? înve?i.

850
Dup? ce ?i-ai p?r?sit un prieten aflat în primejdie, orice scuz? este ca r?sucirea unui cu?it în rana ce i-ai f?cut-o.

851
Vacan?ele ?i concediile sunt totdeauna ale trupului, niciodat? ale spiritului care, îndeosebi în aceste perioade, trebuie s? lucreze mai mult.

852
Visarea inutil?, reveria cea mai dulce sunt stupefiante ordinare ale sufletului care te îmbat? cu iluzii ame?itoare, aducându-?i la sfâr?it trezirea cea mai amar? ?i furându-?i timpul cel mai util ac?iunii.

853
Indiferen?a fa?? de suferin?ele celorlal?i oameni nu este numai o culme rece a egoismului, dar ?i o stare patologic?. Ea arat? c? ceva nu func?ioneaz? normal în sufletul celui indiferent ?i, de aceea, se trateaz? cu punerea acestuia în situa?ia de a suferi ?i de a fi ajutat chiar de unul dintre cei care suferise înainte ?i pe lâng? care el trecuse cu nep?sare dispre?uindu-i toate durerile.

854
Reversul mâniei este tocmai regretul. Sunt cele dou? fe?e ale unei monede cu care nu po?i cump?ra nimic altceva decât dispre?ul oamenilor.

855
Tot târându-se pe scoar?a negrului p?mânt, omul a înv??at s? iubeasc? cerul atât de frumos ?i atât de albastru. Când, în sfâr?it, s-a avântat ?i în t?riile cerului, el a descoperit c?, în realitate, cerul este negru, iar p?mântul albastru. Atât de frumos ?i atât de albastru...

856
Dup? fiecare trezire din somn înviem dintr-o scurt? moarte.

857
Cred c? 90% din via?a noastr? este alc?tuit? din planuri ?i numai 10% din ac?iuni. Dac? era invers, ar fi fost ?i mai r?u: toate lucrurile ar fi ie?it anapoda, negândite!

858
Mai întâi uit?m binef?c?torul, apoi binefacerea. Pe r?uf?c?tor nu-l putem uita nici dac? am avea zece vie?i!

859
Nimeni nu este mai amabil decât du?manul ascuns.

86 0
Un minut de inteligen?? poate anula prostia f?cut? într-o via?? întreag?.

861
Te-ai gândit vreodat? ce s-ar întâmpla dac? cineva ar avea ideea s?-i adune gr?mad?, a?a ca la un proces de la tribunal, pe to?i du?manii pe care-i ai ?i s?-i pun? apoi s? discute numai despre tine? Doamne, ce cor de blam?ri veninoase ar ie?i! Ce bârfe murdare! Amenin??rile ?i invectivele colective s-ar termina cu mugete ?i urlete de ur?, înt?râtându-se unii pe al?ii contra ta. Ai auzi cele mai cumplite condamn?ri ?i acuza?ii despre cele f?cute ?i nef?cute, fiecare p?cat de-al t?u fiind ridicat la puterea a zecea. în final, ?i s-ar cere chiar condamnarea la moarte. Iar dac?, în acela?i Ioc, i-ai aduna ?i pe to?i prietenii t?i care te sus?in, apoi atunci cu adev?rat c? ai asista la cel de-al treilea r?zboi mondial între cele dou? tabere adverse!

862
Iubim p?s?rile pentru ging??ia lor, pentru coloritul ?i cântecul lor. F?r? ele via?a pe Terra ar fi desigur cu mult mai pustie. Exist? cca 8700 de specii vii (alte sute de specii au disp?rut) ?i s-a calculat c? peste 75% din oameni se hr?nesc cu p?s?ri, ca una din hrana lor de baz?, fie ele domestice ori vânate, în mod cert, aceste înaripate ne fac via?a mai frumoas? ?i mai u?oar?. Privim cu admira?ie la m?re?ia ?i îndr?zneala vulturilor, la dezinvoltura cu care stru?ii alearg? cu vitez? prin pustiurile de nisip, la nep?sarea cu care pinguinii sfideaz? gerurile polare, la elegan?a plutirii lebedelor, la inteligen?a papagalilor care ne imit? vorbirea, la felul cum pesc?ru?ii ori albatro?ii str?bat prin furtuni spa?iile vaste ale m?rilor ?i oceanelor, la fragilitatea pitulicilor ?i a p?s?rilor colibri sorbind nectarul florilor ori la trilurile geniale ale privighetorii - privim la toate acestea ?i r?mânem uimi?i de diversitatea lumii p?s?rilor. Stolurile de porumbei albi, coloanele p?s?rilor migratoare ori zborul altor p?s?ri la mari în?l?imi se repet? adesea în visele noastre. P?s?rile ne-au îndemnat dintotdeauna serios la visare, ne-au chemat spre înalt, ne-au stimulat mereu în dorin?a noastr? de a le imita. Sunt convins c? dac? nu ar fi existat p?s?rile nu ?i-ar fi b?tut nimeni capul de vreo câteva secole încoace ca s? inventeze planoarele, avioanele - sau, cine ?tie, ele ar fi ap?rut mult mai târziu; nu am fi avut în zilele noastre elicopterele, aeronavele transatlantice, rachetele ori navele interplanetare. P?s?rile, unicele aparate naturale ?i perfecte de zbor, r?mân în continuare muzele ingineriei aviatice, chiar dac? nici pân? ast?zi nu s-a inventat înc? un corespondent al lor mecanic care s? le poat? imita cu des?vâr?ire zborul. ?i s? nu uit?m niciodat? c? ele sunt îngerii vizibili ai planetei noastre!

863
M?rul pe care l-a v?zut Newton c?zând ?i care l-a inspirat când a descoperit legea atrac?iei universale, picase, de bun? seam?, din pomul cunoa?terii din care gustaser? Adam ?i Eva.

864
Fericirea pare totdeauna mai frumoas? înainte de a sosi ?i dup? ce a trecut.

865
Eroii sunt zidurile eterne ale patriei. Chiar din morminte, ei ne ap?r? în toate timpurile.

866
A te resemna înseamn? a renun?a la toate posibilit??ile tale în favoarea posibilit??ilor altuia, admi?ând c? ar fi imposibil ceea ce înainte spuneai cu certitudine c? este posibil. Resemnarea î?i paralizeaz? mândria, î?i blocheaz? voin?a ?i ac?iunea, poruncindu-?i ca înaintea ei s?-?i pleci capul, s?-?i îndoi genunchii ?i con?tiin?a. Este situa?ia cea mai umilitoare pentru om, prin care, o dat? sau de mai multe ori, suntem nevoi?i s? trecem cu to?ii în via??.

867
Când ai impresia c? un adev?r esen?ial a mai fost rostit de cineva, c? parc? l-ai mai fi auzit undeva - de?i ai certitudinea c? nu l-a mai rostit totu?i nimeni înainte ?i c? nu l-ai mai auzit nic?ieri - s? fii convins c? acel adev?r se însu?e?te firesc ?i cu iu?eal? de fiecare om în parte, c? el apar?ine adev?rurilor m?re?e ?i limpezi, acceptate f?r? rezerve tocmai pentru c? sunt originale, utile ?i lipsite de banalit??i.
O carte bun? este scris? o singur? dat? de c?tre autor ?i - aceea?i carte - va fi rescris? de milioane de ori de c?tre numero?ii ei cititori, în adâncul sufletului lor.

869
Exist? unii scriitori... cantitativi prin excelen??, ca s? zicem a?a, al c?ror scop unic pare s? fie doar num?rul tomurilor publicate. Coco?a?i pe asemenea teancuri înalte, ei sper? s? ating? cu orice pre? picioarele angelice ale Nemuririi. Dar Nemurirea ?i le fere?te parc? înadins de dân?ii, ridicându-se tot mai sus dinaintea lor. Deseori se întâmpl? ca piedestalul acesta de hârtii s? se pr?bu?easc? sub picioarele candida?ilor la eternitate, în timp ce ei, adunându-se de pe jos, se întreab? nedumeri?i cum a ajuns oare un copil de numai 16 ani, Arthur Rimbaud, s? dea mâna cu Nemurirea scriind doar o singur? c?rticic?? Dac? dumnealor ar fi tr?it pe atunci, ar fi v?zut-o pe zei?a ve?niciei coborând ea îns??i pe p?mânt ca s? se încline în fa?a lui Rimbaud...

870
Nu-i nevoie s?-?i cau?i zadarnic talentul atunci când nu-l ai. Ar fi o inutil? pierdere de timp. Când talentul exist?, vine el singur la tine, chiar ?i f?r? s?-l chemi. Oriunde ai sta ascuns, tot te va g?si: la stân?, dac? e?ti un simplu ciob?na?, pe b?ncile ?colii, dac? e?ti ?colar, sub p?mânt, dac? lucrezi într-o min? ?.a.m.d. Talentul te va c?uta înc? din primii ani ai vie?ii. Pân? nu-i dai satisfac?ie total?, pân? nu te urc? în ceruri sau pân? nu te coboar? în mormânt, talentul nu te las? nicidecum în pace.

871
Cel mai mare stimul al perfec?iunii este gre?eala îns??i.

872
Cine aude haita de lupi urlând s? nu imite beh?itul oii.

873
Omul toate ar vrea s? le ?tie. Dac? ar fi cumva nemuritor, atunci poate c? s-ar sinucide din curiozitate, ca s? afle �ce este oare dincolo�...

874
Privit? dup? perdeaua curcubeielor de lacrimi, iubirea pare totdeauna mai sfânt? ?i mai divin? decât este în realitate.

875
Lui Michelangelo nebunii îi pot sf?râma toate statuile. Numele lui, care deja este mare, deja universal, ar cre?te atunci mai mare decât tot universul!

876
Când iese din n?mol, porcul caut? s? se frece de toate câte-i stau în cale, mânjindu-le. La fel bârfitorul.

877
Dac? s-ar afla c? nu ai nici o pat? pe con?tiin??, c? trupul ?i sufletul î?i sunt curate ca cristalul, într-o clip? ai fi înconjurat de un stol de corup?tori care s-ar apuca imediat de lucru. Noroc c? nu suntem perfec?iuni întrupate - ?i astfel suntem l?sa?i în pace!

878
Cornul abunden?ei a fost umplut mai mult din munca ?i darurile f?cute de cei s?raci.

879
În fa?a unei lumini orbitoare, cei care v?d bine închid ochii, iar cei care abia z?resc deschid ochii mari, bucurându-se.

880
Omul este divizibil prin el însu?i.

881
Dintre localit??ile legate de numele unor oameni celebri, dou? mi-au r?mas în memorie ca absolut unice prin frumuse?ea lor: Zelazova-Wola, în Polonia, locul unde s-a n?scut marele Chopin, ?i Ipote?ti, în România, locul unde s-a n?scut marele Eminescu. Privindu-le, mi-am zis: asemenea col?uri de rai terestru nu puteau s? produc? altceva decât genii! Ele a?teptau demult s? se nasc? cineva deosebit în mijlocul lor. Trebuia, în mod necesar ?i inevitabil, ca ele s? dea na?tere unor uria?i ai spiritului estetic!

882
În momentul declan??rii nea?teptate a unor catastrofe naturale de propor?ii îngrozitoare, cum ar fi, de pild?, inunda?iile, furtunile distrug?toare sau cutremurele, atunci chiar ?i du?manii cei mai înver?una?i, surprin?i de ele într-o încle?tare sângeroas? pe câmpul de lupt?, înceteaz? brusc b?t?lia, las? deoparte orice urm? de ur? ?i, interpretând catastrofa ca un semn divin, deseori se ajut? reciproc dându-?i cu iu?eal? mâna ca ni?te copii care se împac?. Cum s-ar p?rea, redevin cu to?ii pe dat? ni?te oameni cumin?i. Dar dup? încetarea calamit??ilor, ostilit??ile reîncep...

883
Exist? criminali care ucid cu sânge rece oameni nevinova?i, dar care sunt în stare s? le?ine de emo?ie ?i de mil? atunci când v?d o g?in? t?iat? zb?tându-se. Ce ?i-e ?i cu sentimentalismul criminalilor specializa?i într-o singur? meserie!

884
Un vi?el c?zu trist pe gânduri: �?i când te gânde?ti c?, atunci când voi cre?te, voi deveni un mare bou!...�

885
Be?ivul se simte jignit când ÎI tratezi cu lapte.

886
Gândul unui spectator nu prea cultivat care aplaud? un spectacol pe care nu l-a în?eles: �Primul minut aplaud ?i eu pentru c? aplaud? toat? lumea, restul minutelor pentru c? s-a terminat mai repede.�

887
Cifra unu s? nu treac? niciodat? f?r? rost prin fa?a unui ?ir de zero-uri, fiindc? toate se vor considera puternice ?i valoroase în clipa când unu va ajunge în dreptul lor!

888
Cifra zero este oul nefecundat al matematicii.

889
�F? ca mine!� îi ?opte?te mieros diavolul omului. �F? ca mine!� îi ?opte?te blând îngerul. �Am în?eles - r?spunde omul zâmbind cu ?iretenie. Fac ca amândoi.�

890
Unii iubesc foarte mult arta tatuajului ?i chiar se las? ca s? le fie tatuat? pielea de pe tot corpul cu modele considerate de ei dintre cele mai frumoase, adesea policrome. O fac pentru c? vor s? fie originali ?i complet diferi?i de ceilal?i oameni, în fa?a c?rora vor s? se impun? cu înc?rc?turi decorative cutanate exterioare care, cred ei, le-ar putea ascunde în forme zis artistice (cite?te kitsh-uri) goliciunea interioar?.

891
Eclipsele terestro-selenare: vizite reciproce, de curtoazie, ale umbrelor Terrei ?i Lunii, una pe teritoriul celeilalte, la îndemnul luminos al Soarelui...

892
Versurile serioase, nu prea se ?tie de ce, nu pot fi puse cu u?urin?? pe muzic?, probabil pentru c? au deja muzicalitatea lor intrinsec?. în schimb, versurile simple ?i cele proaste sunt îmbr?cate cu u?urin?? în melodii frumoase care le înnobileaz?. O explica?ie ar fi c? prostia alearg? mai bine cântând.

893
Dac? nu s-ar fi n?scut Shakespeare, limba englez? ar fi fost probabil o limb? tot atât de interna?ional? pe cât de interna?ional? este ast?zi limba malga??.

894
Desigur, Shakespeare a jucat un rol covâr?itor în dezvoltarea limbii engleze, dar pe timpul lui se ?tie c? engleza nu era o limb? interna?ional?. în Europa acest rol ÎI juca, la acea vreme, limba latin?, iar, din sec. al XIX-lea,pân? dup? cel de-al doilea r?zboi mondial, franceza devenise deja limba num?rul unu pe Terra. Aproape brusc, odat? cu Înfiin?area ONU-lui în anul 1945 ?i cu stabilirea sediului acestuia la New York, franceza ?i-a pierdut prioritatea ?i limba englez? a început s? se impun? din ce în ce mai puternic ?i mai rapid. Dar ?i al?i factori au contribuit considerabil la r?spândirea ei. Este suficient s? amintim num?rul mare al popula?iei din fostele colonii britanice, faptul c? Anglia devenise regina m?rilor ?i a oceanelor, iar ulterior factorul decisiv a fost lansarea dolarului ca moneda cea mai important? a omenirii (o consecin?? a faptului c?, devenind puterea industrial? cea mai mare din lume, USA ?i-a dezvoltat ?i cele mai mari, mai puternice ?i mai numeroase b?nci, de toate tipurile). Miile de filme americane ?i engleze, r?spândite pe tot globul, muzica u?oar? din aceste ??ri, au contribuit de asemenea la r?spândirea limbii engleze. Desigur, nu spun aici ceva absolut nou, deoarece aceste cauze sunt deja cunoscute ?i au mai fost explicate detaliat ?i de al?ii înainte.
S-a vorbit îns? mai pu?in despre felul cum particularit??ile lingvistice ale ace?ti limbi germanice din grupul vestic au jucat, la rândul lor, un rol esen?ial. Dac? am considera engleza dup? caracteristicile ei fonetice, ortografice ?i lexicale, ea ar fi departe de a îndeplini rolul unei limbi ideale, cu atât mai pu?in rolul de limb? interna?ional? de prim rang, mai ales dac? ?inem seama c? engleza nu are reguli exacte de pronun?ie, precum franceza, spaniola ori germana (practic, ea nu are reguli ferme de pronun?ie, fiecare cuvânt trebuie înv??at separat cum se scrie ?i cum se cite?te, iar substantivele proprii, numele de persoane, denumirile geografice etc., vor trebui în mod obligatoriu spell-uite, adic? dictate liter? cu liter?). îns??i topica frazei este rigid?, c?ci nu prea ne permite s? schimb?m, dup? bunul nostru plac, locul p?r?ilor de vorbire în propozi?ii ?i fraze ca în alte limbi, iar dac? ne referim la fonetic?, engleza r?mâne una dintre cele mai dificile de pronun?at, având 9-11 vocale, numero?i diftongi ?i 22-26 consoane (opinii lingvistice diferite), 2 semiconsoane (singura, împreun? cu islandeza, din grupul germanic, care a p?strat spirantele dentale surd? ?i sonor?; aspira?ia care înso?e?te realizarea fonetic? a oclusivelor nu are nici ea rol distinctiv); accent fonologie dificil, cu pauze ?i intona?ii distinctive, o limb? foarte idiomatic?, cu multe polisemantisme care, de obicei, dau mare b?taie de cap traduc?torilor ce pot încurca lesne polisemiile; un idiom cu extrem de numeroase idiolecte, cu numeroase cuvinte omofone ?i omonime, cu numero?i �false friends� foarte derutan?i, ce pot produce u?or confuzii vorbitorilor români etc., etc. în plus, numero?i lingvi?ti - într-un fel exagerat sau nu - au considerat franceza, italiana ?i spaniola mai muzicale ?i mai u?or de pronun?at decât engleza ?i, de aceea, cu mult mai îndrept??ite de a fi, oricare din ele, num?rul unu pe glob. Am auzit chiar ?i afirma?ia - perfect plauzibil? - c?, în cazul în care Germania hitlerist? ar fi câ?tigat ultimul r?zboi mondial, atunci în mod categoric germana ar fi fost ast?zi limba interna?ional? care ar fi ocupat primul loc. Realitatea este c? nu s-a întâmplat a?a ?i c?, în pofida dorin?ei anglofobilor, cu toate neajunsurile ei, de �limb? destr?b?lat?�, cum i-au zis unii, engleza s-a impus cu fermitate drept limba mondial? a secolului al XX-lea, vorbit? ca idiom matern de peste 700 de milioane de oameni, devenind preferata limb? oficial? ?i de lucru a Adun?rii Generale a ONU, cu ?anse mari de a-?i men?ine prioritatea ?i în secolul/secolele urm?tor/ urm?toare (nu este obligatoriu ca o limb? s? domine toate secolele).
Dar cred c?, folosind din nou termeni ?tiin?ifici ?i trecând peste defectele ei, una din marile cauze pentru care limba din arhipelagul britanic s-a impus cu atâta for?? este acea calitate extraordinar? a englezei - ?i anume caracterul ei de limb? analitic?, dup? unele p?reri, ori de limb? aglutinant? foarte economic? ?i simpl?, dup? alte p?reri, tinzând spre tipul izolant (rol foarte important al auxiliarelor ?i al tuturor tipurilor de modificatori). ?ti?i ce înseamn? aceasta? înseamn? c? engleza este foarte economic? la vorbit ?i foarte simpl?, situându-se, din punct de vedere tipologic, între caracteristicile mongolei ?i ale chinezei ?i având tendin?a ?tergerii grani?elor între p?r?ile de vorbire (unele cuvinte pot trece simplu de la o parte de vorbire la alta, precum în chineza modern?). Mai înseamn? c?, în cuvinte scurte ?i în fraze incredibil de con-centrate, putem spune multe ?i putem vorbi mai rapid ?i mai legat decât în alte limbi. Compara?i, de pild?, un text de aprox. cinci cuvinte engleze?ti, cu traducerea lui în român? sau francez?... Traducând cele cinci cuvinte în aceste dou? limbi, constat?m c? textul apare în general cu mult mai lung, necesitând zece sau dou?sprezece cuvinte pentru a acoperi exact în?elesul formulat în englez?. A?a se explic? de ce anglofonii vorbesc destul de rapid ?i degajat, f?r? multe câcâieli, majoritatea vorbitorilor (mai ales dac? sunt cul?i) imprimându-i limbii lui Shakespeare o impresionant? muzicalitate, un ton ferm ?i b?rb?tesc în timpul conversa?iilor. în plus, engleza dispune de un lexic foarte bogat - cca 250.000 de cuvinte simple ce pot servi ca baz? pentru o pluritudine de derivate ?i de juxtapuneri, la rândul lor productive, admi?ând crea?ii noi prin combina?ii foarte maleabile. De asemenea, gramatica este ceva mai simpl? decât în alte limbi. Nu putem trece cu vederea c? engleza este totodat? ?i o limb? mixt?, având cca jum?tate de vocabular de origine romanic?, puternic influen?at? de francez?, de?i vocabularul esen?ial este germanic, permi?ând în continuare împrumuturi din limbi clasice (latina, greaca) ori din multe limbi moderne: franceza, italiana, spaniola, portugheza, olandeza, iar în America din limbile amerindienilor - ?.a. Influen?a francez? asupra englezei a fost foarte mare, îndeosebi la curte, în administra?ie, în înv???mânt, în biseric? ?i literatur? (s? nu uit?m c? din 1066, timp de dou? secole, franceza a fost limba oficial? a Angliei ?i nicidecum engleza!). Din cauza împrumuturilor multiple, engleza american? a devenit chiar ?i mai bogat? decât cea britanic? (The King's English), dezvoltând în paralel un slang înc?rcat, înso?it de interesante argouri, ca s? nu mai vorbim de importantele variante ale unui complex limbaj tehnic, printre care limbajul computerelor, limbaj în continu? îmbog??ire ?i evolu?ie, ce se folose?te exclusiv în englez?. Computer language a fost standardizat în orice ?ar? a lumii numai în englez?, f?r? a mai fi tradus. Cert mai este c?, în ciuda tuturor dificult??ilor, to?i copiii emigran?ilor veni?i în America deprind limba oficial? extrem de repede, ajungând pân? într-acolo s?-?i uite limba p?rin?ilor. Cu alte cuvinte, engleza atrage într-un fel misterios pe toat? lumea, aproape fiecare p?mântean dorind s? o ?tie cât de cât. în acest sens, s-a vorbit despre vraja hipnotic? a limbii engleze, hot?rât? de Dumnezeu ca limb? planetar?.
?i totu?i, la orizont, apare un mare �inamic�, puternic ?i serios, al englezei, care, dup? unii speciali?ti, ar putea-o detrona într-un viitor mai mult sau mai pu?in apropiat. Este vorba de limba spaniol? care se r?spânde?te cu o vitez? incredibil? chiar în interiorul Statelor Unite. Dac? nimeni nu va putea opri asaltul spontan al spaniolei, care se d? cu putere de la sud la nord, atunci la sfâr?itul secolului urm?tor sau chiar mai curând, numai 40-45% din americani vor mai vorbi engleze?te. în acest caz, întreaga lume modern? s-ar putea vedea silit? s?-?i aleag? o nou? �Miss Univers� între limbi, cea nou? detronând-o pe cea veche. Exist? ?i legi lingvistice ciudate pe care, dup? cum se vede, oamenii le cunosc înc? prea pu?in.

895
Limba român? este cel mai mândru ?i mai frumos monument pe care latinitatea l-a ridicat în estul Europei. Armonia ei aminte?te de dulcea?a sever? a limbii str?mo?ilor no?tri latini, veni?i prin aceste locuri din Roma, acum dou? mii de ani. Cursivitatea ?i bog??ia ei nu sunt cu nimic mai prejos de cea a limbii franceze, din care fluviul lingvistic românesc s-a alimentat selectiv pân? la refuz. U?oara ei asprime, aproape lusitan?, p?streaz? ceva din patina idiomului geto-dac, iar sporov?iala specific româneasc?, plin? de în?elepciune ?i de vesel? spontaneitate, o face egal? în sonorit??i cu incanta?iile melodice ale italianei ?i spaniolei. Afinitatea ei fireasc? fa?? de nou ?i repeziciunea cu care adopt? toate neologismele de ultim? or? o fac tot atât de modern?, tot atât de bogat? în termeni interna?ionali pe cât este engleza, limba cea mai vorbit? pe glob în zilele noastre. Dar, mai presus de toate acestea, lipsit? aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine ?i chiar ale englezei, limba român? p?streaz? de veacuri o unitate ?i exactitate lexical? uluitoare, cimentat? de vicisitudinile istoriei, însu?ire cu care nici o alt? limb? nu se poate mândri întotdeauna.

896
Filosofii ideali?ti au avut întotdeauna mai multe idealuri materiale decât cei materiali?ti.

897
Fere?te-te când se laud? prostul c? ?tie s? arunce bine la ?int?.

898
G?urile din cuno?tin?ele oamenilor au ?i rolul de a mai aerisi pu?in aceste cuno?tin?e dintre care unele sunt prea muceg?ite.

899
Privi?i! Statuia aceasta are mai multe calit??i decât a avut r?posatul pe care-1 reprezint?! ?i este cu mult mai mare decât el...

900
O fat? frumoas? este totdeauna o poezie nescris?, a?a cum un peisaj frumos este o simfonie necântat?.

901
Piticii prefer? s? se priveasc? numai în oglinzi m?ritoare.

902
Zilele vie?ii noastre sunt ca celulele fagurilor de miere: unele pline, cele mai multe goale, îns? astupate elegant ?i cu grij?, ca s? nu Ii se vad? goliciunea ?i ca s? semene cu cele pline. La sfâr?it, când cu?itul mor?ii le desc?p?ce?te pe toate, se vede bine ce rod curge din fiecare.

903
Singura urm? pe care unii oameni o las? în via?? este doar fotografia lor în alb ?i negru.

904
Mi-am fost când st?pân, când slug? ?i nu pot zice c? m-am sim?it mai bine în vreo postur? sau alta, dar niciodat? nu m-am sim?it mai umilit ca atunci când m-au servit al?ii. Pot zice c? umilin?a mi-a fost cu atât mai mare, cu cât acei ce m-au servit nu aveau nici o obliga?ie fa?? de mine.

905
Unitatea de m?sur? a vie?ii nu ar trebui s? fie anul, ci faptul. Cu alte cuvinte, pentru c? mul?i ne plângem c? îmb?trânim prea repede, s? ne socotim lungimea vie?ii dup? densitatea meritelor noastre.
Cât de tineri am p?rea atunci!
De cele mai multe ori trupul este oglinda sufletului. Dar ?i invers!

907
Când nu-?i pas? ce vârst? ai, înseamn? c? e?ti copil. Când începi s? regre?i pu?in copil?ria, e?ti adolescent; iar când î?i dai seama c? nu mai e?ti nici adolescent, în clipa aceea con?tiin?a se treze?te ca un resort ?i declan?eaz? imediat începutul num?r?torii inverse, pe care, cu trecerea anilor, o urm?re?ti cu sufletul la gur?, rupând cu îngrijorare foile din calendar. F?r? s? vrei, aduci vorba zilnic despre trecerea vie?ii, p?rându-?i-se c? ea se accelereaz? cu trecerea fiec?rei clipe.

908
S?tulul ?i fl?mândul nu se gândesc la fel când privesc în acela?i timp o pâine rumen?, abia scoas? din cuptor.

909
Închisoarea cea mai teribil? este aceea f?r? gratii.

910
Cine simuleaz? zilnic zborul nu se înal?? niciodat?.

911
Am c?utat de mai multe ori adev?rul acolo unde prorocii moderni spuneau c? se afl?. Dar am g?sit o duzin? de minciuni poleite în locul lui.

912
Imperfec?iunile pionieratului investigatoriu în orice domeniu al vie?ii sunt poate mai meritorii decât toate perfec?iunile retu??rilor ulterioare, izvorâte din metode profund epistemologice, aduse de în?elep?ii epigoni.

913
Cine declar? c? ur??te cotidianul ?i efemerul trebuie s? înceap? a se urî primul pe el însu?i.

914
In umbra biografiei operei concepute de scriitorii mari, totdeauna propria lor biografie p?le?te, fiind circumscris? între fruntariile unei vie?i efemere, limitate de un timp care iube?te surprizele.

915
Câ?tigul la loterie, conform statisticelor, se pare a fi mai pu?in un apanaj al celor foarte tineri. La fel p??esc oamenii ?i-n iubire: cât timp nu sunt c?s?tori?i, nu prea au noroc în dragoste. Abia dup? c?s?torie încep s? le r?sar? în cale �marile iubiri�, care vin în serie din toate p?r?ile, tulburându-le cugetul. Mare ironie!

916
La 16 ani po?i spune cu mult? dezinvoltur?: �Iubesc ?i nu ?tiu pe cine! Iubesc poate iubirea, marea iubire invizibil?, care înc? nu a venit la mine sau pe care am v?zut-o în filme ori venind la al?ii...�

917
Frica are mii de argumente logice ca s? justifice pericolul.

918
Amintirea zâmbetelor bune, a zâmbetelor sincere ?i fericite ale iubirii apuse sunt suficiente pentru a-i reînvia pu?in chipul ?ters despre care abia î?i mai puteai aduce aminte.

919
Este trist ?i inuman s?-?i p?r?se?ti fiin?a iubit? numai pentru motivul c? ea nu place p?rin?ilor, rudelor, cunoscu?ilor sau prietenilor. Ace?tia din urm? nu te-au consultat niciodat? pe tine în asemenea probleme sentimentale, iar pe de alt? parte ar putea s? fie nespus de invidio?i.

920
Spleenul pare s? fie o plictiseal? acauzal? paralizant?, când nu po?i nici s? speri, nici s? disperi, nici s? taci, nici s? filosofezi. In orice caz, este plictiseala cea mai neserioas? ?i mai steril? din câte se cunosc, care cre?te pe un port-altoi de provenien?? nobil? cunoscut ?i sub numele românesc de lene.

921
O pagin? dintr-o posibil? carte SF unde ne este înf??i?at un testament sui generis: �Doresc, dup? decesul meu, s? nu m? îngropa?i nici în p?mânt, nici sub valurile m?rii... A? vrea s? fiu închis într-un container ermetic ?i cu el s? m? arunca?i în cosmos... Haosul s?-mi fie mormântul cel etern... în haos s? m? îngropa?i! S? r?t?cesc ve?nic prin univers, printre nep?s?torii a?tri, ca un semn mort de întrebare, s? nu ?tiu de unde vin ?i unde m? duc, c?ci nici în via?? nu am putut afla vreodat? acest mister...� �Modestul� testament ar fi cea mai original? ?i mai costisitoare înmormântare din câte s-au f?cut.

922
Fantasticul este pârghia cu care se urne?te din Ioc imposibilul.

923
Via?a: o scurt? zi între dou? nop?i eterne; o mic? lic?rire misterioas?, o scânteie vie în bezna mor?ii.

924
Fericirea este s?n?tatea sufletului.

925
Dac? nu ne putem opri învechirea trupului nostru, avem în schimb posibilitatea de a ne înnoi structura spiritului.

926
Celui ce dovede?te c? poate s?ri peste o ?tachet? înalt?, totdeauna i se va ridica ?tacheta ?i mai sus.

927
Uneori ?i un m?g?ru? pirpiriu ar putea s? trag? cu succes carul înc?rcat cu mult? în?elepciune.

928
O societate în care se creeaz? mai multe centre de putere, adic? o societate pluralist?, poart? inevitabil în sânul ei un conflict al vârfurilor, unde fiecare extremitate încearc? cu orice pre? s?-?i impun? centrul cel mai influent peste capetele maselor destr?mate.

929
Cine dintre voi nu ?tie s? ?inteasc? bine este liber s? arunce de la distan?? cel dintâi cu piatra în mine.

930
Or fi existând oameni care au orbit de propria lor str?lucire?

931
Marsefflesa ?i De?teapt?-te, române: poezii minunate, împletite cu melodii nemuritoare, care au condus popoarele la lupt? mai bine decât cei mai buni generali viteji.

932
Când str?inii î?i cânt? propriul t?u imn na?ional, acesta sun? parc? mai solemn ?i mai în?l??tor ca oricând.

933
Elocven?a este arta de a transforma fiecare propozi?ie într-un cuvânt p?trunz?tor ?i fiecare fraz? într-o propozi?ie aprins?.

934
Cuvintele suveranilor într-ale politicii, într-ale artei sau într-ale ?tiin?ei, cuvintele 5/ar-urilor din orice domeniu, oricât de banale ?i de s?r?cite de sens ar fi, fac într-o clip? înconjurul p?mântului, în timp ce cuvintele mari ale unui b?trân în?elept retras în sih?strie, ?i care ar putea transforma radical sufletele multor oameni, într-un an de abia dac? se târ?sc pân? la gura pe?terii.

935
Fiecare distinge înf??i?area omenirii la lumina lui proprie. Cei care-?i lumineaz? drumul pu?in, pu?in v?d - ?i au impresia c? lumea este cam întunecat?. Al?ii, dimpotriv?, v?d mai mult, c?ci ei în?i?i arunc? mai mult?
lumin? împrejurul lor.
St?pânirea devine total? atunci când se extinde ?i asupra con?tiin?ei.

937
Cei mai mul?i tineri dau n?val? s? m?nânce toate fructele din pomul cunoa?terii, ne mai ?inând cont c? multe din acestea sunt verzi, necoapte sau chiar toxice. De aici crizele lor cumplite de indigestie ori simptomele clare de otr?vire spiritual?.

938
Nu-i tot una mândria omului de valoare cu mândria prostului.

939
Când munce?ti din greu, sudoarea frun?ii cred c? are aceea?i compozi?ie chimic? cu lacrimile unei dureri.

940
Numai cel ce sap? des ?i adânc g?se?te comori.

941
Sunt pr?bu?iri care au ceva din m?re?ia pr?bu?irii lui Icar.

942
Vulturii ?i ciocârliile nu se întâlnesc niciodat? pe p?mânt, ci numai sus în nori.

943
Ne ar?t?m mai indigna?i când vedem pete negre pe fond alb decât pete albe pe fond negru.

944
Când treaba altuia o începi tu, atunci te po?i numi un om vrednic. Când treaba început? de tine o abandonezi f?r? motive în mâna altuia, atunci te asigur c? e?ti un mare lene?.

945
Nimic nu este d?râmat de istorie mai repede ca falsa celebritate, ridicat? în mod artificial de o mân? de interesa?i.

946
Aplaud?m oamenii care merg în mâini cu capul în jos ?i cu picioarele în sus, dar numai la circ, nu ?i pe strad?, în via?a de toate zilele.

947
Ce poate fi mai dizgra?ios decât ni?te podoabe scumpe ?i frumoase ad?ugate unui chip pocit? Ele nu numai c? nu se completeaz? reciproc, dar ?i m?resc contrastul dintre valori.

948
Unii conving pe al?ii c? un lucru nu este bun tocmai pentru a-i determina s? renun?e la el spre a intra ei cât mai repede în posesia lui.

949
Nu-i critica ?i nu-i pedepsi pe oameni pentru p?catele identice cu ale tale.

950
Toate petele ies. Numai ru?inea nu se spal? niciodat? cu nimic.

951
Oamenii ieftini ?tiu s? te vând? scump.

952
Înv???tura înalt? este de dou? feluri: cea înscris? pe diplom? ?i cea înscris? în cap ?i în inim?. O prefer pe ultima, întrucât este cea real? ?i cea mai valoroas?.

953
Cel mai prost judec?tor este mila.

954
Unii câini te mu?c? atunci când le aduci carne, crezând c? ai venit ca s? le iei osul.

955
Cine st? mult între câini înva?? s? latre, s? mu?te, s? ling? ?i s? se gudure în fa?a st?pânilor, în mai toate împrejur?rile.

956
Este o mare art? s? strângi sufletele multor oameni într-o singur? carte, iar sufletul t?u s?-l împ?r?i în mai multe c?r?i!

957
De câte ori râde unul urât de tine, pune-i oglinda în fa?? ?i pe dat? se potole?te.

958
Pisica iart? p?catele ?oarecelui numai dup? ce-l m?nânc?.

959
Nu mi-e fric? de amenin??rile l?ud?rosului a?a cum nu mi-e fric? niciodat? de coarnele melcului c? m-ar împunge.

960
Nepricepu?ii smulg grâul din jurul florilor albastre de neghin? spunând c? acestea sunt atât de frumoase încât nu merit? s? fie în?bu?ite de spice.

961
Adev?rul care-?i folose?te ?ie, altuia poate fi d?un?tor, ?i în consecin?? îl va numi minciun?. Dar adev?rul tot adev?r r?mâne.

962
Un înnebunit de durere este altceva decât un nebun adev?rat. El trebuie ajutat, respectat ?i scos cu toat? grija ?i afec?iunea noastr? din criz?.

963
Dus la Polul Sud, leul - regele animalelor - va dârdâi cu coada între picioare în fa?a pinguinilor care-1 vor ciuguli de bot v?zându-l c? moare de frig. Exist? destui �lei� în ?ara noastr? ?i în alte ??ri, tronând atotputernici în politica de toate zilele. Dar, când se v?d un pic sco?i din mediul lor, se pare c? încep s? în?eleag? un adev?r ce nu le prea convine: orice autoritate î?i are limitele ei geografice ?i legislative care se pot dovedi mai puternice decât for?ele fizice ?i decât cele politice care-i avantajeaz? numai într-un anumit spa?iu spiritual ori material propice lor.

964
Spune-mi ce premiu mare ?i s-a dat, ce om de seam? te-a l?udat ?i ce fapt? nemuritoare ai s?vâr?it de te-au p?r?sit to?i prietenii care te respectau cât timp erai la nivelul lor?

965
Primul: �D?-mi!� �Ţine!� Primul: �Mai d?-mi!� �Mai ia!� Al doilea: �D?-mi!� �Ţine!" AI treilea: �D?-mi ?i mie!" �Na ?i ?ie!" AI patrulea: �Mie nu-mi dai?" �Ba da: ia ?i tu!� AI cincilea: �Dar mie?" �Cu mult? pl?cere: ia ?i tu!� Al zecelea:
�D?-mi!� �Poftim!" Al unsprezecelea: �D?-mi! Nici pe mine s? nu m? ui?i...� R?spuns final: �Am dat tot... Iart?-m?, dar nu mai am! Te rog frumos s? nu te superi, regret, dar s-a terminat tot. Uite, î?i promit c? am s?-?i dau cu ocazia urm?toare..." AI unsprezecelea: �A?a? Va s? zic? pe mine m? persecu?i? Câinosule! Zgârcitule! Hainule f?r? pic de inim?! Zgârie-brânz?! ?tiai bine în câte nevoi m? zbat! Nu e om în lume mai zgârcit decât tine! Avarule! Lacomule! C?rp?nosule! Nes?tulule! Discriminatorule! Banditule! Criminalule! Asasinule! Ai merita jefuit ?i ucis!" - etc., etc., etc. ...

966
Când cei f?r? merite, dar invidio?i ?i plini de p?cate, v?d c? ai început s? p?c?tuie?ti ?i tu ?i s? te cobori la nivelul lor, ai s? vezi cum Ii se însenineaz? chipul ?i cum se str?duiesc s? te iubeasc?, fiindc? sper? s? r?mâi mereu de-al lor. In clipele acelea to?i se str?duiesc s?-?i arate c? ?i-au devenit cei mai buni prieteni.

967
Un lucru complicat ÎI pot explica mai bine înaintea a o mie de oameni decât înaintea unui singur om în fa?a c?ruia nu cred c? a? fi în stare s?-mi mobilizez toate energiile ca în fa?a unei mul?imi interesate.

968
Filosofii ne-au ar?tat c? simplitatea con?ine laturi greu de în?eles ?i c? lucrurile complexe sunt împletite din fire extrem de simple.

969
Înv???mântul nu ar trebui s? fie numai o simpl? tabl? de materii a culturii, o list? moart? de inventar, ci o specializare în fiecare capitol component, o enciclopedie tr?it? cu intensitate.

970
Când înnegre?ti ?i otr?ve?ti apa la izvor, ea ar putea r?mâne a?a pân? la v?rsare.

971
Viciile sunt întotdeauna punctuale la întâlnire. Ele vin înaintea virtu?ilor ?i te a?teapt? de fiecare dat? cu flori frumoase. Le vezi c? sunt frumoase, dar nu le vezi cât sunt de otr?vite.

972
Când în urma unei pedepse r?ul persist?, înseamn? c? nu a fost aplicat? pedeapsa cea mai potrivit? ?i mai eficient?.

973
Totdeauna tâlharul prins strig? mai tare decât victima lui.

974
Du?manul se simte mai puternic atunci când îl are al?turi pe cel care te-a tr?dat.

975
Tâlharii care se reped la primul trec?tor s?-l jefuiasc? ?i-l g?sesc s?rac ?i zdren?uit, f?r? un sfan? în buzunare, se simt jigni?i ?i se tem de el, v?zând în acest om o piaz? rea.

976
Unii au nevoie de lingu?itori a?a cum are porcul nevoie s? fie sc?rpinat pe burt?.

977
S? te fere?ti de acela care-?i vorbe?te despre faptele lui rele râzând.

978
Dac? geniul se inspir? din popor, atunci ?i poporul, recunosc?tor, se va inspira din geniu, ca semn c? ?i l-a însu?it.

979
Jertfa de sine a lui Decebal, Mihai, Horia, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ori Nicolae B?lcescu au fost tot atâtea arcuri de triumf pe sub care am trecut to?i românii pentru a ne a?eza pe unul dintre cele mai durabile piedestaluri ale istoriei.

980
Dac? o stea str?luce?te mai tare decât alta, care abia lic?re?te al?turi de ea, nu înseamn? neap?rat c? este mai luminoas?, ci mai apropiat?. S-ar putea ca stelu?a cea palid? s? o întreac? de sute de ori în m?rime ?i în str?lucire, dar tu nu po?i observa acest lucru atâta timp cât e?ti a?ezat de mii de ori mai departe de steaua cea mai puternic? decât de prima.
La fel ?i oamenii necunoscu?i nou?.

981
Toate inten?iile rele sunt fapte neizbutite. De aceea ele nu sunt judecate numai ca inten?ii, ci considerate drept fapte criminale periculoase care puteau fi realizate.

982
Porumbelul h?ituit de ulii se ad?poste?te de fric? ?i sub strea?ina casei vân?torului.

983
Am auzit pe un om povestind o întâmplare trist? pe care a tr?it-o el cu mai mul?i ani în urm? ?i de care se c?ia amarnic, în felul urm?tor:
�Treceam deun?zi printr-o lunc?... P??eam gânditor prin iarb? când, drept în poteca mea, apare un mic mu?uroi de furnici peste care mi-a fost mil? s? calc. De aceea, ferind locul, am c?lcat pu?in mai al?turi, dar am tres?rit ca ars la ?ip?tul sfâ?ietor al unei p?s?ri care ?â?nise ca o s?geat? de lâng? piciorul meu. Când am privit mai atent în spatele meu, cinci pui?ori gola?i de privighetoare z?ceau stâlci?i într-un cuibu?or însângerat. C?lcasem pe ei ?i-i strivisem. Pe loc mi s-au muiat genunchii ?i m-am umplut de indignare ?i de mânie împotriva mea. Doamne, mi-am zis, mare tic?los e omul care, ferind via?a unor furnici, o strive?te pe aceea a unor privighetori!"

984
Ast?zi la limitele maxime ale cuno?tin?elor omene?ti nu vei mai g?si ne?tiin?a, ci fantezia. In ultima vreme, ea d? din ce în ce mai mult impresia c? este o rud? apropiat? a ?tiin?ei.

985
Fantezia este umbra vag conturat? ?i aruncat? peste prezent a unor fapte ori întâmpl?ri netr?ite care s-au interpus între noi ?i fascicolul de raze îndep?rtate ce vin dinspre viitor. Trebuie s? ?tim îns? c? nu toate faptele ?i întâmpl?rile proiectate spre noi de luminile viitorului ajung aici pe p?mânt, ci numai câteva, aduse de legi precise. Restul trec numai o clip? prin fa?a noastr?, dup? care se pierd în infinitul posibilit??ilor. Unii oameni le v?d chiar în acel fulger?tor moment critic ?i le �prind", al?ii se pricep mai mult sau mai pu?in s? citeasc? conturul estompat al umbrelor, gr?bindu-se apoi s? trag? concluzii pripite despre viitor.

986
Purt?m în suflet atât de multe n?zuin?e frumoase, atât de multe fapte nerealizate încât, dac? le-am înf?ptui cu adev?rat, când am trece pe strad? s-ar face lini?te ?i to?i ?i-ar rupe gâturile uitându-se dup? noi sau înghesuindu-se s? ne vad?. Avem îns? norocul c?, neînf?ptuindu-le, putem s? mergem lini?ti?i... A?adar, nimeni nu se omoar? s? ne bage în seam?! Ce pare ?i mai trist este faptul c? noi suntem aceia ce ne vedem adesea sili?i s? ne sucim gâtul ?i s? ne înghesuim spre a-1 vedea pe altul (poate cu mai pu?ine merite), dar care, iat?, ?i-a îndeplinit el în locul nostru toate n?zuin?ele frumoase ce le avuseser?m noi înaintea lui ?i care, dup? cum se vede, lui nu i s-au p?rut chiar atât de imposibile... Dar ?i atunci avem repede la îndemân? o consolare ?i spunem: P?i ce s? facem? A?a este via?a! El a avut noroc, eu nu... Oare chiar a?a s? fie via?a?

987
Nu exist? otrav? intelectual? care s? nu poat? fi anihilat? de antidotul în?elepciunii ?i de cel al adev?ratei culturi.

988
Cine nu munce?te nu are nici gre?eli ?i, aparent, nici m?car p?cate. De aceea le poate condamna u?or pe ale celorlal?i. Bârfitorii apar?in îndeosebi unei asemenea categorii de critici m?rgina?i. A? putea s? extind aceast? observa?ie referindu-m? la oamenii boga?i care, având bani mul?i la dispozi?ie, având totul la nas, duc o via?? lini?tit?, f?r? griji ?i nu muncesc, ci î?i petrec timpul distrându-se la nesfâr?it, cultivându-se ori f?când c?l?torii. Când îmb?trânesc, se poc?iesc, citesc Biblia, încep s? fac? fapte caritabile ?i merg regulat la biseric?, devenind un fel de sfin?i. S?racii muncesc înainte din greu, sunt chinui?i, sunt foarte nec?ji?i, nu au timp s? se intereseze de cele sfinte, înjur? ?i-?i blestem? via?a la orice pas. Dup? o existen?? amarnic?, sfâr?esc cel mai adesea în fel de fel de vicii, murind poate din cauza drogurilor sau a alcoolului. Dup? felul agitat al traiului pe care-1 duc acum, în via?a de dincolo, ei nu pot fi decât candida?i siguri la chinurile cumplite ale Infernului, pe când boga?ii poc?i?i, frumos spiritualiza?i la vârsta senectu?ii, îndeplinesc ?i acolo toate condi?iile s?-?i continue fericirea terestr? cu alta ?i mai mare, în locurile pline de frumuse?i divine ale Paradisului. Ar fi poate nedrept! Dar s? sper?m c? exist? ?i în ceruri unele circumstan?e atenuante, mai ales c? Biblia ne asigur? c? Dumnezeu nu ?ine seama de vremurile de ne?tiin??. (Fapte, 17;30).

989
Pro?tii nu ar mai face atât de multe prostii dac? nu ar fi încuraja?i de râsetele incon?tiente ale �de?tep?ilor".

990
Exist? ?i oameni de aur polei?i cu o?el dur.

991
Adev?rul este un rege care umbl? prin lume f?r? coroan?, deoarece coroana i-a fost furat? de mult de Minciun? ca s? o poarte în orice ocazie ?i s? cread? to?i c? are noble?ea roial? a Adev?rului.

992
O curiozitate a ?tiin?ei este îns??i echitatea ei bizar?. Astfel, ?tiin?a nume?te savant ?i pe cel care, descoperind mu?chiul abductor de la peroneul puricelui, a fost propus pentru premiul Nobel (aceast? descoperire nu revolu?ioneaz? în mod fundamental ?tiin?a, totu?i). ?i tot ?tiin?a nume?te savant ?i pe cel care a inventat avionul cu reac?ie, de care avem atâta nevoie, revolu?ionând în mod radical tehnica ?i cu alte inven?ii ?i descoperiri, f?r? ca nimeni s?-i atribuie vreun premiu. Poate ar fi de prisos s? mai spun c? în cele de mai sus m? refer la savantul român Henry Coand?, pionier al avia?iei mondiale, atât de mult neîndrept??it.

993
Mul?i r?ut?cio?i când ne fac nou? caricatura, se inspir? dup? propriul lor chip grotesc reflectat chiar de oglinda sufletului lor.

994
Ura r?mâne totdeauna direct propor?ional? cu micimea sufletului omenesc.

995
Mare este ipocrizia bocitoarelor pl?tite care plâng mortul, dar ?i mai mare a acelora care le pl?tesc!

996
Din zece tr?d?tori cel mai tic?los este considerat acela care tr?deaz?
primul.

997
Dac? pe cump?na unui cântar ÎI a?ezi pe tr?d?tor, iar pe cealalt? cump?n? pe criminal, acul va r?mâne la mijloc.

998
Un om frumos este o oper? de art? a naturii, o sculptur? vie creat? de natur? în clipele ei de înalt? inspira?ie.

999
Deviza omului superficial este: am terminat pentru totdeauna de înv??at!

1000
Razele adev?rului, vizibile sau nu, sunt ca razele cosmice: trec prin orice ziduri.

1001
Parazi?ii se ascund sub aripile vulturului nu pentru c? sângele lui ar fi mai dulce, ci pentru c? vulturul zboar? cu ei mai sus.
Cel mai bun mijloc de a întrece pe cineva este de a te întrece mai întâi pe tine însu?i.

1003
Metafizica opereaz? în zona de penumbr? care separ? partea luminoas? ?i cunoscut? a ?tiin?ei de partea întunecoas?, deocamdat? necunoscut? ei.

1004
Dac? am presupune c? noaptea, pe bezn?, capetele oamenilor ar lumina ca ni?te becuri ?i c? intensitatea luminii ar fi mai mare sau mai mic?, dup? gradul de inteligen?? din capul fiec?ruia, s? fim siguri c? destui oameni s-ar izbi unul de altul într-un întuneric dens.

1005
În jurul celebrit??ilor în vârst? roiesc mul?i admiratori care îi tot întreab? ?i îi tot descos, doar-doar vor mai afla câte ceva din secretele celebrit??ii lor. La urma urmelor, faptul nu mi se pare chiar atât de nefiresc: când apune soarele, piticii vin nu pentru a admira m?re?ia apusului, ci mai mult ca s?-?i admire, la lumina lui, lungimea umbrelor.

1006
Curajul n?scut din în?elepciune învinge; acela n?scut din nebunie se sinucide.

1007
A conversa cu omul care î?i este superior ca nivel de cultur? înseamn?, în primul rând, a t?cea ?i a-l asculta numai pe el; înseamn?, în al doilea rând, a-i mai pune când ?i când câte o întrebare, spre a nu p?rea complet str?in subiectului abordat. în al treilea rând, înseamn? a c?uta, cât mai firesc cu putin??, s? scurt?m conversa?ia ?i s? ne retragem cât mai tactic din fa?a sclipirii lui, având întip?rit complexul inferiorit??ii în adâncul con?tiin?ei noastre, promi?ându-ne pe viitor s? ne îngrijim mai serios de cultura noastr? universal?, ca într-o zi oarecare s? ajungem la în?l?imea elocven?ei lui.

1008
Fiecare om este o bucat? vie din patria sa.

1009
Nu c?uta pe oameni la grani?ele personalit??ii lor: niciodat? nu-i po?i g?si în acela?i Ioc c?ci, la fel ca fluxul ?i refluxul m?rii, grani?ele aci se întind, aci se îngusteaz?. Fruntariile marilor personalit??i sunt totu?i într-o perpetu?
expansiune.
Seva extras? din scoar?a arborelui de chinin? vindec? oamenii, dar copacul descojit se usuc? ?i moare. EI ne ofer? înc? un simbol tacit al sacrificiului altruist.

1011
Fiecare interes este o undi?? cu o râm? mic? în vârf.

1012
Unele flori miros mai tare dup? ce le-ai strivit în picioare.

1013
Tr?ie?te o via?? mare numai cine ?i-a propus o cauz? mare. In acest caz, via?a se m?soar? nu dup? cât de mari sunt ambi?iile tale de m?rire, ci dup? cât de mari sunt lumina, orizonturile ?i înf?ptuirile tale. Ea se m?soar? nu dup? lungimea zilelor ori a veseliei din ele, ci dup? cât de mult întuneric excluzi ?i dup? cât de mult? lumin? admi?i în acele zile; nu dup? cât de mult ?tii, ci dup? cât de mult crezi în ceea ce ?tii.

1014
S? nu r?s?de?ti niciodat? un pui de stejar chiar sub coroana stejarului b?trân, c?ci nu va putea cre?te. Planteaz?-l pu?in mai încolo, printre arbu?tii m?run?i.

1015
Oare am putea împ?r?i, într-adev?r, talentul în multipli ?i submultipli - talent mic, talent mijlociu ?i talent mare - cum încearc? unii s? sus?in?? Nicidecum. Cred c? divizorii talentului exagereaz?. Talentul este, în fond, superlativul absolut al priceperii ?i nu poate fi decât al unui încep?tor ori al unui consacrat. Talentul îl ai ori nu îl ai, doar c? trebuie cultivat, încurajat ?i dezvoltat. El este mare înc? de la început, chiar dac? abia s-a manifestat printr-o realizare-dou? a unui copila? naiv. Cred c? Dumnezeu a pus în fiecare un anumit talent, numai c? foarte pu?ini sunt aceia care ?i-l pot descoperi singuri, cele mai vinovate în acest sens fiind cauzele sociale ce ne dirijeaz? via?a pe alte f?ga?uri de cât cele pentru care am fost crea?i ?i destina?i. Foarte adesea talentele ne sunt descoperite de al?ii, iar aici p?rin?ii au un rol decisiv. Copilul poate fi mic ?i naiv, îns? talentul lui exist? deja întreg, de?i se na?te treptat, a?a cum s-a n?scut Pallas-Athena din capul lui Zeus, pe deplin înarmat?. Va trebui doar împins cu încredere ?i curaj spre lumin?. Dac? no?iunea de talent nu presupune categorii, atunci nici între talent ?i geniu nu pot exista trepte de leg?tur? concrete, deoarece talentul nu este, la rândul lui, un submultiplu al geniului!
Se zice - ?i credem s? fie adev?rat - c? deseori lacrimile nu pot stinge focul inimii ca apa, ci devin un combustibil foarte inflamabil care înte?e?te focul interior ?i-l între?in a?a pân? ce ard inima complet, în arsuri cumplite. Dup? aceea, nu-?i mai sim?i deloc inima ?i devii un om rece, nep?s?tor la tot ce se întâmpl? în jurul t?u. într-o astfel de stare, nu mai po?i fi impresionat de durerile nim?nui, iar suferin?ele din jurul t?u le prive?ti indiferent, cu zâmbetul pe buze.

1017
Când într-o societate tr?iesc cu adev?rat numai cei ce au fost, adic? eroii lui ?i marii înf?ptuitori ai unui neam, iar contemporanii doar se laud? cu ei f?r? a le urma prin fapte exemplul, devenind ni?te simpli epigoni f?r? valoare, acea societate este grav bolnav? ?i amenin?at? cu pr?bu?irea.

1018
Se cunoa?te c? Diavolul nu ?tie s? fac? nici o fapt? bun?, iar atunci când o face va fi cu siguran?? o disimulare, va fi o iscusit? capcan? întins? cu m?iestrie spre a distruge mai târziu fiin?a uman? pe care ?i-a ales-o ca victim?. întrucât Diavolul este o fiin?? spiritual? cu puteri malefice deosebite, ac?ioneaz? în primul rând asupra spiritului uman, partea cea mai vulnerabil? a speciei noastre, el fiind mare me?ter în declan?area sentimentului �spontan" de iubire în sufletul multor oameni. Dac? v? întreba?i cum, r?spunsul este foarte simplu... Lucifer poate s?-?i aleag? dinainte o fiin?? de care s? te îndr?goste?ti nebune?te, s? o vezi în culorile cele mai frumoase cu putin??, determinând-o în schimb pe aceasta s? r?mân? absolut indiferent? ?i foarte rece la sentimentul t?u (ambele st?ri suflete?ti sunt artificiale, dar create cu perfect? m?iestrie ?i dirijate cu putere de spiritul celui r?u). Consecin?a va fi dintre cele mai dureroase - un zbucium sufletesc aproape insuportabil, pe care Satana îl complic? cu alte st?ri devastatoare: paralizia voin?ei, deruta general?, accese de gelozie, sentimentul de inutilitate în societate, z?d?rnicia absolut? a vie?ii, dorin?a crescând? de moarte, apoi decizia final?: sinuciderea din dragoste, destul de frecvent? în asemenea situa?ii. Dac? victima nu se sinucide imediat, atunci ea fie c? se apuc? de b?ut, de droguri ori de alte vicii - ca s?-?i �înece" necazurile -, fie c?, turbat? de gelozie, î?i poate ucide fiin?a iubit?, dup? care se va sinucide la rândul ei. ?i uite a?a, prin asemenea procedee devastatoare, devenite aproape clasice, Diavolul î?i mai atrage de partea lui un suflet în plus, am?rând ?i sufletele celor r?ma?i în urm?, dintre care unii îl vor g?si vinovat pe Dumnezeu. Iar grosul opiniei publice comenteaz? cazul la faptul divers sus?inând c? Diavolul nu exist? ?i ironizându-i pe cei ce sus?in contrariul...

2913
Tot universul este un râu care curge clocotind spre des?vâr?ire.

2914
Fericirea este ??rmul care cu cât te apropii de el, cu atât se îndep?rteaz? de tine, ca o fata morgana, mai ales atunci când te preg?te?ti s? acostezi.

2915
Închisorile ?i lag?rele comuniste: ambasadele iadului ?i ale mor?ii pe p?mântul României înc?tu?ate de mâinile pline de sânge ale must?ciosului ve?nic încruntat, Iosif Vissarionovici Stalin (unul din cei mai iubi?i fii ai Satanei, ce ne-a �fericit" p?mântul cu urma?i ca ?i el, pe care i-a sem?nat cu grij? pe tot spa?iul mioritic al plaiurilor române?ti, pâng?rindu-le, demonizându-le, distrugând sufletele. Din sem?n?turile lui blestemate a ie?it o oribil? recolt?, în acela?i timp foarte bogat? ?i foarte productiv? în crime sângeroase, în corup?ie ?i demol?ri fizice ?i spirituale, r?mânând valabil? pân? în zilele noastre ca un cancer ucig?tor al na?iunii noastre). Analizez crimele comunismului ?i nu v?d decât râuri de sânge peste tot pe unde cancerul ro?u comunist ?i-a s?pat vadurile. Atunci nu-mi apar în ochi decât chipurile fioroase de dictatori comuni?ti - Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir-seng, Ceau?escu ?.a. Steagul ro?u comunist este ro?u din cauza sângelui nevinovat v?rsat de ei pentru a domina lumea cu politica lor criminal? ?i demonic?. Doamne, când ne scapi România de amprentele otr?vite ale comunismului uciga??

2916
Fiecare pumn dat de securi?ti de?inu?ilor politici români este o lovitur? criminal? aplicat? cu ur? diabolic?, în numele lui Lucifer, pe obrazul plâns ?i îndurerat al României Mam?.

2917
Coarnele nu sunt o povar? pentru boi. Dar nici unii b?rba?i nu le simt.

2918
Adeseori m?garii sunt pu?i s? care pielea leilor vâna?i.

2919
Autorul este un punct micu? de lumin?; crea?ia sa este îns? o raz? str?lucitoare uria?? care str?bate prin timp kilometri întregi, fiind pretutindeni vizibil?, de la cele mai mari distan?e. Chiar dac? punctul se stinge, raza poate c?l?tori în eternitate prin spa?ii nesfâr?ite.
Cine ucide un tân?r nevinovat f?r? copii - odat? cu el ucide ?i pe to?i urma?ii lui pe care trebuia s?-i aib?, stopând un ciclu uman firesc ?i poten?ial. Aceasta este o alt? implica?ie, mai pu?in discutat?, a crimelor.

1027
De câte ori încerc?m s? redevenim copii, retr?im o fericire fals?, iar copiii, v?zându-ne caraghio?i, râd de noi, c?ci nu ?tim s? ne mai juc?m bine rolul, ceea ce dân?ii, de bun? seam?, observ? cu u?urin??.

1028
Prietenia este de dou? feluri: care te caut? ?i pe care o cau?i.

1029
Nu e?ti auzit? Poate I-ai asurzit cu prea multe vorbe ?i atunci ce preten?ie mai ai s? te aud??

1030
Am g?sit atât de mul?i oameni c?zu?i în pr?pastia de netrecut, încât v?g?una s-a umplut, iar noi am putut p??i lini?ti?i peste trupurile lor dincolo, ca peste o punte... (i030-i050: scrise în 1973.)

1031
Nu exist? surpriz? mai jenant? ca atunci când, datorit? unui prilej oarecare, ajungi s?-?i dai seama c? un om, pe care ÎI credeai prost ?i lipsit de orice valoare, î?i demonstreaz?, prin totalitatea faptelor lui, c? î?i este superior din foarte multe puncte de vedere.

1032
Banalul este faza final? a originalit??ii for?ate, c?utat? într-un mod exagerat de insistent.

1033
De câte ori vrei s? numeri oamenii pe care nu-i cuno?ti bine, s? începi num?r?toarea chiar cu tine.

1034
Iubirea nu poate fi în?eleas? niciodat? dac? se studiaz? iubirea unui singur om, într-o singur? faz? a ei.

1035
Via?a u?oar? dus? de mul?i tineri ast?zi este calea sigur? spre via?a grea pe care o va duce trupul lor mâine.

1036
Stilul este suportul tehnic al spiritului individual materializat într-o manifestare anumit? care se poate impune prin firescul unei originalit??i nec?utate.

1037
Amintirile scumpe sufletului nostru nu trebuie etalate niciodat? în public ca într-o expozi?ie.

1038
Scepticul se îndoie?te de fericirea lui proprie, spunând c? ea, când apare, este o ironie a soartei; pesimistul vede în orice fericire un prolog al unei viitoare nenorociri, iar optimistul consider? c? nenorocirea este singura stare normal? care poate deschide drumul fericirii - ?i de aceea o prime?te fie cu resemnare, fie cu onoruri speciale.

1039
Un semicerc de foc alergând dup? un alt semicerc de foc, pentru a închide împreun? golul rotund al unui cerc întreg de v?paie cu fum parfumat, în care toate r?ut??ile ard ?i se prefac în scrum... Cam aceasta tinde s? fie uneori imaginea iubirii pasionate dintre cele dou? sexe.

1040
Cine-?i critic? propriile lui defecte nu ?i le mai aude criticate ?i din gura altuia.

1041
P?s?rile c?rora le cânt? cucul des prin preajm? s? se a?tepte c? vor g?si ?i câte un ou de cuc prin cuiburile lor.

1042
Când vrea s? te trânteasc? cineva tare de p?mânt, întâi depune eforturi s? te ridice.

1043
Cu o stânc? nu po?i face un zid, dar po?i s? d?râmi un zid.

1044
Numai arborii cu coroana bogat? ?i înalt? pun în eviden?? t?ria vântului de sus.

1045
Furtuna se lupt? cu arborii puternici, nu cu firele de iarb?.

1046
?oarecele c?zut în cursa de sârm? care seam?n? cu o cu?c? nu mai poate fi mâncat de pisic? ?i, oricum, va fi acolo mai în siguran?? atunci când mâ?a îi d? târcoale.

1047
Când pisica este alergat? de câine, sare peste ?oareci f?r? s? se mai uite la ei.

1048
Cine contrazice pe nebuni se alege cu capul spart.

1049
Cel alergat de tigru s? nu-?i caute salvarea aruncându-se în râul cu crocodili.

1050
Dac? mai mul?i oameni dau peste o comoar? obi?nuit?, când începe împ?r?eala, se împarte ?i bucuria lor în f?râme mai mici, împu?inându-se, în timp ce gâlceava ?i nemul?umirile se înmul?esc. Din fericire, comorile spirituale nu produc gâlceav?. Chiar dac? exist? unul care ar vrea s? ia cât mai mult, tot mai r?mân cantit??i infinite pentru ceilal?i.

1051
Cine scoate mierea din stup trebuie s? mai suporte din când în când ?i câte o în?ep?tur?, mai ales c? în?ep?turile acestea sunt bune ?i pentru s?n?tate.
Nu la fel se întâmpl? cu cei ce caut? miere în fagurii de viespi, c?ci nici miere nu g?sesc ?i nici în?ep?turile lor nu sunt altceva decât un venin mai periculos decât cel de albine. (1051-1079-. scrise în 1974.)

1052
Din universul numit Om izvor?sc o mul?ime de universuri f?r? sfâr?it, ai c?ror sori str?lucesc mai puternic decât omul însu?i.

1053
Norocul nu vrea s? se schimbe dac? în raza lui virtual? nu se schimb? ?i omul care-l caut?.

1054
Adev?rul înfrumuse?at cu prea multe zorzoane începe s? semene cu minciuna.

1055
A-?i ridica de la p?mânt du?manul învins ?i a-i lega r?nile înseamn? a-l învinge a doua oar?, ?i-n acele clipe el î?i va recunoa?te superioritatea absolut?.

1056
Întinzi capcana du?manului ?i g?se?ti prins în ea... prietenul.

1057
Inteligen?a ?i frumuse?ea se întâlnesc mai rar într-o fiin?? omeneasc?, dar atunci când le g?se?ti prezente, cele dou? calit??i se ajut? reciproc cu o for?? care poate deschide toate por?ile ferecate.

1058
În dragoste prilejurile sunt ireversibile: momentul suprem odat? pierdut -
pierdut r?mâne pentru ve?nicie. Nici un regret nu-l mai poate întoarce.

1059
Pârâciosul este un mic tr?d?tor în curs de calificare.

1060
Deseori, f?r? voia noastr?, via?a ne avanseaz? în func?ie, p?strându-ne îns? vechile titluri, ceea ce determin? pe oameni s? ne considere la fel de neschimba?i, de?i probabil c? valoarea noastr? social? a crescut întrucâtva, în leg?tur? cu aceasta, iat? o mic? întâmplare... Cu ani în urm?, cic? pe un c?prar, care p?zea toat? ziua caprele unui om bogat, când s-a întors din armat?, maic?-sa l-a întrebat: �Cu ce te-ai procopsit acolo în milit?rie, b?iatul marnei?" �Ei, acum sunt ?i eu cineva... Am ajuns c?prar, m?icu?o..." �Aoleu, maic?, p?i nu te procopsi?i cu nimic, fiindc? tot asta ?tiai s? faci ?i când erai acas?. ?i nu ?i-au dat ?i ?ie o capr? acolo, m?car acum la liberare?!..." (Se ?tie c?, în limbaj popular, la caporal se mai zice ?i c?prar.)

1061
Omul în?elept ?tie s? culeag? ?i s?-?i însu?easc? educa?ie ?i în?elepciune chiar ?i de la un om needucat.
Amatorismul este foarte d?un?tor, fiindc? amatorul poate încurca serios lucrurile. Deseori el stric? treburile în a?a fel, încât speciali?tii repar? cu cheltuieli mari ceea ce �me?terul" amator a stricat; sau chiar mai r?u: nimeni nu mai poate repara nimic.

1063
Cine-i prieten cu c?rbunarul are ?i el mâinile negre.

1064
Câinele t?u, oricât de r?u ar fi, te mu?c? mai cu mil? decât unul str?in.

1065
Nu pune câinele lup s? p?zeasc? oile, ca s? nu-1 apuce dorul de meseria str?mo?ului s?u.

1066
Cel ce cade în mare ?i nu ?tie s? înoate caut? s? se aga?e chiar ?i de coada rechinului.

1067
Intr-o conversa?ie important?, înainte de a întreba, caut? s? intuie?ti pe cât cu putin?? ?i eventualul r?spuns ce-l vei c?p?ta, ca s? ?tii dinainte ce curs vei imprima tipului de întreb?ri pe care urmeaz? s? le pui.

1068
Vioara s-a sf?râmat! Artistul ne-a p?r?sit de mult, dar, iat?, cântecul viorii lui, înregistrat pe discuri ?i pe benzi ori în inimile noastre, a r?mas nepieritor, ca s?-i reconstituie din sunete întreaga sa persoan? ori de câte ori îi auzim ecoul. Pentru câteva momente, duhul lui plute?te viu printre noi iar unii îi sim?im prezen?a aproape materializat?.

1069
De câte ori te întâlne?ti cu fiin?a care ?i-e drag?, poart?-te cu ea ca ?i când atunci ai întâlni-o pentru ultima oar? în via?a ta, c?ci nu ?tii ce se poate întâmpla în momentele urm?toare.

1070
Mul?i arunc? în tine, pu?ini te nimeresc.

1071
?oarecele fl?mând voie?te s?-i fure brânza chiar ?i din gura pisicii.
Lacomul, când mai este ?i fl?mând, p?i s? te ?ii, c?ci are zece bur?i, gâtul larg ?i mâna iute.

1073
Dup? miere nimeni nu m?nânc? usturoi.

1074
?i un câine trebuie respectat când m?nânc?.

1075
Cu cât îi îngreunezi samarul, cu atât se înc?p??âneaz? m?garul.

1076
Când o bomb? fals? începe s? fumege, zeci de oameni alearg? înnebuni?i s? se ascund? ?i alte zeci ?i sute se trântesc la p?mânt urlând îngrozi?i. Dar bomba nu face decât �fâss!� ?i apoi tace. Mul?i oameni n?valnici sunt ca asemenea bombe false ?i ne temem în mas? de ei în loc s?-i elimin?m.

1077
Pentru drumul spre Infern noi nu avem nevoie de nici o c?l?uz?, precum avusese Dan te.

1078
La r?zboi, când pierzi pu?ca, nimeni nu ?i-o împrumut? pe-a lui, ci-?i spune ca s?-?i procuri alta chiar de la du?mani.

1079
Cu sabia în mân?, Napoleon a cucerit Europa, dar a pierdut-o tot cu sabia în mân?. Cu condeiul în mân?, Shakespeare a cucerit întreaga lume, unde domne?te de trei secole ?i jum?tate pân? ast?zi, f?r? ca nimeni s?-l mai poat? detrona vreodat? în viitor.

1080
Cine ?tie pu?in gre?e?te mult, iar cine nu ?tie nimic ?i nu se bag? unde nu se pricepe, nu gre?e?te deloc ?i va fi chiar mai apreciat decât cel ce ?tie câte ceva. (1080-1100: scrise In 1975.)

1081
Când nebunul te înjur?, trebuie s? fii surd.
Sunt unii care diminea?a mulg vaca, la prânz o pun la jug iar seara o taie ?i-o jupoaie.

1083
Dac? a sc?pat teaf?r, cel care a c?zut de pe acoperi? se mândre?te în fa?a celui care a c?zut de pe mas?.

1084
De geaba îmi întinzi mâna ca s?-mi dai gr?bit darul când este întuneric bezn?.

1085
Dac? te nume?ti P?cal?, în zadar strigi: �S?ri?i, oameni buni, c?-mi arde casa!" - c? nimeni nu te crede.

1086
Când ?i când, to?i ne abatem, cu sau f?r? vrerea noastr?, de la drumul cel bun. Unii îns?, din p?cate, nu se mai întorc la el niciodat?.

1087
- Hârtia a fost ?i este ecranul pe care s-a proiectat toat? ?tiin?a ?i cultura omenirii, toat? istoria ei. Numai hârtia ne-a luminat capetele, ne-a ?lefuit inteligen?a. Tot ea ne-a înv??at s? zbur?m ?i în cosmos, îns? nu-mi amintesc s? fi închinat cineva m?car un singur vers de laud? hârtiei, a?a cum au fost l?udate armele s?biile, gloan?ele, tunurile. în schimb, pe fa?a ei s-au scris milioane de minciuni, de insulte ori de alte porc?rii, ?i nici m?car în mod simbolic nu i s-a adresat vreo scuz? hârtiei a toate r?bd?toare... S? nu crede?i c?, pân? în momentul de fa??, s-ar fi g?sit cineva s? fac? a?a ceva.
-
1088
Pe f?ga?, c?ru?a nu poate merge decât încet, dar ?tim cu siguran?? c? ea nu se mai r?stoarn?.

1089
Cine trece pe podul de scânduri putrede a?ezate la în?l?ime va cunoa?te ?i adâncimea apei.

1090
Numai butoiul st? cuminte când are vin mult în el, nu ?i st?pânul lui.
Întinde mâna ?i-?i ghicesc ce meserie ai!

1092
Sufletul omului este întotdeauna acolo unde se afl? ceea ce are el mai drag pe lume. Ia-i acest pre?ios odor ?i atunci s? nu te miri de faptul c? aproape i-ai smuls sufletul omului din acel Ioc.

1093
Dac? omul ar fi avut aripi, asuprirea nu ar mai fi avut nume.

1094
Taurului chiar dac? îi tai coarnele, tot se va repezi s? te împung?.

1095
Nu arunca niciodat? un singur os la doi câini, dac? nu vrei s?-i învr?jbe?ti.

1096
Dou? privighetori nu se suport? s?-?i cânte una alteia pe acela?i ram din acela?i copac decât dac? una coboar? cu o crac?, dou? mai jos.

1097
Vulpii îi vine mintea la cap abia dup? ce ?i-a prins laba în curs?.

1098
Nu-i nevoie s? alergi prea mult dup? calul care fuge cu lan?ul târâ? în urma lui, ci doar s?-i pui iute piciorul pe capul lan?ului, c?ci îndat? se opre?te.

1099
La vizuina vulpii cresc murele dulci, iar la acea a ursului tufele în care p?s?rile î?i fac cuibul.

1100
Pentru c?mil? cocoa?ele nu-i sunt o povar?.

1101
Dac? vine cutremurul chiar în clipa în care cârti?a î?i ridic? mu?uroiul, aceasta are impresia c? numai cu mi?carea picioru?elor ei a putut s? zguduie singur? întregul p?mânt. (1101-2539.-scrise în 1976.)

1102
Oile negre fat? de multe ori miei albi.

1103
Când vede oameni mul?i muncind cu spinarea, lene?ul arunc? repede pe spate un sac umflat cu lân? ?i, trecând gârbovit printre ei, geme cel mai tare ca s? dea impresia c? duce o povar? covâr?itoare muncind cel mai din greu. ?i înc? unii ÎI laud? ?i-l numesc om harnic.

1104
Când un hamal a fost invitat la nunt?, ?i-a zis: �Precis c? ??tia au ceva greu de c?rat pe-acolo...�

1105
Pentru a tr?i 20 de ani lini?ti?i la pensie, trebuie s? munce?ti cam 40 de ani sau mai bine înainte. De-ar fi fost invers, am fi îmb?trânit poate ?i mai de vreme.

1106
Luna plin? ne impresioneaz? când r?sare, iar omul plin de lumin?
când apune.

1107
Omul f?r? nici un cusur ar fi monoton ca un câmp alb ?i neted acoperit cu z?pad?, unde nu vezi nici un movil? de pe care s? te rostogole?ti râzând la vale. Noroc c? nu prea exist? oameni f?r? cusur.

1108
Când î?i sunt ochii ?int? dup? idee, î?i scap? din vedere cuvintele, iar când vânezi numai cuvinte, pierzi din vedere ideea.

1109
Poetul Lucian Blaga lansa o filosofie a misterului, cerând ca misterele s? fie ?i mai mult intensificate pentru a deveni vizibile ?i pentru a fi mai bine în?elese. Ideea parc? ar fi luat-o de la procedeele cu care histologia studiaz? celulele animale ?i vegetale. P?r?ile greu vizibile ale celulelor sau ale sec?iunilor sagitale prin organe, studiate la microscop, încep s? capete contur numai dac? le intensifici formele prin folosirea unor coloran?i sintetici. Altminteri ar r?mâne pentru to?i incolore ?i transparente,
greu vizibile.

1110
Dac? î?i faci acoperi? mai mare decât î?i trebuie ?ie, cu timpul ai s? ai surpriza nepl?cut? s? vezi cum se vâr? ?i str?inii sub el f?r? s? te mai întrebe dac?-i la?i sau nu.
U?a str?inului se deschide încet în cale-?i, iar pe pragul lui e?ti obligat s?-?i ?tergi ?i ultima brum? de ??rân? adus? pe t?lpi din patria ta, ceea ce te face într-adev?r s? te sim?i la el de dou? ori mai str?in ?i mai stingher decât dac? nu ar fi procedat astfel.

1112
Liliacul nu-?i p?r?se?te niciodat? pe?tera întunecoas? pentru tavanele aurite ale palatelor întâlnite în zborul lui.

1113
Elefantul se uit? la leu ca la un pisoi pe care l-ar putea strivi cu o singur pas pus pe grumazul lui ?i, oricât s-ar str?dui, nu-1 poate recunoa?te ca rege absolut al animalelor pe-acest patruped ce se crede impun?tor ?i care ?tie doar s? rag? ?i s? ucid?.

1114
Câinele b?tut f?r? mil? fuge de tine chiar ?i atunci când vrei s?-l mângâi cu toat? dragostea.

1115
Plânsul ochilor este plânsul sufletului care vrea s?-?i sting? durerea cea fierbinte cu ploaia lacrimilor, totdeauna la fel de fierbinte ca durerea îns??i.

1116
Când plânge cerul, p?mântul se îneac? de lacrimi.

1117
Dac?-i moar? de vânt, de ce ai construit-o, omule, acolo unde-i ap? bun? ?i curg?toare, ?i unde nu bate vântul niciodat??

1118
Pân? se gânde?te de?teptul, prostul deja d? trei r?spunsuri incomensurabile, dar anapoda, ?i spune c? mai are înc? trei de rezerv?.

1119
Uneori, o vorb? bun?, rostit? în tain?, se r?spânde?te în mii de guri, iar acestea îi schimb? sensul ?i las? în miezul vorbei tot veninul uciga? de care gurile oamenilor r?i sunt capabile, falsificând-o ?i transformând-o în otrav?
concentrat?.
Undeva, la începuturile lor, toate iubirile triste se aseam?n?.

1121
Puterea inimii noastre este numai demnitatea.

1122
Destinul uman a avut, de-a lungul istoriei, ceva spectacular: tragismul pesimist dinl?untrul lui a fost observat iradiind, în mod surprinz?tor, acea lumin? optimist? ce izbucne?te deseori în afara omului suprasolicitat de via??. Contrastul de la antipozii firii umane au germinat un flux continuu de idei antagonice, din ciocnirile c?rora s-a aprins o nou? lumin?, lumina cugetului filosofic.

1123
Con?tiin?a c? asperit??ile muncii umane istovesc în mod dureros trupul înecat în sudoare, elevând, simultan, spiritul, confer? speciei noastre frumuse?ea orgoliului c? exist? un sacrificiu înalt ?i demn de a înnobila o suferin?? eroic?, ce poate fi transformat? într-o bucurie inefabil?.

1124
Autocontrolul pasiunilor: piedestalul spiritual al tuturor virtu?ilor care vor atinge cerul.

1125
Exist? o pic?tur? de triste?e chiar ?i în cea mai mare bucurie.

1126
Umbra adev?rului este mai luminoas? decât str?lucirea minciunii.

1127
Toate pericolele trebuie considerate la fel de mari atâta timp cât scânteia cea mai mic? poate aprinde p?mântul întreg.

1128
Nesuferitul nu te poate convinge chiar dac? vezi c? are dreptate.

1129
Cea mai puternic? lege r?mâne tot convingerea.

1130
La scara universului infinit ve?nicia îns??i pare efemer?.

1131
A?i observat cât de demn mor mai toate animalele ?i p?s?rile? Ele nu tremur?, nu încearc? s? fug? ?i nu se v?ic?resc în fa?a mor?ii, de?i multe au aceast? presim?ire. Mieii întind cu blânde?e gâtul ?i închid cu resemnare ochii în fa?a cu?itului m?celarilor, f?r? s? scoat? un sunet m?car; bovinele, cabalinele ?i porumbeii la fel. Dac? a?i vizitat un abator, a?i putut vedea cât de supuse sunt majoritatea animalelor în fa?a mor?ii. Porcii nu ar gui?a nici unul dac? nu ar fi apuca?i dureros de urechi, de coad?, de picioare, apoi târâ?i ?i trânti?i cu violen?? înainte de t?iere. în rest, aproape toate se las? sacrificate f?r? jeluiri, iar câinii, pisicile, iepurii, precum ?i toate animalele ?i p?s?rile p?durilor ori ale câmpiilor, caut? un Ioc cât mai retras unde se pitesc ca s? zac? ?i s? moar? acolo singure, în tain?, ne?tiute de nimeni, de parc? ar cunoa?te c? exist? undeva un �dincolo" unde sunt a?teptate pentru o via?? etern?. Numai noi oamenii facem din moarte atâta tapaj, pentru noi ea fiind cea mai mare tragedie... Oare or fi ?tiind celelalte fiin?e mai multe decât noi?

1132
Cuvintele g?sesc mai greu faptele. în schimb mâinile, când muncesc, le g?sesc foarte u?or.

1133
Gândurile mari sunt combustibilul faptelor noastre m?re?e.

1134
Experien?a mea, cu experien?a ta ?i cu experien?a celui de al treilea, luate împreun?, valoreaz? mai mult decât un titlu academic.

1135
Mitul lui Sisif, povestit de Homer în Odisseia, este acela al poten?ialului cerbiciei omene?ti care-l convinge pe om c? atunci când intui?ia logic? demonstreaz? clar existen?a unei solu?ii realizabile în teorie, ea trebuie s? se realizeze neap?rat ?i în practic?, cu riscul a mii ?i mii de încerc?ri, pân? la reu?ita definitiv?. însu?i stereotipul aparent al încerc?rilor, silit repetate, sunt un indice matematic de diversit??i ale unei unit??i, întrucât nici o mi?care impus? prin peniten?? nu o repet? identic pe cea precedent?.
- Pentru vina de a fi deconspirat, cum era cinstit, o fapt? imoral? a lui Zeus r?pirea frumoasei Aegina de c?tre acesta - Sisif, regele Corintului, renumit pentru viclenia sa, ?i-a atras mânia lui Zeus, fiind trimis în Hades (Infern) ?i supus unui supliciu perpetuu ?i inutil: s? urce un deal împingând ve?nic o stânc? uria?? care, odat? ajuns? în vârf, se rostogolea din nou la vale. Imediat cazna era luat? ?i reluat? de la început, pân? la infinit, f?r? vreo putere de împotrivire.
Scriitorul francez Albert Camus, în Le Myte de Sisyphe, identific? acest mit cu o sarcin? tipic uman?, aparent necesar?. Noi îi putem g?si acestui mit ?i alte valen?e absconse. Dac? ne gândim bine - ?i cred c? Sisif a intuit dinainte aceast? posibilitate, de vreme ce s-a resemnat acceptând executarea acestei porunci absurde - conform legilor fizicii, de care se pare c? Zeus era complet str?in, batjocura la care regele a fost supus nu putea r?mâne nicidecum perpetu?: o stânc? de o ton?, rostogolit? de circa o mie de ori în sus ?i în jos, se toce?te, sufer? o evident? uzur? fizic?, fie ea ?i de granit. Acela?i lucru se întâmpl?, de altfel, ?i cu dealul. Iar în cazul stâncii, la un ciclu de o mie de urc?ri ?i rostogoliri ea î?i va pierde aproximativ 20 de kg de sf?râm?turi (presupunând c? stânca se rostogole?te pe p?mânt tare ?i nu pe roc? dur?, unde s-ar toci ?i mai repede.) Dup? câteva zeci de mii de rostogoliri, stânca ar fi ajuns o pietricic? oarecare, c?ci Homer nu specific? nimic despre �regenerarea" ei ori a dealului, cum se întâmplase cu Prometeu, c?ruia ficatul, sfâ?iat de vulturul trimis de Zeus, îi cre?tea de fiecare dat? la loc.
A?adar, se pare c? Sisif întrez?rea o perspectiv? de salvare, ceea ce înseamn? c? Zeus va fi din nou înfrânt, ca ?i în cazul mitului prometeic, unde Prometeu a fost eliberat de Hercule!

1136
Supliciul Danaidelor, ca ?i acela al lui Sisif, este oarecum analog blestemului biblic aruncat de providen?? asupra Evei ?i a so?ului ei Adam, în urma unor p?cate grave. Danaidele erau cele 50 de fete ale regelui Danaos al Argosului. Conform legendei, Danaos fusese certat cu fratele s?u Aigyptos. Simulând o împ?care cu acesta, regele Argosului ?i-a îndemnat fetele s? recurg? la o stratagem?, ?i anume s? se logodeasc? toate cu cei 50 de veri ai lor, cu fiii lui Aigyptos, dar Îndemnându-le ca în noaptea nun?ii s?-i sugrume. Cu excep?ia Hipermestrei, care ?i-a cru?at logodnicul, pe Linceu, toate celelalte s-au conformat dorin?ei tat?lui lor, ceea ce a umplut de mânie pe Zeus care le-a trimis în Hades, condamnându-le s? umple cu ap? un butoi f?r? fund. Astfel Danaidele executau o munc? de Sisif. Ceea ce apropie mitului grecesc de istoria biblic? a p?catului adamic este mândria Danaidelor ?i a fiului regelui Aeolus, ca ?i mândria primilor oameni, care au preferat pedepsele cerului decât s? implore clemen?a puterii divine absolute. Prin acceptarea unor peniten?e de silnicie perpetu?, ace?ti eroi mitologici se aseam?n? cu Adam ?i Eva care, odat? alunga?i din Paradis, au continuat s? r?mân? smeri?i ?i contemplativi în fa?a lui Iehova-Dumnezeu, c?ruia totu?i, ca ?i Danaidele, nu I-au cerut niciodat? iertare. Biblia nu spune nic?ieri c? primii locuitori ai Paradisului ar fi încercat a cere iertare Creatorului, dar credem c? dac? ar fi f?cut-o cu insisten??, în bun?tatea Sa, Dumnezeu i-ar fi iertat.

1137
Senin?tatea profund uman? a lui Socrate (469-399 î.d.H.) în fa?a cupei cu otrav? ce-i fusese dat? de du?manii s?i ca s? o bea cu for?a, simbolizeaz? atotputernicia în?elepciunii în fa?a mor?ii, triumful libert??ii de a gândi în fa?a silniciei trufa?e, con?tiin?a c? pieirea fizic? este, în unele momente, o condi?ie necesar? perenit??ii spirituale. B?trânul în?elept, care a refuzat evadarea din închisoare, printr-o stratagem? foarte bine organizat? de prietenul s?u Crito, a demonstrat adversarilor s?i, c?rora, Închinându-le cupa de cucut? ?i adresându-li-se blând cu apelativul �prieteni", c? nici un zeu n-ar avea curajul s? fac? ceea ce face el ca om. Prin gestul s?u aproape cristic, Socrate a negat înc? o dat?, într-un fel magistral, valoarea adversarilor care-l martirizau.

1138
Destinul î?i modeleaz? adeseori forma dup? tiparul faptelor noastre.

1139
Eroare ?i Adev?r: un buchet de flori la fel de frumoase. Totu?i numai una este cea natural? ?i parfumat? - Floarea Adev?rului. Restul florilor - f?r? excep?ie artificiale - sunt erorile care înconjoar? de fiecare dat? str?lucitul Adev?r. De multe ori trebuie s? le culegi pe toate celelalte pân? ajungi s? o descoperi pe cea real? ascuns? bine între ele.

1140
Când a zburat g?rg?ri?a, a s?rit greierele. Când a s?rit greierele, s-a speriat l?custa; când a s?rit l?custa, s-a speriat iepurele; când a s?rit iepurele, s-a speriat calul - ?i când a s?rit calul, acesta ?i-a trântit c?l?re?ul, iar c?l?re?ul a murit...

1141
Dac? oamenii ar da via?? tuturor faptelor mari de care ei sunt capabili, de bun? seam? c? p?mântul ar fi devenit atunci un uria? glob de aur.

1142
Milioane s-a tot preg?tit natura pentru ca noi s? putem sta acum o singur? clip? de vorb?, drag? cititorule. Astfel, noi nu eram programa?i s? ne întâlnim nici ieri, nici mâine, nici poimâine, ci numai acum. Vezi? Aceasta este rela?ia dintre clip? ?i eternitate, iar câtul acestui raport suntem chiar noi amândoi.

1143
Nu-i face nim?nui binele cu sila, ca s? nu te treze?ti refuzat cu du?m?nie.

1144
Omul este alc?tuit numai din dorin?e. Unele sunt centripet-receptoare (dorin?a de a primi), altele sunt centrifug-emitente (dorin?a de a d?rui). M?re?ia omului const? tocmai în echilibrarea inteligent? ?i bine dirijat? a celor dou? tipuri de dorin?e. Cel ce tr?ie?te numai prin dorin?ele lui centripete întruchipeaz? egoismul cumulativ.

1145
Frumuse?ea femeii este totdeauna str?lucitoare ?i fermec?toare - cel mai de pre? cadou, ciudat de reconfortant - pe care îl face ea b?rbatului. ?i totu?i, dac? frumuse?ea ei este lipsit? de bun?tate, seam?n? cu un colier de aur strâmt care-?i taie respira?ia ?i te sufoc?.

1146
Când t?cerea ascunde gândul, ochii ?i mimica fe?ei pot s?-l tr?deze mai bine decât vorba.

1147
Femeia îndr?gostit? este o ieder? de fl?c?ri înf??urat? pe un pisc de munte zvelt care, odat? încins, se transform? într-un vulcan impetuos de foc.

1148
Pare greu de g?sit un trandafir f?r? spini, dar dac?-l g?se?ti, ai s? consta?i c? niciodat? nu are coloritul ?i parfumul celui cu spini.

1149
O fericire realizat? pe nenorocirea altuia este o gr?din? suspendat? pe marginea unei pr?p?stii.

1150
Nu po?i fi fericit niciodat? singur. Fericirea, a?a este l?sat? ea de la Dumnezeu, s? fie totdeauna împ?r?it? ?i împ?rt??it? zilnic cu altcineva. Altminteri, ea nu poate fi tr?it? din plin. Dac? este a ta, pentru a fi deplin?, ea trebuie s? fie ?i a tuturor celor dragi ?ie.

1151
Perfec?iunea, a?a cum o cunoa?tem noi ast?zi, este un produs între perfectul ?i imperfectul terestru.

1152
Ferice de tine, omule negru, c? nu po?i ro?i în fa?a omului alb, care are motive destule s? ro?easc? în fa?a ta!

1153
Fericirea pe care o doreai mai mult decât orice în via??, ?i care a venit mai curând decât o a?teptai, d? totdeauna impresia c? este o intrus?, un musafir ciudat ?i nepoftit. Atunci ea pare atât de fals?, atât de stranie ?i lipsit? de farmec, încât nu po?i nici s? o recuno?ti, nici s? o identifici cu cea n?zuit? la început, dar nu po?i nici s? o alungi; ?i atunci o tolerezi, în speran?a c? va veni curând ?i cea adev?rat?, care, bineîn?eles, va fi sim?it? la fel de str?in?.

1154
Exist? oameni care nu-?i mai simt nefericirea lor, deoarece ea a devenit o stare diurn?, pe cât de permanent?, pe atât de fals fireasc?. A devenit o stare de obi?nuin?? cu r?ul. ?i cauza nu poate fi alta decât tristul fapt c? nenorocirile le-au distrus capacitatea de a se orienta ?i de a se salva din starea în care au intrat.

1155
Sufletele bolnave sunt a?a deoarece n-au cunoscut religia cre?tin? în esen?a ei ?i nici m?car raza unei filosofii curative.

1156
Totdeauna aceea?i propozi?ie, rostit? sau scris? de trei ori, a treia oar? iese mai bun?, cu condi?ia s?-?i concentrezi toat? aten?ia asupra necesit??ii sau non-necesit??ii fiec?rui cuvânt.

1157
Nici un plâns nu-i mai ap?s?tor, mai dureros ?i mai întunecat ca plânsul f?r? lacrimi, dinl?untrul sufletului t?u.

1158
Nu consider?m c? un poet este mare ca poet decât în m?sura în care î?i afirm? ni?te gânduri pe care nimeni nu le-a mai gândit vreodat? înaintea lui, exprimându-?i-le într-un stil original pe care nimeni nu l-a mai folosit vreodat? înaintea lui.

1159
Originalitatea o ob?ine cel care a în?eles clar în ce const? originalitatea altor mari creatori, încercând s?-i dep??easc? f?r? a imita pe nici unul.

1160
Gloria trebuie mai întâi dispre?uit? ?i apoi cucerit? prin surprindere, declan?ând o explozie de eforturi spre a fi luat? cu asalt.
Gloria este ecoul firesc al unei mari virtu?i sau al unui mare noroc.

1162
Anumi?i oameni nu suport? pentru nimic în lume s? le demonstrezi vreo superioritate de-a ta înaintea lor, mai cu seam? dac? este vorba de superioritatea intelectual?. Din acea clip? se simt ca ?i provoca?i la un duel pe via?? ?i pe moarte, iar dac? mai au ?i vreo func?ie social? mai mare decât tine, vor apela curând la superioritatea grosol?niei lor, singura de care sunt capabili ?i cu care te-ar putea zdrobi.

1163
Un cuvânt de spirit, o expresie poetic? în?l??toare, spuse în fa?a unui neghiob vor fi în?elese ca o simfonie beethovenian? de urechile unui surd din na?tere. A?adar, s? respect?m ?i în acest caz sfatul biblic:
�Nu arunca?i m?rg?ritarele la porci!"

1164
Frunzele de laur, c?rora gospodinele le spun simplu �foi de dafin", sunt mai de folos într-un sos picant decât atunci când ajung din eroare pe capetele celor care nu le merit?.

1165
�Onoarea cavalereasc?" r?nit?, �ofensat?" profund, este o umbr? neagr? aruncat? de ambi?ia cuiva asupra gloriei închipuite a altcuiva care nu a avut-o niciodat? ?i care ?i-o ap?r? prin for?a pumnilor spre a dovedi c? totu?i ar avea-o.

1166
Oamenii gravi, indivizii permanent încrunta?i, moroc?no?i ?i sup?r?cio?i sunt petele sumbre de umbr? care apas? asupra senin?t??ii ?i fericirii din via?a celorlal?i oameni, ad?ugând la nenorocirile omene?ti înc? una. Ace?tia sunt parc? m??tile crispate ?i întunecoase ale unor sfinc?i r?i, capabili s? îngrijoreze adesea sufletele tuturor oamenilor echilibra?i.

1167
Grija î?i are ochii a?inti?i asupra nenorocirilor care nu s-au produs, dar pe care ea le vede bine cu mult înainte de a se produce, ?tiind apoi a se feri de ele.
Gura lumii este o groap? larg?, plin? de n?mol în care ne vine rândul la fiecare: s? c?dem cel pu?in o dat? în via?? ?i de unde ie?im totdeauna mânji?i din cap pân? în picioare.

1169
Hot?rârea se na?te uneori de-a lungul anilor, dar tr?ie?te câteva secunde, iar alteori se na?te din secunde, dar tr?ie?te ani întregi.

1170
Totdeauna somnul devine mai adânc ?i mai dulce cu un minut înainte de a te pr?da ho?ii.

1171
Fiecare instinct omenesc trebuie str?juit de zece ra?iuni.

1172
Pe drumul vie?ii, hazardul ne iese fiec?ruia în întâmpinare, f?când tot atâ?ia pa?i spre noi câ?i facem ?i noi spre el. Deseori trecem pe lâng? chipul lui f?r? s?-l recunoa?tem, iar câteodat?, când suntem recunoscu?i de hazard, acesta ne ia de mân? prietenos ?i nu ne mai d? drumul. Deveni?i prizonierii lui, din acea clip?, pe unii ne ajut? s? suim culmile norocului pân? în vârful lui, iar altora ne face vânt brusc ?i f?r? nici un motiv în pr?pastia nenorocirilor, ac?ionând orbe?te, ca un robot neprogramat.

1173
A insinua înseamn? a aduce acuza?ii unei oglinzi perfecte c? îl arat? urât pe cel care este într-adev?r urât.

1174
Invidio?ii devin cu atât mai mici cu cât noi ne situ?m mai sus decât ei.

1175
O ipotez? frumoas? poate înfrumuse?a, pân? una alta, un fapt urât.

1176
Ironia exagerat? ?i persistent? frizeaz? lipsa de bun sim?.

1177
A fi foarte iscusit înseamn? a g?si cap?tul ascuns în interiorul ghemului f?r? a de?ira tot ghemul.

1178
Preten?ia absurd? a celor îndr?gosti?i este s? fie întotdeauna mai iubi?i decât au fost vreodat? al?ii ?i s? aib? con?tiin?a împ?cat? c? sunt primii prefera?i, dar ?i ultimii în acela?i timp.

1179
In fiecare zi fixeaz?-?i înaintea ta un punct mai departe de tine peste care s? sari.

1180
Începutul este efortul pentru deschiderea aripilor. Restul va fi plutire...

1181
Cel care nu judec? va fi judecat.

1182
�Doamne, binecuvânteaz? trupele na?iunii noastre spre biruin??!� - zice soborul de preo?i care strope?te cu ap? sfin?it? armele noastre. �Doamne, binecuvânteaz? trupele na?iunii noastre spre biruin??!" - zice ?i soborul de preo?i din ?ara inamic?, stropind cu ap? sfin?it? armele du?manilor no?tri. Luptele încep ?i se anun?? mii de victime, atât de-o parte cât ?i de alta. �Ha- ha! Ce naivi sunte?i! V? mul?umesc, dragii mei, c?-mi u?ura?i la timpul potrivit toate trebu?oarele de care mi-era team? c? nu le sus?ine?i... Gra?ie vou?, mi-am f?cut bini?or datoria pân? acum, mai ales c? Dumnezeu nu se amestec? niciodat? în r?zboaie, ele apar?inând, desigur, de meseria mea!" - zice Satana râzând. �Mai a?tept înc? dou? binecuvânt?ri de felul acesta ?i le dau gata ambele tabere..."

1183
Noi, cu to?ii, suntem ni?te verigi din marele lan? al naturii ?i al umanit??ii. Trebuie s? fim foarte aten?i ?i responsabili în ceea ce facem bine sau r?u fiecare, deoarece faptele noastre influen?eaz? în mod invizibil restul leg?turilor din acest lan?, dac? nu chiar întregul lan? cosmic.

1184
Dac? ar exista un cântar cu dou? balan?e, una plin? cu iubirea noastr? fa?? de oameni, alta plin? cu urile noastre - cei mai mul?i dintre noi am r?mâne dezam?gi?i s? constat?m cât de mul? ur? zace în noi; iar dac? ar exista un aparat care s? m?soare cât? iubire primim de la cei ce ne iubesc ?i cât? ur? de la cei ce ne ur?sc, am observa un raport direct propor?ional între cantitatea de iubire pe care o emitem ?i aceea pe care o recept?m. La fel ar fi ?i cu ura. A?adar, dac? iradiem în jur mult? iubire, vom recepta mult? iubire. Ura se înscrie acelora?i reguli.

1185
Florile imaculate ale iubirii le culeg trei oameni: cel îndr?zne? ?i obraznic, cel experimentat care face pe smeritul, dar destul de ?iret în fond, ?i - abia la urm? - cel frumos. în?eleptul timid nu le culege niciodat?. El va fi întotdeauna marele pierz?tor în iubire, ner?mânându-i decât s? filosofeze ?i s? sufere în t?cere. De aici acele nepotriviri extreme dintre multe perechi de oameni, de aici rapida destr?mare a lor, de aici miile de regrete ulterioare, deoarece nici cei obraznici nu-s oameni de treab?, nici cei versa?i nu-s oameni cinsti?i ?i nici to?i frumo?ii nu-s constan?i în sentimentele lor. Timizii, for?a?i de împrejur?rile vie?ii, mai târziu poate c? se vor schimba devenind ?i ei ceva mai îndr?zne?i, dar totdeauna lor le r?mâne partea la care au renun?at ceilal?i, adic? fostele flori imaculate. Din fericire, ei se mul?umesc mai mereu cu ceea ce au dobândit.

1186
Mâini pline are ?i cel care d? în serie ?i cel care prime?te imediat tot ce i se d?. De multe ori, privindu-i gr?bi?i, confund?m pe unul cu cel?lalt, numai pentru c? amândoi au, la un moment dat, mâinile înc?rcate. Va trebui deci s? nu ne gr?bim a analiza doar momentul strict ori secven?a de �stop-cadru" din activitatea oamenilor, ci întreaga desf??urare a mi?c?rii, pân? la sfâr?it, ?i abia apoi s? tragem concluziile care se impun.

1187
Nimeni nu este fericit înainte de a se na?te, dar nici nefericit. Unii î?i men?in aceast? stare neutr? ?i dup? ce s-au n?scut, tr?ind a?a toat? via?a ?i fiind tot atât de importan?i în societate ca ?i înainte de a se na?te.

1188
Când un tun bubuie simultan cu plesnetul a o mie de pu?ti, acestea nu se mai aud.

1189
Faptul c? multe eforturi mari produc deseori lucruri insignifiante nu-i o noutate absolut?. Dar ceea ce pare ridicol în asemenea situa?ii sunt eforturile ?i mai ridicole ale unor oameni inteligen?i de a explica �valoarea" acelor eforturi mari ?i neînsemnate care nu ar merita, desigur, nici cea mai mic? aten?ie.

1190
Dou? erori nasc un adev?r.

1191
Dac? mincino?ilor le trebuie o memorie bun? dup? ce au spus o minciun? cras?, atunci iubitorilor de adev?r le trebuie una ?i mai bun? pentru a-i recunoa?te ?i pentru a nu-i uita pe mincino?ii cu memorie nealterat? care, tocmai pentru acest motiv, pot fi periculo?i.

1192
Minciuna triumf? prin form?, adev?rul prin con?inut.

1193
Secretul este un adev?r atât de scump ?i de sfânt încât nu trebuie vândut niciodat?.

1194
Sunt secrete care valoreaz? mai mult decât tone de aur.

1195
Adev?rul devine mai m?re? atunci când este batjocorit de minciun?.

1196
Minciuna face uneori concesii mari adev?rului pentru a deruta ?i mai mult vulgul.

1197
Cine admir? totul cu u?urin?? d? semne de nepricepere condamnabil? ?i trebuie educat pentru gusturile-i îndoielnice.

1198
Admira?ia - ecoul infinit al geniului.

1199
R?mâi eternit??ii prin ceea ce ai dat poporului t?u; exi?ti numai prin ceea ce rupi din tine, prin ceea ce ai jertfit na?iunii tale f?r? s?-?i fi cerut nimeni aceasta.

1200
Ambi?ia transform? voin?a într-un tiran orgolios.

1201
Amintirile: filmul color ori în alb-negru al sufletului nostru care este proiectat printr-o lentil? aburit? ?i care începe s? se deruleze automat ori de câte ori îl declan?eaz? adierea unui gând r?t?citor.
Nu tot ceea ce facem noi în fiecare zi va r?mâne în amintire. Memoria noastr? are o putere extraordinar? de selec?ie a faptelor ?i întâmpl?rilor diurne: re?ine în întregime numai pe acelea pline de contur, de originalitate, fie ele evenimente pozitive sau negative. Am convingerea c? de mi-a? impune, prin voin??, s?-mi trec în arhiva amintirilor câteva lucruri ?i întâmpl?ri pe care le voi tr?i ast?zi, memoria mi le-ar refuza categoric dac? nu ar avea în ele ceva absolut original. Amintirile sunt chintesen?e pure ale autenticit??ii.

1203
Arta a început s? devin? un fel de instinct modern al omului cult, cum ar fi instinctul de hran?, de pild?.

1204
Muzica, prin armonia ei, ne pune totodat? în armonie cu mediul ambiant, cu natura din jurul nostru, cu universul întreg, echilibrându-ne, pentru câteva momente, întreaga fire, ?i ne disperseaz? sufletul într-un num?r infinit de atomi spirituali care încep s? comunice cu atomii tuturor frumuse?ilor ce ne înconjoar?.

1205
Arta este un tonic al sufletelor s?n?toase ?i un medicament al sufletelor bolnave.

1206
In fa?a unui peisaj superb to?i oamenii se pricep s? exclame cu entuziasm: �vai, ce frumos este!" Dar, vede?i? Numai artistul ?tie s? ne sensibilizeze, s? ne traduc? în cuvinte ?i-n imagini esen?a acelei frumuse?i, s? ne-o comunice amplificat?, s? o îmbrace în sentimentele lui, ce încep s? devin? ?i ale noastre, determinându-ne s? vedem acea imagine chiar ?i mai frumoas?, s?-i percepem adic? sublimul, inefabilul ei, pe care, altminteri, f?r? intermediul artistului, l-am fi sesizat într-o m?sur? mai mic?. Artistul r?scole?te cu bagheta lui magic? într-un foc încins, f?când s? ?â?neasc? din ele curcubeie de lumini multicolore ce ne vor hr?ni privirile ?i sufletele însetate de frumos.

1207
Mul?i începem s? credem c? avem suflete de poe?i mari numai fiindc? în?elegem perfect marea poezie. Dac? nu suntem poe?i prin capacitatea de elaborare, prin sensibilitatea gândirii noastre creatoare, suntem poe?i, în schimb, prin sensibilitatea gândirii noastre receptive, deoarece avem, în timpul lecturii, tr?irile unui poet adev?rat, chiar dac? am în?ira ni?te banalit??i dac? ne-am apuca s? versific?m. Din aceast? cauz?, unii fac chiar impruden?a s? se cread? ?i creatori reali în acele momente de euforie artistic?. In realitate, ei sunt ni?te receptori des?vâr?i?i ?i nu trebuie s?-?i for?eze propria lor not?, confundând capacitatea profund creatoare a altora cu cea profund receptoare dintr-în?ii. Probabil a?a se na?te infla?ia de poezie scris? ?i marile deziluzii ale multor diletan?i. ?i totu?i... cine din noi are dreptul s? opreasc? pe al?ii s? scrie poezie, din moment ce sufletul lor sensibil simte aceast? necesitate imperioas?? ?i de unde s? ?tim noi c? un suflet atât de receptiv, în cele din urm?, nu va da la iveal? adev?rate capodopere?

1208
Mult? noble?e ?i m?re?ie adaug? bun?tatea frumuse?ii!
O transform? în lucrul cel mai ginga? din lume.

1209
Cu cât dezvoltarea intelectual? ?i moral? a omului este mai evoluat?, cu atât el î?i tr?ie?te durerile mai intens ?i mai interiorizate, sim?indu-le totodat? mai ap?s?toare, mai adânci, din cauz? c? ?i le analizeaz? introspectiv, cu sau f?r? voia lui.

1210
La hotarele durerii începe indiferen?a.

1211
Deseori, când sunt ferici?i, unii oameni devin atât de egoi?ti încât î?i savureaz? cu nebunie momentul euforiei lor ?i dispre?uiesc cu nep?sare nenorocirile altora.

1212
Superioritatea strive?te, iar cel strivit caut? întotdeauna s? mu?te.

1213
Un om recunoscut unanim pentru marea lui cinste, dar care a gre?it doar o singur? dat? în via??, comi?ând un singur act de necinste, va fi condamnat de opinia public? cu mai mult? duritate decât cel mai mare borfa? ?i va fi hulit mai r?u decât to?i ho?ii din lume.

1214
Pe ho?i, pe bandi?i, pe asupritorii poporului nostru ?i pe tr?d?tori, numai sfânta spânzur?toare îi poate face s? stea drep?i!
R?mâne înc? destul de greu de spus dac? cinstea profund? a unor oameni este rezultatul educa?iei primite sau al fricii de pedeaps?.

1216
Poart?-te la fel de cinstit cu altul a?a cum ai vrea s? se poarte toat? lumea cu tine.

1217
Con?tiin?a, factorul obiectiv al omului, se afl? în ve?nic? lupt? cu subcon?tientul, factorul subiectiv al lui. Când învinge prima, e?ti st?pân; când învinge subcon?tientul, ajungi de obicei robul patimilor. Dar de câte ori învinge con?tiin?a, de atâtea ori e?ti om!

1218
Convingerea prin constrângere s-a v?zut c? nu rezist? niciodat? prea mult. A convinge prin constrângere este tot una cu a crede c? un arc puternic va sta strâns ?i dup? ce ai încetat s? mai ape?i pe el.

1219
Sub fulgerul criticii, unele opere necunoscute încep s? capete str?lucirea fulgerului.

1220
Pe unii oameni lumina civiliza?iei i-a orbit a?a de mult încât acum bâjbâie prin întuneric.

1221
Inteligen?a nu este identic? cu cultura. Este, într-un fel, palatul mai mare sau mai mic în care locuie?te cultura. Deseori palatul este imens, dar nelocuit de nimeni.

1222
Fiecare om, în complexitatea personalit??ii lui, posed? o anticamer? spiritual?, frumos amenajat?, unde obi?nuie?te s?-i primeasc? pe to?i vizitatorii ?i prin care face, de obicei, impresie bun?. Rareori te las? cineva s?-i p?trunzi ?i-n camerele din spate, din cauz? c?, cei mai mul?i dintre noi, avem acolo un deranj ?i o mizerie de nedescris.

1223
Unii oameni devin ridicoli pentru c? vor s? par? mai cul?i decât le permite inteligen?a.

1224
Totdeauna acei care ?tiu mai mult ?i mai multe decât restul intelectualilor din jurul lor risc? a fi socoti?i de ace?tia fie snobi, fie pedan?i, fie prea închipui?i, în cazul c? încearc? s? fac? parad? cu ceea ce ?tiu, iar dac? tac din gur? vor fi numi?i indivizi mediocri sau chiar pro?ti. Iat? pentru ce pu?ini aleg a doua alternativ?.

1225
Nu v-a?i l?murit, totu?i, c?, în dragoste, cu cât cunoa?te?i mai pu?in, cu atât iubi?i mai mult?

1226
�Cunoa?te-te pe tine însu?i!" De acord! Dar mai întâi recunoa?te-te pe tine însu?i în to?i oamenii buni sau r?i din jurul t?u! Aceasta este o porunc?
din ?tiin?a vie?ii.

1227
Dac? ai ?ti ce ai putea, ai l?sa totul balt?, ai p?r?si imediat coada ?i ai lua-o din Ioc chiar în clipa aceasta, fugind din r?sputeri ca s?-?i ocupi unul din locurile meritate din frunte, unde ai s? consta?i c? st? unul cu capacit??i mai mici decât tine dar cu voin?? mai mare.

1228
Cei încrezu?i, dac? s-ar cunoa?te cu adev?rat cine sunt, dac? le-am impune s? se prezinte la un examen riguros care s? le verifice densitatea culturii lor, cu siguran?? c? dup? aceea s-ar ru?ina ori de câte ori s-ar vedea în oglind?.

1229
Frica prive?te toate primejdiile ?i toate lucrurile prin ni?te lupe mari ?i groase pe care le ?ine cu mâinile tremurând.

1230
Primejdia, de obicei, caut? pe la?i ?i pe frico?i, dar se teme de cei îndr?zne?i ?i de cei care vor s? devin? eroi pozitivi.

1231
Cununa unui nume bun este totdeauna, pentru cel care ?i-a creat-o, cu mult mai important? ?i mai valoroas? decât toate coroanele de aur ale tuturor regilor ?i împ?ra?ilor din lume.

1232
Pare nedemn ca un om foarte b?trân s? se mai team? de moarte atâta timp cât încercarea de a o alunga este o z?d?rnicie ?i o mare prostie.

1233
Frica este foarte molipsitoare; curajul mult mai pu?in.

1234
Dup? ce ai s?vâr?it o fapt? urât?, în zadar mai încerci s? o acoperi cu scuze ?i fraze frumoase: prin ele r?zbate murd?ria ca printr-o pânz? alb?.

1235
Cuvintele frumoase forfotesc în jurul unei fapte sau idei bune ca albinele în jurul unui fagure cu miere.

1236
În?elep?ii care totu?i vorbesc prea mult risc? s? par? inferiori.

1237
Omul plin de blânde?e, încins de fierbin?eala ideilor drepte ?i de inteligen?a lor, este ca o ma?in? bun? de c?lcat: neteze?te totul pe unde trece, l?sând mult timp în urm? ceva din c?ldura sa.

1238
Avem atâtea posibilit??i s? fim mai buni, atâtea c?i spre des?vâr?irea omeniei din noi, izvorâte din interiorul nostru sau venite din afara noastr?, atât de mare este setea omeneasc? de d?ruire generoas? fa?? de oameni, încât pu?inele lucruri rele ce-ar mai r?mâne pe fundul sufletului nostru ar fi strivite de aceast? coloan? imens? de aur din l?untrul acelora care ?i-ar spori greutatea comorilor spirituale numai prin ab?inerea de a repeta micile noastre r?ut??i diurne. Numai s? vrem!

1239
Nu-?i doresc s? ?tii despre mine ceea ce ?tiu eu despre tine!

1240
Nu ai fi ajuns atât de expert în analiza pic?turilor negre ale metehnelor mele dac? nu-?i cuno?teai valurile metehnelor: tale în oceanul c?rora îno?i!

1241
Pentru cel aflat la distan??, un clopot nu valoreaz? nici dup? forma lui ?i nici dup? metalul din care este turnat, ci dup? claritatea sunetului pe care-l scoate. Un clopot de bronz ?tie s? sune mai frumos decât unul de aur.

1242
Unde sunt multe posibilit??i, trebuie s? se dubleze preten?iile ?i unde se dubleaz? preten?iile trebuie s? se dubleze ?i compensa?iile, iar dup? aceea ?i posibilit??ile se vor dubla.

1243
Mul?i râvnesc la sume mari de bani ?i la lucruri materiale pe care nu o s? le aib? nicicând; foarte pu?ini râvnesc la virtu?ile morale ce le-ar putea dobândi oricând ?i cu cea mai mare u?urin??, atâta vreme cât sunt la îndemâna oricui.

1244
De obicei cantitatea dorin?elor este invers propor?ional? cu cantitatea voin?ei de a le realiza.

1245
Niciodat? nu cere cu insisten?? de la oameni ceea ce nu vor ei cu nici un pre? s?-?i ofere sau s?-?i arate de bun? voie. Dac? insi?ti, te vei trezi cu ceea ce nu ?i-ai dorit vreodat?.

1246
Neputându-se face ca ceea ce este adev?rat s? fie ?i frumos, lumea a impus ca tot ceea ce este frumos s? fie ?i adev?rat.

1247
Pentru a putea privi static o stea sau o planet?, la fiecare telescop a trebuit s? fie adaptat un mecanism care s?-l mi?te sincronic cu viteza de rota?ie a p?mântului ?i cu direc?ia mi?c?rii aparente a corpului ceresc respectiv. Dac? am deplasat telescopul numai cu un singur grad, în obiectiv apare imediat o alt? stea. De fapt îns? noi nu vedem imaginea real? a stelei, ci o imagine virtual?, a pozi?iei în care se afla ea acum 10, 100, 1000... etc. de ani-lumin?. (Vorba lui Eminescu: �Era pe când nu s-a z?rit,/ Azi o vedem ?i nu e.�) Cred c? la fel ar trebui s? priveasc? oamenii a?a-zisul adev?r imuabil: sincronizat cu epoca. în general, omenirea î?i sincronizeaz? observa?ia cu evolu?ia adev?rului care niciodat? nu a fost ceva static ?i imuabil. Ceea ce este adev?rat ast?zi, mâine poate s? nu mai fie decât un adev?r istorice?te valabil, c?ci a fost înlocuit cu un alt adev?r prezent. Aceasta nu înseamn? c? adev?rul vechi a devenit minciun?.

1248
Omul bun nu este acela care nu face nici un r?u du?manilor, ci acela care caut? s?-i pedepseasc? pentru a-i îndrepta ?i a-i obliga s? ne respecte. în cazul c? refuz? - atunci pentru a le anihila definitiv ac?iunile rele. îns? regula este ca omul bun s? fac? numai bine tuturor oamenilor lipsi?i de r?utate.

1249
Mi-am închipuit în orice împrejurare Dreptatea ca pe o zei?? a puterii, invincibil?, cu ambele mâini înarmate, în stare s? arunce din ochi potop de fulgere ?i tr?snete asupra tic?lo?ilor care ar îndr?zni vreodat? s? o urasc? sau s? o înfrunte m?car o clip?.

1250
Exist? ni?te plante uria?e care cresc ?i tr?iesc o sut? de ani numai pentru a face o dat? în via?? doar floricic? mic? în vârful lor. Floricica, lipsit? complet de farmec, tr?ie?te 24 de ore, dup? care se usuc? ?i moare. Exist? ?i astfel de oameni.

1251
O frumuse?e, oricât de mare ar fi, analizat? în cele mai mici detalii, începe s?-?i piard? farmecul. Din aceast? cauz?, privit? cu lupa, fa?a unei femei frumoase pare tot atât de �gra?ioas?" ca ?i spinarea unei broa?te râioase.

1252
Dac? vom începe treburile noastre întâi cu lucrurile grele, vom sfâr?i prin a le abandona u?or; dar dac? vom începe cu cele u?oare, vom ajunge s? realiz?m toate lucrurile grele.

1253
Niciodat? s? nu ai încredere prea mare în fericire, fiindc? sfânta fericire este ca o femeie: î?i întoarce spatele imediat dup? ce ?i-a zâmbit frumos.

1254
Am dorit totdeauna ca tot ce este frumos s? fie ?i util.
?i a fost: dar numai pentru al?ii.

1255
M?re?ia frumuse?ii const? în simplitatea unor simetrii ?i armonii exterioare des?vâr?ite care le reflect? adesea pe cele interioare.

1256
Numim gre?eli acele fisurile mai mari sau mai mici din temelia moral? a personalit??ii umane pentru care putem fi oricând blama?i - ?i numim defecte fisurile de la suprafa??. Primele, dac? nu sunt reparate la timp, pot produce pr?bu?iri spectaculoase. Cele de la suprafa?? ne dau totdeauna b?taie de cap, dar cu ele putem tr?i pân? la sfâr?itul vie?ii.

1257
Cine se îndoie?te prea mult de sine însu?i va fi prizonierul tuturor înfrângerilor.

1258
Cel ce pune cuiva pentru prima dat? un condei în mân? mai aprinde o lumin? în lume.

1259
Dac? avem idealuri prea multe ?i în direc?ii diferite, înseamn? c? nu avem nici unul perfect realizabil ?i c?, plecând spre toate, ne r?t?cim, f?r? a atinge nici unul, stagnând nerealiza?i.

1260
Toate ideile social-politice au într-adev?r caracter de clas?, nu îns? ?i ideile ?tiin?ifice care au doar implica?ii de clas?.

1261
Universul infinit este mai mic decât puterea de imagina?ie a omului, mai mic decât for?a viselor lui care pot preface spa?iul ?i timpul într-un simplu bulg?ra? de plastilin?.

1262
Cei mai schilozi oameni sunt cei analfabe?i ?i incul?i. Ei nu în?eleg pe deplin tainele ?i farmecul vie?ii; nu în?eleg nici pe jum?tate farmecul frumuse?ilor naturale sau al celor spirituale, având o mul?ime de p?reri false despre ceea ce disting în jurul lor. Unii te vor privi cu superioritate dac? insi?ti s?-i convingi c? p?mântul este rotund.

1263
A putea ?i a vrea! Dou? cuvinte magice: deseori vrem ceea ce putem, rareori putem ceea ce vrem.

1264
Prin semnul de întrebare, repetat de multe ori, omul a cucerit tainele vie?ii ?i ale universului, l?sând în locurile cucerite ni?te jaloane ale victoriei categorice - semnele de exclamare.

1265
Dup? ce am luat contact cu o oper? de art? m?rea??, ne sim?im uneori atât de mici ?i de strivi?i de frumuse?ea ?i de perfec?iunea ei, încât multe momente dup? aceea, via?a ni se pare searb?d? ?i fals?, venindu-ne destul de greu s? ne mai întoarcem la cenu?iul traiului nostru zilnic, la reacomodarea cu el.

1266
În?eleptul spune totdeauna c? nu ?tie nimic; prostul se laud? c? le ?tie pe toate.

1267
Pacea mondial? este starea de spirit când începe s? înfloreasc? adev?rata Rena?tere a planetei ?i a civiliza?iei unei omeniri mai umane!

1268
Dup? ce s-a încheiat un compromis între dou? sau mai multe p?r?i adverse, nici una nu mai are dreptul s? afirme în public c? doar datorit? puterii ei s-a ajuns la încheierea acelui compromis ?i c? ea ar fi singura avantajat? sau superioar? compromisului încheiat de comun acord. în caz contrar, partea care sus?ine a?a ceva trebuie considerat? înc? în conflict.

1269
Istoria pe care ?i-o scrie o na?iune este autobiografia unui popor. Istoria universal? trebuie s? fie deci biografia omenirii întregi.

1270
Când iei o can? cu ap? dintr-un lac, nu se cunoa?te nimic. A?a este resim?it? moartea unui om de rând. Moartea unui om mare, a unei personalit??i de seam?, este sim?it? în schimb ca ruperea unui z?gaz care înjum?t??e?te lacul.

1271
Omul modern, omul cult, omul adev?rat este rezultatul unor examene dificile pe care el le-a trecut de mai multe ori în via??.
Prezentul este alc?tuit din 40% roadele trecutului, 50% ale zilelor de fa?? ?i din 10% planuri de viitor.

1273
Când sunt îndr?gostite, fetele frumoase ?tiu s? devin? ?i mai frumoase.

1274
Dac? se întâmpl? uneori s?-?i pierzi încrederea în tine, adu-?i aminte c? ai avut nu o dat? ocazia s? consta?i c? ?i-ai fost superior ?ie însu?i; respect?-?i ?i reactualizeaz?-?i acea imagine superioar? ?i încearc? s? o imi?i acum din nou, a?a cum ai putut s? ?i-o închipui. încrederea î?i va reveni spontan.

1275
A în?elege înseamn? a deosebi, a categorisi cele deosebite, a le aproba sau a le dezaproba, a le compara ?i a trage concluzii asupra lor, adic?, în dou? cuvinte, a analiza ?i a sintetiza cele v?zute.

1276
Unii pro?ti s?vâr?esc prostiile cu atâta dib?cie ?i talent, încât cu greu rezi?ti s? nu te întrebi dac? nu cumva sunt ni?te oameni inteligen?i care se joac?, f?când doar pe pro?tii.

1277
Drumurile bolov?noase ?i cu spini b?nuiesc c? sunt a?a pentru c?, în via??, ele duc mai totdeauna spre glorie.

1278
Oamenii mode?ti sunt în general oameni valoro?i, valoarea lor crescând cu atât mai mult cu cât, pe lâng? diversele merite moral-intelectuale, ei posed? ?i talentul de a nu da în vileag toat? ziua micile ori marile secrete ?i pasiuni, nici ale lor, dar nici ale altora, p?strându-le cu sfin?enie ?i ar?tându-le numai atunci când este absolut? nevoie.

1279
Valoarea celor mai multor ac?iuni ale noastre nu depinde numai de pre?ul lor b?nesc, cât depinde adesea de ora, de minutul ?i chiar de secunda când le realiz?m.

1280
Când pierzi totul, începe s? ?i se par? mult ?i pu?inul pe care l-ai avut.
Dac? natura ar fi inventat omul, atunci omul nu ar mai tinde s? inventeze o nou? natur?.

1282
Cel care munce?te cu pasiune pentru el ?i semenii s?i, renun?ând la glorie ?i la m?rire, dobânde?te într-adev?r glorie ?i m?rire, mai înaintea celui care ?i le-a propus ca unic scop al vie?ii lui.

1283
Urcu?ul ame?itor spre iubire este adesea mai ame?itor decât iubirea îns??i.

1284
Suntem mai aproape de stele decât de perfec?iune.

1285
Omul locuie?te în univers, universul în om ?i amândoi în necunoscut.

1286
Ne înclin?m în fa?a erudi?iei ?i faimei de moment a unor oameni fiindc? nu s-a g?sit înc? temerarul care s? demonstreze valoarea lor real?.

1287
Oamenii simpli sunt curio?i pentru laturile exterioare ale lucrurilor ?i fenomenelor, în?elep?ii pentru cele dinl?untrul lor, mai pu?in vizibile.

1288
Str?duie?te-te s? luminezi m?car cât o pat? de soare, care este totu?i o pat? de lumin?.

1289
Exist? oameni viteji care se tem de ?erpi, dar se lupt? cu leii.

1290
Tinere?ea trupului dispune de prea pu?in timp pentru a mai putea înv??a de la tinere?ea inimii.

1291
Delicate?ea exagerat? în fa?a celor puternici este considerat? de ace?tia ca o reac?ie de team? generat? de puterea lor.

1292
Dac? Satan L-ar nega pe Dumnezeu, s-ar nega pe el însu?i. Cu toate acestea, el trece peste acest adev?r ?i încearc? s?-L nege, dar numai în fa?a oamenilor care ?tie c? sunt ai lui.

1293
Câteodat?, în politic?, ar trebui îng?duite unele rele mai mici pentru a le preveni ?i înl?tura pe altele mai mari.

1294
Îndr?gosti?ii î?i dau s?ruturile cu ochii închi?i ca simbol c? dragostea nu are nevoie s? vad? prea multe, fiind mai totdeauna oarb?.

1295
Vârful piramidei sociale a fost, de-a lungul istoriei, vârful unui vulcan activ asupra c?ruia mul?i s-au în?elat când au spus c? este stins. Dac? vulcanul erupe din interiorul bazei lui, vârful este aruncat în aer.

1296
Po?i înnegri un ecran alb proiectând pe el umbrele cele mai negre, dar nu po?i albi un ecran negru oricât? lumin? alb? ai proiecta pe suprafa?a lui. La fel - oricât? bun?tate ai rev?rsa asupra unui om r?u, nu-1 po?i face niciodat? s? devin? mai bun.

1297
Uneori mâinile gr?dinarului trebuie s? umble prin mult gunoi ?i b?legar pentru a scoate crinii cei mai frumo?i ?i parfuma?i.

1298
Originalitatea este o problem? mai mult de ansamblu decât de detaliu particular.

1299
Uneori valoarea unui om pare direct propor?ional? cu num?rul du?manilor lui.

1300
Nimic nu pare mai înduio??tor decât un zâmbet izvorât dintr-o mare durere.

1301
Sobrietatea exagerat? a unui om ajunge, cu timpul, s? ne cam indispun?.

1302
Important nu este ceea ce vrem noi s? d?m altora din lumina spiritului nostru, ci cam ce ar dori al?ii s? ia singuri de la noi, f?r? s?-i silim a le lua de la noi cu for?a.

1303
Faptele ce le s?vâr?im noi zilnic sunt trimi?ii plenipoten?iari ai spiritului nostru în mijlocul lumii înconjur?toare.

1304
A ne ruga lui Dumnezeu este exact momentul înc?rc?rii bateriilor noastre spirituale care se descarc? dup? numai câteva ore. F?r? aceast? energie divin? ?i plin? de puritate, ce-o primim în timpul rug?ciunii, sufletul nostru nu ar putea s? func?ioneze normal. De aceea este nevoie de mai multe rug?ciuni de-a lungul unei zile. A ne ruga pentru al?ii este ca o rev?rsare de raze spirituale ie?ite din inima noastr? - ?i acumulate acolo din prea-plinul luminii primite din cer - pe care noi le trimitem dup? aceea asupra celor care au nevoie de ele ca de ni?te medicamente înt?ritoare.

1305
Nu avem dreptul nici s? adapt?m, nici s? împrumut?m tradi?ii p?gâne ori de alt? natur?, pe care niciodat? nu le-am avut, a?a cum nu este igienic s? împrumut?m albiturile ?i hainele cuiva ce Ii se potrivesc foarte bine numai lor.

1306
Calit??ile fizice ale unui om, oricât de impun?toare ar fi ele, nu-i confer? acelui individ personalitatea. La urma urmelor, nici calit??ile morale nu sunt absolut hot?râtoare în definirea personalit??ii cuiva. Doar însu?irile spirituale singure, produsele inteligen?ei, impun cu adev?rat personalit??ile umane într-o societate. Francois Villon r?mâne o mare personalitate a literaturii mondiale,de?i ca persoan? fizic? ?i moral? era cu totul detestabil.

1307
Victoria b?trâne?ii asupra tinere?ii, supunerea lor de c?tre moarte - iat? ce este timpul!

1308
Istoria este o cetate în care se p?trunde foarte greu. Dar cel care p?trunde în ea pe portalurile-i glorioase r?mâne nemuritor.

1309
Naivitatea nu înseamn? neap?rat prostie, ci gra?iile ignoran?ei.

1310
Imperfec?iunea este calea obligatorie spre perfec?iune.

1311
Interesul pe care-l por?i celui ce se dovede?te profund dezinteresat fa?? de tine ar fi numit de unii un gest de veritabil? prostie, iar de al?ii un frumos act de noble?e. ?i poate c? ar fi a?a dac?, în realitate, nu ar fi decât un interes... dezinteresat.

1312
Cel mai inteligent om pare s? fie acela care g?se?te mai multe solu?ii de rezolvare a unor situa?ii ce p?reau a avea pân? atunci doar o singur?
solu?ie categoric?.

1313
Victoriile cele mai mari le ob?in numai aceia care au cunoscut înainte cele mai mari înfrângeri.

1314
Un om ve?nic posomorât nu poate crea lucruri pl?cute.

1315
Sterilitatea intelectual? devine deosebit de productiv? în venin când o acuzi de sterilitate.

1316
Cel mai abil om se dovede?te acela care ?tie s?-?i ascund? abilitatea.

1317
A face contemporane valorile clasice înseamn? a le re-crea pentru a alimenta cu ele valorile moderne.

1318
Reputa?ia imediat? se ob?ine u?or doar prin fapte u?oare ?i nedemne.

1319
In toate marile înf?ptuiri materialiste trebuie s? punem ?i o pic?tur? de idealism.

1320
Circula?ia modern? nu poate fi conceput? f?r? agen?ii de circula?ie care s? dirijeze traficul ?i f?r? semnele indicatoare necesare circula?iei. într-un fel similar, nici literatura ?i arta contemporan? nu s-ar putea orienta f?r? îndrum?rile criticii, deoarece criticii sunt un fel de agen?i de circula?ie ai literaturii.

1321
Excesul de lirism într-o lucrare artistic? modern? începe s? o volatilizeze.

1322
A îmbina savoarea lingvistic? cu densitatea epic? înseamn? a turna beton peste o coloan? frumoas? de arm?turi metalice solid împletite între ele.

1323
No?iunile de scriitor ?i condeier nu vor putea fi niciodat? sinonime. Condeierii se vor scriitori, pe când scriitorii nu vor s? fie socoti?i condeieri. Unul este me?ter, cel?lalt este calf?.

1324
Misoginul este, de obicei, un b?rbat ce-a iubit cândva excesiv o femeie care i-a r?spuns cu o indiferen?? excesiv?.

1325
Nimic nu se ?tie c? este adev?rat dac? nu a fost tip?rit sau difuzat în public pe alte c?i. Uneori vocea presei este vocea lui Dumnezeu.

1326
Crea?iunea despre care obi?nuiam s? afirm?m c? este des?vâr?it? nu este niciodat? definitiv? ci, mai bine zis, este - dac? s-ar putea spune a?a - o des?vâr?ire în proces de... supra-des?vâr?ire!

1327
Nimeni nu-?i poate aprecia cu obiectivitate talentul când ?i-l apreciaz? singur, din perspectiva propriilor criterii.

1328
Perfec?iunea artistic? nu înseamn? infailibilitate.

1329
Nim?nui nu-i place s? fie felicitat numai pentru c? sufer?.
Cartea este o lumin? care zboar? de la un suflet la altul, înc?lzindu-le ?i aprinzându-le.

1331
Credem greu adev?rurile care nu ne convin.

1332
Psihologia este instrumentul care cânt?re?te ?i m?soar? valoarea sufletelor omene?ti.

1333
Ne observ?m mai bine norocul când nu-1 avem ?i când acuz?m imediat inexisten?a lui, decât atunci când îl avem ?i când nu-l observ?m deloc.
De aceea ne plângem prea des de lipsa de noroc.

1334
Este în firea omului s? critice lesne lucrurile bune pe care nu le poate imita.

1335
S? fim convin?i c? de-a lungul vie?ii noastre mai mult pretindem ?i primim decât d?m.

1336
Deseori optimismul unora determin? pesimismul altora, tot a?a cum pesimismul unora determin? optimismul celorlal?i.

1337
Laudele prietenilor sunt valabile numai când ?i du?manul î?i recunoa?te meritele.

1338
Suntem considera?i simpatici ?i oameni de spirit atunci când povestim celor din jur despre defectele ?i prostiile noastre, dar ni se spune r?ut?cio?i ?i bârfitori antipatici dac? vorbim la fel despre al?ii.

1339
Iubesc cu ardoare trecutul numai oamenii care au avut într-adev?r un trecut glorios, dar care au ajuns uita?i de to?i în prezentul considerat de ei epoca ingratitudinilor. Iubesc cu speran?? viitorul oamenii care nu au nici un prezent eroic, nici un trecut glorios.

1340
De vreme ce universul nu are un centru propriu-zis, fiecare este liber s? se cread? centrul universului. ?i, la drept vorbind, de ce n-ar face-o?
C?ci, în realitate, chiar ?i este!

1341
Doi ochi v?d numai un col? din marele Adev?r, iar o sut? de ochi numai jum?tatea marelui Adev?r.

1342
Omul r?u care aduce deseori ve?ti bune este socotit om bun, iar omul bun care aduce câteodat? ve?ti rele este socotit om r?u, purt?tor de ghinion.

1343
Maximele bune, ca ?i inten?iile frumoase, dar neaplicate în practic?, sunt fapte moarte, iar faptele bune, ca ?i lucrurile frumoase rezultate din ele,
sunt maxime vii.

1344
Toate cuvintele ce-?i ies din inim? trebuie s? aib? forma ?i c?ldura inimii tale.

1345
Operele de art? care impresioneaz? sim?urile, adresându-li-se direct lor, f?r? dificult??i, sunt în mod explicabil mai gustate de majoritatea oamenilor decât acelea care se adreseaz? ra?ionamentelor. Ele se diger? mai greu. Dar facilit??ile nu îmbog??esc cultura nim?nui.

1346
Fapta este m?sura tuturor oamenilor, iar civiliza?ia este m?sura evolu?iei unei societ??i umane.

1347
Suntem aprecia?i numai în m?sura în care ne d?ruim sufletul celor din jur. Tr?im cu adev?rat numai atâta timp cât tr?im ?i pentru al?ii.
Restul vie?ii conteaz? mai pu?in.

1348
Când moare un om de seam? pare greu de crezut c? atunci ar putea s? cad? o stea de pe firmament, ci, dimpotriv?, c? în clipa mor?ii lui, se mai aprinde o stea acolo sus, ca un monument de lumin? pe cer.

1349
Numai greut??ile vie?ii ne pot ar?ta cât de slabi sau de puternici suntem. Obstacolele u?oare ne determin? s? ne mole?im ?i s? ne apreciem gre?it posibilit??ile.

1350
De prea multe ori p?rerile noastre au fost mai întâi p?rerile altora.

1351
Nu sta pe gânduri nedecis între imposibil ?i probabil.
Mizeaz? totdeauna pe probabil.

1352
Am observat c?, de fapt, copiii prefer? juc?riile simple, neînzorzonate ?i foarte pu?in mecanizate, deci nu pe acelea care imit? perfect obiectele mari. Motivul ar fi c? obiectele complicate nu mai las? nici un pic de Ioc jocului liber al fanteziei lor atât de bogat? ?i de mobil?, cu care ei simt nevoia s? îmbrace goliciunea juc?riilor simple. Aceast? manifestare infantil? fa?? de lumea exterioar? o p?str?m apoi fiecare din noi toat? via?a,
pân? la adânci b?trâne?i.

1353
Zeul r?zboiul, care cred c? poart? coarne ?i copite, este atât de avid de sânge încât nu s-ar mul?umi dac? ar înlocui apa tuturor m?rilor ?i oceanelor de pe glob cu sângele nostru, al oamenilor de pe întreaga planet?, sânge pe care ar vrea s?-l vad? t?l?zuind sub furtuni ?i uragane îngrozitoare, n?pustindu-se cu valuri uria?e sub un potop de fulgere dintr-un cer apocaliptic.

1354
Pacea este lini?tea vie?ii coborât? ca un înger din seninurile universului peste sufletele greu încercate ale oamenilor, f?cându-i s? în?eleag? cât? valoare poate avea zborul piezi? al unor fluturi albi ori al unor porumbei deasupra unei paji?ti înflorite,sc?ldat? de un râule?,lâng? care pasc lini?ti?i ni?te mielu?i frumo?i. ?i iat? c? acolo, sub razele vesele ale unei dimine?i de prim?var?, vezi cum alearg?,gâlgâind de râsete,ni?te copila?i descul?i. Pacea este morala ?i filosofia înalt? ce se poate desprinde privind acest tablou lini?titor!

1355
Prejudec??ile de ast?zi nu mai sunt prejudec??ile de ieri. Ele au evoluat atât de mult, ele s-au înnoit ?i s-au modernizat într-atâta, încât acum posed? un arsenal întreg de argumente sofisticate care s? le justifice oricând schimbarea la fa??. Totu?i esen?a lor este eroarea ?i de aceea o prejudecat? de ast?zi pare cu mult mai rea ?i mai nociv? decât o duzin? de prejudec??i vechi c?ci ea se poate r?spândi cu viteza fulgerului.

1356
Trebuie s? chibzuim o or? întreag? ast?zi pentru a putea prevedea o singur? clip? a zilei de mâine - ?i toat? ziua de mâine pentru a prevedea clipa de poimâine.

1357
Neîncrederile ?i b?nuielile reciproce dintre oameni sunt mun?ii ?i v?ile care despart întotdeauna pe oameni unii de al?ii.

1358
Ingratitudinea este umbra binefacerii.

1359
Iubirea dubleaz? imagina?ia omului ?i îi înjum?t??e?te spiritul de observa?ie. Ura le înzece?te pe amândou?.

1360
Argintul d?ruit din iubire pre?uie?te mai mult decât aurul d?ruit din interes.

1361
Via?a unui om nu trebuie judecat? doar dup? drumul mai lung sau mai scurt pe care l-a parcurs, ci ?i dup? viteza cu care omul ?i-a str?b?tut acest drum, precum ?i dup? num?rul popasurilor f?cute de el spre a construi edificii spirituale de-a lungul acestui traseu cu sens absolut unic.

1362
Puterea înso?it? de frumuse?e ?i de în?elepciune î?i împarte gloria cu ve?nicia.

1363
Când vrei s?-?i înfrun?i du?manul, bizuindu-te solitar numai pe puterea ta proprie, chiar dac? te ?tii mai puternic decât el, po?i fi totu?i înfrânt de acesta prin unirea lui cu al?i inamici de-ai t?i sau prin cine ?tie ce alte ?iretlicuri. Când îns? ?tii c? reprezin?i puterea poporului t?u pe care te bizui, c? în afar? de posibilit??ile tale acumulezi ?i o asemenea for?? imens?, atunci nu va exista alt? for?? în lume în stare s? te doboare ?i orice du?man te va ocoli cu team? ?i respect.

1364
R?bdarea este f?r? îndoial? un chin destul de mare, dar graba î?i poate aduce chinuri ?i mai mari.

1365
S? nu trecem totu?i cu vederea c? jur?mintele cele mai sfinte de �iubire ve?nic?" sunt fiicele cele mai îndr?gite ale uit?rii.

1366
Nimic nu se înveche?te atât de repede cum se înveche?te cultura unui om. Cel care era cult acum zece ani, dac? a r?mas cumva la nivelul culturii de atunci, ast?zi va ap?rea ca un ignorant ce risc? s? se acopere de ridicol la prima confruntare cu oamenii informa?i la zi.

1367
Vrei s? fii ocolit de oameni? împrumut?-i pe fiecare cu câte ceva...

1368
Când doi oameni care au fost rivali sau du?mani încep s? se stimeze, dac? cumva ajung s? se împrieteneasc?, atunci aceast? prietenie ar putea avea ?anse s? fie dintre cele mai durabile ?i mai adev?rate prietenii.

1369
Cui îi este mereu ru?ine de sine însu?i nu va mai avea ocazia s?-i fie vreodat? ru?ine de al?ii.

1370
Via?a ar trebui jertfit? numai pentru cineva sau ceva care într-adev?r pre?uie?te mai mult decât via?a ta. Totu?i, înainte de a se jertfi, nimeni nu st? s? calculeze care sunt diferen?ele de valori, nici foloasele ?i urm?rile jertfei, c?ci sacrificiile supreme f?cute cu calcul matematic ar fi o absurditate prea de tot.

1371
Nu bate calul s? fug? mai repede când vezi c? deja alearg?.

1372
A urca ?i a coborî treptele vie?ii sunt deopotriv? sacrificii. Când coborârea este silit? sacrificiul devine dublu.

1373
Cum este scopul a?a sunt ?i mijloacele: scopurile cinstite recurg la mijloace cinstite - ?i invers. Dar noi ?tim c? excep?ia confirm? regula.

1374
Sensibilitatea fiec?ruia îl face pe om mai bun. Cât de impresionabil e?ti,
atât de bun e?ti.

1375
Deseori emotivitatea se transmite ca ?i c?scatul. Sunt oameni care râd cu u?urin?? când îi v?d pe al?ii râzând, a?a cum plâng lesne când îi v?d pe al?ii plângând, de?i poate c? participarea la bucuria ?i durerea lor poate fi mai mult sau mai pu?in profund?. Dar sunt ?i oameni cu inima de piatr? pe care nu-i impresioneaz? nici o bucurie ?i nici o durere str?in?. Ei se apropie mai mult de familia robo?ilor decât de rasa uman?.

1376
Deseori cine gânde?te pu?in vorbe?te excesiv de mult.

1377
O floare înrourat? pare c? este trist? sau c?-?i surâde printre lacrimi.

1378
Florile plâng cu ochi de rou? pentru c? sunt trec?toare ca ?i oamenii.

1379
Se pare c? totdeauna sim?im mai mult decât putem gândi.

1380
O lun? de c?l?torii fructuoase în str?in?tate poate echivala cu un an de facultate.

1381
Ne impresioneaz? pu?in ?i credem greu durerile ?i necazurile pe care nu le-am tr?it niciodat?.

1382
De la o vreme nu mai suntem demni de puritatea ?i frumuse?ea naturii din jurul nostru.
Tic?los pare s? fie omul care nu a reu?it m?car o dat? în via?? s? iradieze pu?in? atmosfer? poetic? în jurul lui!

1384
Când fugi de cineva care-?i place, pentru c? te ab?ii s?-l iube?ti, de fapt atunci dovede?ti c?-l iube?ti mai mult. Urmarea va fi c? mai târziu îl vei c?uta cu ardoare. Dar va fi prea târziu.

1385
Ignor?m totdeauna sfaturile bune ale oamenilor r?i ?i ipocri?i.

1386
S? d?m sfaturi dup? cum este ?i omul, adic? dup? cum ?tim c? le va putea urma sau nu.

1387
Sinceritatea este curajul omului de a-?i deschide, pentru câteva clipe, ferestrele sufletului pentru a ne l?sa s?-i vedem tot ce are ascuns înl?untrul lui. Aceasta ar fi calea cea mai eficient? de aerisire real? a sufletelor noastre care, destul de des, au o atmosfer? toxic? înl?untrul lor.

1388
Culmile grele nu pot fi urcate decât prin serpentine abrupte.

1389
Nonvalorile sunt statui de ghea?? ce nu pot fi aduse în ambian?a termic? la care încep s? se toarne adev?ratele statui de bronz.

1390
L?ud?ro?ii fac tot posibilul ca s?-?i prezinte înfrângerile ca pe ni?te semi-victorii, spunând c? de fapt ei nici nu au urm?rit mai mult.

1391
Fructele cele mai gustoase au ?i ceva din parfumul florilor din care au provenit.

1392
Când vezi un om c?zut la p?mânt, s? alergi degrab? s?-l ridici, închipuindu-?i c? ai fi chiar tu cel c?zut ?i c? te ridici pe tine însu?i.

1393
Specificul na?ional ?i tradi?ia alc?tuiesc tulpina viguroas? care sus?ine cultura unui popor.

1394
Cu cât se nasc mai mul?i oameni, cu atât îmi piere sentimentul de singur?tate. Na?terea unui pui de om m? bucur? sincer tocmai din acest motiv.

1395
Totdeauna ar trebui ca fiecare s? pretind? societ??ii doar atât cât produce, nicidecum mai mult, cum se întâmpl? în majoritatea cazurilor. S?r?cia î?i are izvorul în pu?in?tatea aportului persoanei noastre la bun?starea societ??ii.

1396
Niciodat? moartea nu este o durere pentru noi, c?ci odat? trecu?i dincolo, se pare c? noi suntem decupla?i de la evenimentele din aceast? lume, fiind cupla?i cu universul unei alte dimensiuni, aproape necunoscute. Adev?rata durere va fi numai pentru cei pe care-i l?s?m în urma noastr?. Doar ei sunt vinova?i pentru atmosfera ap?s?toare de jale pe care ?i-o creeaz? singuri, uneori cu mijloace destul de artificiale.

1397
Clipele de la finele vie?ii sunt cele mai pre?ioase. într-o astfel de clip? ai vrea s? realizezi ceea ce nu ai putut realiza toat? via?a.

1398
Via?a este scurt? numai în raport cu goana noastr? spre fericire. Dac? am goni spre în?elepciune, mai mult ca sigur c? via?a ni s-ar p?rea destul de lung?.

1399
O singur? dat? moartea a dat via?? unui singur lucru viu: filosofia. Nu încape îndoial? c? prima reflec?ie filosofic? s-a n?scut din misterele mor?ii.

1400
Orice gând de argint, dac? nu I-ar opri lenea, ar deveni o fapt? de aur.

1401
Datorit? imperfec?iunii omene?ti via?a omului nu poate urma un drum absolut drept, ci unul de continu? c?utare, adic? zigzagat. Dar ?i fulgerul urmeaz? acela?i drum. Dac? ar urma alt drum mai drept, desigur c? ar lumina mai pu?in.

1402
Dup? ce ai f?cut o fapt? bun?, dac? începi s? o descrii, s? o comentezi ?i s? o justifici am?nun?it în fa?a tuturor, atunci, oricât de frumoas? ?i nobil? ar fi fost ea, îi reduci valoarea la jum?tate sau chiar la zero.

1403
Cine adun? toat? via?a numai bunuri materiale devine cel mai s?rac om din punct de vedere al bunurilor spirituale.

1404
Nu ?in s? spun c? via?a oamenilor ar fi neap?rat o pies? de teatru - via??-comedie, via??-tragedie sau via??-dram? - dar, oricum, ceva spectaculos ?i dramatic, combinând toate aceste genuri, exist? f?r? doar ?i poate în biografia fiec?ruia dintre noi. Devenind con?tien?i de acest lucru, cei mai mul?i urm?resc s? ob?in? aplauze la scena deschis?, numai c? vor avea dezam?girea s? constate c? aplauzele întârzie s? porneasc?; în schimb, o alt? categorie de oameni î?i tr?iesc via?a atât de firesc ?i de eroic, chiar f?r? s? ?tie, încât, indiferent c? existen?a lor anonim? este când mai tragic? ori când mai comic?, ea ar merita totdeauna aplaudat?. Dar, din cauza modestiei, tocmai ace?ti oameni î?i joac? rolul cu cortina tras?, iar noi pierdem scenele cele mai frumoase.

1405
Toate viciile se deghizeaz? sub haina unor necesit??i vitale ?i fire?ti, care sunt în realitate ni?te inutilit??i anormale, absurde ?i mortale.

1406
Unii oameni valoro?i sunt st?pâni?i de vicii ru?inoase la antipodul c?rora înfloresc virtu?ile glorioase.

1407
Viciile marilor personalit??i ne-au ap?rut totdeauna ca ni?te virtu?i reprobabile.

1408
Viciile sunt dulci la începutul lor ?i amare la sfâr?itul lor.
Virtu?ile sunt amare la început ?i dulci la urm?.

1409
Lenea este o intrus? care caut? adesea s? strice prietenia dintre dorin?? ?i voin??.

1410
Abilitatea este lubrefiantul tuturor ac?iunilor.

1411
Taie cureaua de transmisie ?i roata abuzurilor va înceta s? mai striveasc?.

1412
S? amân?m a spune adev?rul acolo unde sim?im c? ar putea aduce mari nenorociri sau s?-l punem pe un necunoscut s?-l comunice dup? ce momentul critic a trecut.

1413
Via?a, teama de moarte, dorin?a de moarte, bun?tatea, r?utatea, iubirea, ura, n?zuin?a, voin?a, ac?iunea, lenea, viciul, virtutea, admira?ia, invidia, lingu?irea, orgoliul, indiferen?a, sacrificiul, bucuria, triste?ea, durerea, decep?ia, exaltarea, reculegerea - iat? numai câteva �celule" din care este alc?tuit sufletul omenesc, complexul suflet omenesc, atât de concret ?i atât de invizibil totodat?. Orice om le are pe toate, dar nu în aceea?i cantitate, profilul sufletesc conturându-se din predominante ?i dintr-o ordine mai mult sau mai pu?in simetric? a lor. Dup? împrejur?ri, fiecare parte component? poate intra în rezonan?? cu alte p?r?i similare ale altui suflet, imprimând, în acele momente, caracteristica dominant? a eului persoanei respective, specific? fiec?ruia. Nu-mi pot închipui altfel sufletul nostru, dac? este vorba s?-mi concretizez no?iunea lui abstract?.

1414
Imposibilul a început s? devin? un arhaism care face parte mai mult din vocabularul celor slabi. în nici un caz omul secolului nostru ?i al celor viitoare nu va mai zice �imposibil", decât doar atunci când glume?te sau când refuz? s? fac? ceva.

1415
Cei r?i sunt totdeauna mai temu?i decât cei buni datorit? abilit??ii cu care ac?ioneaz?. De aceea oamenii valoro?i ar trebui s? fie de dou? ori mai abili decât oamenii r?ut?cio?i.

1416
Nebun este acel care încearc? s? g?seasc? logica absurdului, dar mai nebun cel care încearc? s? foloseasc? absurdul în locul logicii.

1417
Paradoxul nu are nimic absurd, nimic ira?ional între un enun? contradictoriu ?i opusul lui perfect demonstrabil. EI este numai o r?spântie principal? a logicii, deci principalul nod de comunica?ie al ei, unde î?i po?i da cu greu seama c? toate c?ile adev?rate par false ?i c? toate c?ile false par adev?rate.

1418
Dac? to?i oamenii din lume ar fi uni?i, dac? to?i ar fi de acord între ei, atunci omenirea ar putea schimba pân? ?i sensul de rota?ie al P?mântului, f?când ca soarele s? r?sar? la apus ?i s? apun? la r?s?rit - atât de mare ar fi for?a unirii ?i a concordiei dintre oameni.

1419
Critica trebuie adaptat? la dialectic? ?i nu dialectica la critic?.

1420
Adev?rul nu lumineaz? numai înainte, ci ?i în urm?.

1421
S? nu dai niciodat? ocazia s? m?rturise?ti adev?rul cu lacrimi de vinov??ie în ochi.

1422
- Ce este Adev?rul?
- Este ceva mai mare decât universul! Ceva mai str?lucitor decât toate astrele luate la un loc...
- Atunci Adev?rul este Dumnezeu?
- Nu. Adev?rul este numai o mic? parte din Dumnezeu!
-
1423
Admira?ia depinde mai întâi de cultur?, abia apoi de gusturi.

1424
Prin ideile celor care au fost ne urc?m spre ideile celor care sunt. în?elep?ii disp?ru?i ne ajut? deseori mai mult decât cei în via?a.

1425
Oamenii de care nu ai nevoie ?i care nu te pot ajuta cu nimic, totdeauna sunt mai s?ritori la nevoie decât cei de care într-adev?r aveai nevoie. Ei î?i apar cel mai des în cale ?i când ai, dar ?i când nu ai nevoie de vreun ajutor.

1426
M?rinimia este un compendiu al puterii ?i al în?elepciunii omene?ti.

1427
A? vrea s? g?sesc, în secolul acesta, pe omul îndurerat sincer de suferin?ele altor oameni total necunoscu?i lui, pe un om care nu ?i-ar putea savura propria lui fericire decât atunci când ar sim?i c? ?i al?ii sunt ferici?i ca el. A? vrea s? g?sesc pe omul care este bucuros numai atunci când poate ajuta dezinteresat pe altul, ferindu-se de v?zul lumii. Ca Diogene, caut demult un asemenea om cu lumânarea, ziua ?i noaptea.
Nu se poate s? nu-l g?sesc într-o zi.

1428
Înainte de a ne ar?ta ce ?tiu ei s? fac?, oamenii ale?i au darul de a p?rea foarte neînsemna?i.

1429
Comitem o mare eroare când afirm?m c? este atins de o ambi?ie morbid?, atât cel însetat de orgoliul m?ririi cât ?i cel însetat de realizarea unei idei morale, pline de noble?e sau de însu?irea unei mari înv???turi. Unul este individul înfumur?rilor pure, cel?lalt al aspira?iilor pure.

1430
Cumplit îi chinuie natura pe cei slabi în talente ?i tari în ambi?ia de a ?i le etala cu orice pre?! Dac? mai au ?i o brum? de cultur?, apoi s? te ?ii... Asemenea pseudotalente vor chinui f?r? mil? pe cei din jur, pân? la ultima lor suflare.

1431
Amân?m lucrurile de azi pe mâine ca s? d?m impresia c? prelungim ziua de azi în cea de mâine - spre a nu îmb?trâni a?a curând, zicem noi.
Dar îmb?trânim tocmai pentru c? le tot amân?m.

1432
Anii care au trecut înghit cu tot mai mult? l?comie anii care vin.

1433
Ai dreptul s? folose?ti chiar ?i mijloacele cele mai nepermise pentru a-?i salva via?a proprie sau via?a tovar??ilor t?i când ea este pus? în mare pericol de du?mani.

1434
Cel care întinde mâna s?-?i ia de pe mas? m?nu?a uitat? lâng? un ban str?in de aur, are toate ?ansele s? fie acuzat imediat de inten?ii rele, chiar dac? nu a v?zut banul, ci doar m?nu?a lui.

1435
Ordinul este glasul autorit??ii; disciplina - ecoul ei.

1436
Cea mai mare avere din lume este tot în?elepciunea. Cel mai bogat diamant din lume nu pre?uie?te nici cât un singur miligram din creierul unui om în?elept.

1437
Pentru ac?iunile noastre, ziua de ast?zi este totdeauna mai potrivit? decât ziua de mâine, chiar ?i pentru motivul c? ziua de mâine s-ar putea s? fie ultima sau, în orice caz, mai aproape de ultima.

1438
Nu ai dreptul s? b?nuie?ti ceva r?u sau pe cineva c? a f?cut ceva urât pân? nu cuno?ti cel pu?in jum?tate din mobilul faptelor.

1439
Copil?ria este singura vârst? permanent? a omului la care ne raport?m mai mereu existen?a. De fapt, ea nu-1 p?r?se?te niciodat? pe om, nici în cele mai adânci b?trâne?i. Atâta doar c?, odat? cu vremea, copil?ria se ascunde în cotloanele tot mai adânci ale sufletului nostru, de unde izbucne?te când ?i când la lumin? în clipele senine sau în cele de profund? nostalgie.

1440
Pentru a-i sc?pa de prostie, trebuie s? le faci pro?tilor uneori binele cu sila. Mai târziu, unii dintre ei î?i vor mul?umi.

1441
A?a cum medicina vindec? r?ul cu venin, în?eleptul extrage binele din orice r?u.

1442
Amarul se ob?ine uneori din dulcele concentrat la maximum.

1443
Cine este nebun s? mângâie o viper? când o vede preg?tit? s? sar??
Caracterul omului se poate schimba numai în dou? feluri: în bine - când îl schimb? cultura - ?i în r?u - bog??ia.

1445
Fugi de cei nelegiui?i ?i de sfaturile lor, chiar dac? ?i-ar spune cineva bine inten?ionat c? sunt sfaturile cele mai bune!

1446
Dup? o nenorocire mare, o bucurie, oricât de mare, va p?rea neînsemnat?.

1447
Calit??ile se altereaz? dac? nu sunt împrosp?tate mereu cu vorbe ?i fapte bune.

1448
S-au v?zut criminali care plâng în timp ce-?i omoar? victima, f?cându-?i crima abominabil?. Dar sunt al?ii care o schingiuiesc ?i o omoar? râzând, iar ace?tia sunt cei mai feroce ?i mai periculo?i criminali.

1449
Familia, p?rin?ii - sunt r?d?cinile caracterului; ?coala creeaz? tulpina lui, iar însu?irile ulterioare sunt roadele efortului individual.

1450
Când stâncile grele cad, firele u?oare de praf se ridic? în acela?i loc.

1451
Dup? ce ai g?sit, mai caut?. Vei mai g?si!

1452
Celebritatea este capricioas? ca o femeie. De geaba e?ti tu îndr?gostit de ea ?i o cau?i cu înfrigurare, dac? ea nu este îndr?gostit? de tine ?i te ocole?te!

1453
Nu am fi auzit nimic despre p?duchii vulturilor dac? nu ar fi existat vulturi.

1454
Uneori îi min?im pe oameni spre a-i încuraja s? m?rturiseasc? adev?rul.

1455
Când izbucne?te o mare primejdie, din o sut? de în?elep?i abia unul dac? va mai putea s? chibzuiasc? clar ?i cu sânge rece. Nu to?i oamenii în?elep?i sunt ?i curajo?i. A fi în?elept ?i viteaz nu-i tot una.

1456
Nechibzuin?a este mama tuturor nenorocirilor.

1457
Studiind mult timp un om, vei constata la un moment dat c? ai ajuns posesorul cheii lui suflete?ti, singura cheie, de altfel, cu ajutorul c?reia reu?e?ti s?-i deschizi oricând por?ile bine ferecate ale sufletului s?u.

1458
Teancurile crescânde de bani câ?tiga?i în mod necinstit sunt trepte sigure c?tre închisoare.

1459
Fiecare om drept este paralela altui om ca ?i el. Datorit? liniei vie?ii lor cu multe meandre, oamenii strâmbi, într-un fel sau în altul, au totu?i puncte comune în care se întâlnesc ?i care îi sudeaz?.

1460
Te comp?time?te sincer numai omul care a tr?it acela?i necaz.

1461
Nu va ?ti niciodat? ce este iubirea tân?ra care, stând în bra?ele unui b?rbat, întinde mâna s?-l mângâie pe altul, privind dr?g?stos în ochii celui de al treilea ?i intrând în vorb? cu cel de al patrulea ca s?-i transmit?, prin el, s?rut?ri celui de al cincilea...

1462
?i un fulg ?i se va p?rea greu ca o piatr? de moar? dac? te sile?te cineva cu încrunt?ri ?i cu for?a s?-l mu?i din locul lui, iar o piatr? de moar? o vei duce ca pe un fulg dac? faci aceasta din propria-?i voin?? sau când te roag? cineva cu o voce dulce s? o faci.

1463
Cine, fiind învinuit pe nedrept, se teme chiar ?i atunci când are con?tiin?a curat?, dovede?te c? este un om slab, care, de fric?, ar putea s?-?i încarce con?tiin?a sau s? fac? pe dat? o prostie colosal?, numai spre a nu fi câtu?i de pu?in b?nuit de ceva r?u ?i s? nu par? cumva c? ar fi un om necinstit. Asemenea oameni sunt corec?i în via?? nu datorit? con?tiin?ei, ci gra?ie fricii.

1464
Oamenii care au mania contrazicerii vor fi considera?i întotdeauna ca ni?te înfumura?i incorigibili, probând mai degrab? un caracter morbid decât o proast? cre?tere. Din pricin? c? vor s? treac? pretutindeni, cu orice pre?, atoate?tiutori, ei sunt ocoli?i de oamenii serio?i.

1465
Inima se las? totdeauna prima convins?; spiritul în?elepciunii totdeauna ultimul.

1466
Dac? din o mie de adev?ruri mari pe care le-a afirmat gânditorul, unul singur este defectuos, piramida în?elepciunii lui apare supus? pericolului de a se d?râma, prin faptul c? o bucat? de la temelia ei s-a sf?râmat.

1467
Noi avem un ra?ionament terestru care este mai mult valabil aici pe Terra decât în spa?iul cosmic ori pe suprafa?a altor planete, în alte presupuse lumi, a?a cum un bilet passe-partout, valabil în toate direc?iile cu mijloace de locomo?ie terestre, nu mai poate fi deloc valabil cu mijloace de locomo?ie cosmice.

1468
Nu trebuie c?utat concretul în abstract, ci abstractul în concret.

1469
Darurile se dau dup? cum pare ?i omul. Totdeauna oamenilor de seam? li se dau daruri de seam?.

1470
Pentru o minte în?eleapt? nu exist? nimic invizibil care s? nu-?i fac? sim?it? cât de cât prezen?a.

1471
Vorbe?te totdeauna despre cunoscu?i ca ?i cum ai ?ti c? ei se afl? ascun?i în spatele t?u, de unde ?i-ar putea auzi oricând toate cuvintele.

1472
Dac? am ?ti c? ne-au mai r?mas doar dou? zile de tr?it, ne-am purta în acele zile cu atâta demnitate încât nu ne-am mai recunoa?te pe noi în?ine ?i am avea poate impresia c? am nimerit din gre?eal? în pielea altuia. Cine sus?ine invers, spunând c?, dimpotriv?, în asemenea cazuri, cel proscris ?i-ar tr?i via?a din plin, chiar din primele clipe ?i-ar da seama c? nu ar putea face a?a ceva ?i ?i-ar schimba imediat comportamentul impunându-?i un regim decent de introspec?ii interioare ?i medita?ii profunde. Dar... ce-ar fi s? ne închipuim chiar acum acele dou? zile limit? ?i s? le prelungim apoi la infinit în zilele urm?toare, aplicând pe loc �comportamentul de alert?"...

1473
Eu sunt în fiecare din voi ?i fiecare din voi m? reprezenta?i într-un fel pe mine. V?d asta din toat? bun?tatea ?i r?utatea voastr?.

1474
A descoperi mai înseamn? a da la iveal?, din lucruri cunoscute, am?nunte cu totul necunoscute, pe care înainte nu le b?nuise nimeni.

1475
Desp?r?irea definitiv? a dou? fiin?e care se iubesc le apropie de moarte cu înc? o jum?tate de via??.

1476
Desperarea este durerea turbat? care nu mai poate respira decât prin r?cnete.

1477
Grijulii cum sunt, oamenii au început s? se team? nu numai de soarta Terrei poluate, ci chiar ?i de soarta... întregului univers! De viitorul acestuia din urm? unii se îngrijoreaz? chiar mai mult. Se zice c? la o conferin?? ?tiin?ific? ?inut? de un astronom despre Soare, în fa?a unui public divers, conferen?iarul a spus: �Peste 25 de miliarde de ani Soarele nostru nu va mai fi ceea ce este acum. Va fi ca ?i mort, iar via?a de pe Terra va disp?rea complet!" �Peste câ?i ani?" a s?rit ca ars un auditor din sal?, ?inând mâna în dreptul inimii. �Peste 25 de miliarde de ani", a repetat astronomul. �Vai, ce m-am speriat!", s-a lini?tit cel curios. �Credeam c? a?i spus c? peste 25 de milioane de ani..."

1478
Care va fi oare destinul destinului, dac? omul modern unelte?te pe toate c?ile s?-l detroneze?

1479
Modestia este deseori confundat? cu incapacitatea.

1480
Necesitatea necesit??ilor, toate sunt o necesitate! Chiar ?i de?ert?ciunea eclesiastului, blamat? de mii de ani, este tot o necesitate, precum via?a ?i moartea, binele ?i r?ul, frumosul ?i urâtul, c?ldura ?i frigul, ziua ?i noaptea, toate, absolut toate cele existente sub soare sunt o necesitate indispensabil? omenirii! Din lupta dintre ele izvor?sc mi?carea, via?a, progresul, corectitudinea. Nimic nu pare zadarnic aici în lumea noastr?, nimic nu este f?r? rost, totul - mai cu seam? r?ul - este, la urma urmelor, el însu?i necesar, fiind f?cut de Dumnezeu s? stimuleze inteligen?a omului, bun?tatea lui, aspira?ia uman? spre des?vâr?ire.

1481
Reaua dispozi?ie a unui om bun este totu?i de temut.

1482
A nu dori înseamn? a nu avea.

1483
Dac? vrei s?-l pierzi pe cineva, investe?te-1 cu cât mai multe puteri.

1484
Universul este cel mai mare adev?r vizibil... universal.

1485
O iubire poate fi totdeauna contrar? altei iubiri.

1486
Adev?rul chiar dac? este privit de sus, pare totu?i imens.

1487
Uneori pe oamenii adev?ra?i îi recuno?ti ?i dup? indivizii de care au curajul s? se despart?.

1488
Avem dou? mâini ?i o gur? ca s? muncim de dou? ori mai mult decât mânc?m.

1489
Nu este jignire mai dureroas? decât un cadou f?cut cu toat? dragostea ?i refuzat cu toat? indiferen?a.

1490
Prostia face ca omul s? fie r?u, iar r?utatea face ca omul s? fie prost.

1491
Deseori bun?tatea na?te bun?tate, iar câteodat? supra-bun?tate.

1492
Dup? ce dispare un om simplu, dar de caracter, nu r?mâne din el decât amintirea caracterului ?i a bun?t??ii lui.

1493
Cu caracterul t?u nu te na?ti tu; cu el s-au n?scut mai întâi p?rin?ii t?i, dar depinde mult de ei cum, cât ?i în ce fel ?i I-au transmis.

1494
Omul real, omul lipsit de falsitate, este cel observat prin surprindere.

1495
Este imposibil ca omul curajos s? nu posede ?i o mul?ime de alte virtu?i morale de baz? ale vie?ii.

1496
În cercetarea ?tiin?ific? este necesar s? existe tot atâta curaj ca într-o b?t?lie care trebuie câ?tigat? pe teritorii cât mai vaste, cu pierderi cât mai pu?ine.

1497
Curajul se educ? întâi prin recunoa?terea sl?biciunilor, apoi prin înfrângerea lor. Curajul fizic - curajul eroic - izbucne?te numai dup? educarea complex? a curajului moral.

1498
Voio?ia molipsitoare r?mâne preferabil? amabilit??ii. Amabilitatea poate fi mai degrab? un protocol, o deprindere înv??at? în societate. Voia bun? deriv? dintr-o stare sufleteasc? spontan?, care reflect? totdeauna un suflet s?n?tos ?i o minte ager?.

1499
Cuvintele ?i ideile sofisticate, amestecate cu pu?in talent, produc indigestii intelectuale greu de suportat.

1500
A îndatora pe cineva pentru a ob?ine mai târziu favoruri se dovede?te totu?i o mic? pung??ie care ar trebui pl?tit? cum se cuvine.

1501
Deoarece du?manul este responsabilul voluntar cu înregistrarea defectelor noastre, pe care ni le contabilizeaz? totdeauna cu sfin?enie, nu stric? s?-l consult?m când ?i când, direct sau indirect, pentru a putea începe r?zboiul cu cele din capul listei lui.

1502
Deprinderile sunt rezultatul unor program?ri disciplinate care func?ioneaz? zi de zi.

1503
Dispre?ul manifestat prin priviri fulger?toare, dublate de t?cere, pare într-adev?r ucig?tor. Atunci ochii trimit fulgere, iar t?cerea tun? peste capul vinovatului.

1504
Divor?ul este rezultatul unui altoi nepotrivit care nu s-a prins ?i care nici nu are ?anse s? se mai prind? vreodat?. Ar fi o absurditate ca s?-l sile?ti s? rodeasc?. Unica solu?ie r?mâne încercarea unui nou altoi care s? r?mân? valabil.

1505
Trebuie s? fim siguri c? numai c?s?toria monogam? ?i heterosexual? singur? r?mâne piedestalul societ??ilor viitoare. Sociologii care cer libert??i sexuale nelimitate, militând pentru poligamie, poliandrie ori pentru c?s?torii între homosexuali trebuie condamna?i cu asprime ?i trecu?i în rândul criminalilor, întrucât vor s? întoarc? societatea omeneasc? în urm? cu mii de ani, la nivelul de hoard? s?lbatic?.

1506
Simpatia pentru sexul opus este primul pas spre dragoste ?i ultimul pas al obiectivit??ii.

1507
Cea mai mare nedreptate este s? recuno?ti c? cineva are dreptate ?i totu?i dup? aceea s?-l pedepse?ti.

1508
Omul cu adev?rat iubitor de dreptate ?i de adev?r ia parte chiar ?i du?manului s?u dac? vede c? acesta a fost crunt nedrept??it.

1509
Nu-i recunoscut?, nu-i nici durabil? ?i nici impun?toare decât dreptatea înarmat? cu tot ce trebuie ?i chiar agresiv? cu cei nedrep?i.

1510
Când du?manii se împac? între ei pentru a se coaliza împotriva ta, trebuie s?-?i dublezi imediat num?rul prietenilor.

1511
Oare îl putem ierta pe acela care nu a vrut s?-l ierte pe altul pentru aceea?i gre?eal??

1512
Cu du?manul s? nu te împaci pân? ce nu declar? c? î?i recunoa?te dreptatea de care ai fost frustrat, iar dac? el are dreptate caut? tu împ?carea cu el.

1513
Cine abuzeaz? de justi?ie cunoa?te for?a ei; cine abuzeaz? de for?? cunoa?te justi?ia.

1514
Exemplul - aceast? înv???tur? prin fapta practic? - este alfabetul universal al procesului instructiv-educativ, în mare m?sur? contagios, mai ales când posed? o frumuse?e a lui original? ?i util?, când posed? caracteristicile aplicabilit??ii într-un domeniu practic al vie?ii; exemplul viu, exemplul analitic sau exemplul sintetic, nu va putea fi înlocuit nici chiar de prelegerea minunat? a tuturor oratorilor str?luci?i care ar vorbi vreodat? magistral despre acel capitol al educa?iei de unde a fost ales.

1515
Insulta este un cu?it invizibil pe care vr?jma?ul ?i-1 r?suce?te cu vorbe otr?vite în inim?.

1516
Exist? ?i o insolen?? plin? de bun? cuviin?? care se pare c? place tuturor.

1517
Dac? unui ho? de meserie de abia ie?it din închisoare, îndelung calificat în spargeri ?i furturi de pomin?, i te adresezi cu un ton serios ?i solemn cam în astfel de cuvinte: �Omule, ?tiu c? e?ti un escroc inteligent, care tr?ie?te numai din furti?aguri, dar, cu toate acestea, uite, eu am încredere mult? în p?r?ile tale nobile, ?i bizuindu-m? pe ele, îndr?znesc s? te rog ceva care nu a? ruga nici pe cel mai bun prieten al meu... Iat? ce vreau s? te rog: ?ine teancul acesta mare de bani (eu ?tiu exact câ?i sunt) ?i du-1 de urgen?? lui cutare ?i, odat? cu banii, transmite-i ?i mul?umirile mele, împreun? cu toate scuzele c? nu am putut veni personal spre a-i înapoia..." Dac? i-ai vorbi astfel chiar ?i celui mai mare tic?los, el întâi te va asculta cu neîncredere, oarecum nedumerit, dar va fi atât de mândru de confiden?a unic? pe care i-o rezervi, va fi atât de uluit, încât te va servi mai prompt decât un om cinstit. Aceasta pentru c? încrederea ne oblig? s? ne sim?im cu adev?rat oameni integri.

1518
Înfrânarea este ancora aruncat? pentru ca s? nu se r?stoarne corabia în timpul furtunii. Cine s-a înfrânat la timp ?i-a înconjurat fiecare p?cat cu zece virtu?i.

1519
Epoca modern? ?i-a b?tut capul ca s? experimenteze fel de fel de libert??i: de colivie, de volier? ?i de ?arc. Un singur lucru a evitat a face: s? lase pu?in întredeschis? u?a acestor libert??i.

1520
Delicate?ea afirm? c?, în ceea ce prive?te secretele ?i intimit??ile omului, sunt atât de multe întreb?ri nepermise, încât curiozit??ii i-a fost greu s? nu apeleze la brutalitate.

1521
Prostul prefer? s? le?ine de râs când aude glumele le?inate ale altui prost, decât s? asculte vorbele bune ale unui în?elept.

1522
Câteodat? mita e ca dinamita.

1523
Cine descifreaz? strategia du?manului este ca ?i înving?tor.

1524
Când în?elepciunea se odihne?te o clip?, prostia îi ia imediat locul.

1525
Multe trebuie s? înve?e omul ca s? poat? s? se dezve?e!
Dreptatea judec? cu gramul ?i pedepse?te cu tona.

1527
Gura se spurc? mâncând lucruri stricate sau gr?ind vorbe stricate; ochii v?zând lucruri stricate, iar urechile auzind lucruri stricate. Când toate aceste organe simt nevoia de a consuma numai stric?ciuni, individul însu?i devine o cloac? de dejec?ie a tuturor descompunerilor fizice ?i morale, de care nu se mai poate apropia nici un om cu bun sim?.

1528
Preferin?a este marea inamic? a obiectivit??ii.

1529
Jur?mintele în dragoste dureaz? ceva mai pu?in decât dragostea.

1530
Când te laud? un tic?los nu te mai respect? nimeni.

1531
Lauda care folose?te fraze lungi, venite prin trâmbi?e de aur, pare laud? pl?tit?. Numai lauda scurt?, zgârcit? în vorbe, pare totdeauna dreapt?.

1532
Lingu?irea este prologul invidiei, al urii ?i al tr?d?rii.

1533
Luxul exagerat este o extravagan?? a trupului în dauna spiritului.

1534
Manierele au avantajul c? sunt apreciate chiar ?i dac? ?tii s? le simulezi.

1535
Totdeauna ceea ce este minimum material lunge?te necazurile; ceea ce este maximum scurteaz? fericirea ?i via?a. Numai media material?, m?sura de mijloc, cump?tarea în via??, lunge?te via?a ?i scurteaz? necazurile.

1536
Mânia poporului, ie?it? din dreptate, va fi totdeauna explicabil?, potolindu-se numai când dreptatea este repus? integral în drepturile ei.
Frumuse?ea ?i ra?iunea trebuie s? dea tonul modei vestimentare ?i nu invers.

1538
A fi mândru ?i modest în acela?i timp, nu se poate. Cine încearc? s?-?i acopere mândria cu modestia va deveni ridicol.

1539
În fa?a laudelor trebuie s? devenim surzi.

1540
Munca sus?inut? de toat? tehnologia modern? este puternicul motor al civiliza?iei. Dac? am renun?a acum la tehnologia finelui de secol, ne-am trezi mai curând decât credem la nivelul societ??ii feudale, de unde am pornit acum câteva sute de ani.

1541
Nerecuno?tin?a este un amestec cras de b?d?r?nie cu lipsa de con?tiin??.

1542
Odat? pierdut, numele bun se transform? în prost renume.

1543
Zgârcitul î?i face pân? ?i u?a mai strâmt? ca s? nu încap? prea mul?i pe ea.

1544
Multe obiceiuri sunt absurde ?i f?r? nici un folos, din care cauz? ar trebui s? ne rezerv?m fiecare dreptul de a nu le accepta sau de a le respinge imediat.

1545
S? nu transform?m în obi?nuin?? decât ceea ce este frumos ?i util.
Orice bizarerie va trebui alungat? din habitudinile noastre diurne.

1546
Nu trebuie confundat? obr?znicia cu îndr?zneala. Obraznicul se înfige la ceva bun ca s? ?i-l însu?easc? sau vorbe?te cu duritate - ?i r?u face -, îndr?zne?ul se înfige la ceva r?u spre a-l respinge ?i, bineîn?eles, c? procedeaz? foarte bine. El nu se bizuie pe obr?znicie ci pe un curaj autentic.

1547
Sex-appealul nu-l po?i fabrica în mod artificial. Trebuie s? te na?ti cu acest spirit charismatic, cu acest lipici natural, cu acest �vino-ncoace�...
Cu el este ca ?i cu inteligen?a: o ai sau nu o ai!

1548
Toate talentele ?i toate calit??ile fizice ori intelectuale cu care te-a dotat natura sunt absolut nule ?i neavenite dac? nu e?ti în primul rând om de omenie.

1549
Mama este monumentul cel mai sfânt ?i mai scump al omenirii.

1550
Oamenii care nu au copii tr?iesc doar o singur? via??.

1551
Fantasticul are o singur? lege: s? nu fie supus legilor logicii prea severe, ferindu-se tot odat? de elucubra?ii prea deplasate.

1552
A ?ti s? accelerezi oamenii, s?-i iu?e?ti ?i s?-i dinamizezi f?r? a-i for?a, f?r? a-i teroriza - este o art? demn? de un mare strateg sau de un pedagog-vr?jitor. Avem nevoie de asemenea speciali?ti pretutindeni.

1553
Pilda a fost totdeauna un magnet care a atras la un pol faptele ?i a respins la cel?lalt pol vorbele.

1554
Polite?ea poate fi considerat? ca un alfabet alc?tuit din anumite gesturi, cuvinte ?i coduri destul de conven?ionale uneori, pe care omul cel mai cult, necunoscându-le în toate subtilit??ile lor, poate fi perceput de societatea elevat? ca un primitiv inteligent de care în cele din urm?
se dispenseaz?.

1555
Pref?c?toria este modalitatea de a sc?pa dintr-o curs? ori de a ademeni pe cineva într-o curs?.

1556
Speran?a cre?te din r?bdare.

1557
Cine s-a r?zbunat a declan?at un perpetuum mobile.

1558
Nu-l respect?m niciodat? pe acela pe care nu-1 respect? nimeni.

1559
R?bdarea este procesul lent în cursul c?ruia se cimenteaz? caracterul uman ce va acumula în el for?e neb?nuite.

1560
Oamenii mari sunt rezultatul unor r?spunsuri prompte ?i în?elepte pe care ei I-au dat la timp în via??.

1561
Ce eforturi lamentabile depun unii pentru a p?rea spirituali ?i cât de perfect reu?esc ei atunci s? devin? ridicoli!

1562
Hohotele prelungite sunt caricatura râsului ?i par cu atât mai b?d?r?ne?ti ?i mai necioplite cu cât sunt mai afectate ?i mai f?r? motive serioase de râs.

1563
Zâmbetul ingenuu pe o fa?? frumoas? sfin?e?te ?i lumineaz? toate lucrurile din jur.

1564
Felul cum râde omul ÎI arat? cât de prost sau inteligent este.
Altfel spus, arat?-mi cum râzi ca s?-?i spun cine e?ti!

1565
Obrazul omului este ecranul pe care con?tiin?a proiecteaz? lumina ro?ie a ru?inii ca un semn de stop pus înaintea unei gre?eli deconspirate.

1566
Cine afl? secretele du?manului l-a învins! Dar, în aceea?i m?sur?, cine-?i afl? secretele tale, te-a f?cut deja robul lui!

1567
Precum David l-a învins pe Goliat, la fel, prin discre?ie, cel slab îl poate învinge pe cel puternic ?i l?ud?ros care, fiind prea încrez?tor în for?ele lui, nu se teme s?-?i dea în vileag secretele cele mai importante chiar dac? în ele se afl? jum?tate din puterea sa.
De obicei, oamenii mici au secrete morale mari.

1569
A p?stra un secret de stat înseamn? a-?i p?stra capul. Cine vinde un asemenea secret î?i va pierde în primul rând capul a?a cum ?i-a pierdut înainte con?tiin?a ?i inima.

1570
Glumele bune trebuie spuse pe tonul cel mai serios, dar nu trebuie luate niciodat? în serios.

1571
Dup? o mustrare aspr? f?cut? pe un ton dur, va trebui s? dai ?i un sfat prietenesc pe tonul cel mai dulce.

1572
Cine sf?tuie?te pe nebuni cu lucruri bune, acela risc? totu?i s? nu scape totdeauna teaf?r din mâinile lor.

1573
Sinceritatea prea mare asupra personalit??ii tale î?i d? adesea alura unui prost sau, în cel mai fericit caz, a unui naiv extrovertit.

1574
Uneori o vorb? bun? face chiar mai mult decât o fapt? bun?.

1575
Când un ?ef de stat este iubit de popor, înseamn? c? este un adev?rat patriot ?i ?tie s? comande poporul de care ?i el ascult?. Mai înseamn? c? iubirii lui unice fa?? de cei pe care îi conduce i se r?spunde cu milioane de iubiri patriotice.

1576
Cine nu ?tie s? numere pân? la o sut? în gând atunci când are nervi ?i când este gata s? explodeze de furie nu va ?ti nici s? st?pâneasc? pe al?ii.

1577
Suntem mai de grab? admiratori platonici ai drept??ii decât oameni drep?i.

1578
Ca s? fii cu adev?rat virtuos, trebuie s? fii în primul rând anonim. Când e?ti deja celebru, e?ti nevoit mai mult s? pozezi f?când pe virtuosul.

1579
Când critic?m gre?elile altora, este nevoie s? folosim cât mai pu?ine cuvinte, cam tot atâtea câte ne-ar trebui atunci când am vrea s?-i l?ud?m.

1580
Vorbele urâte pe care ?i le arunc? so?ii reciproc în fa?a copiilor atunci când se ceart?, se opresc ca ni?te lovituri veninoase de pumnale date cu putere în sufletele lor, traumatizându-i pentru toat? via?a pe ace?ti martori pe cât de nevinova?i pe atât de receptivi.

1581
O încurajare venit? din partea unei personalit??i competente conteaz? mai mult decât un ajutor material direct.

1582
Nimeni nu încurc? lumea mai bine decât omul entuziast f?r? talent ?i f?r? sim? practic în fa?a lucrului care-l entuziasmeaz?.

1583
Am cunoscut un tân?r inteligent care, pe când era student, obi?nuia s? spun?: abia a?tept s? termin ?coala, ca s? m? pot apuca ?i mai serios de înv???tur? ?i s?-mi cultiv sufletul ?i cu alte informa?ii folositoare mie, pe care toate ?colile s-au sfiit s? mi le ofere.

1584
Milenii de-a rândul, necunoscutul a terorizat pe oameni mai mult decât neadev?rul. Spre a sc?pa de teroarea necunoscutului, unii oameni ?i-au g?sit în ?tiin?? aliatul cel mai eficace ?i cel mai credincios în lupt? cu cauza cauzelor, iar al?ii în astrologie ?i în divina?ii. Dar acestea din urm? întotdeauna le-a cam jucat feste.

1585
Claritatea este mai degrab? însu?irea lucrului v?zut decât a vederii propriu-zise.

1586
Va fi considerat atotputernic ?i demn de toat? admira?ia acela care poate demonstra ca posibil lucrul care nu este crezut de nimeni posibil.

1587
Sufletul î?i pierde total independen?a numai atunci când prin iubire se subordoneaz? persoanei iubite.

1588
Altrui?tii care fac parad? cu altruismul lor practicându-1 ostentativ sunt cei mai autentici egoi?ti.

1589
Totdeauna num?rul permisiunilor este bine s? fie ceva mai mic decât al interdic?iilor.

1590
Eclectismul sun? prea mult a amatorism, fiind aproape un peiorativ al filosofiei ?i operând cu predilec?ie numai la subsolul originalit??ii, de sub nivelul c?reia nu reu?e?te niciodat? s? se ridice la suprafa??.

1591
Un sfat pentru octogenari: numai spune?i niciodat? c? ave?i 80 de ani, ci doar 18 ani de via?? ?i 62 de experien??...

1592
Umilin?a este de dou? feluri: o umilin?? rea, negativ?, când du?manii ?i restul lumii te înjosesc ?i te ofenseaz?, b?tându-?i cât pot joc de tine, ?i o umilin?? pozitiv?, când, renun?ând la îngâmfare, la titluri de glorie ?i la alte însu?iri naturale, te dezbraci de toate str?lucirile dobândite în via?a, ?i te smere?ti cu real? modestie în fa?a lui Dumnezeu. Atunci nu te vei sim?i degradat, ci iubit, cu sufletul purificat ?i, în final, mai în?l?at ?i mai onorat ca niciodat?. De multe ori nu ajungi la aceasta din urm? pân? nu treci prin cea dintâi.

1593
A-?i iubi aproapele t?u, pe care aproape c? nu-l cuno?ti, ?i a-?i ierta pe to?i inamicii f?r? excep?ie nu este deloc chiar atât de simplu, nu pentru c? nu vrem, ci pentru c? aparent nu putem. Dar aceasta nu este nicidecum o scuz?, de vreme ce nu am încercat a?a ceva niciodat? în mod serios sau de vreme ce am încercat de câteva ori f?r? succes. F?r? doar ?i poate, acest proces este o lec?ie destul de dificil? care se înva?? treptat-treptat, numai dup? ce porne?ti a-?i educa cu toat? severitatea sufletul, autoconcentrându-te, citind ?i experimentând zilnic în aceast? direc?ie. în cele din urm?, egoismul, dispre?ul ?i urile din tine te vor p?r?si pe rând, pe rând ?i vei reu?i s?-?i faci din suflet un l?ca? nobil al iert?rii ?i al dragostei universale.

1594
Un nou tip de felicitare: �Iart?-m? c? te felicit abia dup? o lun? cu ocazia împliniri a 40 de ani de via??, dar, la vârsta asta, când î?i ascunzi cu triste?e ?i abilitate num?rul anilor ?i când nu mai aduci deloc vorba de timpul l?sat în urm?, ?tiu c? nu-?i face chiar atâta mare pl?cere s?-?i amintesc cu insisten?? c? ai început s? îmb?trâne?ti. în anii ce vin te voi felicita dup? dou?-trei luni de la ziua na?terii tale sau te voi felicita pentru perioada îndep?rtat?, de acum dou? decenii, când împlinise?i 20 de ani, ?i sunt convins c? nu te vei sup?ra..."

1595
Entuziasmul este flac?ra luminoas? care izbucne?te din sufletele încinse la maximum de c?ldura ?i de for?a frumuse?ii, a adev?rului sau a drept??ii.

1596
Poe?ii netalenta?i g?sesc totdeauna suficiente resurse intelectuale spre a-?i ascunde s?r?cia ?i banalitatea gândirii printr-o abunden?? de pre?iozit??i, prin alambicarea unor idei simple, pân? ob?in efectul unor extravagan?e cerebrale complicate care mimeaz? destul de bine talentul de care sunt totu?i foarte departe.

1597
Nu produc acelea?i fructe fantezia nerodului cu cea a în?eleptului.

1598
De când lumea, o femeie frumoas? ob?ine dreptatea cu mult mai repede decât una urât?, dar o pl?te?te de obicei mai scump.

1599
Deseori personajele joac? scriitorilor câte o fest? neb?nuit?. Ei le concep într-un fel în c?r?ile lor, iar ele apar în alt fel, cu mult mai bogate în tr?s?turi ?i semnifica?ii decât au fost pl?smuite ini?ial, eliberându-se complet de sub tutela creatorilor. A?a se face c? unele personaje negative, elaborate cu mult? aversiune de autori, cap?t?, independent de voin?a acestora, o vitalitate dubl? fa?? de cele pozitive, bine sus?inute de pl?smuitorii lor.

1600
A?a cum, prin traduceri, Shakespeare a fost înv??at s? vorbeasc? perfect române?te, prin acela?i procedeu, Eminescu vorbe?te ast?zi engleza ?i alte zeci de limbi ale omenirii.
Hârtia nu ro?e?te, dar îi face pe al?ii s? ro?easc?.

1602
Cine nu se admir? niciodat? învinge totdeauna.

1603
Pav?za patriei trebuie s? fie mereu mai tare decât spada inamicului, astfel ca din spatele ei s? ?â?neasc? fulger?tor spada ??rii oricând mai tare decât scutul inamicului.

1604
La?itatea - sora tr?d?rii.

1605
Legea este bun?, p?rând chiar perfect?, atunci când nu mai impune introducerea altor legi ajut?toare ei.

1606
M-am întrebat adeseori cu team? dac? nu cumva setea mea de a ?ti totul, de a avea cât mai multe c?r?i, de a le devora ?i de a mai cump?ra în continuare altele ?i altele, m-am întrebat oarecum însp?imântat dac? asemenea aviditate infinit? nu ascunde cumva un nou fel de avari?ie, un nou fel de egoism morbid, de o esen?? ceva mai subtil? ?i mai nobil? (într-un fel scuzabil?), dar totu?i p?strând caracteristici certe de avari?ie comun? ?i de egoism ordinar.

1607
Mila pasiv? nu este un sentiment nobil, c?ci echivaleaz? mai degrab? cu nep?sarea ?i ipocrizia. Mila trebuie s? fac? ceva, trebuie s? ajute cu ceva, fie m?car ?i cu un sfat util, dar numai în cazul când nu genereaz? o stare mai rea celui comp?timit sau când nu afecteaz? legile omeniei.

1608
Cine se întreab? ?i se mir? des bate la por?ile filosofiei.

1609
Omul este cu adev?rat puternic ?i invulnerabil doar atâta timp cât este drept.

1610
Muzica ?i frumuse?ile naturii nu se în?eleg niciodat? mai bine ca atunci când e?ti îndr?gostit.
Natura l-a delegat pe om s?-i fie purt?torul ei de cuvânt. De aceea, omul nu ar trebui s? uite niciodat? c?, într-un fel, în?elepciunea lui este în?elepciunea naturii ?i poate chiar a universului întreg. Aceasta ar fi o sarcin? care presupune c? omul va trebui s?-?i asume toat? r?spundere fa?? de natura în mijlocul c?reia tr?ie?te, fiind avocatul ei, ap?r?torul ei etern ?i nu distrug?torul ei.

1612
Cel mai r?u om a profitat cel pu?in odat? de omenia ?i de bun?tatea cuiva, iar atunci el a primit de fapt o înalt? lec?ie moral?, pe care tot nu a în?eles-o.

1613
Dac? ai avut for?a s?-?i sf?râmi lan?urile ?i c?tu?ele cu care ai fost înjosit, trebuie s? ai în continuare t?ria ?i obliga?ia moral? s? le sf?râmi ?i pe cele ale înl?n?ui?ilor din jurul t?u.

1614
Când ne întoarcem acas? ori în locurile natale dup? o c?l?torie îndelungat? de pe t?râmuri dep?rtate ?i str?ine, atunci parc? toate lucrurile cunoscute din jurul nostru le g?sim înv?luite într-o atmosfer? stranie, inefabil?, oarecum de nerecunoscut la prima privire. Toate ni se par fie mai mari, fie, în general, mai mici decât sunt, încât trebuie s? treac? o anumit? perioad? de timp pentru a ne reacomoda cu locurile de ba?tin?. C?l?toriile ne modific? spa?iul interior al percep?iei.

1615
In jurul oamenilor mari se ?es întotdeauna mituri interesante. De altfel, miturile înse?i fac s? vehiculeze mai repede celebritatea acestor oameni.

1616
Cine încearc? s? adauge câteva pete de culoare pe aripile unui fluture sau pe petalele unui crin, oricât de mare talent ar avea, urâ?e?te sau ponegre?te natura.

1617
Dragostea este cel mai subtil instrument de cunoa?tere al caracterului omului, în primul rând, ?i abia în al doilea rând al naturii înconjur?toare.
Orice ?ar? trebuie considerat? ca o verig? indispensabil? din lan?ul omenirii. Ruperea acestei verigi afecteaz? indirect sau chiar la distan??
t?ria întregului lan?.

1619
Dreptatea înzece?te curajul ?i puterile celui slab.

1620
Sfaturile ?i m?rturiile muribunzilor sunt mai sincere ca atunci când erau s?n?to?i.

1621
Când, într-o bucat? de proz? sau într-o poezie, insi?ti s? îi spui cititorului totul, în afar? de faptul c? s-ar putea s? pari pedant, ?i astfel s?-l plictise?ti grav, vei proba c? nu-1 respec?i ?i c? nu ai încredere în inteligen?a ?i imagina?ia lui cu care î?i poate duce la cap?t, f?r? ajutorul nim?nui, toate reprezent?rile ce ?i le-a format singur. în plus, îi jigne?ti toate capacit??ile lui de percep?ie ?i ri?ti s?-l dezgu?ti.

1622
Unii oameni pleca?i în c?utarea celor care s-au r?t?cit se r?t?cesc ?i mai r?u.

1623
Când te pleci înaintea ra?iunii unui în?elept, î?i înal?i propria ra?iune.

1624
Deseori remu?carea înseamn? revizuirea, reînvierea, reprimenirea ?i reîn?l?area con?tiin?ei.

1625
Via?a este un imperiu pe care fiecare om are dreptul s? ?i-l guverneze a?a cum crede el de cuviin?? c? este mai bine, având îns? grij? ca s? nu intre în conflict cu propria lui con?tiin?? ?i cu con?tiin?a majorit??ii semenilor s?i.

1626
Cele mai resping?toare femei nu sunt cele urâte, cât cele lipsite de feminitate.

1627
Adev?rul r?mâne scheletul virtu?ii.
Boala somnului... Iat? o boal? special? cu al c?rei microb am putea potoli nebuniile multora, luptând cu deosebit succes împotriva tuturor oamenilor r?i ?i a tuturor lep?d?turilor p?mântului. De vreme ce nu avem dreptul s?-i ucidem, cel pu?in s?-i ?inem adormi?i tot restul vie?ii pentru crimele comise. în felul acesta i-am deposeda de timpul util pe care ei I-ar folosi în producerea faptelor rele.

1629
Totdeauna spunem c? primeaz? interesele generale ale ob?tii, ?i abia la urm? cele particulare, dar niciodat? nu explic?m de ce. Motivul real este c? interesele particulare sunt deja incluse în interesele generale.

1630
Inspira?ia este ca un torent: când plou? mult, d? peste margini, iar când este secet?, seac? complet. Ca ?i ploaia, nu ?tii când vine ?i când pleac?, dar po?i afla singur locurile ploioase ?i po?i ocoli totdeauna locurile secetoase.

1631
Piramida lui Keops a existat mai întâi în capul cuiva, abia apoi pe malurile Nilului.

1632
Când e?ti temut de unul, trebuie s? te temi la rândul t?u de mai mul?i.

1633
Acela?i minut pare scurt pentru cei gr?bi?i, lung pentru cei plictisi?i, sfânt ?i l?udat pentru îndr?gosti?ii reg?si?i ?i blestemat pentru cei care p??esc o nenorocire.

1634
Adev?rul poate fi rostit oricând, dar este mai bine s? a?tept?m un anumit moment critic când trebuie rostit cu t?rie: momentul adev?rului.

1635
Pentru a scrie un singur vers bun, pe lâng? talent, este necesar s? fi citit înainte o mie de versuri foarte bune!

1636
Ziua care a apus ast?zi trebuie s? fie pentru noi ca bobul de grâu îngropat într-un p?mânt roditor ce-l va face s? r?sar? mâine, purtând în el pluritatea rodniciilor ancestrale pentru viitorime.

1637
Modestia omului poate fi asem?nat? unui aisberg: ceea ce se vede în afar? este abia o zecime din ceea ce st? ascuns în profunzime, sub valurile oceanului.

1638
Ador ciocârlia pentru c? se înal?? pân? la nori, de unde ne trimite o ploaie de triluri, dar nu dispre?uiesc nici molatecul ?i modestul melc care, dintre toate vie?uitoarele p?mântului, este singura ce las? cu r?bdare o dâr? str?lucitoare pe unde trece ?i singura fiin?? ce poate merge cu siguran?? pe muchia unui brici f?r? s? se taie.

1639
Eroii nu au nevoie de laude, dar nici de critici. Cei care încearc? s? diminueze sau s? înjoseasc? faima unui erou, nu reu?esc decât s? o înal?e tot mai sus.

1640
Caricatura strâmb? tr?s?turile fizice ale oamenilor ca s? le îndrepte pe cele de caracter.

1641
- Pe omul acesta, din cauza bun?t??ii lui, o s?-l calce to?i în picioare ?i-o s? ajung? r?u, fiindc? are o fire moale ca un terci.
- Da, dar fii atent, c?ci în realitate este terci de ciment!
-
1642
Nu trebuie dispre?uit rolul de baz? al realului comun numai pentru motivul c? nu corespunde întru totul idealului absolut.

1643
A?a cum exist? o dragoste platonic?, am v?zut c? exist? ?i o ur? platonic?, bine disimulat?. Ea se manifest? prin actele de caritate, f?cute de ochii lumii, prin comportamentul rece ?i dispre?uitor al unor filantropi boga?i care nu sacrific? nici unu la mie din averea lor, dar care ?tiu s? organizeze apoi coruri infinite de laude exagerate într-o mass media bine remunerat?
din banii pl?ti?i de ei.

1644
Cine se simte în ciread? bine ?i fericit, zburdând de-a lungul ?i de-a latul ?arcului închis, merit? s? stea în ciread?, c?ci sfâr?itul tuturor vitelor va fi la abator!
Unii care pozeaz? în mari neîn?ele?i nu au în?eles nici ei nimic din clocotul vie?ii din jur.

1646
Niciodat? no?iunea de predominat nu este inclus? suflete?te în cea de predominant, ci numai fizice?te.

1647
Nu cumva omenirea se civilizeaz? în prezent cu viteza acului de la ceasornic care indic? ora ?i se distruge cu viteza acului care indic? minutele?

1648
Istoria, dup? câte vedem, pare a fi un mare poem al trecutului, la care contemporaneitatea îi adaug? evenimentele prezentului destinate interpret?rii viitorului.

1649
Lacrimile str?mo?ilor: roua de pe mormintele lor.

1650
F?r? ambi?ie, în?elepciunea noastr?, aptitudinile rare ?i capacitatea de munc? nefolosit? nu ne vor servi la nimic.

1651
Îmbujorarea obrajilor dup? ce ai min?it este începutul sincerit??ii. Detectorul de minciuni va fi de prisos în asemenea cazuri.

1652
S? prefer?m exactitatea ideilor proprii legate de interesele noastre înainte de exactitatea ideilor str?ine legate de interesele lor.

1653
Comparativ cu religia cre?tin?, filosofia ?i logica au modificat prea pu?in fondul naturii omene?ti; în schimb le-au modificat în mod evident forma exterioar?, disciplinându-i gândirea ?i perspicacitatea.

1654
Crinii planta?i în b?legar ?tiu s? transforme miasmele putrefac?iei în parfumuri sublime, dar vedem c? ?i unii oameni ?tiu s? fac? acela?i lucru din ceea ce al?ii numeau de?euri.

1655
Dragostea a ars în fl?c?rile ei mai mul?i oameni decât fl?c?rile tuturor r?zboaielor.

1656
Numai înl?n?ui?ii ?tiu cu adev?rat cât de scump? este libertatea! Pu?ini au putut s?-?i transforme lan?urile în aripi de o?el ?â?nind cu ele ca ni?te rachete spre cerul liber, în zboruri supersonice!

1657
Exist? oameni care sunt mari titani în societate, dar ni?te simpli sclavi neputincio?i, cu totul supu?i ?i cu atitudini de pigmei poltroni în fa?a so?iilor lor care îi tiranizeaz? acas? într-un fel care i-ar descalifica din toate pozi?iile sociale înalte ce le de?in.

1658
Structura spiritual? a litera?ilor este în general analitic?, cea a matematicienilor - sintetic?. Din aceast? cauz?, nu o dat? au existat conflicte de idei între cele dou? categorii intelectuale, f?r? ca unii sau al?ii s? aib? perfect? dreptate.

1659
O func?ie birocratic? prolifereaz? alte func?ii subalterne birocratice, în progresie aritmetic?; iar func?iile birocratice subalterne prolifereaz?, la rândul lor, alte func?ii subalterne, în progresie geometric?, toate fiind diriguite, de obicei, de oameni a c?ror competen?? este direct propor?ional? cu micimea importan?ei lor, necunoscând nici o progresie.

1660
Bârfa du?manilor este cea mai bun? campanie pe care, f?r? s? ?tie, ei o duc cu succes în favoarea noastr?.

1661
Ce ironie pare faptul c? unii se tem cumplit de moarte, de?i, la drept vorbind, ei au murit spiritualice?te deja de mult, înc? din timpul vie?ii!

1662
A muri glorios este în primul rând datoria celor care au tr?it ru?inos.

1663
Religia îi spune mor?ii �via?? ve?nic?" ?i credem c? are dreptate, întrucât Dumnezeu, care a f?cut ca atomul, cu subdiviziunile lui lipsite de via??, s? fie... nemuritor, nu putea ca fiin?ei celei mai iubite din crea?ia terestr? s?-i rezerve un statut atât de limitat, ci i-a destinat o existen?? cu dou? faze avatarice: una temporar?, sub form? material?, ?i una etern? sub forma spiritual?, din substan?e necunoscute nou?, dar mult superioare atomului.

1664
Venim din ?i plec?m spre Infinit...

1665
Cu cât dimensiunea sufleteasc? a omului este mai mic?, cu atât smerenia lui în fa?a oamenilor atotputernici este mai mare.

1666
Dispozi?iile noastre suflete?ti alterneaz? ca ziua cu noaptea.
Din p?cate, unii au nop?ile prea lungi sau nesfâr?ite.

1667
Mul?umirea deplin? seam?n? întrucâtva cu des?vâr?irea.

1668
De multe ori câinilor blânzi Ii se pun botni?e ca s? nu mu?te ?i s? se cread? c? sunt r?i. în plus, mai sunt ?inu?i ?i lega?i, iar câinilor r?i Ii se d? libertatea de a umbla pe unde vor ?i de a mu?ca pe cine vor.

1669
Necesitatea este îns??i vocea naturii.

1670
Necesitatea porunce?te legii scrise, fiindc? totdeauna este mai îndrept??it? decât ea.

1671
Cel care nedrept??e?te î?i scurteaz? via?a.

1672
Unii ur?sc dreptatea pentru c?, fiind puternici, nu vor sau nu pot s? o s?vâr?easc?.
Nu trebuie considerat nenorocit ?i nici demn de prea mult? mil? acela care, tr?indu-?i nenorocirea, consimte deplin la ea.

1674
Când e?ti nenorocit, s? treci senin prin fa?a du?manului care te sfideaz?.

1675
Nu trebuie s? aprob?m nedreptatea nici chiar dac? aceasta i s-ar aplica celui mai r?u dintre du?manii no?tri.

1676
Timpul diminueaz? calit??ile celor care ?in neap?rat s? cucereasc? nemurirea prin expunerea îndelungat? ?i f?r? nici o utilizare a calit??ilor lor.

1677
Alung?m adesea cu dispre? oameni de care nici nu b?nuim c? vom avea în curând nevoie ?i îi rechem?m apoi umilindu-ne în fa?a lor, de?i atunci risc?m a fi refuza?i de dân?ii cu demnitate.

1678
Nu exist? dorin?e mai nelimitate decât cele ale neputin?ei limitate.

1679
Dac? mul?i oameni sunt nerecunosc?tori cu noi dup? ce le-am f?cut un bine, acesta nu este un motiv ca s? încet?m a mai face bine oamenilor de câte ori ne st? în putin?? a-l face.

1680
Când te îndep?rtezi de p?mânt p?trunzând adânc în cosmos, sim?i f?r? s? vrei c? începi s? devii un adev?rat filosof ori un fel de mic? planet?
a Soarelui.

1681
Dac? oamenii s-ar ajuta totdeauna între ei f?r? condi?ii, nimeni nu ar mai avea nevoie de comp?timirea cuiva.

1682
Norocul care dureaz? prea mult începe s? nu mai fie sim?it de cel norocos.

1683
Mul?i am avut noroc, dar nu l-am observat decât atunci când l-am pierdut, deoarece ne-a lipsit arta de a recunoa?te imediat norocul ?i de a ne folosi imediat de el când l-am avut.

1684
Nenorocirea vine adesea în urma norocului ca s? îndrepte caracterele pe care acesta are obiceiul s? le corup?.

1685
Norocul nu se las? cump?rat cu bani oricât de mare sum? i-ai oferi.

1686
S? adopt?m noul ca punct de plecare ?i s? apreciem vechiul ca punct de reper.

1687
Obiceiul este vadul adânc, ?i adesea foarte ?erpuit, pe care îl sap? cursul vie?ii noastre ?i pe care uneori fiecare ne silim s?-l mai îndrept?m pu?in prin locurile unde vedem c? ar fi cu putin??.

1688
Oamenii mici au pl?cerea diabolic? de a descoperi pl?cerile mari ale oamenilor mari ?i de a le vâna apoi într-un fel zgomotos, cu trâmbe ?i surle, lipsit de orice stim? ?i în?elegere, spre a dovedi parc? ?i mai mult micimea lor sufleteasc? pe care au neru?inarea s? o numeasc?... perspicacitate!

1689
Omul inteligent dar needucat este ca o piatr? pre?ioas? montat? pe un inel de plumb.

1690
Dezordinea din jurul ?i din exteriorul unui om, dac? persist? des, arat? c? aceea?i dezordine exist? ?i în interiorul lui sufletesc.

1691
Ordinea frâneaz? viteza timpului ?i deseori îl învinge.

1692
Ceea ce place multora, dac?-?i place ?i ?ie ?i nutre?ti dorin?a de a trece de la admira?ie la st?pânirea obiectului admirat, atunci numeroase necazuri vei avea, pân? ce-l vei dobândi, iar uneori chiar ?i dup? aceea.
Perseveren?a îndelungat? a celui slab este cu mult mai rodnic? decât orice efort mare al celui puternic.

1694
Scopul poeziei este de a contribui la elevarea sufletelor omene?ti, de a le rafina cugetul lor nemuritor ?i nu de a-i omorî pe oameni cu finalit??i.

1695
Este mai u?or s? cucere?ti un popor decât s?-l men?ii cucerit.

1696
Anticiparea nenorocirilor te fere?te de nenorocire, iar anticiparea bucuriilor viitoare gr?be?te sosirea bucuriilor c?ci, dorindu-le necontenit tot timpul, ne hot?râm mai repede s? pornim întru întâmpinarea lor.

1697
Oamenii de aur prefer? s? m?nânce numai din vase ieftine; oamenii ieftini prefer? s? m?nânce numai din vase de aur.

1698
Nevoia na?te îndemânarea, iar de îndemânare lenea se teme mai mult ca de orice.

1699
Prilejul este puternic numai câteva momente. ?i numai atunci trebuie s?-l speculezi. în celelalte împrejur?ri, de?i slab, el ?i se poate dovedi chiar du?man.

1700
Cine face ce vrea gre?e?te cât poate.

1701
Memoria lene?? este o consecin?? a faptului c? ?i st?pânul ei a fost un mare lene?.

1702
Nu te teme când lene?ul te amenin??: nu se va ?ine de cuvânt.

1703
Vei r?mâne în urm? când zici: �Las1, pe urm?!...�

1704
Cine seam?n? s?mân?a lui^mâine* culege fructul lui niciodat?*

1705
Câinele care latr? mai mult cap?t? fie osul cel mai mare, fie un picior în spate.

1706
Cu o lup? de ghea?? po?i aprinde un foc de la razele soarelui.

1707
O zi în care ai realizat ceva deosebit î?i mai prelunge?te via?a cu un an.

1708
În pofida tuturor piedicilor întâmpinate în cale, nu exist? geniu nerealizat! Aceasta pare s? fie o m?rea?? lege. Vulcanii ?i izvoarele nu pot fi oprite s? izbucneasc?; ba mai mult: ele izbucnesc cu ?i mai mare t?rie când le astupi!

1709
Munca cinstit?, f?cut? cu tragere de inim?, este loteria la care toate numerele ies mereu câ?tig?toare.

1710
Cine este punctual dovede?te în primul rând c? are cuvânt; cine are cuvânt dovede?te c? este om cinstit. A?adar, punctualitatea este cel mai adesea cartea de vizit? a cinstei unui om.

1711
Uneori cuvintele de batjocur? date de unii pot deveni cuvinte nobile, cu care al?ii se mândresc. Americanii îi numesc pe japonezi workaholici, pentru c? îi consider? ca pe ni?te furnici sau robo?i c?rora le place s? munceasc? necontenit, f?r? a gândi prea mult ce fac, ceea ce nu este adev?rat (work, în englez?, înseamn? munc?, iar combina?ia a ie?it de la work:oholic - munc?- alcoolic, precum ?i cuvântul choc/atho/ic-mânc?toi de ciocolat?). Dar japonezii nu s-au sup?rat, ci chiar se mândresc c? sunt numi?i workaholici de c?tre americani.

1712
În fa?a r?cnetului de leu, furia ?i urletul lupului devin jalnice schel?l?ituri de fric?.

1713
Ceea ce cinstea ?i adev?rul nu pot s? îndrepte, îndreapt? for?a.

1714
Mânia înt?re?te for?a, dar îi scurteaz? durata.

1715
Nu ?tii cât de bun? este ?eaua pân? nu cumperi ?i calul.

1716
Repararea ?i reconstituirea celor ?apte minuni ale lumii antice ar fi, într-adev?r, a opta minune a lumii.

1717
Piatra cea mai moale ascute o?elul cel mai tare.

1718
Mai bine te în?elegi cu un m?gar înc?p??ânat decât cu un prost-crescut.

1719
Ce n-ar da un surd ca s? aud? toate înjur?turile du?manilor lui!

1720
Cine-?i cotonoge?te m?garul îi va c?ra povara sau ?i mai r?u: va c?ra ?i m?garul, ?i samarul!

1721
Calul speriat se duce în pr?pastie cu c?ru?a ?i cu st?pânul din ea, cu tot.

1722
Decât s? m? lauzi c? sunt bun, mai bine s? m? sf?tuie?ti cum pot deveni ?i mai bun.

1723
Exemplul este înv???tura instantanee.

1724
Câinele de vân?toare tresare ?i este gata de ac?iune numai la auzul cuvântului �iepure".

1725
Puterea mul?imii este o sum? imens? a tuturor for?elor slabe dezl?n?uite simultan.

1726
Nu ai dreptul s? te îndoie?ti de ceva dac? nu cuno?ti nimic despre acel ceva.

1727
Trecutul este dasc?lul prezentului.

1728
În?elepciunea este cârma vie?ii.

1729
Cine sufer? pentru dorin?a de a cunoa?te - atunci când va cunoa?te ceea ce a dorit, sau nu va mai suferi deloc ?i nu va regreta c? a suferit sau va suferi ?i mai mult...

1730
Când începi s? ?tii câte ceva, ai impresia c? ?tiin?a are vastitatea unui lac pe care ai putea s?-l traversezi cu u?urin?? cu un anumit efort; când ?tii mai multe, î?i dai seama c? ?tiin?a are dimensiunile unei m?ri oarecum accesibile unei c?l?torii, dar când te avân?i pe aceast? mare, vezi c? ai nimerit totu?i într-un ocean imens ?i greu de traversat. Când, în sfâr?it, ai ajuns s? crezi c? ?tii totul, te convingi c? te afli de fapt în mijlocul unui cosmos infinit, plin de legi ?i de întreb?ri fundamentale, toate la un Ioc formând adev?rata ?tiin?? - ?tiin?a Total? - din care aceast? super-civilizat? omenire nu a aflat nici m?car un sfert din ceea ce trebuie. Abia atunci î?i dai cu triste?e seama c? într-o via?? efemer? de om nu po?i afla mai nimic, c? nu ?tii cine ?tie ce, c? nimeni nu a ?tiut vreodat? ceva des?vâr?it; c?, de fapt, nici cel mai genial savant nu a ?tiut altceva decât o infim? parte din acest infinit, ceea ce seam?n? mult cu un fel de nimic superior. ?i, totu?i, persever?m ?i persever?m, n?zuind spre absolutul cunoa?terii care este un frumos miraj la orizont, o fata morgana care ne cheam? continuu ?i în care vom persevera s? credem cu ?i mai mare înc?p??ânare!

1731
De când ?tim cum lumineaz? stelele, de când ?tim mecanismul propag?rii luminii, parc? ?i mai frumos str?luce?te soarele pentru noi.

1732
Unii oameni sunt ca lumina unor becuri prea puternice: cu cât str?lucesc mai orbitor, cu atât se ard mai repede. De atâta incandescen??, filamentul vie?ii lor se consum? înainte de termenul normal.

1733
O carte de c?l?torii poate înlocui destul de bine o c?l?torie cu vaporul în jurul lumii sau o escapad? extraterestr? cu o nav? cosmic?, transportându-ne, ca ?i aceasta, în dep?rt?ri neb?nuite, la care ?tim aproape sigur c? nu vom avea accesul niciodat?. Ba chiar mai mult: citind acea carte, vom afla am?nunte atât de interesante pe care nici c?l?torii care au str?b?tut nemijlocit acele trasee nu le cunosc cu adev?rat.

1734
Cu fiecare gre?eal? devenim mai în?elep?i, dar f?când numai gre?eli ne plas?m departe de în?elepciune.

1735
Când la cârm? se afl? un în?elept, ferici?i vor fi oamenii cinsti?i ?i amar?
via?a celor tic?lo?i!

1736
Pe oamenii foarte în?elep?i trebuie s?-i menaj?m cât putem ?i s?-i promov?m în func?iile cele mai înalte ?i mai responsabile, f?r? s? le stoarcem vlaga. Timpul lor trebuie economisit ?i pre?uit la maximum. Ei sunt cu adev?rat ni?te comori rare ale p?mântului, iar în?elepciunea lor trebuie f?cut? folositoare pentru binele na?iunii ?i a întregii omeniri.

1737
Omul în?elept nu se las? impietat nici de ne?ans? ?i nici de noroc.

1738
Încurajându-i moral ?i material pe în?elep?i, îi facem ?i mai în?elep?i.

1739
Poate c? ar cam trebui s? avem un creier ?i-n inim?; sau inima s? posede m?car un ochi?or!

1740
Un surd prieten cu un orb nu poate fi deloc o tov?r??ie rea.

1741
F?r? a fi bolnavi, dup? fiecare prostie înf?ptuit?, pe pro?ti o s?-i doar? mult capul.

1742
?i mâna, ?i piciorul în?eleptului par a avea o inteligen?? a lor aparte.
Nu ?tim de ce, dar exist? oameni care par în?elep?i doar în cas? la ei ?i în curtea lor. Când îi sco?i pu?in afar?, î?i schimb? pe dat? impresia.

1744
Via?a unui mare în?elept pare c? pre?uie?te mai mult decât via?a tuturor pro?tilor de pe p?mânt. Dar asta nu înseamn? c? trebuie s? pustiim p?mântul, mai ales c? legile vie?ii nu fac discrimin?ri între vie?ile conside-rate superioare ?i cele inferioare. Via?a este via??, iar vie?ile oamenilor trebuie respectate oricum, f?r? discrimin?ri eclectice.

1745
Din fericire, prostia nu este decât rareori ereditar?. A?a c? din oameni pro?ti se pot na?te oameni în?elep?i. în acest caz prostia pare folositoare, trebuind iertat?, pentru c? î?i r?scump?r? în modul cel mai onorabil gre?elile.

1746
Nu o dat? critica literar? a c?utat s? dea la iveal? rodul bogat, treierând ?ure întregi de paie f?r? spic.

1747
Am v?zut nebuni care aruncau cu pietre în soare.

1748
Oricât ar fi apa de bun?, nimeni nu se ostene?te s? scoat? ap? din pu?ul de lâng? izvor.

1749
Trebuie s? creezi speran?e chiar ?i când totul este pierdut.
Numai speran?a ne mai poate men?ine în asemenea cazuri.

1750
C?in?a cost? foarte scump. Iat? pentru ce trebuie s? evit?m a-i afla vreodat? pre?ul.

1751
Gre?e?te mai r?u cel care v?zându-1 pe altul gre?ind serios nu caut? s?-l îndrepte imediat.

1752
Gre?elile mici trebuie iertate dup? ce sunt îndreptate de cel care le-a f?cut; gre?elile mijlocii trebuie considerate uneori începutul unor gre?eli mari, iar acestea din urm? pedepsite în raport strict cu gravitatea lor.

1753
Când cineva este vinovat, atunci ori se arat? foarte timorat ?i speriat în fa?a celor care-l cerceteaz?, ori foarte smerit, jucând rolul unei persoane inocente, sau chiar face pe furiosul ?i gr?bitul, ca s?-i intimideze pe to?i ?i s? fie l?sat în pace. Dar tocmai aceste comport?ri îi tr?deaz? vina în fa?a anchetatorilor de profesie.

1754
Orice gre?eal? mic?, dac? este comis? în locuri cu periclitate mare, poate fi considerat? acolo o catastrof? în fa??.

1755
Vasele mari se pleac? în fa?a paharelor mici spre a le umple.

1756
Dintre zecile de chei de la cing?toare cea mai folosit? este aceea care deschide toate u?ile, pe când celelalte zorn?ie mult în fa?a fiec?rei u?i f?r? a deschide nici una.

1757
Tot lovindu-1, p?mântul moale se înt?re?te.

1758
Sfaturile oamenilor înv??a?i sunt ascultate mai mult dup? moartea lor decât în timpul vie?ii.

1759
Extremele sunt rare; numai media este dens?.

1760
Puii de pe?ti prefer? apa limpede; pe?tii b?trâni o cam ocolesc.

1761
Geniul se na?te din concizie, mediocritatea din prolixitate.

1762
Exist? oameni care caut? fructele otr?vite c???rându-se cu eforturi mari în copacii care le produc, fiind foarte satisf?cu?i atunci când au ajuns la ele. Ei î?i spun cu mândrie c? munca le-a fost încununat? de succes.

1763
Nu valor?m, de obicei, în fa?a lumii, nici pe jum?tate cât ne autopre?uim.

1764
Steagurile cele mai pre?uite sunt cele zdren?uite de gloan?e.

1765
Când cânt? ciorile, privighetorile tac.

1766
Cine îndr?zne?te s? zboare peste ape adânci trebuie s? ?tie ?i s? înoate.

1767
Taurul cu coarne mari poate fi împuns r?u de cel cu coarne mici ?i ascu?ite.

1768
In b?t?lie, sabia nu este apreciat? dup? num?rul de rubine cu care este ornat mânerul, ci numai dup? felul cum taie.

1769
Multe flori frumoase fac fructe amare.

1770
Câinelui prost care p?ze?te g?in?ria îi fat? vulpea în cote?.

1771
Când corabia grea de aur începe s? se scufunde, cor?bierul cel în?elept î?i salveaz? via?a aruncând tot aurul în mare.

1772
Uneori ?i oile ar trebui s? se îmbrace în piei de lupi!

1773
Când descoperim calit??ile cuiva ?i când c?ut?m s? le cercet?m în am?nun?ime, sim?im c? ele au început s? devin? pu?in ?i ale noastre.

1774
Dup? ce soarele apune dincolo de zare, r?mâne ceva din frumuse?ea lui: reflexele str?lucitoare care împânzesc cerul cu splendoarea m?re?iei lor. Tot a?a r?mâne ceva frumos ?i dup? dispari?ia luminoas? a unui om.

1775
Inima bogat? dore?te pu?in pentru ea, multe pentru cei mul?i.
Marginea dorin?ei este o dorin?? mai mare.

1777
Inocen?a când vrea s? mint?, spune minciuna învelit? cu cristalul adev?rului.

1778
Spune-mi ce dore?ti ca s?-?i spun cine e?ti!

1779
Când ne încearc? o ispit?, s? ne întreb?m cu cât ne apropiem de maimu?e dac? o realiz?m.

1780
La vremuri de r?scruce trebuie oameni de r?scruce!

1781
Cu cât un popor este mai cult, cu atât suport? mai pu?in jugul asupritorilor ?i cu atât ?i-l va scutura mai repede.

1782
Eminescu este vocea poporului român rostit? prin poezii ?i poeme, fiecare din ele fiind un tub de org? din care va r?suna ve?nic armoniile marii sale Simfonii lirice.

1783
Optimismul scepticilor ?i al pesimi?tilor este parc? mai tonic ?i mai demn de aten?ie decât al celor care, în mod obi?nuit, tr?iesc într-o permanent? stare de entuziasm nejustificat.

1784
Adev?r b?tut m?r,/ Minciun? - st?pân?!

1785
Copilul mic, prin inocen?a lui total?, prin privirile sale candide, dezarmante ?i prin surâsul lui celest, venit parc? de undeva din transcendental, este tot ceea ce a produs p?mântul acesta mai frumos ?i mai pur, de-a lungul miilor de ani. Merit? ca omenirea întreag? s? se închine la icoana universal? a Mamei cu Pruncul în bra?e!

1786
Ghicitorii prezic ceea ce s-ar putea s? se întâmple, ?tiin?a arat? exact ceea ce se va realiza. Este, evident, o diferen??!

1787
Cine face ast?zi eforturi grele de înv??are, mâine va în?elege ?i va descoperi totul cu u?urin??, iar poimâine va avea pl?cerea s?-l înve?e pe altul.

1788
Zilnic ne dezam?ge?te câte o minciun? pe care o crezuser?m ieri ca adev?r. Atât de multe adev?ruri sunt îmbr?cate for?at cu haina minciunii ?i atât de multe minciuni au ajuns s? poarte masca adev?rului, încât ne este ast?zi destul de greu s? le mai deosebim una de alta. Avem, deci, nevoie de ni?te exper?i în cercetarea ?tiin?ei adev?rului, ne trebuie poate aceast? nou? disciplin? - adev?rologia - ?i, cu alte cuvinte, ne-ar trebui ni?te adev?rologi!

1789
Cine se pricepe la toate abia ajunge s? în?eleag? din fiecare câte pu?in.

1790
Dac? criticul literar este prieten bun cu to?i poe?ii ?i scriitorii, va fi un critic foarte subiectiv, riscând s? fie nedrept.

1791
Când te împrietene?ti cu un om r?u ?i tic?los, lumea te va considera la fel chiar ?i dup? ce ai rupt prietenia cu el.

1792
Egoi?tii nu pot avea prieteni.

1793
Prilejurile mari trebuie speculate iar cele mici provocate s? se iveasc?.

1794
Când prilejul bun trece nefolosit, îl urmeaz? îndat? regretele cele mari, care încep s? devin? consilierele tuturor.

1795
Cine poate preveni prilejul bun nu poate sc?pa ocazia.

1796
Pune?i oameni puternici în fa?a primejdiilor mari ?i ele vor p?rea mai mici.

1797
Promisiunile noastre cele mai frumoase le fac dorin?ele ?i limba, nicidecum posibilit??ile ?i realit??ile.

1798
Gloria alearg? dup? cel care o dispre?uie?te.

1799
Da?i-i cuvântul prostului ?i î?i va pierde pe dat? prestigiul (dac? crede?i c? înainte I-ar fi avut cumva).

1800
A fi puternic ?i bun înseamn? a fi de dou? ori puternic.

1801
Prostul care batjocore?te un om superior este un criminal care ar trebui obligat s? studieze am?nun?it tot ceea ce a realizat acel om valoros În via?a lui.

1802
Teme-te de reminiscen?ele unei iubiri care pot cre?te neîncetat, ajungând mai mare decât a fost acea iubire la început.

1803
Un lucru ?tiu c? este sigur: nesiguran?a.

1804
O rug?ciune spintec? cerul ca un bolid de foc, ca o s?geat? de lumin?, iar r?spunsul vine sub form? de raze cuminec?toare: feedback-ul lui Dumnezeu...

1805
Se face o mare gre?eal? când unii trag semnul egalit??ii între civiliza?ie ?i tehnologia avansat? a societ??ii contemporane. Prima no?iune se refer? la elevarea spiritului uman, pe când a doua la transferul unor rigide automatisme tehnice în corpusul spiritului elevat, ceea ce îi deregleaz? puritatea acestuia, cu care ne mândrim atât de mult.

1806
Caut? întotdeauna numai c?i virgine, neîncercate, dar înainteaz? f?r? teama de a te r?t?ci! Nu ai dreptul s? te r?t?ce?ti de fiecare dat?. Tot c?utând ?i c?utând mereu, este exclus s? nu g?se?ti ceva nou, revelator. Este imposibil s? nu g?se?ti o realitate ascuns?, ce p?rea insurmontabil?, din care vei extrage elemente indispensabile utilului contemporan.

1807
R?ul din interiorul nostru tinde s? echilibreze toate relele din afara noastr?.

1808
În r?zboi, atât frico?ii cât ?i vitejii uci?i de du?man vor purta acela?i nobil nume: eroi.

1809
Promisiunea este mâna de fân legat? de oi?tea dinaintea m?garului, spre a-l îndemna s? mai urce înc? un deal.

1810
Nu este prostie mai mare decât a renun?a la bunurile materiale prezente în favoarea bunurilor materiale viitoare pe care le consideri mai valoroase.

1811
Faptele glorioase din trecutul istoriei noastre sunt tot atât de contemporane nou? ca ?i cele care se petrec în prezent.

1812
Virtutea unui om poate birui viciile miilor de oameni.

1813
F?-?i ast?zi toate datoriile pl?nuite pentru viitor, ca ?i când va trebui s?-?i închei chiar mâine rânduielile terestre.

1814
În clipa când se na?te darul donatorului, de obicei, moare con?tiin?a primitorului.

1815
Când prea mul?i î?i disput? reputa?ia unei p?ci, tot atribuindu-?i prioritatea pacifismului, ei pot ajunge la o frumoas? p?ruial?.

1816
Pentru unii bunul renume este cu mult mai important decât via?a îns??i.

1817
Inevitabilul este de dou? feluri: previzibil ?i imprevizibil.

1818
De obicei s?r?cia este combustibilul bog??iei.

1819
Bog??ia excesiv? se dovede?te a fi în multe cazuri mormântul oric?rei compasiuni fa?? de restul omenirii mai pu?in favorizat? de soart?.

1820
Nu fi avar cu altul dac? nu ai fost niciodat? cu tine însu?i.

1821
Cel care d? sfaturi plângând este mai lesne crezut decât acela care te sf?tuie?te râzând.

1822
O fiin?? superioar? venit? pe Terra dintr-o planet? unde ar ac?iona numai legile absurdului, va spune cu siguran?? despre civiliza?ia noastr?:
�Ce absurd? este lumea aceasta!"

1823
Omul începe, timpul sfâr?e?te ./Iar amintirea des?vâr?e?te.

1824
Nimeni nu crede mai mult în puterile ?i minunile vie?ii ca muribundul care mai are de tr?it doar un ceas.

1825
Cândva aveam obiceiul s? m? uit atent la fe?ele tuturor oamenilor - cunoscu?i, necunoscu?i, rude, prieteni etc. - ?i s?-mi imaginez scena mor?ii lor, ultimele lor clipe de via??. Poate c? în secundele când îi priveam erau foarte veseli, plini de exuberan?? sau tri?ti, gânditori, absorbi?i de munca lor. Nici unul nu-?i putea închipui prin ce prism? ciudat? îl analizam eu atunci ?i ce gânduri sumbre îmi treceau mie prin minte în leg?tur? cu finalul existen?ei lui, dar îi �reconstituiam" fiec?ruia viitorul abstract, v?zându-i pe to?i mult mai în vârst?, obosi?i de alerg?tura vie?ii, tra?i la fa??, z?când pe un pat, f?r? speran?e, înconjura?i de cei dragi ?i tr?gându-?i ultima suflare, plân?i de to?i. Niciodat? nu mi i-am închipuit murind de accidente brutale ori foarte tineri, ci numai de b?trâne?e, dar �v?zându�-i a?a, în clipele acelea m? apuca o mare mil? de fiecare ?i, indiferent c? îl cuno?team sau nu, sim?eam c?-mi este din ce în ce mai drag, c? ceva dureros m? leag? indisolubil de soarta lui, de existen?a lui unic? ?i atât de efemer? pe aceast? coaj? de p?mânt. Ciudat, dar descoperisem o cale original? de a-i iubi pe to?i oamenii, de a m? contopi cu existen?a lor prezent? ?i final?, care era deopotriv? atât a lor cât ?i a mea...

1826
Pare nedemn? fericirea la care nu ai ajuns prin lupt? ?i suferin??.

1827
Niciodat? s? nu v? gr?bi?i cu aprecierile definitive.
Aprecierea s? fie ultimul cuvânt al cunoa?terii.

1828
Adev?rul suprem se va afla totdeauna în afara sim?urilor noastre.

1829
Cele cinci sim?uri sunt imperfecte ?i insuficiente fa?? de atâtea alte mii de realit??i care le scap?.

1830
Are ?i sinceritatea o limit? peste care nu-?i este îng?duit s? treci.

1831
Nu-1 l?sa niciodat? singur pe cel disperat.

1832
Din singur?tate perpetu? pot izvorî toate viciile.

1833
Oamenii cu inten?ii rele sunt deseori volubili, pl?cu?i la vorb? ?i foarte sociabili pân? ce î?i v?d scopul atins.

1834
In anumite cazuri, zvonurile care îi fac pe oameni ferici?i ar trebui s? nu mai fie împiedicate a circula liber, chiar dac? nu s-ar dovedi a fi sut? la sut?
adev?rate.

1835
Suferin?a are totdeauna ambi?ia s? se ia la întrecere cu durata vie?ii.

1836
Prostul în?elege foarte bine pe alt prost ?i îi d? totdeauna dreptate.

1837
Dac? dup? un succes mare nu afi?ezi nici un fel de mândrie, modestia face ca succesul s? ?i se dubleze.

1838
Nimic nu se câ?tig? mai greu ?i nu se pierde mai u?or ca stima ?i bunul renume.

1839
Talentul î?i propune totdeauna s? ating? perfec?iunea. Geniul se manifest? altfel, de parc? ar dori s? dep??easc? atât eternitatea cât ?i des?vâr?irea.

1840
Nu apreciem oamenii dup? câte ?tiu, ci dup? cum aplic? ceea ce ?tiu.

1841
Talentele oamenilor zac în str?fundul spiritului lor ca perlele ascunse de natur? în adâncurile m?rii. Dar uneori vreo întâmplare neprev?zut? ?i izb?vitoare scoate de sub n?molul unor pasiuni întunecate aceste perle pre?ioase care altminteri ar fi fost predestinate s? r?mân? ascunse pentru totdeauna în zonele abisale ale firii omene?ti.

1842
Femeile frumoase î?i a?teapt? cu pasivitate norocul de la frumuse?ea lor, celelalte de la inteligen?a, munca intens? ?i iscusin?a lor în lupt? cu via?a. Este una din cauzele care le determin? adesea pe primele s? se plâng? de noroc când tinere?ea le p?r?se?te, iar pe celelalte s? reu?easc? mai totdeauna în via??.

1843
Nirvana budist? reprezint? o singur?tate aprioric? a spiritului izolat în igrasia plin? de beatitudinile morfeice ale neantului imaginativ.

1844
Nu sunt atât de handicapat pentru a comite numai filosofie existen?ialist?, dar nici atât de indiferent pentru a nu combate materialismul vulgar ?i vulgarizat. Sunt îns? destul de decis s? fiu generos cu toate ideile originale care vin din profunzimi eterice spre a se asocia cu agresivitatea spiritului meu ce tinde dintotdeauna s? expandeze doar pe verticalele cunoa?terii.

1845
Am c?utat cea mai pl?cut? dintre delect?ri ?i atunci am g?sit povara sfânt? a crucii lui Hristos care cu cât este mai grea, cu atât devine mai în?l??toare.

1846
Timpul distruge la suprafa??, dar cl?de?te în interior.

1847
Oricât ar fi timpul de scurt, folosirea lui integral?, în succesiuni calculate ?tiin?ific, îl va face destul de lung pentru fiecare din noi muritorii de rând.

1848
Ţinta vie?ii o fixeaz? în?elepciunea, iar cârma norocul.

1849
Facem mari eforturi ca s? uit?m lucrurile nepl?cute ?i s? ?inem minte pe cele folositoare. Dar, în pofida eforturilor noastre deliberate, se întâmpl? tocmai invers.

1850
Abia la b?trâne?e simte omul pre?ul ireversibil al tinere?ii de care ?i-a b?tut adesea joc cu o incon?tient? cruzime. Abia atunci încearc?, stângaci ?i ru?inat, s? savureze via?a, pre?uidu-i adev?ratele-i virtu?i, printre care cele morale erau l?sate pe ultimul plan. Stingerea final? îi astup? îns? gura înainte de a mai avea timp ca s? dea celor tineri sfaturi inteligente. ?i, la drept vorbind, chiar dac? apuc? s? le dea, oare câ?i tineri, prin?i în zburd?ciunea tinere?ii lor, le-ar mai asculta cu seriozitate?

1851
Omul comun se pare c? î?i rânduie?te via?a 90% din planuri ?i doar 10% din ac?iuni. Cine oare are for?a moral? s? inverseze acest procentaj fatidic?

1852
O, de-ar tr?i oamenii buni, inteligen?i ?i valoro?i cât de mult tr?iesc majoritatea pro?tilor ?i a r?ut?cio?ilor venino?i care devin longevivi fiindc? sunt ve?nic f?r? griji ?i preocup?ri înalte!

1853
Tinerii v?d viitorul ca pe un peisaj atr?g?tor, dar foarte îndep?rtat, de?i îl percep str?lucitor, plin de promisiuni tangibile, toate privite printr-un fel de binoclu întors... B?trânii v?d, în schimb, trecutul prin cealalt? parte a binoclului vie?ii, adic? foarte apropiat. Din aceast? cauz?, probabil, ei prefer? ca s? priveasc? totul retrospectiv, vorbind mai tot timpul doar despre vremurile apuse. Fenomenul este perfect explicabil, deoarece b?trânii î?i tr?iesc prezentul în trecut, pe când tinerii ?i-l tr?iesc pe dou? planuri, atât în prezent cât ?i în viitor.

1854
Prezentul este floarea r?s?dit? în trecut ?i înflorit? ast?zi, spre a produce semin?ele rodnice ale lui mâine.

1855
Dac? ne-am cunoa?te cu exactitate viitorul, v? asigur c? am înnebuni de spaim? pentru evenimentele lui rele sau ne-ar paraliza ac?iunile prezente prin revelarea succeselor ?i bucuriilor viitoare. Iat? pentru ce este cu mult mai bine s? nu ne cunoa?tem viitorul personal.

1856
Dumnezeu ?i entit??ile superioare din cer, tr?ind în afara timpului ?i spa?iului terestru, nu au nevoie de aceste repere spa?io-temporale, sau, mai exact, au permanent în fa?? trecutul, prezentul ?i viitorul, care sunt locate într-o a patra (sau a n-a) dimensiune. Exist? fiin?e omene?ti alese de divinitate spre a le comunica unele date despre viitor, atunci când cunoa?terea lui este vital necesar? pentru omenire. Altminteri, ferestrele viitorului sunt ermetic închise cu obloane justificat impermeabile mijloacelor noastre de cunoa?tere.

1857
Exist? numero?i ghicitori, ghicitoare, vr?jitori, vr?jitoare, astrologi, ?amani, cititori în zodii, în stele, în c?r?i, în tarot, în ghioc, în cafele, spiriti?ti, necroman?i, chiroman?i, divinatori, oameni cu a?a numite puteri psihice, psihici, prezic?tori de viitor care cu to?ii pretind c? ne pot spune cu precizie viitorul - ?i exist? destui amatori care îi consult? cu încredere, dar pu?ini se întreab? cu ce for?e întreprind ei asemenea sondaje în viitorul personal al nostru, iar dac? sunt întreba?i, majoritatea vor r?spunde invariabil ?i cu tonul cel mai firesc: �Cu for?a psihicului nostru, domnilor, c?ci, spre deosebire de voi, oamenii de rând, noi avem un psihic special dotat cu anumite vibra?ii ?i cu for?a divin? pe care ne-a dat-o Dumnezeu." ?i pentru a ne câ?tiga încrederea deplin?, ei folosesc cruci, icoane, talismane ?i statuete sfinte, c?r?i religioase, ap? sfin?it?, sfere de cristal etc., recurgând, cum s-ar spune, la �magia alb?", în realitate, ea tot magie neagr? este. Chiar dac? ne dau câteva repere interesante asupra viitorului, puterile folosite de prezic?tori vin cu cea mai mare certitudine de la demoni, ceea ce este o mare blasfemie ?i ultragiere a lui Dumnezeu, din punctul de vedere al religiei cre?tine. To?i lucreaz? cu for?e satanice, extrem de bine ascunse ?i perfect disimulate în nevinovate inten?ii ajut?toare nou?. Dar Creatorul, prin cuvântul Bibliei, a interzis în modul cel mai categoric cercetarea acestor profesioni?ti ai sond?rilor în timp, iar cei sedu?i de dân?ii vor fi desigur impresiona?i ?i entuziasma?i la început de secretele aflate, îns?, dup? aceea, to?i, f?r? nici o excep?ie, vor pl?ti din greu curiozitatea lor, c?ci, exact când nu se vor a?tepta, vor fi lovi?i cu pedepse dintre cele mai severe pentru înc?lcarea poruncilor divine cu care nu este de glumit. ?i - ceea ce este mai trist - ei nici m?car nu ?tiu de unde ?i din ce cauz? li se trag pedepsele, care pot surveni dup? ani ?i ani de zile.

1858
Vina atrage totdeauna pedeapsa, ca un magnet.

1859
Câ?tigul luptei prin vicle?ug (haide?i s?-l numim prin metode strategice) este tot atât de cinstit ca ?i câ?tigul prin for??, mai cu seam? atunci când ai de a face cu un du?man periculos ?i necinstit.

1860
Paharele pline cu alcool î?i umplu burta ?i capul, dar te golesc de demnitate, de inteligen??, de con?tiin??, de judecat? limpede ?i de cinste.

1861
Dup? moarte, valorile oamenilor se dubleaz?, iar uneori se tripleaz? în con?tiin?a urma?ilor.

1862
Cele mai mari nedrept??i se fac în numele drept??ii ?i cele mai mari minciuni legalizate se fac în numele sfântului adev?r.

1863
Nedreptatea folose?te cei mai iscusi?i avoca?i.

1864
Toate viciile se hr?nesc cu cele mai frumoase scuze.

1865
�Omul acesta are prea multe virtu?i, spuse în?eleptul. Oare ce vicii de seam? stau ascunse în spatele lor?�
Voin?a ?ine adesea Ioc de putere, de inteligen?? ?i de noroc. ?i ce este mai important, o face cu mult succes.

1867
�A voi, a vrea cu insisten??, a ne for?a voin?a pân? la limitele imposibilului, pân? la nebunie! Trebuie s? vrem ?i s? încerc?m din r?sputeri s? vrem!" Aceasta s? r?mân? una din devizele esen?iale ale vie?ii noastre ce ne va transforma radical întreaga noastr? existen??.

1868
Frumosul este lipit cu priviri devoratoare de jur-împrejur.

1869
Cultur? înseamn? a în?elege tot. Starea de semidoct te face s? în?elegi numai jum?tate din ceea ce este necesar, iar incultura este starea de a nu în?elege aproape nimic din esen?ele cele mai importante pe care ni le ofer? via?a.

1870
Cine ne sile?te s? ne plec?m genunchii cu for?a în fa?a a ceea ce nu ne place d? un semnal de alarm? ra?iunii noastre s? se ridice imediat la în?l?ime ?i s? decid? ce are de f?cut.

1871
Jar în inim?, clocot în sânge, fum în creier, fl?c?ri în priviri ?i aripi la picioare - iat? care ar fi o ultim? defini?ie, printre atâtea altele, a dragostei.

1872
Dac? adversarul care ne-a învins a avut o ra?iune ?i o inten?ie mai bun? decât noi, atunci se poate spune c? am câ?tigat odat? cu el.

1873
Dragostea este coroana superb? a naturii, alc?tuit? din cele mai frumoase flori, pe care ea o pune o dat? sau de mai multe ori pe capul oamenilor, spre a le conferi o clip? de sublim? beatitudine.

1874
Cu cât ascunzi dragostea, cu atât ochii ?i-o tr?deaz? mai mult.

1875
A iubi în zadar pare a tr?i în zadar!
Dragostea este prim?vara sufletului care sile?te s? înfloreasc? atât crinul cât ?i cium?faia.

1877
Dac? s-ar vindeca dragostea cu iarb? ?i frunze, de bun? seam? c? p?mântul ar r?mâne ca Sahara de pustiu.

1878
Te iube?te cu adev?rat numai cine î?i poate usca lacrimile izvorâte din zbuciumul inimii.

1879
Legea dragostei este întâmplarea neprev?zut?.

1880
Iubirea transform? pe la?i în eroi, pe eroi în la?i ?i pe oameni în neoameni.

1881
In dragoste, imposibil? este doar înfrânarea.

1882
Respinge iubirea cuiva ?i te va iubi de dou? ori mai mult.

1883
Ridurile fe?ii sunt z?brelele de dup? care cel b?trân nu are voie s? ias? din închisoarea vârstei pentru a mai face aventuri. Dar cui îi place s? stea la închisoare?

1884
Ura este lovitura de sabie a dragostei r?nite.

1885
Iadul ar p?rea rai, al?turi de fiin?a iubit?, ?i raiul ar p?rea iad, al?turi de persoana pe care nu o iube?ti.

1886
Nu încerca?i s? le vindeca?i iubirea acelora care v? roag?, fiindc?, odat? vindeca?i, s-ar sim?i mai r?u decât erau înainte.

1887
Dac? am ?ti totul despre fiin?ele adorate, nu le-am mai iubi cu aceea?i intensitate ori nu le-am mai iubi deloc.
Chiar în?elat? vizibil, dragostea continu? s? spere ?i s? cread? cu naivitate c? se în?eal?.

1889
Cine def?imeaz? frumosul îi aduce o laud? sui generis.

1890
- Cât de mult m? iube?ti? î?i întreab? so?ul so?ia.
- Exact cât m? iube?ti ?i tu...
- Cum? Numai atât?!

1891
Cine este iubit se crede o fiin?? important? pentru întreaga societate; cine este urât se simte umil ?i inutil tuturor.

1892
Ne m?rturisim cu greu dragostea din teama c? secretul odat? �vândut" ne va discredita definitiv în fa?a persoanei cu care voiam s? fim întru totul egali.

1893
A renun?a total la tine în favoarea altuia înseamn? a iubi pe cel favorizat.

1894
Cine se simte al doilea în inima fiin?ei iubite lupt? cu disperare s? ajung? primul, iar dac? ajunge primul, vrea s?-l alunge definitiv pe al doilea. Legile iubirii sunt aspre, inexorabile, extrem de dure uneori.

1895
Pentru cei iubi?i de toat? lumea iubirea ajunge s? fie ultimul lucru care îi preocup?.

1896
Lacrima unei femei frumoase tope?te ?i-un ghe?ar.

1897
Mângâierea unei femei frumoase are mai mult? for?? decât pumnii unui atlet.

1898
Când dragostea se îmboln?ve?te de turbare, se transform? în gelozie.

1899
Mincinosul ?i-l face cu u?urin?? prieten pe cel gelos.

1900
Cel care are femeie frumoas? nu va ?ti niciodat? cine îi este prieten adev?rat.

1901
Dragostea adun? în grani?ele de foc ale imperiului ei toate minunile, toate ciud??eniile ?i toate contradic?iile existen?ei noastre: în?l?are ?i c?dere, mister ?i am?gire, zâmbete ?i lacrimi, pl?cere ?i durere, spirit exultat ?i exacerb?ri carnale, tr?iri eterate ?i implic?ri abjecte, muzic? ?i poezie, dram? ?i pasiune, mândrie ?i umilin??, vibra?ie puternic? ?i apatie, tr?iri intense ?i uitare, precipitare fervent? ?i regret, ardere imens? ?i stingere definitiv?, facere ?i desfacere - totul urmând programarea divin? materializat? în dicteul imperios al hormonilor necesari perpetu?rii speciei; totul fiind, la urma urmelor, un joc subtil al vie?ii, de altfel bine sublimat ?i transfigurat în emana?ii afective spiritualizate, cu un exces de rafinament greu de penetrat de c?tre ochii necunosc?tori ?i în fa?a c?rora natura î?i ascunde triumf?toare ?i cu me?te?ug scopurile-i precise, dar niciodat? r?u inten?ionate.

1902
Nu poate fi adev?rat? afirma?ia c? pe cei mai mul?i iubirea îi proste?te. Dimpotriv?, le d? un plus de inteligen??. In schimb, nu prea îi înva?? cam ce s? fac? cu ea în situa?iile limit? ?i, de aceea, o irosesc într-un singur scop: s? devin? ?i mai pl?cu?i. încercând toate variantele, ei reu?esc în final s? par? caraghio?i. Dar aceasta este cu totul altceva.

1903
Cine a iubit de pu?ine ori a iubit profund ?i nu a sim?it niciodat? animalul r?bufnind din str?fundul sim?urilor lui. Dar cine a iubit de nenum?rate ori cu superficialitate, a reu?it s? ajung? robul animalului din el, cu care zadarnic se lupt?, c?ci totdeauna va fi cel biruit.

1904
Este revolt?tor ?i nedrept - poate nedreptatea cea mai strig?toare la cer - ca, în c?s?torie, din cauza unor simple ambi?ii izvorâte dintr-un orgoliu morbid, s? respingi persoana la care î?i place s? vezi un cumul de merite fizice, morale ?i intelectuale, ?i care te iube?te peste limitele normale ale sentimentului erotic, p?r?sind-o în favoarea altei persoane ce le posed? într-o m?sur? mult mai mic?, lipsit? fiind în plus ?i de acea putere fascinant? de a te iubi cu patim? ?i devotament pân? la sfâr?itul vie?ii ?i de a te în?l?a pân? la o fericire real? pe toate planurile existen?ei tale.
Gre?eli de felul acesta devin, cu timpul, tragedii mute ?i de neîn?eles, aflate într-un proces de continu? accentuare. Ele sunt oarecum fatale, iar absurditatea gestului de proast? inspira?ie se pl?te?te cu ani grei de suferin?? ascuns? de ambele p?r?i, f?r? ca regretele tainice ori c?in?ele amare s? mai poat? fi de vreun folos cuiva cu ceva ?i f?r? s? mai îndrepte în vreun fel situa?ia compromis? definitiv într-o existen?? plafonat? ?i tr?it? aproape în zadar.

1905
Nu oricine are talentul, m?iestria ?i r?bdarea creatoare s? formeze oameni, adic? s? aleag? omul potrivit pentru cauza potrivit?, spre a porni cu el un experiment temerar, de înnobilare a spiritului s?u dup? chipul ?i asem?narea maestrului, f?r? ca el s? fie propriu-zis un guru. Dac? la ace?ti factori mai concur? cumva ?i norocul, atunci persoana aleas? devine, cu timpul, o încununare a idealurilor celui care ?i-a propus s? creeze, printr-o continu? modelare spiritual?, o personalitate nou?, superioar? din punct de vedere intelectual ?i etic, demonstrând înc? o dat? posibilit??ile epistemologice ?i practice ale pedagogiei bine mânuite. Drept urmare, va fi o adev?rat? pl?cere s? cuno?ti un astfel de om �recondi?ionat" spiritualice?te, s? vorbe?ti cu el ?i s?-i sondezi opiniile, care vor fi întotdeauna extrem de sincere ?i interesante. Reu?ita experimentului - în care mâna maestrului pu?ini o întrev?d - reflect?, în acela?i timp, adev?rul c?, de fapt, orice persoan? - chiar ?i dintre a?a numitele persoane complexe ?i deosebit de culte - înc?pute pe mâna unui asemenea maestru, înc? se mai poate ?lefui, evoluând pe ni?te trepte ?i mai înalte ale perfec?ionismului. Ele vor ie?i din anonimat ?i vor deveni ceea ce trebuie s? devin?: personalit??i superioare de care societatea are nevoie oricând, mândrindu-se cu ele pretutindeni. Categoric, ne trebuie cât mai mul?i oameni de acest gen; cât mai mul?i modelatori de suflete.

1906
Iubirea este misterul care îmbin? dou? fiin?e îndep?rtate, uneori total diferite. Când acest mister dispare, diferen?ele ?i dep?rtarea apar în toat? goliciunea lor, f?când ca deosebirile s? se dubleze.

1907
Multe iubiri mor otr?vite de minciun?.

1908
In momentul în care ai cunoscut o mare deziluzie în iubire, nu te mai po?i teme de moarte.

1909
Când sentimentele iubirii depind de tine ?i le po?i dirija precum vrei, atunci înseamn? c? nu este vorba despre o adev?rat? iubire.

1910
Unii ar putea spune c? iubirea pare a fi suprema oper? spiritual? a naturii, al?ii - umbra degetului lui Dumnezeu.

1911
Se pare a fi adev?rat c? iubirea f?r? pu?in? otrav? nu are farmec. Otrava spiritual? este când un conservant al ei, când un miraculos catalizator.

1912
Dragostea este un labirint agreabil în care cei intra?i prefer? s? nu mai ias?, c?utând s? se r?t?ceasc? tot mai mult prin cotloanele ei înflorite ?i pline de parfum.

1913
Iubirea ascuns? este în general resim?it? ca o comoar? care nu trebuie etalat? vulgului. Ea r?mâne, neîndoios, cea mai curat? iubire ?i are adesea puterile cele mai mari.

1914
Nu exist? iubire absolut?, care s? dureze toat? via?a. Iubirea perpetu?, cu nuan?e platonice, r?mâne o frumoas? himer?. Desigur, iluziile agreabile au totdeauna nevoie de girul ?i de aparen?ele eternit??ii, iar nou?, chiar dac? nu credem, ne place oricând s? auzim refrenul muzical:
�Te voi iubi o ve?nicie..."

1915
Dragostea ?i ura coabiteaz? într-o zon? neutr?, de penumbr?; iar aceasta este gelozia.

1916
Gelozia se ascunde în tenebrele con?tiin?ei, de unde prive?te realitatea cu ochi însp?imânta?i care m?resc ?i deformeaz? totul, pân? ce v?d c? mari umbre acaparatoare ?i aparente se însufle?esc ?i încep s? amenin?e din toate direc?iile.

1917
Greu î?i poate p?zi b?rbatul urât femeia frumoas?!
Femeia frumoas? este iubit? de to?i b?rba?ii ?i urât?., admirativ de toate femeile!

1919
Femeile urâte s? nu se team? de r?ut??ile b?rba?ilor urm?ritori.

1920
Cine se ia la sfad? cu femeile a p??it deja prima treapt? a tribunalului.

1921
Femeia trebuie s? fie blând? pentru un singur b?rbat ?i s?lbatic? pentru inten?iile rele ale celorlal?i.

1922
Femeia bun? este pentru b?rbat ca o fântân? cu ap? rece în de?ertul încins,
pentru cel însetat.

1923
Când pleci de lâng? fiin?a iubit?, nu l?sa s? se acopere cu iarb? poteca pe care ai plecat, deoarece, la întoarcere, s-ar putea s? g?se?ti f?cute alte poteci.

1924
Burl?cia: bra?ul stâng f?r? cel drept.

1925
Ne supunem cu pl?cere so?iilor neascult?toare ?i comand?m cu asprime celor care ne ascult?.

1926
Fata c?reia îi place s? se plimbe mereu f?r? s? spun? unde se duce, se va plimba ?i mai mult când va fi so?ie, r?t?cind pe vechile-i trasee.

1927
Din trecutul ?i din prezentul p?rin?ilor r?sare viitorul copiilor.

1928
Copiii ?i p?rin?ii nu trebuie s? se invidieze vreodat? între dân?ii pentru unele realiz?ri deosebite, ci s? se bucure de succesele unora sau ale altora ca de propriile succese, c?ci, într-un fel, chiar sunt propriile succese.

1929
Dulcea?a ?i blânde?ea inimii de mam? constituie unicul balsam în stare s? îndulceasc? cea mai mare am?r?ciune a unui copil, f?când-o s? dispar? ca un vis urât.

1930
V?zând o femeie nec?s?torit? c? este îns?rcinat?, lumea va fi cum e lumea de obicei în situa?ii din acestea: scandalizat? ?i înclinat? s?-i arunce în fa?? blamul public, adresându-i cuvinte grele ?i diatribe înjositoare. Mai to?i o vor considera o fiin?? josnic? ?i p?c?toas?. Din clipa când a devenit mam?, îns?, ?i când fiecare o vede cu cât? duio?ie î?i strânge pruncu?ul la piept, to?i o iart? ?i se uit? la ea cu în?elegere ca la o nevinovat? martir?. Prin miracolul purificator al maternit??ii, blamul public dispare ca prin farmec.

1931
Maternitatea este apogeul feminit??ii.

1932
Interesul: r?d?cina omenirii; dezinteresul: r?d?cina omeniei.

1933
Dac? mul?i str?ini ?i-au dat f?r? ezitare via?a pentru patria noastr?, atunci noi cum s? nu o iubim cu patim? ?i cum s? nu ne jertfim f?r? ezitare pentru ea?

1934
Spre deosebire de minciun?, adev?rul nu trebuie niciodat? inventat.

1935
Îngâmfarea ?i fumul vor totdeauna s? se înal?e cât mai sus.

1936
Înv??a?i-i pe oameni s? devin? ceva mai sentimentali, mai receptivi la cele sfinte, ?i pacea nu va mai fi deloc periclitat?.

1937
Actorul, ca individ, exercit? o profesiune râvnit? de mul?i tineri ?i comentat? divers de restul cet??enilor, îns? actorul, ca interpret, exercit? o func?ie etic? imens? asupra unei na?iuni sau chiar asupra unui grup mare de na?iuni. în aceast? privin??, se poate afirma c? rolul lui educativ este deseori la fel de mare ca al dasc?lilor din ?coli sau al preo?ilor ?i pastorilor din multe biserici.

1938
Adev?rul artei este verificat de inim?, adev?rul ?tiin?ei este verificat de formulele matematice.

1939
Amintirile urâte au tendin?a s? persiste mai mult decât cele frumoase.

1940
O ureche conduce adev?rul spre minte, cealalt? spre inim?.

1941
Omul de bun sim? ro?e?te chiar ?i atunci când prietenul îi este dojenit de un str?in.

1942
Nimeni nu mai st? s? numere defectele prostului.

1943
Dep?rtarea apropie ?i mai mult sufletele celor îndr?gosti?i, iar apropierea îi îndep?rteaz? dublu pe cei ce se învr?jbesc.

1944
În câinele regelui nimeni nu îndr?zne?te s? dea cu pietre, dar orice câine simplu are curajul s?-l latre zgomotos ?i chiar s?-l scarmene zdrav?n.

1945
Lauda prea mare a cunoscu?ilor arunc? o not? vulgar? asupra virtu?ilor noastre, reu?ind s? le topeasc? cu încetul, a?a cum prea multe raze de soare reu?esc s? topeasc? ni?te minunate statui de ghea??.

1946
Cunosc un grup de oameni care au luptat asiduu pentru libertate ?i, dup? ce au ob?inut-o, se tem cel mai mult de ea.

1947
Ingratitudinea va fi totdeauna r?spunsul unei binefaceri nesolicitate.

1948
Dac? nu-i po?i citi gândurile în ochi, atunci vezi cam ce face cu mâinile...

1949
Chiar c?zu?i, nimeni nu poate îndoi stejarii cei falnici.
Când te p?r?se?te inspira?ia, î?i vine iute în ajutor rutina, dar ea este du?mana inspira?iei.

1951
Rechinii sunt mai pre?io?i arunca?i de valuri pe uscat, decât în ap?, ca s?-i m?nânce oamenii, dup? cum unii oameni ar fi mai pre?io?i arunca?i de pe uscat în valuri - ca s?-i m?nânce rechinii.

1952
O camer? goal?, încuiat? bine vreme îndelungat?, face pe mul?i s? cread? c? în?untru trebuie s? fie numeroase obiecte de pre?, despre care se vorbe?te cu interes ?i admira?ie. A?a se nasc legendele despre falsele valori.

1953
Chiar ?i acela care nu s-a împrumutat niciodat? este totdeauna dator fa?? de cineva, într-un fel sau altul. Nu exist? om f?r? datorii!

1954
Un secol pune totdeauna o întrebare mare, fundamental? - întrebarea secolului - iar cel?lalt secol, mai informat, r?spunde chiar ?i la întreb?rile nepuse.

1955
Vulcanul: poetul... Lava: poezia!

1956
Cine face eforturi s?-?i arate în?elepciunea în locuri unde nu este cazul dovede?te c? nu s-a lep?dat întru totul de prostie.

1957
P?rul alb ?i suflet negru - nepotrivit ?i odios lucru ar fi.

1958
Vai de omul care mascheaz? nesiguran?a sub aparen?ele priceperii ?i ale siguran?ei!

1959
Cine abia a înv??at s? înoate numai în apa s?rat? mai mult ca sigur c? se va îneca în apa dulce.

1960
Când se d?râm? mun?ii, pier ?i nevinovatele flori, iar falnicii brazi se frâng.

1961
Am aprins fl?c?rile cuvintelor ?i-a r?mas cenu?a uit?rii.

1962
Singura bog??ie a lui Eminescu au fost luna, stelele, lacurile, izvoarele, cerul albastru, p?s?rile ?i codrii patriei, care-i ?opteau, prin susur ?i fream?t, versurile-i eterne. Dar, mai presus de toate, Eminescu poseda bog??ia graiului popular ?i a celui cult, din care a împletit cunun? de aur limbii române literare, f?când-o s? devin? mare, sonor?, plin? de sensuri figurative noi ?i de incanta?ii muzicale neegalate pân? ast?zi.

1963
Luceaf?rul lui Eminescu a r?s?rit peste România, iar acum se înal?? peste fiecare ?ar? în parte. Nu peste mult timp, tot globul p?mântesc va privi cu uimire la acest astru valah uimitor de frumos care str?luce?te pe zi ce trece, din ce în ce mai tare, punând st?pânire asupra întregului univers literar.

1964
Unii gândesc mai mult decât ac?ioneaz?, al?ii ac?ioneaz? mai mult decât gândesc. ?i unii, ?i al?ii gre?esc. Intre gând ?i ac?iune trebuie s? existe un echilibru pe care cine nu îl va ob?ine nu va realiza decât pe jum?tate cele propuse.

1965
Mama ne poate aprofunda în gradul cel mai înalt via?a noastr? spiritual?.

1966
Adev?rul este mai presus decât iubirea ?i chiar mai presus decât libertatea, deoarece el cre?te pe culmile iubirii ?i ale libert??ii.

1967
Tovar??i, ne-a?i promis o democra?ie ?i a?i realizat o demoncra?ie!

1968
Virtutea este lupta cu ispitele, nu ?i cu lipsa lor.

1969
Cred c? destui oameni nu mai ?tiu ast?zi s? iubeasc? - sau nu mai pot, ceea ce pare ?i mai grav - fie pentru motivul c? au devenit prea mândri, pre?uindu-?i propria persoan? mai mult decât oricare alta, fie pentru motivul c? Ii s-a atrofiat cu totul sensibilitatea sufleteasc?. ?tiu doar s? doreasc? o mare iubire, uneori s? o simuleze cu un relativ talent, iar dac? iubirea amenin?? cumva s?-i înv?luie cu adev?rat, dumnealor, evitând orice obliga?ii sentimentale, fug cu la?itate de ea, chiar de la început, sau o p?r?sesc cu vitejie la jum?tate, ceea ce tot o condamnabil? dezertare este.

1970
Unii politicieni contemporani vorbesc în zilele noastre într-un limbaj cu gratii neforjate sau cu asperit??i de carton asfaltat iar al?ii într-un limbaj vulgar cu frâul rupt în multe buc??i. Cine oare s?-i mai în?eleag??

1971
Randamentul unui impuls de voin??, folosit imediat, este, într-un singur minut, de zece ori mai productiv decât randamentul unei ore lucrate f?r? chef.

1972
Între o minciun? perfect? ?i un adev?r imperfect nu sunt prea multe deosebiri esen?iale.

1973
Î?i trebuie mult? cultur? ?i tot atâta experien?? ca s? fii în stare a distinge minciunile moderne, perfect mascate, de marele adev?r contemporan, dar î?i trebuie ?i un solid sim? al orient?rii politice.

1974
Decât s? înlocuie?ti r?ul cu ceva mai r?u, las? mai bine r?ul care era la început.

1975
Când dou? �adev?ruri" se contrazic între ele acuzându-se reciproc de minciuni, atunci amândou? au dreptate.

1976
Unii naufragia?i sunt purta?i de colacul �salvator" cu atâta vitez? ?i furie spre ??rm, încât î?i zdrobesc capul de prima stânc?, dup? ce au înotat cu disperare ore întregi.
Nu exist? adev?r concret ?i adev?r abstract, ci un adev?r u?or inteligibil ?i altul mai greu inteligibil. Adev?rul îns? este Unul!

1978
Nu-i tot una s? propui un compromis ?i s? accep?i un compromis.

1979
C?r?ile sunt aripi pentru spirit!

1980
Cel mai cinstit mod de a-?i dubla zilnic suma banilor este s?-i aranjezi bini?or în fa?a oglinzii...

1981
Dup? orice pierdere valoroas?, vin pe rând s? ne consoleze: suprasatura?ia suferin?ei, oboseala, apatia, uitarea... Este reac?ia fireasc? a fiin?ei umane, aproape un instinct de supravie?uire ?i de autoconservare.

1982
Cauzele bune trebuie sus?inute prin mijloacele cele mai bune ?i cele mai cinstite.

1983
Adev?rul este ca ?i mort ?i aproape c? nu are nici o importan?? dac? nu exist? nimeni lâng? tine s? i-l spui.

1984
Un singur exces de vitez? trebuie permis f?r? penaliz?ri: viteza circula?iei adev?rului!

1985
Nu e?ti fericit în timp ce dobânde?ti ?tiin?a, ci dup? ce ai dobândit-o. Dar nu pentru mult timp, deoarece imediat î?i vei da seama c? orice ?tiin?? însu?it? este introducerea la o nou? ?tiin??, necunoscut?, care-?i solicit? noi eforturi epuizante.

1986
Când ai dreptate, te sim?i curajos, dârz ?i puternic. Când nu o ai, la?i tonul moale, ba?i u?or în retragere ?i chiar începe s?-?i fie fric?.

1987
Ca drojdia de bere în aluatul de pâine este entuziasmul pentru spiritul nostru.

1988
Decep?ia ?i entuziasmul te fac s?-?i pierzi echilibrul.

1989
Oamenii inteligen?i care ?tiu pu?ine lucruri le cunosc în schimb în toat? profunzimea lor.

1990
Din gândurile unei fete de optsprezece ani ai putea scrie toat? istoria dragostei.

1991
Frumuse?ea este altarul pe care poezia jertfe?te tot ceea ce are ea mai scump.

1992
Parvenitului nu îi place s? i se aminteasc? de trecutul lui, de vremea când era un om neînsemnat ?i de felul cum a ajuns sus-pus. EI te va aprecia îns? mult dac?-i vei spune: �La mai mare...�

1993
Numai cei r?i, prin contrast, îi pun în eviden?? pe cei buni.

1994
Ambi?ii mari pentru lucruri mici - o meschin?rie. Ambi?ie mare pentru lucruri mari - o datorie!

1995
Dac? în trecut toate popoarele luptau pentru independen??, ast?zi ele lupt? pentru interdependen??. In lumea noastr? modern?, nu poate exista independen?? f?r? interdependen??.

1996
Celor pu?i s? sus?in? balan?a justi?iei egal? pentru to?i nu trebuie niciodat? s? le tremure cugetul, care apoi ar face s? le tremure ?i mâna.

1997
To?i suntem în?elep?i: unii înainte de momentul oportun, al?ii chiar atunci ?i al?ii dup?... Primii câ?tig? întotdeauna ?i sunt numi?i foarte în?elep?i.

1998
Muzica popular? româneasc?, prin melosul ei foarte armonios ?i bogat, prin excep?ionala diversitatea în unitate a arhivei ei sonore, exprim? o întreag? istorie a sufletului poporului nostru.

1999
Carpa?ii: statui uria?e, statui minunate, statui falnice ridicate de Dumnezeu pentru miile de eroi cunoscu?i ?i necunoscu?i care au c?zut pe tot întinsul patriei noastre de-a lungul a peste dou? milenii!

2000
România este o lume unic?, m?rea?? prin frumuse?ea ei cople?itoare, mândr? prin istoria ?i cultura ei, dulce prin limba ce-o vorbe?te, sfânt? ?i ve?nic? precum universul însu?i. De fapt, pentru noi, România este partea cea mai frumoas? din întregul univers!

2001
Deviza fiec?rui Român trebuie s? fie aceasta: �M-am n?scut spre a spori gloria Patriei!"

2002
M? simt mai puternic când am o idee bun? în cap ?i înc? mai puternic dup? ce am realizat-o cu succes.

2003
Sunt probleme vitale ?i de strict profesionalism în care invocând girul majorit??ii înseamn? a recurge la influen?? spre a ajunge la incompeten??.

2004
Nu umili, nu te umili ?i nu te l?sa umilit.

2005
Mediocritatea este ogorul sterp pe care cre?te îns? foarte bine parvenitismul ordinar.

2006
Totul este, a?adar, relativ! Dar moartea? Poate c? ?i moartea...

2007
O, cât de generos e?ti pentru c?-mi oferi în dar aceast? frumoas? corabie ce ?tii c? se scufund? încet, încet!

2008
Speran?a - aripile iubirii!

2009
?oarecii au cucerit cursa de prins ?oareci, luându-i intrarea cu asalt...
Ce victorie!

2010
Orice bomb?, înainte de a exploda, a explodat mai întâi în mintea unui om.

2011
Unii devin eroi dintr-o fric? imens?, trecând la fapte l?udabile în baza unui reflex automat, izvorât din instinctul de conservare. Ei le?in? sau mor de fric? abia când în?eleg bine prin ce au trecut.

2012
Ora, folosit? cu folos în prezent, este o mic? piatr? de diamant; cea pierdut? f?r? rost - un kilogram de aur care ni s-a furat.

2013
Via?a este un spectacol complex, cu o singur? premier?, pe care îl d?m noi pentru ca, în cele din urm?, s?-i aplaud?m pe al?ii, de?i de cele mai multe ori, ace?tia ?i-au jucat rolul chiar mai fals ?i mai prost decât noi.

2014
Gelozia este cea mai mare autopedepsire pe care, într-adev?r, gelosul ?i-o merit? s? ?i-o aplice.

2015
Via?a interioar?, adic? via?a necunoscut? ?i plin? de mistere, via?a invizibil? din profunzimile fiin?ei noastre, este cu mult mai bogat? ?i mai dinamic? decât aceea din afara noastr?, pe care, aparent, ne-o v?d ?i ne-o cunosc to?i.

2016
Adesea, când încerci s? explici inexplicabilul, devii tu însu?i de neîn?eles.

2017
Vis?torii tr?iesc cu o jum?tate de minte în trecut ?i cu cealalt? în viitor. Numai trupul lor tr?ie?te în prezent, lucru pe care, cu siguran?? c? nu I-ar ?ti dac?, din când în când, vreo alt? necesitate nu i-ar mai aduce cu picioarele pe p?mânt.
Trecutul din îndep?rtata copil?rie nu a depins prea mult de noi. A fost ceva întâmpl?tor, pentru c? eram copii ne?tiutori. Viitorul îns? depinde numai de noi, deoarece avem for?a fizic? ?i intelectual? pentru a da via?? n?zuin?elor din trecut.

2019
Cuvintele care ieri au zguduit lumea ne cam las? ast?zi reci, dup? cum s-ar putea ca anumite cuvinte rostite ast?zi la rece mâine s? cutremure din nou lumea.

2020
A fi ve?nic negativist, a o ?ine într-una a?a, înseamn? a nu face nici o concesie fireasc? vie?ii ?i a nega totul f?r? temei. Negativi?tii, de obicei, neag? realit??ile din principiu chiar dac? sunt evidente pentru to?i, pl?cându-le s? te contrazic?. Ei d?râm? cu indiferen?? idei ?i fapte valoroase f?r? a cl?di altceva mai bun în locul lor.

2021
Uneori un om de litere cu o puternic? personalitate ?i cu mare priz? la public are putere cât un guvern.

2022
Când omul va st?pâni toate tainele naturii, el va ac?iona în a?a fel încât oricare din faptele lui deosebite va p?rea ceva supranatural.

2023
Pentru ochiul expert ?i mintea istea??, orice tain? are ?i ceva vizibil la suprafa??.

2024
Logic, pare cu neputin?? ca materia s? gândeasc? numai printr-un creier omenesc, nu ?i prin altceva similar lui, printr-un organ analog, inexistent pe Terra, dar foarte posibil în alt? parte a cosmosului.

2025
Consider ca fire?ti propriile contradic?ii, nu ?i propriile contraziceri.

2026
Dac? aparen?a ar fi o realitate, atunci ?i realitatea ar fi o aparen??.
Miturile sunt frumoase ?i destul de instructive ca pove?ti, dar foarte d?un?toare când le consideri ca realitate viabil?.

2028
Î?i atrage dispre?ul tuturora cine dispre?uie?te pe to?i.

2029
Dac? sunt curios s? aflu cine a mai venit pe la vecinii mei, atunci dau dovad? de o curiozitate meschin?, de mahala. Dar dac? sunt curios ce anume mai citesc vecinii mei, atunci lucrurile se schimb?.

2030
Acei care au inventat expresiile: �Homo sum: humani nil a me alienum puto", �Primum vivere, deindephilosophari", �Menssanain corporesano�
- sunt, desigur, egali în geniul inventivit??ii cu acei mari oameni care au inventat roata ?i dinamita.
-
2031
Exagerarea este o umbr? m?rit? a obiectului sau a no?iunii despre care vorbim. Dar nu toat? lumea iube?te umbra.

2032
Invidie înseamn? neputin??. Invidiosul este un neputincios.

2033
Cel invidiat e de l?udat.

2034
Nu încerca s? despar?i dou? vipere care se bat.

2035
Ipocritul este o alt? ipostaz? a bârfitorului ?i a tr?d?torului.
Tot arsenalul lui const? în lingu?iri josnice.

2036
S?-?i fie mândru doar spiritul bucuros c? se poate purifica de p?cate, nu ?i atitudinea ori comportarea trupului nes??ios.

2037
Nimeni nu poate bârfi f?r? pierdere.

2038
Oamenii mode?ti au o mândrie interioar? abia perceptibil?.

2039
Unii se mândresc chiar ?i atunci când sunt singuri - în fa?a oglinzii.

2040
P?unii ?i curcanii nu mai se înfoiaz? orgolio?i în pene când zboar? vulturii fl?mânzi pe deasupra lor.

2041
Lenea se plictise?te întotdeauna. H?rnicia niciodat?.

2042
Mai totdeauna dorim ceea ce nu cunoa?tem.

2043
A fi politicos înseamn? a te respecta pe tine însu?i. Prin aceasta dovede?ti tuturor cum au fost p?rin?ii t?i.

2044
Exist? capete seci ?i incapabile care au ca unic? satisfac?ie s? supun? prin for?? capetele cele mai virtuoase.

2045
Nu-?i vei putea îndeplini cu u?urin?? datoriile din afara ta pân? nu ?i le-ai îndeplinit mai întâi pe cele dinl?untrul t?u.

2046
E prea scurt? via?a ca s? mai am timp s?-?i explic de ce-i scurt? via?a.

2047
Aviditatea pentru pl?ceri a unor oameni este atât de mare încât toate organele lor de sim? Ii se par neîndestul?toare spre a acumula zeci de pl?ceri dintr-odat?.

2048
Mare nepl?cere s? nu sim?i nici o pl?cere!

2049
Câteodat? tr?ie?ti o mare fericire chiar ?i când încerci s? te gânde?ti la fericirile apuse, din trecut.

2050
Dac? nu ar exista dureri, în mod categoric nu am în?elege fericirea ?i, neavertiza?i de pericole, am muri, cu siguran??, mai de vreme. Durerea este singurul du?man care deseori ne vrea binele, alertându-ne cu violen?? c? ceva trebuie s? ne repar?m de urgen??.

2051
Durerea cea mai mare, cât ?i bucuria cea mai mare, se aseam?n? pentru c?, ?i una ?i alta, au un produs absolut identic: lacrima.

2052
Cred c? ar fi o mare eroare dac? am confunda no?iunea de opinie public? cu opinia comun? a publicului, care este cea mai eterogen? opinie.

2053
Victoriile ob?inute pu?in câte pu?in pot fi chiar mai mari ?i mai durabile decât cele ob?inute printr-un efort brusc.

2054
Pictorul nu-?i vede lucr?rile de pe pânza lui pân? ce nu se distan?eaz? pu?in de lucrarea pe care o picteaz?. La fel, unii oameni nu-?i v?d gre?elile imediat, pân? nu se distan?eaz? în timp de ele.

2055
Un artist mare nu-?i p?r?se?te scena nici dup? moarte.

2056
Femeile poart? virtual în pântecele lor via?a întregii omeniri.

2057
Uneori, când te în?eal? un punga?, de ru?ine, nici nu îndr?zne?ti s?-l mai divulgi, pentru ca nu cumva legea s? te socoteasc? un cop?rta? tot atât de vinovat, din moment ce ai admis târgul cu asemenea indivizi vero?i.

2058
Mai degrab? nebunia este ereditar? decât în?elepciunea.

2059
Exist? epoci de nebunie colectiv? când, datorit? unei psihoze în mas?, to?i accept? cu temenele minciuna în locul adev?rului, de?i ?tiu bine cu cine au de a face.
Civiliza?ia poate fi distrus? de oboseala inteligen?ei omului, dac? acesta las? totul pe seama inteligen?ei ma?inilor lipsite de orice sentimente omene?ti.

2061
P?rerea specialistului conteaz? uneori mai mult decât p?rerea a o mie de martori oculari.

2062
Nu numai cerul de deasupra Patriei, dar chiar ?i cosmosul de deasupra acestui cer ne apar?ine pân? în infinitul Universului! Prin acest spa?iu vertical, România este înc? o dat? prelungit? pân? la infinit în spa?iu ?i în timp etern: o Românie cosmic?!

2063
Unde încep limitele prerogativelor unor conduc?tori duri, începe speran?a de libertate a popoarelor.

2064
Un rege care a devenit patriot adev?rat, renun?? de bun? voie la toate însemnele regale, ap?rând cu modestie în public, ca un cet??ean de rând. Exist? ?i la noi un astfel de Rege!

2065
R?bdarea prostului reu?e?te mai degrab? decât pripeala iste?ului.

2066
Dac? politicienii vor, un ban de plumb poate fi declarat c? valoreaz? cât un ban de aur, având o acoperire real? în aur, gra?ie unui simplu decret. ?i astfel, ceea ce nu au reu?it alchimi?tii de-a lungul secolelor, iat? c? au reu?it politicienii prin promulgarea unei legi obi?nuite.

2067
Nimeni nu este mai jovial ?i mai popular ca un potentat politic înainte de alegeri, când î?i face propagand? prin public sau când, primind un picior în spate de la superiorii lui, a ajuns un jalnic muritor de rând. Dar s? nu uit?m cât de aferat, de încruntat ?i r?ut?cios era pe când avea sub el scaunul puterii.

2068
Fructele reputa?iei nu sunt decât acestea: albe ?i negre, dulci ?i amare. Când nu le pot ob?ine pe primele, unii le prefer?, din setea de popularitate, chiar ?i pe celelalte. Reputa?ie s? fie!
Foamea de glorie: boala sufletelor tinere care doresc gloria cu orice pre?, fie numai ?i pentru o clip?.

2070
Uneori foamea de glorie este mai aprig? decât foamea de pâine.

2071
Ambi?iosul î?i dispre?uie?te succesele mici.

2072
A doborî un om mare ?i valoros este suprema satisfac?ie a oamenilor mici care nu s-au putut realiza într-o via??.

2073
Nu am v?zut pe nimeni niciodat? înv??ând copiii s? împleteasc? ramuri de m?slin sau s? pun? ml?di?e de m?slin în ciocul porumbeilor albi, dar am v?zut adesea pe mul?i înv??ând copiii s? ?inteasc? la precizie cu pu?ca ?i s? comande: �Foc!�

2074
Avem în ?ar? câteva sute de legi ?i câteva milioane de oameni, fiecare cu legea lui. Iat? de ce se respect? greu legile.

2075
Legile strâmbe f?uresc nelegile.

2076
Oamenii slabi, ajun?i în vârf, decreteaz? legi puternice, dar cei puternici nu le respect?.

2077
Unde nu p?trunde lumina ?tiin?ei, p?trunde, cu siguran??, întunericul supersti?iilor.

2078
Unde supersti?iile apar s? mototoleasc? ?i s? strâmbe con?tiin?ele oamenilor, trebuie imediat trimis? ?tiin?a s? vin? cu r?bdare pe urma lor ca s? netezeasc? tot ce a fost deformat.

2079
Dogmele ?i supersti?iile se aseam?n? uneori.
Nu exist? numai suflete pervertite, ci ?i ochi perverti?i, dup? cum nu exist? numai pervertitori de suflete, ci ?i pervertitori de ochi. Ace?tia nu sunt cu nimic mai primejdio?i decât primii care atac? direct, deoarece ochii sunt ferestrele sufletului.

2081
Filosoful trebuie s? se ridice cu mândrie deasupra tuturor mizeriilor ?i vicisitudinilor vie?ii omene?ti, fiind silit adesea s? fac? abstrac?ie de ele, mai cu seam? dup? ce a fost obligat s? le cunoasc? am?nun?it pe toate.

2082
Confiden?ele evulsate din inim? nu trebuie f?cute decât numai între egali.

2083
Celor mai mul?i oameni le sunt de ajuns câteva minute spre a putea scrie pe o coal? alb? de hârtie tot ceea ce au f?cut bun în via?a lor, dar nu le-ar ajunge ore ?i caiete întregi s? noteze ceea ce au f?cut r?u.
De altfel, nici memoria nu i-ar mai ajuta.

2084
Pro?tii sunt pe zi ce trece tot mai mul?umi?i de propria lor persoan?, fiind convin?i c? ei deja cunosc tot ceea ce este necesar ?i c? ceea ce ?tiu este absolut suficient.

2085
Civiliza?ia omului nu a atins înc? piscul muntelui cunoa?terii de pe care ?i-ar lua zborul spre alte planete spre a le popula. Suntem abia la jum?tatea masivului.

2086
Eternitatea dinapoi ne apas? din ce în ce mai mult, iar cea dinainte ne opune din ce în ce mai dârz? rezisten??, încât orice efort al vie?ii noastre de a înl?tura rezisten?a ne epuizeaz? în întregime. Aceasta este numai o secven?? din lupta vie?ii, c?ci omul se afl? între imensitatea timpului dinaintea na?terii ?i imensitatea timpului de dup? dispari?ia noastr?, ca între ciocan ?i nicoval?.

2087
Omul are mai multe idei decât putere de a le memora ?i discerne.
Nimeni nu s-a transformat într-un scafandru al sufletului omenesc c?ruia s?-i ating? str?fundurile cele mai profunde.

2089
Cu limitele spiritului uman lucrurile stau la fel ca ?i cu limitele universului. M?rginite sunt doar posibilit??ile de cunoa?tere ale acestui spirit.

2090
Omul gânde?te în trei feluri: în cuvinte, în imagini-simboluri (cifre, formule matematice, formule chimice, formule logice, cli?ee dinamico-statice etc.) ?i în fraze muzicale. Cine afirm? c? omul gânde?te decât numai cu ajutorul cuvântului, gre?e?te.

2091
Dac? con?inutul romanelor nu redau totdeauna o ac?iune adev?rat?, atunci aceste romane s? devin? cel pu?in ni?te simboluri ale adev?rului.

2092
Mul?i oameni au înv??at atât de perfect arta de a-?i afi?a un spirit fals, care a început s? li se potriveasc? din ce în ce mai mult, substituindu-l pe cel real, încât atunci când vor s? devin? sinceri nu prea le mai st? bine ?i ni se par str?ini fiindc? nu mai disimuleaz?.

2093
Gusturi au to?i oamenii. Bun-gust au numai unii.

2094
Gusturile oamenilor se schimb? mai repede decât firea lor.

2095
Oamenii cu gusturile prea rafinate cad u?or prad? snobismului.

2096
Gustul este un produs al mediului, al tradi?iei etnice precum ?i al educa?iei, nimic mai mult. Caracterul istoric nu i se poate deci nega. Dirijat îns? cu mare art?, el se poate forma, s?rind peste orice tipare.

2097
Polemica dintre doi esteticieni în privin?a bunului gust se aseam?n? cu discu?ia dintre doi cheflii în jurul sticlei cu vin ajuns? la jum?tate, când unul sus?ine c? sticla este jum?tate plin?, iar cel?lalt c? e jum?tate goal?.
Trebuie s? intervin? al treilea care s? le spun? c? fiecare are dreptate doar pe jum?tate.

2098
Oamenii sunt câ?tiga?i mai u?or de acei care r?spândesc prostul gust str?lucitor decât de propagatorii bunului gust plin de sobriet??i serioase.

2099
Gra?ia este atitudinea nec?utat? a frumuse?ii în mi?care.
Chiar ?i durerea are gra?iile ei.

2100
A avea personalitate înseamn? a-1 face pe fiecare om s? se gândeasc? mult timp la tine dup? ce ai plecat din fa?a lui.

2101
Unde exist? prea multe reguli împotriva erorilor, apar ?i mai multe erori.

2102
Formalismul poate fi un rezultat al pis?logelilor care nu se mai termin?.

2103
Politica poate dezbina popoarele, la fel ca ?i religiile. Arta niciodat?.

2104
Galaxiile ?i metagalaxiile din univers sunt sem?nate cu mult? art?; sunt puse parc? cu mâna de Cineva - ?i numai aparen?ele ne fac s? credem c? ar fi vorba de haos. în realitate, ele sunt pozi?ionate într-o ordine ?i simetrie perfect?, care nu pot fi percepute din perspectiva noastr?, de entit??i minuscule, incluse în miezul lor de foc. Dac? ar fi posibil s? concentr?m tot universul într-o camer?, observând luminile lui aranjate într-o textur? impecabil?, am r?mâne uimi?i de forma lui perfect rotund?, cu materie astral? perfect ordonat? ?i cu mi?c?ri la fel de perfecte.

2105
Poe?ii trebuie tradu?i idee cu idee, nu cuvânt cu cuvânt.

2106
Poezia ?i iubirea / Recreeaz? omenirea!
Literatura unui popor care-?i z?ng?ne lan?urile robiei va fi deosebit? de cea a popoarelor care-?i fâlfâie aripile libere.

2108
Marii poe?i ?i scriitori schimb? totdeauna tiparul unei limbi ce p?rea turnat pentru ve?nicie, creând forme noi care revolu?ioneaz? nu numai lexicul, dar atât stilul cât ?i spiritul limbii în cauz?.

2109
S? nu-i comp?timim pe poe?ii ?i scriitorii geniali care au tr?it în mizerie, ci mai de grab? pe oamenii nep?s?tori care spun c? nu au timp sau curiozitatea s? le citeasc? operele.

2110
Un poet este un om care spune prin rime ?i imagini surprinz?tor de frumoase ceea ce restul oamenilor gândesc în proz?, f?r? a putea îmbina cu m?iestrie gândurile lor.

2111
O oper? literar? bun?, din moment ce este publicat?, se caracterizeaz? prin aceea c? nu mai apar?ine creatorului ei, ci întregului popor din care s-a deta?at autorul sau apar?ine lumii întregi.

2112
Locurile comune, chiar pu?ine la num?r, atunci când le descoperim într-o poezie frumoas?, sunt ca florile de hârtie colorat? aranjate din gre?eal? într-un splendid buchet de flori naturale.

2113
Prozatorii spun despre critici c? sunt prozatori nerealiza?i, iar criticii spun despre prozatori c? sunt critici nerealiza?i.

2114
Toate operele proaste au ceva tragic în ele.

2115
Filmele ?i piesele de teatru bune sunt statui ale culturii în?l?ate publicului.

2116
Unii critici se hr?nesc cu disecarea operelor scriitorilor despre care dau de în?eles c? le produce totu?i grea??.
Un singur vers de Eminescu valoreaz? cât toate paginile de critici negative aduse lui.

2118
Numai când va exista o singur? ras? uman? va exista ?i o singur? limb? mondial?, celelalte ajungând ca ni?te limbi clasice sau moarte.

2119
Tendin?a oric?rei limbi este de a abstractiza to?i termenii concre?i.

2120
O limb? des?vâr?it?, capabil? s? exprime toate ideile ?i sentimentele noastre, este poate numai muzica.

2121
Oricât s-ar feri un autor s? le împrumute eroilor ceva din propria lui personalitate, în cele din urm? ajunge ca, în gândurile ?i în comportarea tuturor personajelor lui, s? se înf??i?eze par?ial sau total, pe sine însu?i.

2122
O minte bun? poate în?elege ceva dintr-o carte proast?, dar invers nu se prea poate întâmpla.

2123
A citi de fric? o carte bun?, pentru c? ?i-a fost impus? cu for?a de cineva, înseamn? a nu o în?elege integral ?i a ?i-1 face antipatic pe bietul autor care, desigur, c? nu are fa?? de tine nici o vin?.

2124
O bibliotec? bogat? în casa unui om face ca acea cas? s? aib? o mie de ferestre luminoase deschise spre întreaga lume.

2125
Tr?snetele nu prefer? linia dreapt?, dar î?i ating totdeauna ?inta.

2126
Opulen?a mole?e?te vigilen?a.

2127
Ce tragedie pe capul bietului om, în care se lupt? toate legile biologice cu sufletu-i nobil, dar slab în fa?a tenta?iilor din jur, neputând ca ra?iunea s?-i ajute prea mult noble?ei lui spirituale!
Unii î?i tr?iesc via?a din plin, iar noi le-o coment?m defavorabil, dup? cum reu?im s? fim ca ei sau nu. Criticându-i, încerc?m în tain? s?-i imit?m ?i de fiecare dat? când reu?im aceasta, îi l?ud?m numai în sinea noastr?, dar nu ?i cu voce tare, c?ci vorbele ne-ar fi mereu r?ut?cioase.

2129
Func?iile de unde se poate comanda, ca ?i compania femeilor frivole, vindec? cu succes timiditatea.

2130
Cine pretinde absolutul de la via?? ob?ine amara deziluzie a realit??ii.

2131
Adev?rul absolut este totdeauna invocat de oamenii cei mai relativi.

2132
St?pânii politicii sunt sclavii ei.

2133
Dac? via?a pe Terra este cumva un unic accident petrecut în cosmosul infinit, atunci moartea ar fi al doilea mare accident.

2134
Exist? oameni pa?nici ?i buni, dar sili?i s? îndeplineasc? func?ii dure ?i represive. în cele din urm? acestea le vor contorsiona comportamentul.

2135
Cenzura: litere puse în lan?, dup? z?brele politice.

2136
Doar oamenii lipsi?i de personalitate cred cu atâta resemnare în hazard, în vr?ji ?i în ghicitori.

2137
Cu cât ai mai multe calit??i suflete?ti, cu atât te adaptezi mai u?or unui mediu ostil.

2138
Corup?ia va domni atotst?pânitoare acolo unde func?ia întrece capacitatea moral? a personajului care o îndepline?te.

2139
Peni?a de scris este o arm? mai mic? decât un glon?, dar uneori mai teribil? decât toate armele atomice ?i neutronice luate la un Ioc.

2140
Ne plângem deseori de criza de timp, de?i suntem absolut liberi s? nu facem nimic din ceea ce ar trebui s? facem, probabil din cauz? c? activitatea real? se consum? în interiorul fiin?ei noastre, sub imperativul tuturor grijilor permanente, fiindu-ne solicitat întregul sistem nervos. în creierul nostru exist? arderi ce declan?eaz?, clip? de clip?, o imagina?ie bogat?, cu proiecte m?re?e, cu vise greu realizabile ?i cu o prea mare înc?rc?tur? de orient?ri ?i judec??i introspective asupra celor ce am avea de f?cut. Aceste griji ?i arderi intime, foarte intense, ne epuizeaz? ?i ne creeaz? impresia, oarecum justificat?, a unei crize de timp care pare imposibil de rezolvat.

2141
A fi generos cu cel nedrept înseamn? a fi tu însu?i cel mai nedrept.

2142
R?zbunarea este numit? câteodat? replica meritat? ?i necesar? a r?ului deliberat.

2143
Inteligen?a sclipitoare este, desigur, un mare dar, oferit gratis de natur?, cu condi?ia s? te fi n?scut într-adev?r norocos cum pu?ini s-au n?scut.

2144
Cred ca va fi greu s? convingi pe cineva c? du?manul urât de el are totu?i ?i unele merite incontestabile.

2145
Deseori c?p?t?m drepturi pe care nu le-am cerut, refuzându-ni-se acelea pe care le cerem.

2146
Numai r?ii ?i neghiobii mor. Oamenii buni ?i valoro?i nu vor muri niciodat? în amintirea noastr?.

2147
Exist? destui oameni simpatici prin înf??i?are ?i antipatici prin comportare, dar ?i invers. Carismele au ?i ele ciud??eniile lor.

2148
Ve?nicia este ca o coc? moale care imediat se înt?re?te dac? ai reu?it s?-?i imprimi pe ea o urm? viguroas? de valoare autentic?.

2149
Exist? un infinit în interiorul omului ?i altul în exteriorul lui.

2150
Veacul al XVII-lea: veacul litera?ilor ?i al pictorilor; al XVIII-lea al muzicii ?i al marilor edificii arhitecturale clasice; al XIX-lea - al inven?iilor; al XX-lea al revolu?iilor de tot felul (sociale, industriale, artistice etc.). Secolul al XXI-lea va fi secolul supremelor schimb?ri ale Terrei, pentru a introduce pe p?mânt recondi?ionarea dureroas?, dar total? (!) a omului, turnat cu for?a de Dumnezeu în tipare spirituale noi, spre a fi des?vâr?it cum a fost el la începutul crea?iei.

2151
Intr-adev?r, mare este omul care are sim?ul critic ?i curajul de a rupe v?lul mitului artificial care înconjoar? pe fal?ii oameni mari!

2152
Pesimi?tii î?i fondeaz? via?a pe ruinele idealurilor care le-au avut.

2153
Nu poate exista fericire colectiv? dac? nu exist? mai întâi fericire individual?.

2154
Nimic nu este mai inutil ?i mai de plâns ca revolta pasiv?, ca revolta în genunchi.

2155
Omul modern are o mare sete de a asculta discursurile unor oratori mari care, din p?cate, sunt extrem de greu de g?sit ast?zi, arta aceasta fiind poate transferat? în predicile religioase ale unor predicatori de înalt? ?inut? intelectual? ?i moral?. In rest, marea art? oratoric? a murit, fiind înlocuit? de surogatele lansate de mass media contemporan?. Dar ele nu pot sensibiliza nici pe departe sufletele omene?ti precum vorbele înfl?c?rate ale genialilor oratori de odinioar?.

2156
Exist? oameni care ?tiu crea ?i r?spândi fericirea numai din cuvinte. Exist?, în acela?i timp, ?i naivi dispu?i s? se lase ame?i?i de astfel de cuvinte narcotizate ?i �ferici?i" de aromele lor artificiale.

2157
Nu conteaz? câte principii bune ai; conteaz? dac? numai câteva din ele obi?nuie?ti s? le armonizezi cu via?a privat? pe care o duci.

2158
Nuan?ele fine ale sentimentelor înalte nu pot fi redate niciodat? prin cuvinte, oricât de bine alese vor fi ele. Subtilit??ile suflete?ti de valoare sunt inefabile. Celelalte sentimente, îndeosebi cele rele ?i josnice, indiferent de nuan?ele lor semantice, g?sesc oricând posibilit??i terifiante de transpunere lexical?.

2159
Cu cât ai visat la mai multe idealuri pure în tinere?e, cu atât mai târziu te scârbe?ti de biologia brutal? a vie?ii ordinare de zi cu zi.

2160
In fiecare din noi exist? dou? voin?e polarizate: voin?a de a face ?i voin?a de a nu face ceva.

2161
Orice ispit? cedeaz? în fa?a durerii.

2162
Avem neap?rat? nevoie de ni?te filosofi sociologi. Filosofia prea a lucrat independent de sociologie, de?i pretinde c? ar fi r?mas pus? ?i în slujba ei. De aici unele r?t?ciri reciproce când a fost vorba de pragmatismul ambelor ?tiin?e.

2163
Exist? oameni cu capacit??i mari, dar cu metode de punerea lor în valoare mici.

2164
Ura s-a dovedit adesea mai lung? decât moartea.

2165
Totdeauna s? te str?duie?ti s? întreci bun?tatea celor din locul unde te afli.
Mediocritatea ?i superficialitatea sunt ni?te situa?ii foarte convenabile pentru cei mai mul?i oameni, deoarece pozi?ia lor de neutralitate invulnerabil? evit? totdeauna toate conflictele prin care oamenii valoro?i trec în mod obligatoriu.

2167
Prostul, t?când ?i luându-?i o alur? vis?toare, mimeaz? bine pe omul inteligent care cuget? adânc.

2168
Viciile se îng?duie reciproc ?i se împac? u?or între ele, f?cându-?i unul altuia loc, recurgând la concesii ?i complimente sau primind cu mult? pomp? ?i bucurie viciul nou venit care, plin de entuziasm, va chema alte vicii mai mari spre a convie?ui în pace ?i armonie pân? ce distrug ca un virus întreaga personalitate uman?.

2169
Când timidul î?i d? seama c? are for?? ?i c? cei din jurul lui ÎI simpatizeaz?, devine surprinz?tor de îndr?zne?.

2170
Este greu s?-i ier?i pe cei ce te-au lovit inten?ionat regretând c? nu te-au lovit alt? dat? mai tare, dar iertându-i, te ridici imens deasupra lor.

2171
Suntem crea?i din contradic?ii perfecte, îns? armonizate între ele printr-un impresionant angrenaj ancestral ?i, în plus, învelite într-o piele comun? la care ?inem foarte mult.

2172
Inteligen?a este o concesie f?cut? de natur? în fiecare zi unor oameni noroco?i. Genialitatea este îns? un cadou m?re? ?i unic pe care Dumnezeu, prin mama natur?, îl face omenirii doar odat? la câteva sute de ani.

2173
Exist? oameni cu inteligen?a compartimentat?, iar al?ii cu sufletul fragmentat într-un mozaic ce nu se îmbin? într-o form? spiritual? plauzibil?
oricât ai încerca.

2174
Nu consider c?s?toria ca o �func?ie fiziologic? ?i o coali?ie de necesit??i reciproce", cum sus?in foarte mul?i, ci în primul rând o dorin?? absolut? de armonie sufleteasc? ?i trupeasc? de care depinde o via?? social? superior organizat?.

2175
Prostul care tr?ie?te mult timp printre oameni inteligen?i, fie c? sfâr?e?te s? cread? c? este ?i el inteligent, fie c? se va crede mai prost decât este în realitate.

2176
Palavragiii-bolborositori care conduc totul, dar citesc silabisind texte kilometrice, exasperant de banale, dup? hârtii scrise de al?ii ?i b?tute la ma?in? de persoane oficiale cu stele pe um?r, le-au luat locul marilor oratori de alt? dat?. Ţara î?i astup? îngrozit? urechile când încep ace?tia s? cuvânt?reasc?.

2177
Po?i deveni totu?i un om original imitând ceea ce are bun fiecare om.

2178
Nu ar trebui niciodat? s? pretinzi c?-1 cuno?ti bine pe nici unul dintre acei despre care în mod obi?nuit afirmi c? îl cuno?ti foarte bine.

2179
In general, suntem ceea ce este ambi?ia noastr?.

2180
Gelozia ?i invidia se stimuleaz? reciproc pentru c? se nasc ?i mor împreun?.

2181
Ura joac? deseori cu mult talent rolul prieteniei dezinteresate.

2182
Eu sunt un fir de iarb? de pe plaiurile române?ti.

2183
Cine a mai inventat ?i metoda asta, de import rusesc, cu autocritica? S? fim serio?i: exist? cineva s?-?i fac? autocritica de bun? voie, dac? nu ar fi for?a?i de anumi?i reprezentan?i ai autorit??ilor împotriva con?tiin?ei lor? Sau exist? vreo autocritic? sincer? ?i curativ?? Ea va fi în orice caz o declara?ie formal? alc?tuit? din false p?reri de r?u pentru unele gre?eli recunoscute for?at, urmat? apoi de promisiuni ?i angajamente standard c? totul va fi bine în viitor... Cel silit s?-?i fac? public asemenea procese de con?tiin?? va ?ti pe viitor s?-?i mascheze ?i mai bine gre?elile ?i va fi înv??at s? se perfec?ioneze în arta ipocriziei.

2184
În general, îngâmfa?ii apar?in categoriei oamenilor mediocri. Cei cu adev?rat inteligen?i nu-?i permit niciodat? s? devin? îngâmfa?i.

2185
Exist? oameni submediocri ?i mediocri care au înv??at destul de bine s? joace rolul unor indivizi inteligen?i. în fa?a celor care nu-i cunosc, ei pot s? par? chiar deosebit de iste?i.

2186
Tragic? situa?ie când, în teatru, publicul alc?tuit din blânzii spectatori de rând este înlocuit cu speciali?tii-vân?tori de gre?eli.

2187
Când ne afl?m într-o stare de superioritate, meritat? sau nu, este destul de greu s? mai înv???m alfabetul valorii sentimentelor. în general, func?iile mari devin incompatibile cu st?rile sentimentale ?i cu duio?ii lacrimogene fa?? de aproapele nostru.

2188
Geniul poate fi copilul unui mediocru, dup? cum un om mediocru poate fi copilul unui geniu, iar acesta din urm? î?i pre?uie?te odrasla mai mult decât îl pre?uie?te pe el însu?i întreaga omenire.

2189
Pe cel onest elogiile îl tulbur? ?i îl agaseaz?, impresionându-l în modul cel mai nepl?cut, iar uneori îl dezorienteaz? sau îl ru?ineaz? într-atâta încât se vede silit s? fug? de ele.

2190
Deseori chibzuin?? îndelungat? în clipele când este nevoie de interven?ii rapide (fie ele ?i mai pu?in inspirate), chiar dac? g?se?te solu?iile cele mai bune, acestea pot fi prea tardive spre a mai folosi la ceva. în asemenea cazuri sunt preferabile unele solu?ii pe jum?tate eficiente în locul revela?iilor optime dar venite prea târziu.
Orice iubire prea exteriorizat? prin gesturi ?i cuvinte pompoase î?i pierde din farmec ?i o coboar? chiar ?i în ochii celor ce fac concesii cu u?urin??.

2192
Judecata, împ?r?it? drept, rena?te încrederea oamenilor în frumuse?ea ?i demnitatea vie?ii umane, în for?a adev?rului, f?cându-i pe oameni s? iubeasc? dreptatea cu ?i mai mult? d?ruire, s? o propov?duiasc? ?i s? o apere la nevoie ca pe propria via??.

2193
Imagina?ia noastr? înfrumuse?eaz? ?i des?vâr?e?te ceea ce, în realitate, nu este nici prea frumos, nici des?vâr?it.

2194
Bârfitorul de profesie ?tie, printr-o suit? de ponegriri, s? strecoare ?i câte o mic? laud? despre calit??ile ce le are persoana bârfit?, spre a-?i convinge ascult?torii c? este obiectiv.

2195
Exist? unii oameni care nu ar mai fi simpatici dac? nu ar mai face ?i câte o mic? prostie.

2196
Avarul: un pasionat numismat care colec?ioneaz? numai monedele puse în circula?ie, ?inând la ele atât de mult încât atunci când moare îmbog??e?te pe vreun necunoscut la care nici nu se gândea ?i care-i va st?pâni f?r? nici un efort toat? agoniseala.

2197
Pentru faptele lor bune, b?trânii trebuie l?uda?i de trei ori, adul?ii de dou? ori, iar copiii o dat?, spre a le stimula ?i alte fapte de viitor.

2198
Oamenii mici la suflet au în schimb defecte mari.

2199
Fiecare vârst? cu defectele ei, care toate sunt trec?toare - în ultima zi de via??.

2200
Interese multiple avem cu to?ii, dar reu?e?te cu adev?rat în via?? numai cine ?tie s? si le coordoneze cu cele ale societ??ii în care tr?ie?te.
Firea ?i cuno?tin?ele omului nu pot fi statornice dac? le raport?m la o curb? a vie?ii fiec?ruia.

2202
Zgârcenia nu este tot una cu economia. Cine economise?te se gânde?te, de fapt, s? foloseasc? cele agonisite într-un anumit scop imperios necesar, pe când zgârcitul este un simplu colec?ionar de bunuri fizice care se gânde?te cum s? nu afle nimeni nimic despre bog??iile pe care le posed?, ca atunci când sunt cerute s? spun? c? nu le are.

2203
Fiecare om ?tie, în felul s?u, ceva ce nu mai ?tie nici un om de pe Terra. Foarte important este dac? ceea ce ?tim noi în unicat pare un fleac sau un lucru de folos. Nu mai pu?in important ar fi dac? am încercat vreodat? s?-i d?m un sens practic acelui lucru unic pe care numai noi îl ?tim.

2204
Pro?tii reu?esc mai întotdeauna când persevereaz? a face un r?u.

2205
Am auzit despre fum?tori ?i be?ivi învedera?i care pe patul de moarte nu regretau c? se despart de via??, ci de viciul lor. Exist? deci oameni care î?i pre?uiesc viciul mai mult decât propria lor via??.

2206
Animalele s?lbatice nu au vicii. Tr?ind îns? în preajma omului ?i domesticindu-se, s-a observat c?, încet, încet, înva?? s? devin? lene?e, hoa?e, viclene, înc?p??ânate, dup? cum se comport? ?i îmblânzitorul cu ele.

2207
Indiferen?a pare s? locuiasc? pe terenul neutru dintre dragoste ?i ur?.

2208
Dovede?te c? este cu adev?rat harnic doar omul care atunci când este singur munce?te cu aceea?i tragere de inim? ca ?i atunci când s-ar ?ti privit de o mul?ime imens? ce i-ar admira mi?c?rile cu un interes deosebit.

2209
Nu exist? o mai tragic? moarte ca a eroului care cade la datorie exact cu o clip? înainte de victorie, f?r? s? fi avut bucuria de a vedea c? eroismul i s-a soldat cu un imens succes.
Ru?inea este glasul t?cut al con?tiin?ei care ne mustr? f?r? vrerea noastr?.

2211
Unii oameni fac eforturi de a p?rea virtuo?i numai în momentele în care, pierzând controlul asupr?-le, au l?sat s? li se vad? vreunul din marele defecte.

2212
Pentru un stat mic (sau chiar pentru un stat mare), autarhia este asem?n?toare cu ambi?ia de a cultiva, în cel mai scurt timp - într-o curticic? de câ?iva metri p?tra?i - ?i cereale, ?i legume, ?i fructe; de a face acolo ?i zootehnie modern?, ?i o industrie modern? divers?, pe deplin competitiv?, ?i servicii administrative, iar toate acestea, puse la un Ioc, s? ofere o variat? cantitate de produse necesare st?pânilor cur?ii care, odat? îndestula?i, s? vând? vecinilor abunden?a colosal? a surpluselor... A?a ceva nu se poate; a?a ceva este o abera?ie. Statele care au încercat autarhia au fost de la început falimentare, c?ci autarhia este o himer? ca ?i comunismul care nu o dat? a practicat-o. Secolul în care tr?im este prin excelen?? secolul colabor?rilor multiple dintre un stat ?i restul celorlalte.

2213
Nu-i tot una s? d?ruie?ti ?i s? te d?ruie?ti, dup? cum nu-i tot una s? dai, s? dai cu împrumut ?i s? dai cu cam?t?!

2214
Celui c?ruia i-ai f?cut un bine nu-i aminti prea des de aceasta, spre a nu ?i-1 face un du?man ce-?i poate riposta prin ceva r?u.

2215
Orice lucru foarte frumos, când începi s?-i despici firul în patru, analizându-i am?nun?it în ce-i const? frumuse?ea, aceasta parc? î?i pierde dintr-o dat? tot farmecul. Lucrurile frumoase pot fi în?elese foarte bine ?i f?r? s? fie am?nun?it disecate, numai printr-o admira?ie mut?.

2216
Indiferen?a are puterea de a respinge cu scopul de a câ?tiga ceea ce a respins.

2217
Nu exist? om mai periculos ?i mai pervers decât cel ce se umile?te des.
S? nu ne risipim deodat? toat? tinere?ea, c?ci putem s? mai economisim pu?in din ea, ca s? ne ajung? ?i la b?trâne?e.

2219
Aducând cuiva o laud? nemeritat?, te degradezi ?i tu, ?i-l degradezi de tot ?i pe cel pe care l-ai l?udat.

2220
Ferici?i cei ce ?tiu s? evite a deveni plictico?i!

2221
Nesim?i?ii nu simt c? sunt nesim?i?i.

2222
Inteligen?a unora nu ne arat? totdeauna ceea ce sunt, dar ne arat? cu certitudine ceea ce pot fi.

2223
Nici unui om cu adev?rat cinstit nu i se ur??te cu cinstea lui.

2224
Decep?ia în iubire a femeilor nu provine din faptul c? au d?ruit cât trebuia, ci din faptul c? au d?ruit mai mult decât trebuia ?i cui nu trebuia.

2225
Exist? oameni care par mari ?i care se impun tuturor f?r? a avea vreo func?ie deosebit? în via?a social?.

2226
La urma urmelor, ce este un om inteligent? Este acela care în?elege totul cu u?urin??, re?inând ceea ce a în?eles, comparând cu ceea ce ?tia dinainte ?i f?când judec??i de valoare prin concluzii dintre cele mai juste. Angrenându-se perfect în rela?iile cu oamenii, el va putea elabora cu promptitudine solu?ii practice pentru problemele întâmpinate ?i va putea explica cu claritate ?i altora ceea ce ?tie; în sfâr?it, o persoan? inteligent? poate prevedea oricând desf??urarea posibil? a evenimentelor într-un timp util, înainte ca ele s? se produc?, gr?bind sau oprind declan?area lor.

2227
Unii oameni recunosc c? sunt timizi pentru a nu recunoa?te c?, de fapt,
sunt frico?i.
Cunosc bârfitori care pot spune c? au un suflet bun, dar nu se pot ab?ine s? nu bârfeasc? cumplit pe toat? lumea din jur, iar când nu au pe cine încep s?-?i bârfeasc? membrii familiei sau chiar ?i pe ei în?i?i. De ce? A? putea r?spunde simplu: pentru c? aceasta le-a fost ?i le este pasiunea lor meschin?, îns? treburile sunt ni?elu? mai complicate... în realitate, ei sufer? de o clar? îmboln?vire a psihicului pe care nu ?i-l pot coordona, simptomul fiind foarte asem?n?tor cu al acelora care colporteaz? vorbele de la unii la al?ii; ei au o puternic? dereglare ?i instabilitate emo?ional? ce ar putea fi rezolvat? în timp de un bun medic psihiatru. Dar atâta ne-ar trebui! - s? le recomand?m un medic psihiatru...

2229
Cineva a încercat s? alc?tuiasc? cele zece porunci ale dragostei, iar una dintre ele spunea c? în dragoste ar fi totdeauna de preferat un tân?r urât unui b?trân frumos, dar curând a constatat c? tocmai aceast? porunc? era una dintre cele mai des înc?lcate.

2230
Cine se crede st?pânul universului trebuie trimis imediat la medic pentru c? nu este st?pân nici pe facult??ile lui mintale.

2231
�Tinere?ea ne trece repede", ne plângem noi cu regret. �Noroc c? b?trâne?ea, plin? de atâtea neajunsuri, trece ?i mai repede!"
- se consoleaz? b?trânii.
-
2232
A divulga cuiva secretul altuia care te-a rugat s? i-1 p?strezi este aproape un caz penal.

2233
Lenea este portarul viclean al unor suflete omene?ti care, plin de ?iretenie, invit? fiecare viciu s? intre ilegal în cetatea sufletului nostru, ori de câte ori ÎI vede prin apropiere. Caracterele ferme au îns? doi paznici de n?dejde la por?ile sufletului: Voin?a ?i H?rnicia, care nu deschid intrarea decât numai virtu?ilor alese.

2234
Toate pl?cerile se termin? cu o durere, dup? cum toate durerile se sfâr?esc cu pl?cerea trecerii lor.
Nu poate exista niciodat? o independen?? total? a sufletului omenesc! Sufletul este cel mai dependent element din întregul univers.

2236
Mul?i nu doresc s? ajung? atât de ferici?i pe cât mai de grab? se str?duiesc s? par? ferici?i în fa?a celor pe care vor s?-i umileasc?.

2237
Tinerii se conduc mai mult dup? sentimente, maturii dup? ra?iune, iar majoritatea b?trânilor se conduc în via?? îmbinându-le într-o frumoas? armonie pe amândou?.

2238
Cine descoper? un abuz ?i nu-l denun?? subscrie la el.

2239
Nu exist? abuz necesar.

2240
Un adev?r formulat eronat poate fi mai derutant ?i mai periculos decât o minciun?.

2241
Ra?iunea este, de bun? seam?, stimulat? de mistere, de enigme ?i, în general, de necunoscut.

2242
Dac? cineva ne confund? cu un om foarte inteligent ?i foarte cinstit, atunci s? facem toate eforturile s? nu-l dezam?gim; ba mai mult: s? i-o confirm?m cu ceva în plus.

2243
Cine se lupt? din r?sputeri cu mediocritatea v? asigur c? scap? de ea, cu o condi?ie: s? persevereze în lupt? pân? ob?ine superioritatea pe toate planurile. în schimb, cine se bazeaz? numai pe inteligen??, f?r? a face alte eforturi în via??, va c?dea cu siguran?? în mediocritate.

2244
?iretenia f?r? for?? ?i un pic de inteligen?? nu-?i poate p?stra prea mult cuceririle.
For?a este cu atât mai respectat? cu cât pare mai pu?in vizibil?.

2246
Nimic nu însp?imânt? pe cei r?i decât for?a unit? cu inteligen?a.

2247
Exist? o for?? concret? ?i una abstract? care pare a fi mai temut? decât prima.

2248
Extraordinarii nu prefer? pe ordinari.

2249
Trecutul romantic devine cu adev?rat frumos ?i nostalgic doar atunci când îl descriem înve?mântat în imagini artistice.

2250
Îmi plac scriitorii care scriu mult în cuvinte pu?ine, modelând din cuvinte vechi idei cu totul noi.

2251
Nu încerca s?-l lecuie?ti pe nebunul care se simte fericit, c?ci fericirea aceea, fals? ori real?, poate fi singura compensa?ie a nenorocirii lui.

2252
Exist? ?i oameni care par urâ?i la f?ptur? numai din vina lor.

2253
Cosmetica este într-adev?r un cuvânt care se aseam?n? cu cuvântul cosmos, iar asem?narea aceasta ar trebuie s? nu fie doar a?a, întâmpl?toare: întrucât cosmosul este o frumuse?e extins? la scar? cosmic?, cosmetica trebuie s? creeze o frumuse?e valabil? la scar? terestr?.

2254
Înving?torii timpului devin cuceritorii demni ai gloriei.

2255
Limita evolu?iei în univers este o form? necunoscut? a energiei.

2256
La scara universului, independen?a ar duce la cea mai mare catastrof? cosmic?.

2257
Legile continu? s? ac?ioneze chiar ?i atunci când nu mai au asupra cui. (Ac?iune virtual?, în abstract.)

2258
Oamenii cu profesiuni ?i preocup?ri serioase, abstracte ?i grele, au ca pasiuni în timpul liber preocup?ri ce pot p?rea, la prima vedere, de-a dreptul meschine.

2259
Cump?ratul c?r?ilor din libr?rii ar trebui s? se fac? oarecum dup? acelea?i criterii cu care cump?r?m c?ciulile ?i p?l?riile: unele se potrivesc bine pentru capul anumitor persoane, dar nu se potrivesc la fel de bine pentru capul altora. A?adar, aten?ie când cump?r?m c?r?i pe care vrem s? le facem cadou!

2260
A fi inteligent înseamn? a în?elege u?or esen?ele. A fi cult înseamn? a putea deosebi u?or valorile, ierarhizându-le ?i comparându-le aproape spontan, pe baza unor acumul?ri anterioare deosebit de complexe ?i de diverse.

2261
Când laudele îi sunt adresate în public, vanitosul nu mai face deosebire între laudele sincere ?i cele nesincere.

2262
Suntem din ce în ce mai convin?i c? nici unul din alimentele mâncate de om de-a lungul istoriei existen?ei umane nu a fost cel potrivit sut? la sut? organismului s?u. De fapt, nici în prezent oamenii nu ?i-au g?sit un aliment perfect. Peste 75% din ei m?nânc? alimente cu totul neadecvate. De aici originea atâtor maladii - digestive, coronariene, excretorii etc. -, ?i tot de aici via?a relativ scurt? a omului, complexat? de diverse vicisitudini. Exist? o mare speran?? în alimentele viitorului apropiat, când se va descoperi hrana ideal?, visat? de ?tiin?a alimenta?iei moderne care înc? de pe acum apeleaz? din ce în ce mai mult la biologie, genetic? ?i la chimie.

2263
Exist? o ?tiin?? a conducerii (management) ?i un sim? al conducerii. Pe prima o dobânde?ti în ?coli, dar pe al doilea, dac? nu-l ai din na?tere, management-ul înv??at în ?coli nu-?i va fi de prea mare folos.

2264
Desperarea f?r? speran?? este cu mult mai rea decât moartea.

2265
i Am v?zut unii oameni ferici?i care se considerau nenoroci?i f?r? nici un motiv, tr?ind astfel pân? au dat de adev?rata nenorocire, când s-au v?zut sili?i s? recunoasc? starea bun? pe care o pierduser?. Când nemul?umitului se ia darul, el se-ntâlne?te cu amarul.
ii
2266
Mila oamenilor se manifest? mai mult prin vorbe decât prin gesturi generoase.

2267
Bun?tatea ?i inteligen?a ÎI fac ?i mai frumos pe omul frumos.

2268
Cei foarte automul?umi?i de toate nu pot progresa datorit? spiritului de observa?ie atrofiat de atâtea automul?umiri.

2269
Cele mai mari armonii ale complexit??ii sunt întrecute de candoarea simplit??ii.

2270
Un adev?r care are nevoie de prea multe dovezi ?i explica?ii nu mai pare un adev?r.

2271
Cei umili?i des, chiar dac? erau cândva orgolio?i, încep s?-?i piard? orice urm? de orgoliu.

2272
Atâta venin ?i ur? pun unii oameni r?i când fac un r?u cuiva, încât, la fel ca viespile care mor dup? ce în?eap?, ?i ei î?i topesc toat? vl?guirea, pierind satisf?cu?i c? s-au r?zbunat ?i c? ?i-au împlinit neagra lor datorie.

2273
Sunt romane lungi care plictisesc. Dar ?i via?a este un roman lung care, chiar dac? deseori ne plictise?te, l-am dori ?i mai lung.

2274
Talentul nu se na?te din inteligen??, dup? cum nici inteligen?a nu se na?te din talent.

2275
Adev?rul este axa în jurul c?reia se învârte?te întregul univers.

2276
Multe laude seam?n? mai degrab? cu ni?te comp?timiri.

2277
Când lauda este mai mare decât fapta, l?ud?torul devine mai mic decât amândou?.

2278
Cel mai pre?ios timp în via?? îl pierdem sperând ?i f?când planuri irealizabile.

2279
O minunat? poian? cu flori, prim?vara, parc? nu are farmec dac? nu se afl? acolo ?i o fat? frumoas? de optsprezece ani care s? stea în iarb? ?i s? suspine f?r? s? ?tie de ce.

2280
Dou? excese de care s? ne ferim: zgârcenia ?i d?ruirea nes?buit?.

2281
Oamenii ve?nic veseli par s? ia via?a în neserios.

2282
D? darul în a?a fel încât s? nu se vad? interesul.

2283
Vorbirea este mai plin? de imperfec?iuni decât bog??ia ideilor.

2284
Inteligen?a omului poate deveni infinit? ca ?i universul, cu condi?ia s?-i oferim pacea absolut? - o condi?ie sine qua nori - spre a ajunge la o asemenea maturitate.

2285
Un r?zboi atomic nu ar fi numai un r?zboi atomic, ci o crim? ?i o descompunere atomic? imens?, cea mai mare crim? din istorie, împotriva omenirii, împotriva naturii mam?, împotriva universului, împotriva lui Dumnezeu; un eveniment abominabil ?i dement pe care nici o istorie nu-l va mai comenta sau consemna nici m?car în treac?t - c?ci nu va mai avea cine. Bombele atomice de la Hiroshima ?i Nagasaki ne-au demonstrat clar ce înseamn? for?a distrugerilor atomice, dar dac? acelea nu ar fi fost folosite, poate c? marile puteri ar fi declan?at chiar în zilele noastre un uria? ?i final r?zboi atomic, cu consecin?e catastrofale pentru întreaga omenire, nimeni neputându-?i imagina prea bine, din punct de vedere practic, urm?rile terifiante ale unui r?zboi atomic. De aceea suntem tenta?i s? spunem c? înse?i bombele atomice aruncate în Japonia, prin frica universal? de asemenea catastrofe planetare, prin jertfele mari de acolo, au fost principalele frâne care au împiedecat declan?area celui de al treilea r?zboi mondial. Totu?i teama de exploziile atomice continu? s? subziste, atâta vreme cât numeroase organiza?ii ?i state teroriste se str?duie în continuare s? pun? mâna pe aceast? cumplit? arm?.

2286
Lucrurile înv??ate din c?r?i se uit? primele; cele înv??ate din via?? niciodat?.

2287
Pro?tii se pricep mai lesne s? dea tot felul de pove?e decât oamenii inteligen?i. Vorba este... unde ajung cei care le ascult??

2288
Ra?iunea cuminte ?i irepro?abil? a unor tineri merit? adesea mult mai mult respect decât vârsta consumat? în nimicuri a unor b?trâni neserio?i.

2289
Nu avem dreptul s?-l silim pe cineva a deveni fericit conform principiilor noastre, dac? el ne refuz? categoric acest fel de fericire.

2290
Majoritatea celor severi se consider? oameni drep?i, ac?ionând în virtutea unor împuterniciri legale ori din firea lor auster?, de?i a fi sever a ajuns s? însemne, de cele mai multe ori, a fi r?u ?i închipuit, ?i numai rareori a fi drept.

2291
Iubirea se consider? jignit? când aceea care vrea s? o conduc? este mila.
Cei care cred în minuni, în lipsa constat?rii lor, se mul?umesc s? considere minuni ?i întâmpl?rile banale mai bizare.

2293
Când cineva î?i încredin?eaz? de bun? voie o tain? mare este semn c? te pre?uie?te în mod special, ceea ce presupune c? nu trebuie s?-i în?eli în nici un fel deosebita încredere ce ?i-a pus-o în tine.

2294
Dac? cineva ne înf??i?eaz? detaliat zece aspecte necunoscute ale unui lucru pe care noi ÎI consider?m foarte cunoscut, înseamn? c? acel �cineva" este un mare specialist sau chiar un savant; dar dac? ne spune o mie de necunoscute, s-ar putea s? fie ori un pis?log ori un filosof.

2295
Înfumura?ii nu pot recunoa?te vreun judec?tor competent pentru oricare din ideile afirmate de ei.

2296
Excesul de erudi?ie, chiar când erudi?ia este real?, poate agasa în aceea?i m?sur? ca ?i excesul de prostie.

2297
Întâlnim din ce în ce mai des piese de teatru scrise pentru a fi jucate ?i piese pentru a fi citite printre rânduri. Marii regizori par ast?zi mai tenta?i de ultimele pentru a le pune în scen? sau pentru a le ecraniza, întrucât sunt o bogat? surs? de inspira?ie ce le permit o mai mare flexibilitate a interpret?rilor personale.

2298
Sufletul multor oameni seam?n? cu o camer? cu pere?i de oglinzi: crezi c? este vast? când o prive?ti f?r? aten?ie, dar te izbe?ti de strâmtoarea pere?ilor lucio?i ?i în?el?tori atunci când o cercetezi îndeaproape.

2299
Numai mediocritatea are curajul s? imite geniul.

2300
Pu?ini oameni în?elep?i sunt ?i virtuo?i!

2301
Dac? e?ti inteligent, cinstit, prezentabil, cu o voin?? ?i cu o memorie stra?nic?, po?i porni imediat s? cucere?ti lumea, deoarece norocul te va împinge cu putere de la spate.

2302
Nu poate deveni l?ud?ros omul pe care îl laud? to?i, ci numai acel pe care nu-l laud? nimeni.

2303
Mul?i sus?in c? a fi naiv înseamn? a fi prost sau marcat de o inocen?? stupid?, ceea ce s-ar potrivi poate numai în cazul când ne-am referi la naivitatea politic? a oamenilor foarte simpli. Dar, în general, acuza?ia de naivitate este direc?ionat? spre vârsta copiilor ori a celor tineri, lipsi?i de experien?a vie?ii. Naivitatea unui copil mic este totdeauna de o dulcea?? cuceritoare. Când ne referim la naivitatea adolescen?ilor, facem în primul rând referiri la rela?iile dintre sexe. Eu cred c? naivitatea nu are totu?i nimic de a face cu prostia ?i nici cu lipsa de cultur?, deoarece via?a a ar?tat c? tân?rul naiv posed? în genere un suflet pur; el este un individ curat suflete?te, de?i lipsit de multe experien?e. Un asemenea om nu va r?mâne în nici un caz toat? via?a un naiv, ci, în viitor, va fi chiar cu mult mai descurc?re? decât mul?i din cei ce-l învinuiesc acum de naivitate.

2304
Orice evolu?ie se poate transforma în involu?ie când în procesul evolutiv este introdus din afar? un element-surpriz?, de blocaj insurmontabil, dup? care întregul flux se transform? într-un reflux distructiv sau chiar catastrofal.

2305
Vestea bun? este c? pentru fiecare viciu exist? ?i o virtute. Vestea rea: pentru fiecare virtute vin din senin s? o anihileze o duzin? de alte vicii.

2306
Tare greu (?i uneori costisitor!) este s? faci pe de?teptul dac? nu e?ti într-adev?r de la natur? astfel.

2307
Desigur, mai înjura?i sunt oamenii cinsti?i decât cei escroci.

2308
Lingu?itorii nici nu obosesc, nici nu se plictisesc s? m?guleasc?. Dar nici cei m?guli?i nu se plictisesc.
Totdeauna inima se las? prima convins?, chiar când cugetul refuz? aceasta cu înc?p??ânare.

2310
Cel mai mare furt este furtul de fericire.

2311
Faptele rele sunt efemere; cele bune - eterne.

2312
Universul este un ou uria? cu mai mul?i pui în?untru, care îndat? ce deschid ochii se întreab? cine i-a clocit.

2313
Libertatea este bun? chiar ?i când se manifest? o singur? clip?. Atunci, profitând de moment, î?i po?i rupe lan?urile.

2314
Nemernicilor le place s? se compare cu marile personalit??i.

2315
Trist? dezam?gire când consta?i c? un om cu o figur? ?i o privire care degaj? o cert? inteligen?? este în realitate prost de-a binelea!

2316
Cel ce vrea s? se însoare caut? mai întâi femeia lipsit? de urâ?enie, nu pe aceea care este neap?rat frumoas?.

2317
Efectul nu înceteaz? totdeauna odat? cu cauza care l-a generat.

2318
Suferin?ele, dup? ce trec, las? în urm? mult? în?elepciune.

2319
Faima nu s-a n?scut niciodat? decât din bra?ele ?i din capul oamenilor.

2320
Ceea ce este adev?rat pe p?mânt poate fi eroare în cer.
Mare curaj are cel ce accept? s? ia locul unei celebrit??i!

2322
T?ria spiritual? biruie for?a fizic?.

2323
În art?, cel care urm?re?te simplitatea cu toat? insisten?a, risc? s? cad? cu u?urin?? în simplism.

2324
Dac? arta plastic? ?i educa?ia artistic? sunt ?inute departe de public, ele vor fi atrase cu u?urin?? în mrejele siropoase ale kitsch-ului de toate nuan?ele.

2325
Nu barba îl face pe pictor, ci în primul rând reu?ita unui tablou de-al s?u care poate pl?cea mai mult decât barba lui (din care un alt pictor mare ?i-ar putea confec?iona o excelent? pensul? ce le-ar aduce celebritatea amândorura).

2326
Cine previne cu precau?ie evenimentele nea?teptate de care se teme - nu le mai vede producându-se.

2327
Nu tot ce este interzis este ?i nefolositor.

2328
Apropierea mor?ii îl face pe mincinos s? spun? adev?rul.

2329
Dau sfaturi multe îndeosebi persoanele care, în situa?ii similare, nu-?i aplic? nici lor acele re?ete.

2330
Lumea material? este într-adev?r infinit?, dar putem afirma c? ?i inteligen?a materiei, adic? for?a ei spiritual?, este tot infinit?. în acest caz, Dumnezeu, fiind o imens? ?i primordial? for?? spiritual? infinit? care exist? pretutindeni în univers, include în spiritualitatea Lui tot universul, cu toat? lumea material? cu tot! Gândind astfel, cre?m un paradox al paradoxurilor: Universul este inclus în Dumnezeu dup? cum Dumnezeu este inclus în univers...

2331
Filosofii care tac prea mult atunci când este nevoia cea mai imperioas? de p?rerea lor nu par a fi adev?ra?i filosofi.

2332
Filosofia a l?sat o mul?ime de probleme nerezolvate ?i altele nici m?car propuse spre dezbatere. Se poate spune f?r? exagerare c? de abia de acum încolo filosofia va avea ceva serios de spus. Secolul al XXI-lea reclam? o filosofie cu totul nou?.

2333
Pedeapsa nu-l ocole?te niciodat? prea mult timp pe cel vinovat.

2334
Când arde claia vecinului, alearg? primul ca s? o stingi, fiindc? de la ea ?i se poate aprinde propria-?i cas? ?i chiar tot satul.

2335
Orice lucru vechi, înc?put pe mâna unui maestru, poate îmbr?ca haina noului în a?a chip, încât lucrurile noi s? par? vechi ?i neînsemnate.

2336
Frumuse?ea oamenilor r?mâne ve?nic? numai în amintiri ?i în fotografii.

2337
Se poate transforma vreodat? minciuna în adev?r? Sigur c? se poate! Dac? adev?rul nu se poate transforma niciodat? în minciun?, în schimb, minciuna poate deveni uneori adev?r, pl?tind îns? un tribut foarte dureros. Cunosc cazul unui copil care a lipsit de la ?coal? trei zile la rând. Când înv???toarea I-a întrebat de ce a lipsit, copilul a trântit o minciun? gogonat?: �Pentru c? a murit bunica..." Atunci când b?iatul s-a întors de la ?coal? acas?, într-adev?r, bunic?-sa z?cea lungit? jos f?r? suflare în pragul buc?t?riei. Murise cu câteva minute înainte.

2338
Gloria dobândit? f?r? merite piere curând.

2339
Omul nu va putea supune natura cât ai bate din palme... Va fi nevoie de câteva faze. Mai întâi, în prima faz?, omul va trebui s? i se supun? majorit??ii legilor naturii, s? i se adapteze ei, iar în faza urm?toare s? caute a ajunge egal cu natura în mai toate privin?ele ?i abia în a treia faz? s? încerce a-i modifica legile ?i a le adapta în favoarea sa. De exemplu, cu posibilit??ile de acum, nu vom putea opri un uragan s? distrug? totul în calea lui, dar, teoretic, exist? înc? mai demult câteva planuri plauzibile de devierea traseului unui uragan ?i de �spargerea" nucleului. Oricum, viitorul nu poate fi decât de partea omului.

2340
Ceea ce las în urm? dup? dispari?ia mea este o dâr? sub?ire din propria-mi via?? dispersat? în lucrurile m?runte pe care le-am f?cut eu ?i probabil ?i în sufletele multora din cei care m-au cunoscut. Dar v? asigur c? integritatea sufletului meu se va p?stra la fel de vie ca ?i acum, voi auzi, voi vedea ?i voi sim?i totul, poate chiar mai bine decât în aceste clipe, c?ci am convingerea ferm? c? sufletul nu-mi va muri împreun? cu trupul, ci va fi chemat de Cel Prea înalt s? capete un trup nou, superior celui de acum, iar cu el m? voi înf??i?a la Dreapta Judecat? unde, mai târziu, ne vom întâlni cu to?ii. A?adar, s? ne vedem bucuro?i, dar cât mai târziu posibil!

2341
Vai de cei neajutora?i care au înc?put pe mâinile naturii dezl?n?uite!

2342
Gloria dobândit? f?r? merit se sinucide.

2343
Nu se nume?te prost omul simplu care a vrut s? înve?e dar nu a avut posibilit??i, ci tocmai acela care a avut asemenea posibilit??i, dar nu a vrut s? înve?e, compl?cându-se în aceast? stare.

2344
Oricât de dezvoltat? ?i de avansat? ar fi o presupus? civiliza?ie extraterestr?, este imposibil ca, în anumite domenii, civiliza?ia planetei noastre s? nu-i fie totu?i superioar? prin originalitatea ?i unicitatea ei.

2345
Politica este prima care îi p?c?le?te pe cei din gloata ignoran?ilor care, mai târziu, vor sim?i pe pielea lor chinurile ce le vor aplica politicienii, pl?tindu-?i într-un fel meritat naivitatea sau prostia.

2346
Uneori oamenii a?teapt? proste?te producerea unor mari nenorociri pentru a ob?ine aprob?ri financiare ce vor hot?rî, în sfâr?it, ini?iative salvatoare spre a preveni alte nenorociri... mai mici.
Degeaba te caut? norocul dac? te g?se?te chiar atunci când dormi!

2348
Exist? mai pu?ini ghinioni?ti decât noroco?i care nu ?tiu cum s?-?i foloseasc? avantajele norocului.

2349
C?ile viciului ?i ale pierzaniei sunt toate netede, se afl? într-o atr?g?toare pant? descendent?, sunt str?juite de flori parfumate ?i frumoase pe m?rgini ?i nu au nici o barier? înainte.

2350
Câteodat? o ideea eronat?, întoars? pe dos, devine o idee bun? ?i nespus de util?.

2351
Din prune stricate ?i vierm?noase iese uneori cel mai tare ?i mai apreciat rachiu.

2352
Frumuse?ea valoreaz? mai mult decât toate comorile din lume. Cine o are este deja cel mai bogat; cine nu, s? caute de grab? c?ile în?elepciunii.

2353
Mul?i s-au zb?tut în via?? s? se ca?ere pe vârful unei stânci seme?e care, sub greutatea c???r?torilor, s-a rupt ?i s-a pr?bu?it cu ei cu tot în h?urile adâncurilor.

2354
Prilejuri exist?! Iar când nu exist?, ele pot fi create.
Doar oamenii prilejurilor lipsesc.

2355
Mul?i dintre cei ridica?i în via?? pe seama prostiei altora au putut fi cu u?urin?? doborâ?i de inteligen?a unuia singur care a ?tiut s? stârpeasc? pe loc prostia celor din jur.

2356
Prostia oamenilor este gradat?, iar pro?tii sunt înclina?i s? considere pe unii dintr-ai lor genii.

2357
Oamenii r?i dota?i cu inteligen?? bun? sunt adev?rate calamit??i sociale.

2358
Mul?i ?efi sunt condu?i de subalternii lor, f?r? ca ei m?car s? b?nuiasc?.

2359
Cu unele deprinderi te na?ti, pe altele ?i le însu?e?ti, iar pe alte câteva le pierzi. Predominan?a unora sau altora î?i confer? aura caracterului.

2360
Pu?ini vor s? devin? Aristotel, mul?i doresc s? devin? Onasis.

2361
Nu-i tot una orgoliul unui în?elept cu orgoliul unui cap sec.

2362
Cel ce ajunge mare trebuie, de obicei, s? fac? eforturi mari spre a nu redeveni mic.

2363
Se aude c? s-au f?cut experien?e prin care, încercându-se s? se potoleasc? furtunile, s-a ajuns la transformarea lor într-un cumplit uragan. Povestea ucenicului-vr?jitor...

2364
Cuvântul omului reflect? demnitatea lui.

2365
Când e?ti fericit singur, fericirea pare a fi numai pe jum?tate.

2366
Unii te laud? ca s? le întorci lauda, al?ii te d?ruiesc ca s?-i d?ruie?ti înzecit.

2367
Noi, oamenii, diferim foarte mult unii de al?ii prin felul cum ne etal?m reciproc sufletul. Unii î?i arat? un suflet sincer, deschis, transparent; al?ii, dimpotriv?, un suflet opac, închis, enigmatic. Primii, numai la câteva momente dup? ce i-am cunoscut, sunt gata s? expandeze ?i s? ne cople?easc? pe to?i cu un surplus de informa?ii am?nun?ite ?i exacte despre via?a lor, despre gândurile ?i visurile lor, de parc? nici nu ar avea o via?? intim?, ci doar una public?. Pe ace?tia - gra?ie ostenta?iei lor - îi �cite?ti" pe Ioc, f?r? nici un efort, ca pe o carte alb? cu litere mari ?i clare. Ceilal?i, dimpotriv?, se arat? ascun?i, reticen?i, foarte zgârci?i la vorb?. De fapt, to?i oamenii ascundem câte ceva din personalitatea noastr?. Cei rezerva?i îns?, las? de multe ori impresia c? vor s? ascund? totul. Sunt impenetrabili. De aici ?i prejudecata, larg r?spândit?, c? omul închis la fire este om r?u. Aceasta nu poate fi o regul? general?. Realitatea contrazice asemenea p?reri, deoarece unii oameni închi?i la fire sunt foarte valoro?i ?i mode?ti, ascunzându-?i mai degrab? calit??ile decât defectele. ?i nici unul din ei nu este totdeauna t?cut. Sunt momente de excep?ie când ?i moroc?no?ii î?i deschid sufletul - cam greu, ce e drept, dar ?i-l deschid - de obicei, fa?? de o singur? persoan?: rud?, prieten, iubit, iubit? etc. Poli?i?tii ?i procurorii se plâng c? acest gen de oameni sunt cel mai greu de anchetat. Evolu?ia rela?iei interpersonale arat? c? personalitatea uman? este o no?iune complex? care nu poate fi caracterizat? în func?ie de oferta formulelor informa?ionale proprii.

2368
P?r?se?te-i imediat pe inferiorii ?i pe egalii care vor s? te conduc? dintr-o simpl? ambi?ie de predominan??.

2369
Acei care, la ??rmul apei, te înva?? teoretic luni întregi cum trebuie s? faci ca s? îno?i mai bine (neintrând nici ei niciodat? în ap?), trebuie b?nui?i c? nu pot încerca acelea?i demonstra?ii ?i în mijlocul apei, de team? ca ei în?i?i s? nu se înece, c?ci foarte probabil, asemenea �instructori" nu ?tiu deloc s? înoate.

2370
În scutecele fiec?rui nou-n?scut se poate afla un virtual geniu, un om de seam?, un om excep?ional sau chiar un viitor conduc?tor. Dac? am privi cu asemenea ochi pe to?i copiii, am înv??a poate s? pre?uim omul din cea mai mic? vârst?.

2371
Datoriile, dreptatea ?i salvarea cuiva nu trebuie niciodat? amânate.

2372
Prietenul bun este un frate d?ruit de o întâmplare fericit?.

2373
Mul?i pre?edin?i de state ar fi fost mai de folos oamenilor dac? ar fi condus turme de oi ?i nu oameni, cu atât mai pu?in politica unei ??ri.

2374
Par?ial, du?manul procedeaz? ca ?i un prieten sincer, deoarece te critic? obiectiv ?i-?i comenteaz? toate gre?elile pe care le faci, obligându-te s? le evi?i.

2375
Când mângâierea survine din partea unui du?man viguros dar cu inima sincer? (c?ci, s? nu uit?m, exist? ?i du?mani de caracter!), aceast? mângâiere consoleaz? ?i încurajeaz? parc? mai mult decât chiar mângâierea unui prieten devotat.
De câte ori m? gândesc la vreo fapt? rea comis? de mine ta via??, am dezavantajul c?, în acele clipe o mul?ime de alte gre?eli personale îmi vin spontan în minte, tr?gându-se una pe alta ca un ?irag de m?rgele magnetice negre care cer sa ias? la lumina con?tiin?ei mele spre a se elibera de etc.

2377
Dezarma?i �Pacea" celor cu drapele ro?ii fâlfâind pe cozi de pu?c?!

2378
Celui care pierde speran?a nu-i r?mâne decât moartea.

2379
Sunt nenorociri care atunci când ne lovesc au, la început, aspectul unor mari fericiri.

2380
Eternitatea se na?te adesea din vremelnicie.

2381
Chiar ?i du?manul, ca om, trebuie ajutat când se afl? în pericol de moarte.

2382
Pentru ce se face pretutindeni diferen?? între via?? ?i libertate? Amândou? sunt cele dou? picioare ale existen?ei noastre!

2383
În arta modern?, perfec?iunile clasice, introduse for?at ?i nelalocul lor, devin cele mai mari imperfec?iuni.

2384
Scurt? e pl?cerea, ve?nic? durerea.

2385
Pân? ?i r?utatea cea mai mare se tope?te în fa?a frumuse?ii perfecte.

2386
Mul?i critic? cu u?urin?? ceea ce nu în?eleg deloc.

2387
Gândul întrece vorba, vorba întrece fapta, iar omul s?vâr?e?te relele tot într-o asemenea scar? (non)valoric? descendent?, adic? mai întâi cu gândul, apoi, succesiv, cu vorba ?i, în sfâr?it, cu fapta abominabil?, care poate fi chintesen?a tuturor relelor. Când r?ul este descoperit, urmeaz?, în ordine: judecata, pedeapsa ?i, în sfâr?it, regretul - în egal? m?sur? inutil pentru victim? ?i agresor.

2388
S? nu facem din nedreptate o tragedie, dar nici s? nu d?m impresia c? o a?tept?m cu indiferen??.

2389
Oamenii cu n?zuin?e mai mari decât posibilit??ile lor cunosc cele mai mari înfrângeri dureroase în via??.

2390
Sufletele înrudite în r?u sau în bine se caut? cu sete ?i ardoare între ele.

2391
Ne complic?m în zadar! De-ar ?ti oamenii c? în via?? au nevoie doar de câteva lucruri esen?iale, ar distruge cu pl?cere toate m?run?i?urile care îi împiedic? s? ajung? la esen??. Deci, înc? o dat?: cât de pu?in îi trebuie omului s? se simt?, într-adev?r, bine ?i fericit!

2392
Cele mai sâcâitoare dureri sunt durerile care nu exist?.

2393
Dou? soiuri identice nu sunt totu?i acela?i soi.

2394
Cine vede în lucrurile obi?nuite numai primejdii nu poate niciodat? reu?i pe deplin în via??.

2395
Geniile nu sunt formate de ?coli, ci, în primul rând,ele formeaz? ?coli.

2396
Memoria sâcâitoare a recuno?tin?ei se poate vindeca provocându-i celui ingrat o necesitate mai mare decât a fost prima ?i silindu-l apoi s?-?i implore din nou cu disperare ajutor.

2397
A?i observat vreodat? cât de frumos ?i de blând vorbe?te minciuna ca s? biruie vorbirea aspr? a adev?rului?

2398
Mare lucru este s?-?i ?tii a-?i p?stra capul exact atunci când to?i din preajma ta ?i l-au pierdut!

2399
Exagerarea - umbra minciunii.

2400
Singurele c?deri glorioase sunt salturile cu para?uta!

2401
Exist? un conservatorism activ, productiv, unul deosebit de pasiv ?i steril ?i un altul retrograd, refractar la tot ceea ce este nou, progresist.

2402
Stimularea duce la evolu?ia evident?, atunci când este vorba de acumul?ri intelectuale. Supra-stimularea duce la criz?, la involu?ie ?i chiar la serioase deregl?ri psihice.

2403
Dac? exist? o homeopatie în medicin? trebuie s? existe ?i o homeoterapie în ceea ce prive?te intoxicarea cu drogurile ro?ii ale unor idei politice, administrându-le bietelor victime, aduse la stadiul de total? îndobitocire, cantit??i mici, dar necesare, de antidoturi anticomuniste, pân? ce încep s? li se deschid? bine ochii, dup? care vor cere singuri s? se trateze cu cantit??i din ce în ce mai mari.

2404
Omul contemporan a?teapt? anul 2000 cu team?, deoarece confund? sfâr?itul unei civiliza?ii din ce în ce mai contorsionate de dureri social-moral-politice cu sfâr?itul lumii.

2405
Civiliza?iile vechi aveau avantajul perioadelor de tranzi?ie; civiliza?iile contemporane ?i-au scurtat aceste perioade sau ?i le-au eliminat definitiv, anulând deci necesitatea timpului de adaptare atât de necesar dezmeticirii oamenilor. Aceasta ar fi una din cauzele de baz? care au gr?bit a?a numita criz? a civiliza?iei noastre caracterizat? printr-o rapid? maturizare tehnico-?tiin?ific? în dauna unei evidente retard?ri morale.

2406
O civiliza?ie, dup? opinia mea, trebuie s? parcurg? în mod obligatoriu urm?toarele etape: a?teptare, preluare (adic? preluarea elementelor vechii civiliza?ii), rectificare, selectare, asimilare, distribuire, expirare, a?teptare...
Lipsa unei etape duce la o criz? normal?, dar radical?, a civiliza?iei.

2407
Ne-am zb?tut timp de 2000 de ani s? impunem omenirii o civiliza?ie cre?tin? care ar fi perfect? dac? ar fi fost într-adev?r cre?tin?, dar ea nu a fost niciodat? pe deplin cre?tin?. Dou?zeci de secole nu am f?cut altceva decât s? simul?m cre?tinismul ?i în numele lui s? ne sfâ?iem între noi. Civiliza?iile altor religii majore - islamismul, budismul, mozaismul, hinduismul - nu au f?cut nici m?car atât, ci au îndobitocit ?i mai mult lumea în care activeaz?. Tot cre?tinismul a r?mas ultima speran?? a salv?rii planetei noastre. ?i se pare c? secolul al XXI-lea ÎI va impune pretutindeni în mod definitiv, dar totalmente recondi?ionat ?i mai apropiat de Dumnezeu decât de dogme.

2408
Avem nevoie uneori de oameni buni, iar alteori de oameni r?i.
C?ut?m oamenii dup? cum ne impun slujbele ?i împrejur?rile.

2409
Dragostea nefericit? ne face câteodat? cruzi cu toat? lumea.

2410
Unii fac pe pro?tii din instinct ancestral.

2411
Pro?tii gre?esc uneori spunând lucruri ?i adev?ruri foarte interesante sau chiar secrete mari, ascunzându-le cu grij? pe cele banale.

2412
Cerul nu poate fi pus dup? gratii.

2413
A cunoa?te multe înseamn? a imita pân? la asem?nare infinitul.

2414
O, cât de bogat? este mizeria fizic? fa?? de cea spiritual?!

2415
Cât de m?re?e sunt operele mari, chiar doborâte la p?mânt; ?i cât de jalnice altele moderne, chiar în?l?ate pân? la nori!

2416
Cu oamenii scur?i la minte ?i mici la suflet, s? fii scurt la vorb?.

2417
Palavragiul este de profesie colportor public.

2418
Toate izbânzile sângeroase trezesc spontan dorul ascuns de r?zbunare.

2419
Poe?ii mor, poezia tr?ie?te.

2420
Amantele sunt ni?te porumbi?e care-?i ciugulesc cu dr?g?l??enie din mân? cât timp ai gr?un?e bune. Dup? ce le termin?, î?i iau repede zborul c?tre palmele mai pline.

2421
Majoritatea oamenilor privesc la durerile altora ca la un spectacol nepl?cut, pe care-l urm?resc cu teama de a nu Ii se întâmpla ?i lor ceva asem?n?tor.
Desigur, îi impresioneaz? oarecum scenele v?zute, le comenteaz? am?nun?it cu compasiune în glas tremur?tor, ?i cu cât le repet? mai des, cu atât le scade tremurul emotiv al glasului, inima devenindu-le din ce în ce mai glacial?.

2422
În lupt?, po?i fi înfrânt chiar dac? ai fost înarmat pân? în din?i. Spre a fi victorios, î?i trebuie principala arm?: curajul; dar nu singur, ci dublat de o stare de spirit stenic?, foarte optimist?.

2423
Un în?elept printre o mie de nebuni va fi considerat de ace?tia cel mai mare nebun, dac? ei se socotesc cu to?ii în?elep?i.

2424
Nimic nu oblig? mai mult ca un dar.

2425
Generosul care nu este ?i discret va p?rea cel mai mare l?ud?ros.

2426
Orice b?trâne?e trebuie preg?tit? cam de la dou?zeci de ani.

2427
Refuz?m cu u?urin?? ofertele bune ale altora ?i accept?m pe negândite ofertele rele venite din profunzimile întunecoase ale cugetului nostru.

2428
Nu po?i consola nenorocirile oamenilor decât ar?tându-le altele ?i mai mari decât ale lor.

2429
Prea multe ipoteze împiedic? ?i întârzie aflarea adev?rului.

2430
Exist? compozitori care cunosc la perfec?ie arta contrapunctului ?i, în general, tehnica compozi?iei polifonice. Ce folos îns? c?, pe lâng? tehnic? ?i cuno?tin?e teoretice de ansamblu, ei nu au ?i harul talentului, compunând haotic serii de melodii oribile, pline de asonan?e dizgra?ioase, partituri scrise zadarnic pe toate vocile ?i pentru toate instrumentele posibile. Sub motivul (cite?te scuza) c? acestea sunt cerin?ele muzicii contemporane, ei î?i mascheaz?, printr-un a?a-zis modernism necesar, lipsa evident? de talent, derutând grav ?i bulversând gustul publicului, adeseori într-un fel ireversibil.

2431
Cine are copii, înva?? s? iubeasc? nu numai pe copiii s?i, ci ?i pe-ai altora.
De fapt, pe copiii din toat? lumea.

2432
Dictatura comunist? ne-a înv??at s? avem un comportament f??arnic, foarte duplicitar. Astfel fiecare ne caracteriz?m prin dou? opinii: una personal?, intim?, valabil? acas?, ?i una oficial?, care începe s? intre în func?ie imediat ce am ie?it pe u?a locuin?ei noastre. Pe prima o ascundem cu mare grij?, pe a doua o manifest?m public. De frica securit??ii.

2433
Securitatea român? ne-a îmbr?cat pe fiecare în c?m??i de for?? care ne permit doar anumite mi?c?ri, strict controlate, ne-a pus c?lu? la gur?, ne-a tapat pere?ii cu microfoane ?i ne-a plantat la toate col?urile indicatoare pe care st? scris: �Spre închisoarea care te va distruge cu familie cu tot� dac? e?ti împotriva statului ?i a partidului (adic? a securit??ii ?i a grangurilor dictatori). Inchizi?ia ?i Gestapoul german nu erau nimic. Ţara plânge ?i geme; poporul tremur? ?i se cutremur?. Doamne, când ne aduci izb?virea?

2434
De obicei, orice vis frumos nerealizat se transform? într-un co?mar chinuitor.

2435
Nimeni nu este util pân? nu dobânde?te singur sentimentul utilit??ii.

2436
Energia terestr? este, într-o anumit? m?sur?, epuizabil?; cea a cosmosului niciodat?. Iat? pentru ce omul trebuie s? se gr?beasc? a cuceri cu hot?râre spa?iul cosmic, cel apropiat ?i cel îndep?rtat, care, în viitor, ne va înapoia înmiit tot ceea ce omenirea a investit în ultimul timp, cu imense eforturi, în cercetarea spa?iului extraterestru. Nu trebuie s? lu?m în seam? protestele profanilor care sus?in proste?te c? asemenea eforturi sunt cheltuieli inutile!

2437
Epoca noastr? este înainte cu dou? r?zboaie mondiale ?i în urm? cu dou? milioane de p?ci!

2438
Nu tot ceea ce este logic este ?i legal, iar uneori nu tot ceea ce este legal este ?i logic.

2439
Toate victoriile ?tiin?ei troneaz? pe o piramid? de e?ecuri.

2440
O bibliotec? necitit?: un cimitir de c?r?i.

2441
Dup? ce am terminat de citit o carte, m? simt mai puternic.
Ţ?rile de pe glob ar trebui desp?r?ite prin frontiere alc?tuite din brazde de flori, nu prin borne de sârm? ghimpat?.

2443
Lua?i-i nefericirii jum?tate din putere ?i ve?i c?p?ta cea mai mare fericire.

2444
Omului inteligent îi vine tot atât de greu s? fac? pe prostul pe cât îi vine de greu prostului s? fac? pe de?teptul.

2445
Politica modern? este arta orient?rii în posibil, precum ?i arta celei mai bune interpret?ri a realit??ilor cotidiene în favoarea acestei realit??i care totdeauna trebuie subordonat? totalmente scopurilor celor mul?i.

2446
Individul reflect? în orice împrejurare caracterele societ??ii în care tr?ie?te, chiar dac? într-o m?sur? mai mare decât reflect? societatea caracterele unui individ.

2447
Fericirea: capacitatea individului de a înfrânge normele false ?i înguste ale societ??ii existente.

2448
La urma urmelor, cel mai fantastic lucru este realitatea, iar cel mai banal poate fi fantasticul.

2449
In epoca noastr? nu poate exista independen?? f?r? interdependen??.

2450
A revela un adev?r invizibil este mai de pre? decât a face acela?i lucru cu un adev?r vizibil.

2451
Cel ce cunoa?te adev?rul numai dup? floare tot mai trebuie s? sape spre a-l cunoa?te ?i dup? r?d?cin?.

2452
În unele locuri adev?rul este mai lesne crezut când apare prezentat în ambalaj de minciun?.

2453
Este de dou? ori mai valoros binele f?cut celui ce nu-?i place decât celui ce-?i este drag.

2454
Virginitatea este o floare care numai dup? ce a fost rupt? rode?te.

2455
Defectele b?rba?ilor s-ar putea îndrepta în primul rând cu calit??ile femeilor de care ei sunt îndr?gosti?i.

2456
Omul r?u este aproape convins c? to?i oamenii sunt la fel de r?i.

2457
Cel talentat încearc?, iar cel sprijinit de pile reu?e?te prin încercarea altuia.

2458
Pare inteligent numai cel care într-adev?r chiar este.

2459
S? d?ruie?ti fiec?ruia din prea-plinul virtu?ilor tale ?i s? iei de la fiecare om ceea ce personalitatea lui î?i ofer? mai bun ?i mai frumos.

2460
Cuvântul de onoare, ca ?i via?a, se dau, nu se împrumut?!

2461
Marii poe?i nu public? tot ceea ce gândesc, dar gândesc tot ceea ce public?.

2462
Dac?-?i ara?i în?elepciunea când nu trebuie ?i unde nu trebuie, po?i deveni ridicol, po?i p?rea neîn?elept sau o po?i p??i chiar mai r?u.

2463
Când unul devine foarte bogat, zece oameni devin, din aceast? cauz?, foarte s?raci.

2464
Virtutea dobândit? f?r? sudoare nu poate fi decât fals? ori furat?.

2465
Cine nu are ocazia s?-?i odihneasc? ochii privind un peisaj aparte din natur?, ob?ine aceea?i încântare privind chipul unei femei frumoase.

2466
Hainele luxoase, fardurile ?i podoabele de tot felul sunt în primul rând armele de ap?rare ale urâ?eniei.

2467
Frumuse?ea impune iubire, inteligen??, respect, iar silnicia puterii - team?, desconsiderare ?i ur?.

2468
Arta modern? place într-o singur? epoc?, o singur? dat?, îns? nu este apreciat? de to?i în prezent ?i nu ?tim de va mai fi apreciat? ?i în viitor. Cea clasic? a pl?cut totdeauna cu sute ?i mii de ani în urm?, place unei mul?imi imense în prezent ?i, neîndoios, are toate ?ansele s? plac? la fel de mult ?i în viitor.

2469
Frumosul trebuie s? fie haina cald? ?i delicat? a utilului.

2470
Cea mai mare pl?cere este libertatea.

2471
Calea spre pl?cerile facile trece obligatoriu prin v?mile faptelor rele c?rora le pl?te?te totdeauna un tribut repetat.

2472
Cel ce cunoa?te multe lucruri dore?te a cunoa?te ?i mai multe, inclusiv pe cele ce se afl? în spatele lor.

2473
Culmea cinismului fascist a fost atins? atunci când milioane de oameni - b?rba?i, femei ?i copii - erau trimi?i în camerele de gazare ?i uci?i în ritmurile solemne ale muzicii lui Richard Wagner; iar culmea cinismului comunist - când de?inu?ii politici erau sili?i s?-?i sape propriile gropi ?i for?a?i s? cânte �Interna?ionala� lui Eugene Pottier ?i Pierre Degeyter înainte de a fi executa?i. Extremele;se ating!

2474
Sunt superiori oamenii care, ?tiind multe, doresc foarte pu?ine.

2475
Cine amân? totul îmb?trâne?te cel mai repede.

2476
Spune-mi ce mereu dore?ti ?i-?i voi spune cine e?ti!

2477
Nu exist? un suflet bogat care s? nu doreasc? pân? ?i marginile universului.

2478
Marginile dorin?elor ar vrea, de-ar putea, s? se plaseze ceva mai departe de marginile universului.

2479
Un nebun se ruga: �Ia-mi, Doamne, dorin?ele, s?-mi revin? min?ile!"

2480
O dorin?? împlinit?, de-alte mii e-nlocuit?.

2481
Dac? p?mântul pe care c?lc?m ar fi numai din aur, de bun? seam? c? monedele cele mai pre?ioase ar fi cele din lut.

2482
Celui nefericit nu i se realizeaz? nici o dorin??.

2483
Pentru cel ce se gr?be?te timpul se în?epene?te.

2484
Grija s?racului este una: s? tr?iasc? oricum, dar numai s? tr?iasc?. Grija celui bogat este îndoit?: s?-?i p?zeasc? bog??ia de ho?i ?i s? se îmbog??easc? ?i mai mult.

2485
Ia-i omului speran?ele ?i îi dispar pe dat? toate dorin?ele nobile.

2486
Pasiunea care se stinge repede nu a fost o pasiune real?.

2487
Marile pasiuni silesc talentul s? se nasc? chiar dac? acesta nu prea l?sa semne c? ar exista înainte.

2488
Durerile prezente înt?resc ?i sensibilizeaz? viitoarele fericiri.

2489
Mul?i cred c? umbra fericirii este marea fericire.
?i, într-un fel, este bine ?i a?a...

2490
Pe cei nenoroci?i nu-i po?i consola cu altceva decât vorbindu-le totdeauna despre nenorociri mai mari.

2491
Fericirile dobândite f?r? merite dureaz? cel mai pu?in.

2492
Cei din vale z?resc fericirea c???rat? sus pe deal, iar cei din vârful dealului o v?d str?lucind în adâncul v?ii.

2493
Antidotul iubirii apare numai dup? cunoa?terea realit??ii care rupe, de obicei, v?lul de poezie.

2494
Dragostea face chiar ?i pe m?gari s? cânte frumos, iar pe privighetori s?-?i piard? glasul.

2495
B?rbatul îndr?gostit f?r? speran?? se despersonalizeaz? pierzându-?i însu?irea lui cea mai caracteristic? - b?rb??ia -, în locul c?reia se ivesc pe rând: moliciunea, mila, timiditatea, descurajarea, uneori chiar ?i teama de via??. Femeia, dimpotriv?, când este îndr?gostit?, devine mai îndr?znea??, mai puternic?, adesea de temut.

2496
Femeile dispre?uiesc pe b?rba?ii care plâng dup? ele, dar epuizeaz? toate sursele ca s?-i fac? s? plâng?.

2497
Când o femeie frumoas? vrea s? zdrobeasc? mândria unui b?rbat superior ei din toate punctele de vedere, întâi îi face ochi dulci, ca s?-l fac? s? se gândeasc? mereu la ea, apoi acord? aten?ie unui om inferior, spre a înjosi ?i umili cât mai mult superioritatea primului b?rbat ales ca victim?.

2498
C?s?toria este un fel de mic guvern format din dou? partide care trebuie s? coopereze într-o conducere simultan?.

2499
Copiii sunt diminea?a permanent? a omenirii - cea mai frumoas?, cea mai pur?, cea mai plin? de lumin? ?i ging??ie diminea??.

2500
Unii au inim? de aur, al?ii au aurul în inim?.

2501
Educa?ia este tiparul perfec?iunii în care trebuie turnate spiritele umane.

2502
Na?terea cuiva înseamn? simpla venire pe lume. Dar educa?ia este, de fapt, aceea care îi confer? omului caracteristicile umaniz?rii lui reale.

2503
Cu moartea unei fiin?e dragi moare ?i o bun? parte din sufletul nostru.

2504
P?rin?ii au datoria s? fac? din fiecare cas? o ?coal? subordonat? ?colilor adev?rate.

2505
Oamenii trebuie înv??a?i mai întâi s? în?eleag? pentru ce ei exist?, s? cunoasc? deci scopul existen?ei lor; abia apoi s? fie înv??a?i cum s?-?i administreze felul de via??.

2506
Pentru un ideolog nu exist? o mai mare înfrângere decât anularea de c?tre realitate a celor ce le afirmase anterior cu multe argumente, ce p?reau adev?rate ?i logice, fabricate într-o via?? întreag?. Experien?a realit??ii îl face s? se simt? ridicol.

2507
Mamele în?elepte ?tiu s?-?i educe fiii mai bine decât o sut? de licee ?i facult??i la un Ioc.

2508
Intre iubirea materno-patern? ?i iubirea erotic?, copiii o prefer? pe prima, iar când devin adolescen?i o prefer?, fire?te, pe a doua, care, de fapt, este singura cale care-i întoarce la prima atunci când devin la rândul lor mame ?i ta?i.

2509
Nu este greu s? fii bun, ci s? te men?ii bun.

2510
In fa?a fetelor b?trâne ?i a fl?c?ilor tomnatici nu vorbi?i despre fericirea voastr? conjugal?, ci numai despre proiectele lor de viitor.

2511
Un popor poate fi numit bun când ?i tineretul lui este bun.

2512
S-a constatat c? popoarele care au creat cele mai multe înjur?turi în limba lor, inclusiv înjur?turi la adresa lucrurilor sfinte, au avut ?i cel mai mult de suferit de-a lungul istoriei. Ceea ce consider?m noi un folclor bogat în expresii infernale, probabil c? Dumnezeu consider? un dosar penal bogat în acuza?ii grave la adresa cerului ?i, în consecin??, pedepsele se vor aplica propor?ional cu grosimea dosarului.

2513
Veninul nu-?i pierde puterea amestecându-l cu miere, ci devine mai periculos.

2514
Un cuvânt bun sau un singur semn de încurajare, venit din partea unui mare în?elept, te face s? treci nep?s?tor pe lâng? urletele de hul? ale miilor de nechema?i.

2515
I se spune c? este primitor aceluia care este de fapt d?ruitor.
II
2516
Cinstea - regina tuturor virtu?ilor.
Mânia este un foc; r?spunsul blând - o ap? sting?toare.

2518
Lipsa de compasiune dubleaz? chinurile celui care sufer?, dar compasiunea fals? ÎI poate ucide.

2519
I?i po?i înfrâna oricând ochii, mâinile, gura, ba chiar ?i stomacul; sufletul îns? aproape niciodat? f?r? sacrificii.

2520
Banii în exces î?i fericesc la început sufletul, dar î?i nenorocesc apoi capul ?i lini?tea care se împov?reaz? de multiple griji excedentare pe care nu le cuno?teai deloc înainte.

2521
Dac? n-ar fi existat for?a justi?iei pe glob, chiar a?a slab?, precar? ?i contradictorie cum s-a dovedit a fi ea de-a lungul istoriei, nu ar mai fi existat ast?zi oameni pe p?mânt, c?ci ei s-ar fi sfâ?iat ca lupii.

2522
Oamenii r?i care mai fac ?i câte un bine, nu-l fac spre a dovedi c? ?i-au schimbat firea, ci ca s?-i lini?teasc? pe cei naivi, spre a le putea produce apoi un r?u ?i mai mare, prin surprindere.

2523
Posibilit??ile realizate de societatea tehnologic? de ast?zi se datoresc în primul rând oamenilor care au crezut în imposibil.

2524
Ura n?scut? din iubirea nerealizat? este cea mai realizat? ur?.

2525
Omul f?r? omenie nu are nici un pre?, iar când moare, to?i se gr?besc s?-l îngroape cât mai repede ?i cât mai adânc.

2526
Ca s? în?elegi pe un om mare, tu însu?i trebuie s? ai un suflet mare.

2527
S? evit?m r?zboaiele purtate în numele religiilor ?i al ideologiilor, pentru c? sunt cele mai teribile dintre toate r?zboaiele.

2528
Gre?elile diploma?ilor duc la r?zboiul solda?ilor.

2529
Exteriorizarea involuntar? a valorilor interne ale caracterului unui om impune totdeauna conturul personalit??ii lui.

2530
Adesea ne trezim alergând pentru a îndrepta gre?elile altora, dar ?chiop?t?m serios când este vorba de a le îndrepta pe ale noastre.

2531
Cel mai mare curaj este curajul de a fi sincer.

2532
Fuga de responsabilitate, când nu se manifest? f??i?, apeleaz? la asumarea unor false responsabilit??i c?rora le exagereaz? urgen?a ?i importan?a în a?a fel încât s? par? mai importante decât responsabilitatea real? îns??i.

2533
Un minut de medita?ie interioar? ne prelunge?te via?a cu o zi, ne limpeze?te ac?iunile pentru o lun? ?i ne deschide drumul spre succese pentru un an.

2534
Mare lucru este s? devii f?clie în noaptea spiritual? a celor ce r?t?cesc drumul!

2535
Este fericit cel care în fiecare zi ?tie s? înceap? o nou? via?? elevat?.

2536
Suferin?a în?eleptului difer? de aceea a oamenilor neîn?elep?i, nefiind zgomotoas? ca acestora, ci cu totul interiorizat?. Ea se consum? ca o profund? ardere mistuitoare ?i mut?, dar tr?it? într-un fel absolut demn. Adesea, o atare suferin?? este amestecat? cu o d?ruire multivalent?, cu un puternic altruism ?i cu n?zuin?a spre o comuniune iradiant? prin care se percep simultan toate suferin?ele umane.

2537
Dac? în bezna con?tiin?ei tale ai reu?it s? aprinzi un singur punct de lumin?
- numai un punct! - acesta va fi suficient ca s?-?i lumineze locul unde va trebui s?-l aprinzi pe cel de al doilea.
-
2538
Dreptatea este cealalt? fa?? a adev?rului.

2539
Nu fi conformist cu momentul apari?iei unei mode, ci mai înainte de a o adopta, a?teapt? s? vezi cum evolueaz?, apoi atenueaz?-i excesele ?i adapteaz?-te capriciilor ei, încetul cu încetul, însu?indu-?i elementele cele mai rezonabile, dac? poate fi vorba de a?a ceva în moda ultramodern?. (Scris? în 1977)

2540
F?când r?u altuia, î?i pricinuie?ti cel mai mare r?u ?ie însu?i. Un om în?epat de o viespe sufer?, dar nu uita c?, în acea clip?, cu viespea se întâmpl? ceva ?i mai r?u, fiindc? moare tocmai datorit? unei asemenea r?zbun?ri.
Scris? în 1978. (Nimic scris între 1979-1980):

2541
Oamenii au o mare foame de p?mânt, dar p?mântul are o ?i mai mare foame de oameni.
De la 25421a 4000, scrise toate în anul 1981:

2542
Exist? o singur? cale rezonabil? în situa?iile politice conflictuale, un singur drum spre pace: transformarea polemicilor într-un dialog, chiar într-un dialog nelimitat de lung, purtat ca între surzi. Oricum, el amân? sine die dezastrul universal, �îl ?ine la u??�. Polemica dublat? de amenin??ri reciproce exacerbeaz? situa?ia deschizând astfel în grab? u?a conflictului.

2543
Cei r?i sunt totdeauna mai bine organiza?i, mai abili în a prezenta minciuna drept adev?r ?i r?ul drept un bine original ?i sunt mai preg?ti?i în organizarea unui atac prin surprindere. Cei buni sunt mai inocen?i ?i, din cauza blânde?ii spiritului lor, sunt învin?i aproape totdeauna în primele faze ale vâltorii societ??ii moderne, dar rareori se întâmpl? s? mai piard? în fazele urm?toare.

2544
Mergând pe o strad?, a?i f?cut vreodat? efortul de a cuprinde cu o privire atent? toate chipurile trec?torilor, pe to?i oamenii afla?i în câmpul vostru vizual? Dar absolut pe to?i! Atunci a?i constatat c? pe majoritatea dintre ei îi vede?i, f?r? îndoial?, pentru prima ?i ultima dat?. Câteva clipe uneori. Rareori ?i fe?e cunoscute. Mai totdeauna al?ii ?i al?ii... De fiecare dat?, constatarea general? va fi aceea?i: diversitate impresionant? a indivizilor, mozaicul fizionomiilor. Defileaz? spontan prin fa?a noastr? fel de fel de oameni - frumo?i, urâ?i, înal?i, scunzi, gra?i, slabi, tineri, b?trâni, copii, b?rba?i, femei, fete, b?ie?i, albi, negri, galbeni, meti?i, buni, r?i, s?raci, boga?i ?.a.m.d. - cu fel de fel de particularit??i banale ori ciudate, referitoare la vârst?, la statur?, la culoarea pielii, la îmbr?c?minte, la modul de a merge, de a discuta ?i gesticula etc., etc. Un adev?rat spectacol haotic, dac? este vorba de centrul unui ora? aglomerat; o mi?care brownian? uman?, nedirijat? de nimeni, un fluviu viu de oameni... Pentru unii din noi totul pare un tablou foarte original ?i amuzant, poate chiar reconfortant, pe care mul?i îl caut? zilnic. Pentru al?ii (îndeosebi pentru cei solitari) - o scen? banal?, obositoare ?i plictisitoare, care nu merit? nici m?car osteneala s? o prive?ti prea mult. Ba chiar, ace?tia din urm?, se gr?besc totdeauna s? scape dintr-un asemenea vacarm, accelerând pa?ii, pân? ce ies într-o �zon? liber?�, f?r? ?ipenie de om în jur. Acolo ei respir? lini?ti?i, c?ci pentru asemenea firi solitare locurile pustii ?i retrase sunt prielnice medita?iilor de tot felul.
Firea mea curioas? ?i iscoditoare a c?utat de fiecare dat?, în atari împrejur?ri, s? surprind? esen?ialul acestui tablou plin de diversitate ?i dinamism. Am vrut, într-un fel, s? pricep, printr-o radiografiere profund? ?i spontan?, cu radarul min?ii mele ?i, în acea util? frac?iune de secund? de care dispuneam, în care chipurile apar ?i dispar gr?bite, s? citesc în interiorul sufletului lor, dac? se putea, al fiec?rui individ în parte; s? le în?eleg gândurile care-i fr?mânt?, cultura ce-o posed?, via?a intim? pe care-o duc, interesele, preocup?rile, toate motiva?iile posibile, ?i poate chiar profesia lor. Nu mi-a fost chiar u?or. De multe ori am avut impresia c? am reu?it a?a ceva; alteori mi-a fost de-a dreptul imposibil ?i atunci fantezia mi-a venit imediat în ajutor, îndemnându-m? s? presupun, s? aproximez, s? calchiez probabilit??ile, s? compar, s? reconstitui ?i s? fabulez mici scenarii posibile, izvorâte dintr-o simpl? privire, dintr-un gest oarecare, poate numai dintr-un zâmbet adresat amintirilor trecutului efemer... Astfel, o b?trânic? gârbovit?, p??ind agale, cu saco?ele înc?rcate, îmi d? totdeauna impresia c? î?i car? în ele ultimele provizii vitale, ajungând la fini?ul unei curse lungi, dup? un urcu? sinuos, de la cap?tul c?ruia pornise sub chipul unei copile; un tân?r atlet, înalt, privind mândru, cu alur? de campion mondial, peste capetele tuturor, cu mu?chii dezveli?i ostentativ - m? convinge c? se simte superior celor din jur ?i admira?ia mea de o clip? se transform? involuntar într-un fel de comp?timire pentru vanitatea acelei mândrii mai mult sau mai pu?in justificate; o fat? foarte dr?gu??, cu ochi vis?tori ?i cu zâmbet re?inut, ocolind privirile tuturor, îmi sugereaz? o mic? dram? sufleteasc? ce se consum? în surdin?, f?r? nici o consolare pe moment; un b?rbat între dou? vârste, cu sprincene stufoase ?i cu ochii tulburi, încrunta?i, ?inând gura strâns închis?, aproape f?r? buze - îl v?d ca pe o întruchipare a omului r?u, gata oricând s? izbucneasc? violent ?i s? loveasc?; tân?rul cu ochelari, purtând o revist? de ?tiin?? sub bra? ?i mergând gr?bit cu ziarul în mân? din care spicuie?te în fug? titlurile, îmi pare a fi un student în matematici care abia a ie?it de la un examen luat cu brio; un ??ran b?trân, ce vine rar pe la ora?, se uit? în jur cu ochi aproape speria?i, gr?bindu-se s? ajung? cât mai repede la gar? spre a se întoarce în lini?tea satului s?u ?.a.m.d. Poate m? în?el, dar a?a îmi par ei în acele clipe. V-am spus c? este greu s? sondezi o mas? atât de eterogen?, f?r? mari erori de calcul! Dar câte chipuri ?i caractere sunt! Câte priviri! ?i câte deosebiri de la un individ la altul! ?i totu?i... ace?tia sunt oameni, sunt semenii mei care se chinuie ?i se bucur?, în scurta-le via??, care, ca ?i a mea, sclipe?te minuscul? ca o scânteie în bezna inexisten?ei eterne. Prin destinul comun ?i prin ni?te fire invizibile, nu ?tiu de ce, dar m? simt legat de to?i ?i de fiecare în parte ?i, de aceea, a? vrea s?-i în?eleg mai bine ?i s?-i pot iubi pe to?i, fiindu-mi mil? de ace?ti fârta?i ai mei atât de necunoscu?i ?i atât de trec?tori prin via??, prin lume... Inten?iile mele sunt nobile ?i nu a? vrea s? r?mân? doar ni?te pasagere efuziuni sentimentale. Oare nu ne asem?n?m cu to?ii în rele ?i în bune? Oare ?i ei realizeaz? într-adev?r c? fiecare din noi suntem aici, pe Terra, un �caz aparte", un caz unic, o entitate cu totul ?i cu totul special?, original?, o individualitate absolut?, irepetabil? ?i ireversibil?, dar, în primul rând, extrem de necesar?, având o misiune absolut unic? de îndeplinit - de care rareori suntem con?tien?i, de care rareori ne aducem aminte?

2545
Ori de câte ori am avut prilejul s? fac pe altul fericit, am fost mai fericit decât el.

2546
- Este mai bine s? dai decât s? prime?ti! predica un preot de la amvon.
- Ave?i perfect? dreptate, p?rinte, r?spunde unul din enoria?i.
M? bucur c? ai în?eles aceast? porunc? divin?, fiule. Se vede c? e?ti un cre?tin bun ?i altruist.
- Nu, p?rinte, sunt boxeur de profesie...
-
2547
Ne îngrijim totdeauna cu cea mai aleas? aten?ie trupul, rareori cu aceea?i aten?ie sufletul.

2548
Chiar atunci când cad, în?elep?ii cad în picioare.

2549
Omul trebuie s? încerce totdeauna mai mult decât poate înf?ptui.

2550
A fi s?rac ?i cinstit nu este nicidecum o ru?ine, dar a tinde s? scapi urgent de s?r?cie prin orice alte mijloace decât cele permise de legi, înseamn? începutul renun??rii la cinste.

2551
Semidoctul are câteva idei generale despre cultura din câteva decenii ?i te bombardeaz? cu ele. într-un om cu adev?rat cult g?se?ti acumulate milenii întregi de cultur?, f?r? s? fac? parad? cu ele.

2552
A-?i dezv?lui tainele proprii este un semn de prostie, a le dezv?lui pe-ale altuia este semn de ignobil? la?itate, dar a dezv?lui tainele patriei este o crim?.

2553
Geniul înm?nuncheaz? în el cele mai alese însu?iri ale unui un popor întreg.

2554
O femeie frumoas? dar lipsit? de ging??ie î?i anuleaz? mai mult de jum?tate din farmecul ei.

2555
Un singur ajutor dezinteresat valoreaz? cât o sut? de ajutoare pe care le dai cuiva urm?rind un ascuns interes personal.

2556
Cine vrea s? elibereze un popor trebuie mai întâi s?-i desc?tu?eze cugetul, s?-i elibereze con?tiin?a. Dup? aceea poporul va ?ti cu siguran?? s?-?i sf?râme singur lan?urile, f?r? ajutorul nim?nui.

2557
Nu exist? satisfac?ie mai mare pentru omul vicios ca atunci când reu?e?te s?-i fac? ?i pe al?ii vicio?i, corupându-i pân? ce-1 dep??esc în stric?ciune.

2558
Nu este suficient s? fii capabil de puritate, s? dore?ti puritatea, ci s? te lup?i pentru a o dobândi. Altminteri, teoretic, to?i suntem capabili de puritate.

2559
Operele oamenilor mari le reflect? mai de grab? gândurile ?i inten?iile decât via?a lor.

2560
Când ?i-e ru?ine de tine însu?i mai mult ca de al?ii, înseamn? c? ai totu?i o con?tiin?? ferm? care te va ap?ra de multe excese.

2561
Optimismul constituie punctul de plecare între p?r?ile bune care sunt ?i cele bune care vor fi. Pesimismul - între p?r?ile rele din prezent ?i cele rele din viitor.

2562
Omul blând cu atât este mai valoros cu cât este mai puternic.

2563
Bun?tatea este etalonul cu care se m?soar? sufletele oamenilor mari; este, altfel spus, un apanaj al sufletelor ce tind mereu spre des?vâr?ire.

2564
Cine invidiaz? excentricitatea altuia dorind s?-i semene I-a întrecut deja în prostie.

2565
Omul r?u începe s? devin? folositor celor din jur numai dintr-un singur moment: din clipa când moare.

2566
A ?ti s? faci din virtutea ta virtutea altora este cea mai mare virtute.

2567
Dragostea, alungat? dintr-o inim? curat?, odat? refuzat? ?i stins? cu brutalitate, face loc, cu timpul, dispre?ului adânc ?i indiferen?ei totale fa?? de fiin?a care a fost iubit? - dispre? ?i indiferen?? ce vor fi totdeauna pe deplin meritate.

2568
A r?mâne cast într-o mocirl? social? pestilen?ial? este cu adev?rat una din cele mai mari virtu?i posibile.

2569
Cei deveni?i mari prin pilele ?i ajutorul dezinteresat al altora nu pot ajunge niciodat? oameni cu adev?rat valoro?i ?i utili societ??ii.

2570
Cunosc un urcu? greu pe care se încumet? s?-l urmeze numai cei curajo?i ?i în?elep?i: cump?tarea.

2571
St?pânirea de sine este paratr?snetul ce scurge la p?mânt toate fulgerele mâniei care, dac? s-ar declan?a, ar produce numai nenorociri mari.

2572
A r?bda înseamn? a cumula strategie ?i puteri noi; a te gr?bi înseamn? a pierde ?i pu?inul pe care îl ai.

2573
Nu trebuie s? r?bd?m la infinit în fa?a imposturii ?i a nedrept??ii.

2574
Cine s-a înv??at s? rabde o mare nenorocire poate înv??a u?or s? îndure ?i altele mai mari.

2575
Orice r?bdare are ?i o limit?. Despre acei oameni care persist? s? rabde la infinit, peste aceast? limit?, spunem c? r?bdarea lor este tot una cu tâmpenia, cu la?itatea ?i chiar cu pactizarea la r?ul general.

2576
Fii îng?duitor atât cât este necesar. Excesul de îng?duin?? este la fel de primejdios ca ?i a accepta de bun? voie s?-?i oferi tot sângele pentru o transfuzie deloc necesar?.

2577
Suntem mai mult sau mai pu?in pl?cu?i în fa?a altora, dup? m?iestria cu care, mai mult sau mai pu?in, reu?im s? ne masc?m defectele.

2578
Cu cât îmi ve?i închide mai mult gura, cu atât mai tare va striga în mine cugetul, pân? va exploda.

2579
Ambi?ia nu d? roade decât dac? este ra?ional?. Ambi?ia din instinct seam?n? cu înc?p??ânarea ?i r?mâne mai totdeauna de?art?.

2580
Uneori chiar jucându-te po?i înf?ptui o lucrare serioas?.

2581
Aerul, invizibilul aer, a fost dup? cum se ?tie, lichefiat ?i transformat într-o substan?? vizibil?. Ba, supus la presiuni foarte ridicate ?i temperaturi extrem de sc?zute, aerul a fost chiar solidificat, ar?tând ca o bucat? de ghea?? care fumeg?. Imediat, mi-a venit ideea: a? putea deveni primul �sculptor În...aer solid�!

2582
Nestatornicia unor oameni este ca o busol? dereglat? de un câmp magnetic multiplu, neindicând nici un punct cardinal. Ace?ti indivizi r?t?cesc ve?nic pe valurile vie?ii lipsi?i de orice stabilitate normal? ?i de orice orientare real?.

2583
Nestatornicia în dragoste este ?coala la care se înva?? neîncrederea În to?i oamenii.

2584
Statornicia este axul în jurul c?ruia se învârte cu m?re?ie întreaga personalitate a omului.

2585
Perseveren?a talentului calc? pe urmele genialit??ii.

2586
Cu cât r?spunderea func?iei este mai mare, cu atât con?tiinciozitatea ?i cinstea trebuie s? fie mai mare, deoarece lipsa de con?tiinciozitate ?i de cinste a ?efilor este totdeauna molipsitoare pentru subordona?i.

2587
Priceperea este mâna dreapt? a talentului, iar perseveren?a mâna lui cea stâng?.

2588
Nu este un ideal bine ales acel ideal care intr? în contradic?ie cu idealurile prietenilor ?i colegilor t?i din imediata apropiere, întrucât le va împiedica evolu?ia vie?ii lor.

2589
Gre?im profund dac? judec?m un om numai dup? anomalii ?i defecte, deoarece acestea s-ar putea s? fie cu totul minore în compara?ie cu calit??ile lui foarte utile societ??ii.

2590
Cu cât o poezie este mai rafinat?, cu atât ea are un caracter mai abstract; cu cât este mai intelectualizat?, cu atât ea va fi mai greu de comb?tut de cei mai aspri critici literari.

2591
Nu se poate s? fii activ ?i perseverent, f?r? ca, mai devreme sau mai târziu, s? nu te afirmi într-un fel sau altul.

2592
O ac?iune des?vâr?it? este consecin?a conjug?rii a mai multor planuri sau transpunerea în practic? a planului celui mai m?re?, pentru elaborarea c?ruia cineva nu a dormit nop?i întregi.

2593
Dac? am transforma toate dorin?ele în ac?iuni, am fi devenit pân? acum de zece ori celebri.

2594
Dragostea realizat? este tocmai ceea ce d? un pre? deosebit vie?ii noastre, f?când-o mai frumoas? ?i meritând pe deplin efortul de a fi tr?it?. Dimpotriv?, cea nerealizat? - decep?ia - stagneaz? pentru o bun? perioad? întregul curs al vie?ii ?i uneori reduce via?a la nimic, degradând fiin?a uman? care devine astfel victima neputincioas? a unei soarte implacabile. Este o mare victorie pentru cei ce ?tiu s? scape nemototoli?i din ghearele unor decep?ii!

2595
A te umili este ceva degradant, dar a umili pe altul f?r? s? merite a?a ceva este de-a dreptul o crim? abominabil? împotriva no?iunii de om.

2596
Nu optimismul, ci uneori chiar disperarea d? un avânt mai mare speran?ei.

2597
Bun?tatea nu este atât un produs al inteligen?ei, cât al educa?iei ?i voin?ei.

2598
Chiar ?i la fundul cupei amare a disper?rii se afl? totu?i o pic?tur? dulce de speran??.

2599
Speran?a este lucrul care cu cât i-1 iei cuiva, cu atât va cre?te mai puternic? ?i mai vis?toare.

2600
Orice speran?? este alc?tuit? din dorin?? ?i a?teptare.

2601
Ar fi o abera?ie ?i o bizarerie s? fii exigent cu altul ?i del?s?tor cu tine însu?i. Autoexigen?? trebuie s? fie, într-un fel indiscutabil, mobilul tuturor reu?itelor noastre de pân? acum.

2602
Perfec?iunea este ?tacheta pe care ori de câte ori reu?im s? o s?rim, trebuie, în momentele urm?toare, s? o ridic?m tot mai sus.

2603
Zadarnic exist? aptitudini ?i talente dac? nu exist? ?i efortul de a le cultiva ?tiin?ific, de a le propulsa financiar ?i de a le pune aripi ca s? decoleze spre În?l?imi!

2604
Îmi vine greu s? cred c? natura ar fi f?cut o eroare atât de mare încât s? creeze aptitudini în fiin?a unui om, f?r? s? toarne peste ele ?i nobilul combustibil al pasiunii.

2605
Cei pasiona?i pentru orice, în egal? m?sur?, nu se pricep, desigur, în mod serios, la nimic.

2606
Iner?ia ?i nep?sarea sunt frânele vie?ii active care fac s? sosim totdeauna ultimii acolo unde eram a?tepta?i de mul?i s? fim primii.

2607
Pasiunile frumoase sunt ca viciile: cer de fiecare dat? cu t?rie s? fie integral satisf?cute, pân? la realizarea lor total?.

2608
Fericirea nu poate fi altceva decât îndeplinirea unei mari dorin?e care-i trec?toare. îndat? ce s-a realizat, apare o nou? dorin??, o nou? sete aprins? de fericire. Este cauza cea mai serioas? pentru care fericirea pare atât de scurt? ?i de nemul?umit?.

2609
Inteligen?a este, printre altele, capacitatea de a abstractiza toate lucrurile concrete ?i toate fenomenele - Încadrându-le în legi precise ?i în formule matematice originale.

2610
Capacitatea de a prelucra rapid ?i cu scop integral utilitarist orice informa?ie, pe c?ile cele mai originale posibile, raportându-le la senzorial ?i la datele anterioare, cunoscute prin experien??, iat? un indice sigur al unei inteligen?e reale ?i superioare.

2611
Dup? cum perla de m?rg?ritar nu o g?se?ti în toate scoicile, nici talentul nu exist? la to?i oamenii. Dar chiar ?i atunci când exist?, el trebuie scos la lumin? ?i ?lefuit printr-o munc? titanic?, pân? cap?t? str?lucirea perlei care s? plac? tuturor.

2612
Talentul este ca un instrument muzical mânuit la perfec?iune. Geniul îns? este ca o orchestr? simfonic? excelent dirijat?, care scoate armonii divine, uimind pe toat? lumea prin supradotarea sa excep?ional?.

2613
Geniul este ca un gheizer: orice s-ar întâmpla, el tot iese la suprafa??, izbucnind fierbinte spre în?l?imi într-o aureol? de curcubeie aprinse.

2614
Talentul mai poate fi imitat, pe ici pe colo... Geniul niciodat?!

2615
To?i avem mari merite pe care ni le recunoa?tem ?i, cu mult drag, ni le apreciem singuri. Numai cele adev?rate ni le recunosc al?ii...

2616
Trebuie s?-i mul?umim sincer omului mediocru ?i modest care de fapt este baza societ??ii din toate timpurile, creatorul tuturor bunurilor de consum din jurul nostru. El nu are niciodat? veleit??ile unui om de elit? ?i nu se erijeaz? nicicum într-un individ cu ambi?ii universale, muncind pe t?cute ?i cu sfânt? modestie în meseria lui obi?nuit?. Foarte incomozi sunt îns? pretenderi?tii. Societatea, în primul rând speciali?tii, trebuie s?-i opreasc? cu fermitate pe cei nechema?i, dar cu ambi?ii nebune de a fi cunoscu?i de toat? lumea, f?când pe a-toate-cunosc?torii într-un domeniu sau altul al vie?ii social-politice ori imitând mecanic marile valori. Altminteri acest soi de ambi?io?i se strecoar? cu abilitate ?i obr?znicie pân? în vârful unui stat de unde pot distruge o ?ar? întreag?.

2617
Valoarea unui om nu trebuie socotit? dup? cât s-a investit în el, ci dup? cât produce. De-a lungul vie?ii noastre, avem datoria s? acoperim, cel pu?in, partea investit? pentru formarea noastr? ca om realizat ?i util socialmente.

2618
Oamenii mici din punct de vedere spiritual caut? totdeauna semeni mai mici decât ei, spre a se putea afirma în fa?a lor.

2619
Unii muncesc din r?sputeri, al?ii le privesc efortul de pe margine, strigând cu voio?ie în locul lor: �Hei-rup!!�

2620
Curajul f?r? preg?tire nu duce decât dintr-o rar? întâmplare la succes.

2621
For?a, ?iretenia ?i strategia, armonios îmbinate între ele, au dus totdeauna la victorii sigure în marile b?t?lii.

2622
Succesul într-o metod? poate produce insuccese în alta.

2623
De cele mai multe ori, râsul înseamn? bun?tate. Râsul din r?utate î?i are sorgintea în rânjetul ?i mârâitul animalelor.

2624
A încerca s? explici pentru ce o persoan? iube?te pe alta este o stupid? abera?ie. Cauzele iubirii sunt un fel de mistere ale vie?ii care niciodat? nu a?teapt? explica?ii.

2625
Dac? râsul ne încarc? cu energie vital?, plânsul ne seac? energiile interioare, iar uneori ne descarc? poverile grele ?i amare ale sufletului, lacrimile devenind atunci unicul balsam care, pentru moment, pot produce lini?tirea c?utat?, o lini?te adev?rat? sau o lini?te fals?.

2626
Violen?a monstruoas? din zilele noastre este cancerul modern al sufletelor omene?ti. EI face metastaze pe toate meridianele ?i paralelele Terrei.

2627
Tr?im într-o lume plin? de ur? ?i chinuit? de r?utate, care, într-o goan? nebun? dup? satisfac?ii materiale ?i pasionale, ignor? pericolele imense izvorâte chiar din aceast? r?utate, totul învârtindu-se într-un cerc vicios ca în spiralele unui uragan în formare, ce a început s? se înal?e amenin??tor la orizontul omenirii, l?sându-ne, pe m?sur? ce se apropie, tot mai pu?ine speran?e c? nu ne va cuprinde pe to?i în vârtejul lui ce vine spre noi ucig?tor.

2628
Cu adev?rat, mare ?i tainic dar este acela de a ?ti s? te risipe?ti cu c?ldur? în sufletele tuturor, r?mânând totu?i întreg înaintea oamenilor!

2629
Pare, desigur, nobil s? plângi laolalt? cu cel care sufer?, dar mai nobil este s?-l aju?i s? ias? din impas, transformându-i lacrimile într-un zâmbet de recuno?tin??.

2630
Un suflet bolnav nu poate s? râd? niciodat?.

2631
Bucuria neîmp?rt??it? este ca o durere în?bu?it?.

2632
Râsul ?i plânsul - extremele cele mai opuse - se întâlnesc într-un produs comun: lacrima.

2633
O bucurie nou? nu poate fi amplificat? de o bucurie uitat?, pe când ultima triste?e face apel la toate am?r?ciunile tale din trecut, amplificând-o, exagerând-o, combinându-se cu ele ?i în?iruind un mare lan? negru al durerii care este puternic sudat prin fierbin?eala lacrimilor. EI î?i arat?, ca un memento, cât de nedreapt? ?i-a fost durerea trecut? ?i cât de mare Î?i este cea prezent?.

2634
Marea fericire comun? - de fapt, prima fericire - este Libertatea. ?i totu?i, de ea nu se poate bucura nimeni cu adev?rat dac? posesorul ei nu este ?i o fiin?? uman? pe deplin s?n?toas?.

2635
Tot ceea ce nu este necesar aduce nefericire.

2636
Dorul - un cuvânt românesc intraductibil (sau vag traductibil) în alte limbi - este o nostalgie plin? de durere, o und? cald? de dragoste rev?rsat? din inim? peste fiin?e ?i locuri iubite, pe care ai vrea s? le ai imediat lâng? tine spre a le mângâia m?car o clip? cu mâna sau cu privirea, spre a te contopi parc? cu iradierile lor magnetice de inefabil? fericire, ce-?i inund? ?i echilibreaz? sufletul, par?ial sau total.

2637
In dragoste, când îl faci pe unul fericit, ai cu siguran??, ?anse s?-l neferice?ti pe altul.

2638
Multe minciuni i-au f?cut pe oameni ferici?i chiar pân? la moarte, f?r? ca ace?tia s? ?tie c? au fost min?i?i vreodat?. Atât de mare este uneori puterea minciunii!

2639
Dac? reu?e?ti în tot ce vrei ?i în tot ce faci, ar fi o crim? s? te declari totu?i nefericit.

2640
Vorbele nu-s fapte, dar vorbele rele sunt deja ni?te fapte rele.

2641
Dac? trece pe lâng? mine o fiin?? uman? plângând sfâ?ietor, chiar atunci când sunt fericit, toat? fericirea mea amu?e?te ?i se pr?bu?e?te ru?inându-se.

2642
Cu adev?rat, mari oameni sunt aceia care posed? întrân?ii atâta for?? moral? încât pot s? zâmbeasc? ?i s? vorbeasc? foarte calmi chiar ?i atunci când sunt cei mai neferici?i, nel?sând pe nimeni s? le citeasc? în suflet marea lor durere!

2643
Mul?i se prefac a fi ferici?i numai din orgoliu ?i spre a trezi invidia celor pe care ei vor s?-i umileasc?. Asemenea indivizi demonstreaz? oricum c? fac parte din cei mai ipocri?i cu putin??.

2644
Oamenii vor ca fericirea s? le fie nu numai lung? ci ?i cât mai divers?. L?comia de fericire este deseori mai mare decât cea de bani.

2645
Pentru mul?i nu are importan?? dac? fericirea este natural? sau artificial?, ob?inut? prin droguri, de pild?. Pe când fericirea natural? î?i d? îns? un impuls s?n?tos în via??, cea artificial? î?i scurteaz? via?a, fiind în fond o mare nenorocire deghizat?.

2646
Intr-adev?r, fericirea ne înal?? ?i ne desfat?, dar numai nefericirea are totu?i darul s? ne purifice pe deplin ?i s? vedem mai clar lucrurile din jur.

2647
In general, oamenii î?i caut? fericirea alergând dup? marile pl?ceri ?i dup? bunurile cele mai rafinate. Dar cât de pu?in îi trebuie unui om spre a fi cu adev?rat fericit!

2648
Cel care a avut prima parte a vie?ii plin? numai de chinuri ar avea unele ?anse s? înve?e, în sfâr?it, a fi mai fericit în a doua parte.

2649
Dragostea cucerit? are, pare-se, mai mult pre? decât cea care ?i s-a oferit singur?.

2650
To?i suntem persoane; pu?ini devenim personalit??i, care nu-s altceva decât persoane cu for?e fizice, psihice sau intelectuale intens amplificate, iar uneori oameni propulsa?i în via?? numai de noroc.

2651
Exist?, din p?cate, personalit??i n?scute ?i personalit??i f?cute. Dac? primele sunt crea?ii ale naturii, ale instruirii elevate sau ale unui efort personal deosebit, celelalte sunt ale hazardului ori ale interven?iilor neinspirate ale cuiva ?i de aceea pe ele nu vom da nici doi bani.

2652
Rolul personalit??ii este s? creeze personalit??i.

2653
Fiecare om are obliga?ia s? încerce a deveni o personalitate marcant? chiar dac? nu reu?e?te în aceast? întreprindere decât par?ial sau deloc.

2654
S-ar putea spune c? frumuse?ea extrem? unit? cu în?elepciunea este des?vâr?irea îns??i.

2655
Frumuse?ea f?r? bun?tate este ca o floare frumoas? cu miros urât.

2656
Frumuse?ea stârne?te în jur mai degrab? invidie ?i ur? decât iubire.

2657
Supremul frumos, perceput deopotriv? cu ochii ?i cu sufletul - acesta prelucrându-i ecourile multiple pân? la extaz - este sublimul.

2658
Ceea ce este frumos trebuie for?at s? devin? ?i util, în sensul cel mai pozitiv al cuvântului.

2659
Urâ?enia fizic? a unor oameni poate fi trecut? lesne cu vederea dac? este compensat? de mult? ?i constant? bun?tate - ?i de în?elepciune.

2660
Omul î?i face totdeauna planuri mai mari ?i mai lungi decât îns??i via?a ce i-a fost h?r?zit?. Dar, oricum, tot este dator s? ?i le fac?!

2661
Când înv???m s? tr?im, în sfâr?it, mai bine ?i mai în?elept, când, într-un târziu, ne realiz?m ca oameni, ne d?m seama c? deja am îmb?trânit ?i c? zilele ne sunt num?rate.

2662
Retrospectiva vie?ii: o simfonie mai mult sau mai pu?in armonioas?, ale c?rei note diverse sunt zilele noastre tr?ite, unele mai înalte, altele mai joase ?i mai discordante. Aproape de final, începem s? credem c? înse?i zilele cele mai negre au fost totu?i pre?ioase ?i minunate, prin simplul motiv c? au fost ?i c?, foarte sigur, în curând nu vom mai avea dreptul nici la acestea.

2663
Via?a ta nu este numai un bun al t?u, ci un bun al tuturor. Iat? pentru ce nimeni nu are dreptul s? ?i-o suprime, indiferent de urgiile venite asupra cuiva n?p?stuit de soart?. Aceasta ar leza sufletele altora ?i ar contraveni profund legilor divine ?i echilibrului perfect din natur?.

2664
Bizareriile unor oameni sunt diverse ca ?i oamenii, dar unele sunt atât de rare ?i de tr?snite încât te întrebi cu îngrijorare dac? mai degrab? nu-s consecin?ele unor grave deregl?ri psihice decât ni?te banale ciud??enii.

2665
Multe a?a-zise hobby-uri, practicate de atâ?ia oameni în timpul liber, r?mân expresia ata?amentului sufletesc fa?? de o pasiune mai mult sau mai pu?in însemnat?. De fapt, o asemenea pasiune arz?toare putea fi practicat? în realitate ca adev?rata lor profesie în care acei oameni ar fi excelat ca neîntrecu?i speciali?ti.

2666
Spre a nu deveni monoton? ?i prea egal?, via?a ar trebui superior planificat?, în sensul c? nici o zi s? nu semene în realiz?ri cu cea precedent?.

2667
Transfuzia de idei s?n?toase este, în unele cazuri, tot atât de necesar? ca ?i transfuzia de sânge, spre a salva via?a unor indivizi intoxica?i cu idei otr?vite.

2668
Ritmul vie?ii îi confer? acesteia densitate ?i valoare, prin ac?iunile rezultate din acest ritm, nu prin cantitatea anilor irosi?i în lâncezeal? ?i stagn?ri ireversibile.

2669
Copil?ria este marea fermecat? a viselor senine ?i fericite pe care plute?te în deriv? o corabie de lumin? înc?rcat? cu flori de vis multicolore ?i minunat parfumate, dintre care unele, atunci când corabia va acosta la ??rmul maturit??ii, vor deveni excelente fructe hr?nitoare, dup? ce alte flori se vor fi ofilit demult pe drumul de valuri din ce în ce mai mari ?i mai zbuciumate.

2670
Copil?ria este fundamentul adânc peste care se înal?? edificiul întregii noastre vie?i.

2671
Este o minunat? ?i fericit? art? aceea de a ?ti s?-?i prelunge?ti cât mai mult copil?ria sufletului, f?r? a deveni câtu?i de pu?in un infantil, un �grand enfant" caraghios, ?i f?r? a pierde în acela?i timp din vigoarea maturit??ii în gândire.

2672
Tinere?ea este vârsta pe care nu prea o bagi în seam? atunci când o ai, iar atunci când observi c? aproape a trecut, cau?i prin toate mijloacele s? o prelunge?ti artificial cât mai mult, dac? nu în fapt, atunci m?car în am?gitoare închipuiri.

2673
Tinere?ea omului modern ofer? omului mai multe capcane ?i posibilit??i de rapid? uzur? fizic?, moral? ?i intelectual? decât tinere?ea genera?iilor precedente.

2674
Tinere?ea este faza arz?toare ?i dinamic? a vie?ii, cu predilec?ie senzorial?, iar senectutea, cu specificul ei plin? de acalmie, este faza predilect cumulativ? în colec?ii frumoase de amintiri ?i de sfaturi utile date celor tineri, când imanen?a tinere?ii de spirit se consolideaz?.

2675
Cine nu a avut prieteni în tinere?e nu va putea lega prietenii nici la b?trâne?e.

2676
B?trâne?ea este cununa de flori albe oferit? de via?? omului, nu pentru alte merite, ci numai pentru faptul c? a putut înfrunta multe furtuni pân? a ajuns la marele fini?.

2677
Cine ucide dragostea ucide oameni!

2678
Iubirea nerealizat? nu poate duce decât numai la indiferen??, dispre? ?i ur?.

2679
Mândria nu are ce c?uta în dragoste. Umilind pe cel ce te iube?te, dovede?ti cât de josnic e?ti.

2680
Dragostea veche, dezgropat? ?i reînnoit?, are ?anse uneori (foarte rar, ce e drept) s? renasc? la fel ca pas?rea Phoenix, din propria ei cenu??, ?i s? apar? chiar mai puternic? ?i mai suav? decât a fost la început.

2681
Cel care se umile?te în dragoste în fa?a unei fiin?e indiferente va fi totdeauna dispre?uit în ascuns, chiar dac? uneori i se r?spunde cu misterioase zâmbete de tandre?e.

2682
Cer?etorii de iubire nu sunt cu nimic mai prejos decât cer?etorii ordinari care stau cu mâna întins? la col?urile str?zilor.

2683
Orice ambi?ie a îndr?gosti?ilor care este primit? cu resemnare de c?tre cel?lalt, scurteaz? via?a iubirii cu o zi.

2684
A nu putea iubi pe nimeni este o stare patologic? ?i alarmant? care ne situeaz?, probabil, mai aproape de animal decât de om. ?i dac? am zis probabil, am zis ca nu cumva s? jignim animalele, deoarece s-a observat c? uneori iubirea animalelor este mai devotat?, mai sincer?, mai puternic?, mai dezinteresat? ?i mai curat? decât iubirea multor oameni.

2685
Mirajul iubirii este atât de fascinant, atât de derutant, încât numai închipuirea c? persoana pe care o admir?m cu înfl?c?rare ne-ar putea iubi,
ne face ciudat de ferici?i.

2686
Iubirea este unic? ?i indivizibil?; nu o po?i t?ia în buc??ele ca s?-i oferi fiec?ruia câte o parte. Ea se d?ruie cuiva întreag? sau nu se d?ruie deloc.

2687
Când iube?ti cu adev?rat, celelalte fiin?e din jurul persoanei iubite dispar. Chiar dac? lâng? ea se afl? cineva cu însu?iri fizice ?i morale aproape de des?vâr?ire, va fi perceput? foarte ?ters, v?zut? ca într-o penumbr?. Singura fiin?? care radiaz? ?i împr??tie lumina necesar? pentru noi r?mâne doar fiin?a iubit?. Restul lumii pare l?sat? atunci aproape în întuneric ?i-n t?cere ?i, în cea mai real? m?sur?, ea nu ne intereseaz?.

2688
Comp?timirile dup? decep?ii m?resc decep?iile.

2689
Iubirea nu ?tie s? încunune decât cu lauri ori cu spini.

2690
Prin lupa ciudat? a dragostei, defectele apar drept calit??i, iar calit??ile normale apar atribute geniale.

2691
Se afl? în mare pericol cel care este îndr?gostit de o persoan? vicioas? pentru c?, din prea mult? dragoste, se modeleaz? involuntar dup? ea, pân? îi înva?? toate defectele, care îi r?mân apoi chiar ?i dup? ce dragostea a trecut demult.

2692
Este de mirare cum micu?a inim? omeneasc?, atunci când iube?te, î?i poate f?uri din nimic aripi uria?e, putându-?i-le întinde peste tot universul!

2693
Familia este marea societate în miniatur?.

2694
Dac? familiile se descompun dup? numai câ?iva ani de rezisten??, societatea îns??i este amenin?at? cu descompunerea.

2695
Cine nu-?i respect? familia va înc?lca toate regulile societ??ii.

2696
Exigen?a ?i blânde?ea sunt cele dou? aripi care, dac? sunt egale, ajut? familia s? se înal?e la armonia râvnit? de to?i.

2697
C?snicia este arta concesiilor ?i a compensa?iilor reciproce.

2698
C?sniciile model produc copii model.

2699
Familiile f?r? copii: semifamilii, trist? singur?tate în doi!

2700
Cei care nu iubesc copiii nu au dreptul s?-i aib?!

2701
Buna-cre?tere a copiilor este cea mai scump? comoar?, mo?tenit? de la p?rin?i, precum ?i arma cea mai puternic? cu care ei vor ?ti s? r?zbeasc? în via??.

2702
Cei lipsi?i de bun?-cre?tere vor fi ocoli?i de to?i fugind de ei ca de ni?te câini râio?i care, pe deasupra, mai par ?i turba?i.

2703
Cu cât? amabilitate ?i pio?enie î?i conduc unii pe fostul du?man la groap? v?rsând lacrimi de crocodil pentru el!

2704
Caracterul necesit??ilor diverse ale unui om reflect? cultura ?i idealurile acelui om.

2705
Cu cât familiile sunt mai culte, cu atât societatea aceea va fi mai cult?.

2706
Nu doresc egalitatea nici cu cel puternic, nici cu cel slab, ci cu mine însumi, cu ceea ce ?tiu c? este poten?ialul meu maxim atunci când sunt demn s? îl afirm.

2707
Acolo unde nu exist? for?? public?, opinia public?, curajul cet??enesc al individului, acolo pare mai de grab? a nu fi vorba de public ori de o mas? propriu-zis?, ci de o gloat? haotic?.

2708
Avem dreptul numai la ceea ce merit?m.

2709
Prima dorin?? a oamenilor energici, duri ?i nedrep?i este s? conduc?.
Din rândul acestora se recruteaz? despo?ii.

2710
Ceea ce este drept este ?i suficient; ceea ce este suficient este în mod sigur întreg.

2711
Fapta rea se ?ine dup? omul r?u ca umbra lui.

2712
Libertatea spiritual? este chiar mai important? decât cea fizic?, între ele va exista îns? totdeauna o intercondi?ionare.

2713
A fi sclavul propriilor tale vicii este mai r?u decât a fi sclavul viciilor altuia.

2714
Cine st? în lan?uri ?i strig? în gura mare c? a?a se simte liber ?i fericit este fie un om cu creierii sp?la?i, fie un nebun. Comunismul, prin socialismul lui �?tiin?ific", a realizat asemenea oameni �liberi" care aplaud? mecanic pe liderii care i-a �fericit" prin voluptatea puterii exacerbat? pân? la demen??, pân? i-a adus în aceast? cumplit? faz? de tâmpenie.

2715
Bucuria ta trebuie s? sfâr?easc? acolo unde începe durerea altuia.

2716
Cu libertatea este la fel ca ?i cu dragostea: cine o cer?e?te nu o cap?t?.

2717
Libertatea colectiv? este suma indivizibil? a tuturor libert??ilor individuale. 316

2718
A-i salva cuiva libertatea este tot una cu a-i salva via?a.

2719
Adev?rata libertate ac?ioneaz? creator, în t?cere; falsa libertate este totdeauna g?l?gioas? ?i l?ud?roas?.

2720
Legea dreapt? este zidul care ap?r? totdeauna un popor liber.

2721
Cine este om inteligent ?i corect respect? toate legile, chiar f?r? s? le ?tie neap?rat con?inutul lor.

2722
Respectând legile, respec?i deja pe to?i oamenii, în primul rând pe tine însu?i.

2723
Legile nu sunt respectate dac? cei care le alc?tuiesc le încalc? primii sau dac? se prefac c? le respect?.

2724
Legile f?cute de oameni nu sunt sacre, imuabile. Ele corespund unei anumite epoci. In schimb, legile naturii au existat ve?nic ?i vor exista ve?nic. Acestea sunt sfinte ?i de neclintit. Înc?lcându-le, ne facem, în primul rând, nou? r?u.

2725
Ceea ce la un popor fiin?eaz? ca o lege prohibitiv? pe care, dac? o încâlci, vei fi aspru condamnat, la alt popor ea poate fie norma valabil?. A?adar, ceea ce la unii este pedeaps?, la al?ii devine laud?, fiecare sus?inând c? legea lui este cea dreapt?.

2726
Uneori un bine s?vâr?it pe moment cuiva îi va pricinui un mare r?u mai târziu. Este un exemplu de relativitate a binelui.

2727
Fiindc? omul a inventat faimoasele norme rigide pe care le-a numit legi, a g?sit ?i antidotul lor inteligent care-i permite s? le mai eludeze când ?i când:
�interpretarea legilor"...

2728
Legea alc?tuit? de un singur legislator rareori atinge un înalt grad de perfec?iune ca s? poat? oglindi experien?a întregului popor.

2729
Valoarea etic? a omului trebuie s? r?mân? aceea?i atunci când este obligat s? tr?iasc? singur sau atunci când tr?ie?te în colectivitate.

2730
Morala r?mâne balan?a invizibil? din fiin?a omului care penduleaz? spontan sau dirijat în con?tiin?a noastr?, dup? nivelul educa?iei ?i culturii primite de fiecare.

2731
Ghinionistul, c?ruia îi merg pe dos toate planurile ce ?i le întocmise din capul locului bune ?i cinstite, tr?ind atâtea descuraj?ri, are ?anse s? devin? un om imoral.

2732
Imoralitatea ?i terorismul merg mân? în mân?, izvorând amândou? din pr?pastia neagr? a urii fa?? de om ?i a orgoliilor realizate pe c?i necinstite.

2733
Cinstea a devenit atât de rar? încât chiar ?i atunci când o întâlnim ne temem s? nu fie ?iretenia deghizat?.

2734
De la ?iretenie la minciun? nu este decât un pas.

2735
A fi sincer înseamn? îndeosebi a apela la curaj, dar nu ?i la naivitate.

2736
Nu po?i comenta politica extern? a unor state f?r? a le cunoa?te la perfec?ie ?i istoria. Diploma?ii care nu se str?duiesc s? fie câtu?i de pu?in ?i istorici, vor fi ni?te figuran?i efemeri în arta diploma?iei.

2737
Când acela?i adev?r pe care îl roste?te omul comun este rostit ?i de o mare personalitate, el cap?t? în acele momente o str?lucire în plus, iar alteori putere de lege.

2738
Dou? adev?ruri nu pot intra niciodat? în contradic?ie unul cu altul. Când, aparent, se întâmpl? a?a ceva, cu siguran?? c? avem de a face cu un singur adev?r, cealalt? parte fiind minciuna în ofensiv?.

2739
Minciuna este ca o b?utur? dulce care îmbat? ?i adoarme con?tiin?a; adev?rul are adesea gust amar, dar treze?te, hr?ne?te ?i reconforteaz?.

2740
Uneori adev?rul accept? de bun? voie minciuna, atunci când aceasta este singura care poate produce o salvare sau o alinare a unei suferin?e mari, f?r? alte leacuri. Dar aceea devine o minciun? sfin?it? de umbra adev?rului...

2741
Adev?rul ?i minciuna sunt cele dou? no?iuni de baz? pe care vrea s? le elucideze de fiecare dat? ?tiin?a jurispruden?ei, cele dou? materii prime pe care le prelucreaz? zilnic justi?ia sau, dac? vre?i, cele dou? talere ale balan?ei din mâna zei?ei nep?rtinitoare legat? la ochi.

2742
Exist? adev?ruri pe care dac? nu le spui, pieri. Dar exist? ?i minciuni care dac? le spui au acela?i efect.

2743
Aduc?torul ve?tilor rele, de triste adev?ruri, trebuie s? nu z?boveasc? mult dup? ce le-a spus ?i s? evite a reveni ?i a doua oar? cu asemenea ve?ti în acela?i Ioc.

2744
Nu exist? înjosire mai mare ca atunci când e?ti silit s? spui adev?rul dup? ce ai fost prins spunând minciuni grosolane.

2745
Minciunile m?runte ale copiilor mici nu sunt de fapt minciuni, ci debit?ri nevinovate ale fanteziei lor aprinse, fic?iuni ?i fabula?ii pline de nostimade, comentate cu glas tare, pe marginea unor impresii imediate culese dintr-o lume bogat animat?, dup? închipuirea ?i judecata lor naiv? care, fire?te, nu în?elege bine universul din jur. Totu?i, a-i l?sa prea mult timp s? cread? c? acesta este adev?rul ?i a nu le explica realitatea, cultivându-le doar gustul pentru fabulos, pentru irealul exagerat, este periculos, deoarece de la naivit??ile infantile, mai târziu, copiii încep s? înve?e a min?i curent, men?inându-?i n?ravul toat? via?a.

2746
Adev?rul, chiar zdrobit în buc??i, î?i p?streaz? imaginea ini?ial? la fel ca imaginea imprimat? pe sticla holografic?, plin? de informa?ii stereoscopice, care chiar spart? în buc??ele mici, tot mai con?ine pe fiecare ciob imaginea în relief a întregii pl?ci.

2747
Orice minciun? este un regres social, o transgresare a personalit??ii noastre în zona tenebrelor con?tiin?ei.

2748
Adev?rul nu lingu?e?te niciodat?, fiindc? este puternic ?i nu are nevoie de a?a ceva. Minciuna lingu?e?te totdeauna ?i se târ??te cu josnicie, gudurându-se spre a-?i ascunde sl?biciunea veninoas?.

2749
Încrederea este o u?? f?r? z?voare l?sat? totdeauna deschis? pentru to?i.

2750
Cei puternici, inteligen?i ?i drep?i au totdeauna încredere în ei în?i?i.

2751
Încrederea mare în for?ele proprii înseamn? izbând? sigur?.

2752
Încrederea s? nu se bizuie atât pe ambi?ie cât pe cunoa?tere.

2753
Încrederea, Adev?rul ?i Speran?a sunt copiii aceleia?i mame: Bun?tatea.

2754
Ambi?ia, f?r? suport fizic ?i intelectual, duce totdeauna la e?ecuri spectaculoase.

2755
Cu cât cineva î?i promite mai mult, cu atât mai mult trebuie s? evi?i a avea încredere în el.

2756
Cine exagereaz? f?când mereu pe modestul risc? s? par? prost. Are ?i modestia ni?te limite ale ei.

2757
Încrederea reciproc? este ceva mai mult decât simpla încredere.

2758
Lipsa de încredere în sentimentul erotic ucide acest sentiment mai repede decât ar face-o gelozia.

2759
Devotamentul, d?ruirea de sine în dragoste nu cere nimic altceva decât tot dragoste. Altminteri el se stinge spre a se aprinde în alt? parte.

2760
Cine nu-?i respect? propriile datorii nu le va respecta nici pe ale altora.

2761
Avem datoria s? ne descoperim talentele ?i s? le perfec?ion?m pe cele mai puternice.

2762
Nici o vârst? nu este prea înaintat? pentru a ne descoperi ?i valorifica talentele.

2763
Prima noastr? datorie este s? fim Oameni.

2764
Trebuie s? ne respect?m cuvântul chiar ?i fa?? de oamenii necinsti?i care nu ?i I-au respectat niciodat? fa?? de noi.

2765
Datoria mic? împlinit? la timp valoreaz? mai mult decât cea mare, împlinit? mai târziu.

2766
Ini?iativele izvorâte spontan nu izvor?sc chiar dintr-un teren sterp, ci din experien?e ?i chibzuiri anterioare, ascunse mai demult în subcon?tientul nostru.

2767
Ostenta?ia este unicul atestat valabil al spiritelor bolnave, c?rora mândria le-a atrofiat grav sim?ul m?surii.

2768
Dragostea sincer? este copacul viguros pe care, dac? îl tai, va putea, dup? câtva timp, s?-?i înal?e vl?starele noi din trunchiul ce p?rea uscat.

2769
Opinia public? este ?ina dreapt? care conduce con?tiin?a noastr?
s? nu deraieze.

2770
Uneori prostul infatuat afi?eaz? fa?? de omul inteligent ?i merituos o atitudine de fals dispre?, masc? sub care î?i ascunde nulitatea ?i tic?lo?ia.

2771
Aprecierile opiniei publice sunt aripile celui înzestrat cu talent.

2772
Cel ce se pre?uie?te mai mult decât valoreaz? va cunoa?te f?r? întârziere indiferen?a ?i dispre?ul speciali?tilor despre care el va afirma cu convingere c? sunt invidio?i sau r?ut?cio?i.

2773
Mul?i tineri, din cauza p?rerii lor prea bune despre ei în?i?i, sunt convin?i c? doar simpla lor apari?ie în societate trebuie s? impun? în jurul lor admira?ie ?i succes. Ceea ce ob?in ei imediat, în urma unei a?a arogan?e, va fi, în cel mai bun caz, indiferen?a, iar în cel mai r?u caz antipatia general? ?i oprobriul public.

2774
În artele plastice, literatur? ?i muzic?, nimeni nu ne poate pre?ui mai mult produsele artistice decât îi permite cultura ?i în?elegerea sa personal?. De aceea, ar fi cu totul absurd s? pretindem unora s? le plac? ceea ce ei nu în?eleg ?i ceea ce ne place nou?.

2775
Responsabilitatea este grija pentru orice, dar mai cu seam? pentru cei de lâng? noi, f?r? ca s? ne cear? nimeni a?a ceva ?i f?r? ca s? ne oblige nimeni, afar? de con?tiin?a noastr?.

2776
?pri?ul uman se consolideaz? ?i devine stenic de fiecare dat? când se las? sc?ldat de un flux continuu ?i divers de idei originale ce se cer imediat concretizate.

2777
Criticul este un ghid necesar prin labirintul artei, care î?i explic? de ce s? nu admiri nonvalorile sau s? te opre?te s? negi din graba ne?tiin?ei ceea ce este valoros, dar mai greu de în?eles.

2778
Criticul poate modela un talent, îl poate impune sau distruge total, poate stabili valori ?i remedii, dar nu poate împ?r?i el talente celor care nu le au ?i nu ?tiu s? creeze.

2779
Criticul literar distructiv, care caut? s? disuadeze pe scriitorii talenta?i, trebuie, când scrie, s?-?i mute biroul dup? tejgheaua de la m?cel?rie.

2780
Polemicile ?i declara?iile ritoase, atât timp cât nu degenereaz? în certuri ?i scandaluri publice, sunt utile pentru aflarea nout??ilor, pentru eviden?ierea lipsurilor ?i valorilor din taberele angajate.

2781
Autocritica artistic? înseamn? autopurificare.

2782
Cine este b?d?ran în societate este, cu certitudine, ?i mai b?d?ran în propria-i familie.

2783
Arat?-mi familia în care tr?ie?ti, ca s?-?i spun cine e?ti.

2784
Totalitatea lucrurilor ?i faptelor ie?ite din mâinile noastre ne atribuie valoarea personal?.

2785
Trebuie considerat drept mare pedagog, mare conduc?tor ?i strateg acela care poate transforma gloata de oameni diver?i, îngr?m?direa haotic? de indivizi cu comport?ri dintre cele mai eterogene într-un agregat social puternic, unitar ?i foarte disciplinat!

2786
Un om cuviincios este deja câ?tig?tor în multe din marile competi?ii ale vie?ii.

2787
Necuviin?a nu este numai neîndemânare, ci imposibilitatea celui lipsit de bun-sim? de a judeca ?i observa c? apar?ine tagmei oamenilor incorec?i, care încalc? în mod grosolan o conduit? îndeob?te cunoscut?. Necuviinciosul î?i dovede?te deci, la orice pas, imposibilitatea de a se autocontrola ?i de a-?i corecta pe Ioc comport?rile. De cele mai multe ori o asemenea instabilitate are nevoie de medici curan?i ?i de substan?e barbiturice, nicidecum de apostrof?ri verbale.

2788
Cine se ru?ineaz? des se pare c?, în majoritatea cazurilor, are stof? bun? în el.

2789
Dac? nu ?tii s? fii politicos, dac? nu cuno?ti arta polite?ii, m?car simuleaz-o ?i tot câ?tigi ceva!

2790
Majoritatea porcilor au un mai pronun?at bun-sim? decât unii oameni.

2791
Polite?ea manifestat? distant, cu r?ceal?, este mai de grab? o impolite?e.

2792
Orice zâmbet ad?ugat unui simplu salut îl înnobileaz? ca pe un pa?aport cu coper?ile aurite.

2793
Polite?ea apar?ine în egal? m?sur? atât eticii cât ?i esteticii.

2794
Cu cât întâlnesc mai mul?i oameni politico?i, cu atât îmi pare lumea mai bun? ?i mai frumoas?.

2795
Înva?? de la str?ini tot ce este mai bun ?i mai frumos la ei; arat?-le str?inilor tot ce este mai bun ?i mai frumos la tine!

2796
Nu-?i scoate totdeauna în eviden?? inteligen?a f?când pretutindeni parad? cu ea. S-ar putea s? devii fie antipatic, fie chiar ridicol, pentru c?... �prea mult? minte stric?!�

2797
A avea bun-gust înseamn? a ?ti s? alegi imediat adev?ratele valori din falsele valori, f?r? a apela la alte ajutoare decât la propria-?i judecat? ?i experien?? estetic? pe care le-ai acumulat în urma unui invizibil efort continuu.

2798
Nu cople?i pe cineva cu un respect mai mare decât i se cuvine!

2799
Nici o ur? nu pare mai ciudat? ca aceea degenerat? din iubire. In condi?ii speciale, ea se poate reconverti în iubire.

2800
De geaba e?ti atât de amabil s? m? aju?i dac? nu te pricepi la nimic!

2801
Niciodat?, între doi oameni care se simpatizeaz?, simpatia nu poate fi la fel. Totdeauna unul simpatizeaz? pe altul mai mult, pentru c? puterea oamenilor de a în?elege ?i aprecia nu este niciodat? aceea?i ?i pentru c? poten?ialul lor afectiv difer? în mod obligatoriu, din punct de vedere psiho-somatic, de la un individ la altul.

2802
Oamenii ne stimeaz? dup? cum ne cunosc, f?r? s? ?in? seama de valoarea noastr? real?. A?a se face c?, adesea, oameni f?r? nici o valoare sunt stima?i cu o nemeritat? ?i inexplicabil? exagerare, doar pentru motivul straniu c? par impun?tori prin fizicul, prin rangul lor necuvenit, prin îmbr?c?mintea ori prin bog??ia lor, pe când oameni extrem de valoro?i sunt aproape trecu?i cu vederea datorit? modestiei vie?ii pe care o duc. Oricum, crunt? ironie a opticii umane!

2803
Este un mare sacrilegiu a interzice unor tineri îndr?gosti?i s? se iubeasc? dup? cum sacrilegiu este s? interzici altor oameni s?-?i manifeste stima ?i dragostea fa?? de o personalitate puternic? ce-i formeaz? ?i-i îndrum? în ac?iuni deosebit de valoroase ?i utile.

2804
Uneori po?i iubi pe cineva cu pasiune tocmai pentru c? nu-l cuno?ti bine. Când o întâmplare face ca s?-i cuno?ti adev?rata fa??, focul iubirii se transform? într-un imens ghe?ar.

2805
Cei glume?i din fire, oamenii de via??, sunt într-adev?r simpatici în societate ?i, pentru acest motiv, sunt adesea c?uta?i ?i invita?i peste tot. Simpatia fa?? de ei înceteaz? îns? brusc dac?, prin subtilit??ile lor amuzante, dau dovad? c? urm?resc doar avantaje practice.

2806
Dificultatea celor cu func?ii mari const? în faptul c? le vine foarte incomod s? fie ?i mode?ti.

2807
Totdeauna prin modestie ?i umilin?? te înal?i, iar prin m?re?ie ?i înfumurare te cobori.

2808
Cei care se opresc la jum?tatea culturii, semidoc?ii, vor fi întotdeauna încrezu?i, neputând în?elege subtilitatea pl?cerii de a fi modest, pentru c? imaturitatea lor intelectual? le d? falsa impresie c? au atins marginile gândirii ?i perfec?iunii care - î?i închipui ei - trebuie în mod obligatoriu stimate de ceilal?i muritori de rând.

2809
Modestia este acul indicator al valorii ?i superiorit??ii unui om pe cadranul personalit??ii lui.

2810
Demnitatea oamenilor se verific? foarte bine în momentele limit?, în clipele grele ori tragice din via?a lor, când unii ?i-o p?streaz? neîntinat?, în timp ce al?ii î?i pierd autocontrolul ?i autoexigen?? într-un fel lamentabil.

2811
Arogan?a merge ?an?o?? înainte, iar ocara o înso?e?te ca o umbr? al?turi de ea.

2812
Mul?i oameni, chiar dintre cei valoro?i, s-au pierdut prin cultul eului.

2813
Trufia - sor? geam?n? cu prostia.

2814
Cine se laud? mereu se batjocore?te f?r? s? ?tie.

2815
Unii resping laudele cu atâta stâng?cie încât î?i dai lesne seama c? laudele îi gâdil? la rânz? ?i c? le-ar vrea înzecite.

2816
?i porcul, când ÎI gâdili pe burt?, se culc? pe o rân? ?i geme de pl?cere.

2817
Ultima arm? politic? a comunismului a fost zvonistica. Securitatea s-a specializat în metode speciale de a deruta popula?ia lansând zvonuri false pentru a-i deruta sau lini?ti pe oameni, iar uneori pentru a-i însp?imânta.
Arma aceasta a ajuns la un a?a mare rafinament ?i perfec?iune, încât de multe ori în?i?i zvoni?tii principali s-au alertat ?i au luat în serios propriile lor gogori?e.

2818
Solidaritatea este unica arm? împotriva calamit??ilor, terorismului, foametei ?i a nenorocirilor de tot felul. F?r? solidaritate, societatea omeneasc? s-ar fi d?râmat ca un zid f?r? mortar ?i poate demult rasa uman? s-ar fi stins.

2819
Lupta pentru existen?? în savanele africane este foarte dramatic? în fiecare zi. Acolo pr?d?toarele carnivore - leii, gheparzii, leoparzii sau panterele, hienele, câinii s?lbatici, crocodilii ?.a. - se organizeaz? în haite ?i atac? într-un fel strategic cirezile de ierbivore ucigând în fiecare zi gazele, zebre, antilope, bivoli s?lbatici, girafe, c?prioare etc. Exist? îns? ?i o excep?ie spectaculoas? de la aceast? lege a junglei - ?i anume: momentul ad?p?rii. Acest moment este respectat cu sfin?enie de fiecare specie în parte ?i, în clipa când animalele însetate vin s? se adape la un râu, ve?i avea marea surpriz? s? vede?i cum leii (iar în Asia tigrii) beau ap? la numai un pas, doi de posibilele lor victime, erbivorele, f?r? s? se ating? de vreuna din ele, iar gazelele, antilopele etc. ?tiu acest lucru ?i nu se tem câtu?i de pu?in, bând ap? lâng? leul care nici nu le prive?te. Dup? ad?pare, ostilit??ile reîncep, dar numai în clipa când carnivorele sunt fl?mânde. Altminteri ele nu ucid f?r? rost, iar erbivorele simt instinctiv timpul când pr?d?toarele carnivore au �ora de mas?�. Toate aceste specii pa?nice ar fi disp?rut demult dac?, la rândul lor, nu ar fi foarte solidarizate între ele. De pild?, este de ajuns ca o gazel? impala, care st? de paz?, sau chiar o micu?? veveri??, s? dea un singur semnal de alarm?, ?i semnifica?ia semnalului va fi în?eleas? de mai multe specii odat?, care imediat o rup toate la fug? salvându-?i via?a. Solidaritatea dintre animale este impresionant? ?i atât de mare, încât uneori o dep??e?te pe cea a oamenilor, care ar putea lua f?r? jen? exemplu de la ele, iar a?a numita lege a junglei dintre animale - descris? excep?ional de scriitorul Rudyard Kipling (vezi �C?r?ile junglei") - r?mâne incomparabil mai scuzabil? ?i mai agreabil? decât legea junglei plin? de crime de neiertat care exist? între oameni.

2820
Nu exist? o lec?ie mai bun? ?i o peniten?? mai mare pentru cei trufa?i decât aceea de a-i vedea umili?i în public, chiar în momentul când se mândresc mai mult.

2821
Sunt mai numeroase femeile care se mândresc decât b?rba?ii plini de mândrie pentru simplul motiv c?, pe lume, exist? mai multe femei decât b?rba?i.

2822
Pe oamenii mode?ti, dac? îi lauzi, îi vezi cum î?i pleac? f?r? voia lor capul ?i cum ro?esc. Dac? insi?ti cu laudele, te p?r?sesc imediat. Cei infatua?i zâmbesc îmb?ta?i de fericire în fa?a laudelor, în?l?ându-?i fruntea cu senin?tate imbecil? ?i aprobând mecanic din cap, cu mi?c?ri abia perceptibile, fiecare cuvânt m?gulitor.

2823
Ce bine este s? evadezi de sub spectrul paralizant al minciunii!

2824
Mândria ucide personalitatea ?i întrerupe cursul normal al ra?iunii, întunecând-o ?i punând în eviden?? agera mediocritate ce le ?opte?te întruna celor infatua?i c? sunt cei mai importan?i, c? sunt buricul p?mântului f?r? de care, vezi Doamne, restul omenirii ar pieri...

2825
Orgoliosul sufer? imens ?i se simte frustrat când nu are în fa?a cui se mândri.

2826
Invidia este dorin?a aprins? de a-l substitui imediat pe cel pizmuit, precum ?i un ciudat ?i nedefinit amestec de ur?, admira?ie ?i dispre?, mascate adesea prin cuvinte de laud? rostite cu jum?tate de gur?.

2827
Trebuie s? ne ferim a numi amabilitate interesul personal.

2828
Tân?rul bine crescut trebuie s? fie la fel de amabil cu o b?trân? cum ar fi cu o domni?oar? frumoas?.

2829
Este totdeauna suspect? prea marea amabilitate a necunoscu?ilor.

2830
Niciodat? respectul fa?? de cei mari nu trebuie s? se transforme în familiaritate fa?? de ei.

2831
Dac? sari în balt? s?-l salvezi pe cel ce a vrut singur s? se înece, acesta te poate trage cu el la fund.

2832
Scoate?i din iubire parfumul idilei arcadice, promisiunea fericirii viitoare ?i o ve?i condamna pe loc la aplatizare, suferin?? ?i pieire iminent?.

2833
Omul este dureros de însetat de frumuse?e ?i de Absolut, ca ?i de via??.

2834
Ura omului r?u care te du?m?ne?te nu o po?i domoli decât l?sându-1 s? te bat? pân? obose?te sau pân? te n?cl?ie?te de sânge, l?sându-1 apoi s? te ucid?. Abia dup? aceea poate c? s-ar mai potoli oleac?. Dar cine-i prost s? se lase astfel zdrobit?

2835
R?utatea omenirii î?i are izvorul în egoismul universal, în ambi?iile ei de m?rire ?i în moliciunea spiritului care nu vrea s? fac? eforturi pentru autodes?vâr?ire.

2836
Cei puternici, dar lipsi?i de generozitate din cauza r?ut??ii lor, dup? ce cad, caut? s? se arate blânzi ?i prieteno?i cu toat? lumea, îns?, de obicei, ei devin victimele sigure ale celor considera?i cândva de ei slabi ?i f?r? importan??.

2837
De multe ori se schimb? roata, ?i du?manul care h?ituia pe mul?i cu furie turbat?, vânând f?r? mil? victime nevinovate, devine, la rândul lui, cel vânat de fostele lui victime.

2838
Nu pot fi genero?i cei care nu au nimic de oferit.

2839
Nu ?tim cât adev?r se afl? în toat? povestea asta, dar se spune c? unii oameni afla?i pe patul de moarte ar fi nefiresc de egoi?ti ?i c? pizmuiesc în ascuns pe cei din jur pentru starea lor de s?n?tate deplin? sau pentru simplul fapt c? tr?iesc ?i se pot mi?ca. Ei se zbat, oricum, între dezn?dejde ?i speran?? ?i mul?i nici nu pot admite c? moartea îi pânde?te al?turi. Pu?ini au t?ria s? priveasc? cu demnitate ?i resemnare clipa suprem? a sfâr?itului ?i s? accepte cu stoicism marea trecere ca pe un moment natural pe care, mai de vreme sau mai târziu, nu-l poate eluda nimeni. Numai cei cu profund? credin?? în Dumnezeu sau cei care au realizat ceva deosebit în via?a lor mor cu cugetul împ?cat.

2840
Nedreptatea ?i r?utatea f?cute altuia se r?sfrâng totdeauna ?i asupra tuturor celor din jurul lui, prin înc?rcarea sufletelor cu nelini?te crescând?, prin gustul amar ce-l las? fiec?ruia ?i, mai cu seam?, prin exemplul prost ce-1 ofer? celor dispu?i s? imite r?ul.

2841
Bun?tatea arat? c? omul nu este f?cut numai din piele, carne, oase, nervi ?i sânge, ci ?i din mil?, blânde?e, devotament ?i altruism.

2842
Uneori, prietenii t?i sunt, cu sau f?r? voia lor, gura ?i urechile du?manului t?u.

2843
Prietenia f?r? daruri este adev?rata prietenie.

2844
Prieteniile de o?el ruginesc; cele de aur niciodat?.

2845
Pe prietenii p?tima?i ?i importuni, dac? nu po?i s?-i îndrep?i, s?-i la?i f?r? regrete.

2846
Umanism se nume?te ?i con?tiin?a omului c? nu apar?ine numai planetei, ci universului întreg, pe care, mai târziu, omenirea va încerca s?-l ominizeze ?i probabil s?-l umanizeze.

2847
Deseori, despre necazurile noastre, oricât de mari, nu vorbim, spre a nu da satisfac?ie du?manului.

2848
Deviza �lupt?torilor" cu paharele care �muncesc" de zor f?când de gard? pe lâng? mesele cârciumilor: �Câteodat? numai vinul ne scoate din piept veninul!"

2849
Când singurul buc?tar bun moare, to?i clien?ii lui îl regret? sincer, dar nu ca om bun, ci doar ca bun buc?tar.

2850
O înv???tur? în stil antonpannesc: Când se-nsoar? prea de tineri, mul?i adesea se c?iesc,/ Dac?-?i v?d confra?ii liberi cum prin jur se-nveselesc...

2851
Prilejul zboar? totdeauna pe aripile clipei.

2852
Anticipa?ia este puntea aruncat? din cea?a viitorului spre zilele noastre.

2853
Femeia frumoas? ?i modest? nu este dornic? de extravagan?ele elegan?ei, ?tiind c? frumuse?ea trupului ei îi este elegan?a suficient? ?i cea mai de pre? care nu simte nevoia de a se împopo?ona cu sulemeneli de prisos ?i nici nu exagereaz? cu ad?ugarea de zorzoane inutile.

2854
Cine studiaz? trecutul în?elege mai bine prezentul ?i î?i l?rge?te mult orizontul spre viitor.

2855
Pentru gre?elile mele am o sumedenie de sfaturi foarte în?elepte de care a? avea chiar eu neap?rat? nevoie, dar, vede?i, îmi vine cu mult mai u?or s? vi le dau dumneavoastr?...

2856
Când zgârcitul d? mult? mâncare de poman?, ori zgârcitul este bolnav, ori mâncarea a început s? i se strice.

2857
Curcanul s? nu se bucure prea mult c? porcul care nu-l l?sa s? ciuguleasc? în pace a murit cu pu?in înainte de a fi t?iat, în preajma s?rb?torilor.

2858
Pentru vân?tor, lupul nu are valoare decât împu?cat.

2859
Remu?carea: v?ic?reala con?tiin?ei din cauza lipsei de chibzuin??.

2860
Recuno?tin?a: florile curate ale sufletului oferite bun?voin?ei ca r?splat? pentru noble?ile anterioare.

2861
Numai tiranii îi înva?? pe asupri?i s? se r?scoale.

2862
Revolu?ia este o explozie uria?? care arunc? în aer toate d?r?p?n?turile sociale învechite ?i care arde în focul ei toate putregaiurile unei orânduiri tiranice.

2863
Dup? furtuna revolu?iei, înflore?te totdeauna str?lucitoarea ?i zvelta floare a Libert??ii.

2864
Prejudec??ile se nasc din supersti?ii ?i din p?reri rigide.

2865
P?guba?ul se plânge c? a pierdut prea mult, g?sitorul c? a g?sit prea pu?in.

2866
Punga goal? ?i u?oar? - pentru to?i e grea povar?!

2867
Fruntea neghiobului nu face niciodat? riduri.

2868
ledul neascult?tor se va cumin?i în burta lupului.

2869
Mizeria fizic? reflect? totdeauna dou? alte mizerii: pe cea sufleteasc? ?i pe cea intelectual?.

2870
Mi-am imaginat totdeauna accesibilitatea ca o scar? reglabil? a în?elegerii cu care po?i atinge toate în?l?imile.

2871
Critica aluziv?, spus? mai mult în glum? ?i pe ton prietenesc, are uneori efecte mai salutare decât cea afirmat? direct.

2872
Muzica, notele muzicale, sunt gândurile, imaginile ?i pulsa?iile sufletului nostru ce nu pot fi rostite prin grai omenesc, dar care, prin magia lor imaterial?, ne inund? întreaga fiin?? spre a-i proiecta sufletul în afara noastr?, pân? în dep?rt?rile cosmosului infinit.

2873
Cu cât cite?ti mai mult, cu atât î?i dai seama c? ai ?i tu ceva important de spus ?i, în consecin??, î?i cre?te dorin?a s? ?i scrii. S? nu ne mir?m.
Este ceva firesc.

2874
O cas? f?r? c?r?i, oricâte mobile ?i podoabe de lux ar avea, va ar?ta tot s?rac? ?i pustie.

2875
Cei ce ?i-au riscat via?a murind pentru salvarea vie?ii altora ar trebui trecu?i În rândurile sfin?ilor.

2876
?antajul este adesea o arm? psihologic? eficient? ce va fi folosit? de adversarii no?tri cu atât mai sigur cu cât ei ne au cu ceva concret la mân?, cunoscându-ne care ne este �c?lcâiul lui Achile", partea noastr? vulnerabil?, unde putem fi lovi?i cu lovituri de gra?ie dac? nu le accept?m condi?iile defavorabile nou?. în caz de ?antajare, când nu exist? alte ie?iri, cel mai bine este s? nu ced?m în totalitate ci s? insist?m a le oferi solu?ia compromisurilor.

2877
Cele mai multe virtu?i - ?i în primul rând capacitatea de a filosofa adânc - s-au n?scut din suferin?? ?i numai din suferin??.

2878
?ovinismul este o subdiviziune a xenofobiei, iar xenofobia este produsul cel mai mizerabil ?i mai demonic al urii fa?? de to?i oamenii din afara unei etnii. Cine seam?n? s?mân?a xenofobiei culege curând fructul însângerat al r?zboaielor interetnice în care primii care vor pieri în modul cel mai ru?inos vor fi în?i?i xenofobii incitatori.

2879
Demagogia este, prin defini?ie, atât ipocrit? cât ?i antipatriotic?, dar spre a nu fi etichetat? astfel, ea recurge la o propagand? patriotard? furibund?.

2880
În fiecare dintre noi exist? un far invizibil care ar putea s? ard? chiar ?i dup? moartea noastr?; dar pu?ini ?tiu s? ajung? în vârful lui ca s?-i aprind?
lumina fermecat?.

2881
Maternitatea - templul sacru al vie?ii, izvorul nesecat al umanit??ii.

2882
L?ud?torul, chiar dac? este un om valoros, dac? laud? pe un om cu mai pu?in? valoare, î?i reduce el însu?i valoarea la nivelul celui l?udat sau chiar sub acest nivel. De aceea este mai bine s? cump?neasc? lucrurile ?i s? tac?.

2883
De multe ori, nonvalorile literare, f?c?torii de literatur?, veleitarii - ajun?i în posturile literare cheie - nu permit adev?ratelor valori s? se afirme, respingându-le orice încercare (sau nici m?car citindu-le), pentru motivul c? le este team? s? nu se afirme ?i, dup? aceea, s? le ia cumva locul.

2884
Filosofii caut? modalit??i de gândire ve?nic noi ?i noi, în scopul nobil de a schimba ?i îmbog??i sufletul omenesc, precum ?i mersul lumii în mai bine. De aceea nu este deloc r?u s? ne lumin?m cugetul cu agerimea min?ii lor, c?utându-le, citindu-le ?i aprofundându-le aser?iunile, dar oricât am înota în filosofie, aceasta nu va fi niciodat? factorul determinant al unei vie?i superioare; nu va fi marea cale, suficient? aspira?iilor noastre. Sufletul tot va sim?i un mare gol, care nu ar putea fi umplut cu nimic altceva decât numai cu credin?a deplin? în Dumnezeu. Indubitabil, credin?a este cea mai mare filosofie!

2885
Crea?iile mediocrit??ilor veleitare, dar evident incon?tiente, produc câteodat? un umor atât de spontan, atât de reconfortant, în operele pe care le-ar fi voit pline de sobrietate, încât nici cei mai rafina?i umori?ti nu ?i le-ar fi putut imagina.

2886
To?i avem o mul?ime de calit??i, numai c? nu prea ?tim s? le p?str?m. A?a se face c? r?mânem numai cu defectele.

2887
Ce este dulce la privit poate deveni amar când ajunge în suflet.

2888
Între doi îndr?gosti?i îmbr??i?a?i s? nu pui paie, c?ci iau foc!

2889
De ce oare cârti?ele nu pot ridica mu?uroaie ?i pe vârful mun?ilor?

2890
În primul rând, bun?tatea, în?elepciunea ?i cultura înnobileaz? pe oameni, nicicum îmbr?c?mintea de elit? ori podoabele lor de aur.

2891
A dori s? fii virtuos este deja începutul unei virtu?i.

2892
Arta este spirtul uman materializat în sunete sau forme armonioase.

2893
Dragostea de patrie se poate exprima numai în trei feluri: prin jertfa cu arma în mân?, prin munc? devotat? ?i prin art?.

2894
Banii mul?i fac ca ?i inima s? sune a metal.

2895
Extraordinarul ne însp?imânt? sau ne delecteaz?. Obi?nuitul, cotidianul, este starea noastr? fireasc?, în care tr?im ?i ne sim?im bine, din cauza comodit??ii terne ?i lipsite de ambi?ii mari.

2896
Doar legea cererii ?i a ofertei, asociat? cu legea unei concuren?e civilizate ?i cu distribuirea ?tiin?ific? a m?rfurilor cele mai c?utate, mai moderne ca aspect ?i mai frumos ambalate, fac via?a marelui marketing.

2897
Calomnia este arta neagr? de a ?ti s? împlete?ti, printr-un verbiaj caustic, adev?rul cu minciuna, pân? reu?e?ti s? aprinzi în sufletul oamenilor slabi focul demonic al dispre?ului ?i al urii fa?? de aproapele lor.

2898
Urma lan?urilor unei c?snicii nereu?ite se cunoa?te adesea chiar ?i mult timp dup? ce lan?ul a fost rupt.

2899
Din jurnalul unui p??it: �De te-ai ars în prima c?snicie ca de-un foc,/ Poate-a doua sau a noua-i cu noroc!" R?spunsul în?eleptului: �Cam prea multe ace pentr-un biet cojoc..."

2900
�C?snicia seam?n? cu o cetate asediat?: cei din?untru vor s? ias?, cei dinafar? vor s? intre", spunea un înv??at oriental, uitând, se vede, treaba, c? pe sub zidurile oric?rei cet??i, cu pu?in? dib?cie, se pot s?pa tuneluri secrete prin care intri ?i ie?i când vrei, f?r? s? te observe nimeni în afar? de Dumnezeu.

2901
Consolarea este un balsam parfumat ?i un pansament alb peste o ran? care astfel se acoper? ?i nu se mai vede, dar continu? s? te doar?, parc? ceva mai pu?in.

2902
Obi?nuin?a, plictiseala, rutina nu au ce c?uta într-o c?snicie unde exist? armonie în conversa?ie, schimb interesant de idei ?i nout??i aduse când de unul, când de altul, chiar nout??ile cele mai banale dar expuse cu tonul comunic?rii celor mai mari mistere.

2903
La un timp dup? c?s?torie, marea iubire trece cum trece parfumul suav al florii de cire?, l?sând în locul lui ceva mai de pre? decât parfumul pieritor. Acesta este fructul ce se coace, dar care cap?t? el însu?i parfumuri ?i arome noi, asem?n?toare cu cele ale florii de la început.

2904
Fetele înv??ate doar cu distrac?iile, cu via?a vesel?, u?oar?, cu pl?cerile, cam greu ar mai putea deveni ?i so?ii ideale.

2905
Nu-i tot una �a îndura dragostea" cu �a tr?i dragostea".

2906
Puiul scos cu sila din ou nu tr?ie?te.

2907
Protestele - chiar ale unui num?r mic de oameni - sunt loviturile repetate care pot adesea sf?râma ghea?a constrângerii.

2908
Via?a: clipa ontologic? alb?, dintre dou? ve?nicii negre.

2909
Dragostea: marea eternitate... de-o clip?!

2910
Dragostea este o pas?re m?iastr? care, oricâte eforturi ar face, nu poate zbura cu o singur? arip?.

2911
Cum o fi iubind cei cu inima altuia transplantat? în pieptul lor?

2912
Nu te r?zbuna pentru adev?rul care te-a sup?rat o clip?!

2913
Tot universul este un râu care curge clocotind spre des?vâr?ire.

2914
Fericirea este ??rmul care cu cât te apropii de el, cu atât se îndep?rteaz? de tine, ca o fata morgana, mai ales atunci când te preg?te?ti s? acostezi.

2915
Închisorile ?i lag?rele comuniste: ambasadele iadului ?i ale mor?ii pe p?mântul României înc?tu?ate de mâinile pline de sânge ale must?ciosului ve?nic încruntat, Iosif Vissarionovici Stalin (unul din cei mai iubi?i fii ai Satanei, ce ne-a �fericit" p?mântul cu urma?i ca ?i el, pe care i-a sem?nat cu grij? pe tot spa?iul mioritic al plaiurilor române?ti, pâng?rindu-le, demonizându-le, distrugând sufletele. Din sem?n?turile lui blestemate a ie?it o oribil? recolt?, în acela?i timp foarte bogat? ?i foarte productiv? în crime sângeroase, în corup?ie ?i demol?ri fizice ?i spirituale, r?mânând valabil? pân? în zilele noastre ca un cancer ucig?tor al na?iunii noastre). Analizez crimele comunismului ?i nu v?d decât râuri de sânge peste tot pe unde cancerul ro?u comunist ?i-a s?pat vadurile. Atunci nu-mi apar în ochi decât chipurile fioroase de dictatori comuni?ti - Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir-seng, Ceau?escu ?.a. Steagul ro?u comunist este ro?u din cauza sângelui nevinovat v?rsat de ei pentru a domina lumea cu politica lor criminal? ?i demonic?. Doamne, când ne scapi România de amprentele otr?vite ale comunismului uciga??

2916
Fiecare pumn dat de securi?ti de?inu?ilor politici români este o lovitur? criminal? aplicat? cu ur? diabolic?, în numele lui Lucifer, pe obrazul plâns ?i îndurerat al României Mam?.

2917
Coarnele nu sunt o povar? pentru boi. Dar nici unii b?rba?i nu le simt.

2918
Adeseori m?garii sunt pu?i s? care pielea leilor vâna?i.

2919
Autorul este un punct micu? de lumin?; crea?ia sa este îns? o raz? str?lucitoare uria?? care str?bate prin timp kilometri întregi, fiind pretutindeni vizibil?, de la cele mai mari distan?e. Chiar dac? punctul se stinge, raza poate c?l?tori în eternitate prin spa?ii nesfâr?ite.

2920
Exist? produc?tori de fericire (care, de obicei, sunt oameni neferici?i) ?i consumatori de fericire (de obicei, oameni c?rora pu?in le pas? de cei din prima categorie.)

2921
Chintesen?a conciziei: p?durea într-o ghind?! (Concisia in nuce.)

2922
Sufletul copilului este un ogor fertil pe care unii îl cultiv? pân? îl transform? într-o gr?din? înflorit?, înconjurat? de holde verzi, iar al?ii îl las? sterp, în paragin?, sau îl umplu cu m?r?cini pe care i-au sem?nat din semin?ele sufletului lor arid.

2923
Unele fete sunt flori frumoase, parfumate, dar cu nectar soporific ?i otr?vitor.

2924
Inima unei fete este un micro-calendar cu însemn?ri secrete, pe care cel interesat ar r?mâne nelini?tit dac? le-ar afla pe toate.

2925
Ferici?i îndr?gosti?ii care nu ?tiu prea multe despre fiin?a lor iubit?!

2926
Unii î?i trimit ho?ul s? te fure, apoi vin s? te comp?timeasc?, jelindu-se mai tare decât tine.

2927
Mama î?i d? via?a pentru fiu ?i, drept recompens?, fiul î?i d? via?a pentru iubita lui.

2928
Geniul uman este atotputernicia naturii concentrat? într-o nobil? dezl?n?uire creatoare.

2929
Minciuna rostit? nu se cunoa?te totdeauna ?i de multe ori nici nu este prea luat? în seam?. în schimb, minciuna aplicat? în practic? se cunoa?te oricând pentru c? produce numai roade putrede ?i chiar periculoase.

2930
Cenzura: foarfeca impostorului pe foaia creatorului.

2931
Cenzura este o sângeroas? amputare intelectual?.

2932
Lumea real? ?i vernacular? a scriitorului este dublat? de lumea lui ireal? care, prin eforturile ce le depune, devine o nou? lume real? pentru cititor.

2933
Copia poate dep??i originalul dar, în pofida acestui fapt, nu poate avea niciodat? valoarea lui.

2934
Orbirea intelectual? s? renun?e a mai c?uta Adev?rul ?i chiar s? mai discute despre el!

2935
B?nuielile procurorilor, ale detectivilor, ale medicilor legi?ti ori ale exper?ilor juridici de tot felul, care nu posed? îns? probe clare, concludente, chiar dac? ei ar fi foarte pricepu?i în cercetarea infrac?iunilor, oricât ar fi de îndrept??ite, ele tot nu pot fi luate în considerare pân? ce nu sunt confirmate de dovezile concrete cele mai evidente.

2936
Entuziasmul este un fel de electrizare a întregului corp cu o mare energie gradient?, alc?tuit? din for??, bucurie ?i elan creator, cristalizate în urma unui eveniment favorabil ?i capabil a înf?ptui realiz?ri impresionante.

2937
Devine foarte eficace o idee bun? c?reia i-a venit timpul s? rodeasc?, materializându-se în con?tiin?a maselor. Ea se poate transforma într-o puternic? for?? social? ce va s?vâr?i în curând adev?rate minuni.

2938
R?nile profunde pe care un b?rbat le poate pricinui în sufletul unei femei printr-un singur cuvânt necugetat, devin mai adânci decât Groapa Marianelor; dar dac? aceasta este ascuns? în Oceanul Pacific, femeile nu ?i le pot ascunde decât sub un ocean de lacrimi în care unele vor ?ti, cu o deosebit? abilitate, s? ?i-l înece pe cel ce i le-a provocat.

2939
R?s?ritul unui om dureaz? mai mult decât r?s?ritul soarelui, dar numai în cazul când omul acela se preg?te?te s? devin? o surs? de lumin? ?i de c?ldur? spiritual?.

2940
Ho?ii, într-adev?r, ar sta drep?i numai în frânghiile spânzur?torilor.
Dar de unde atâtea frânghii?

2941
Nu exist? balsam mai vindec?tor decât consol?rile duioase ale femeii iubite.

2942
Optimistul nu renun?? u?or la o fericire la care nu are acces, înainte de a ?inti spre o alta mai mare.

2943
Unele necazuri sau chiar nenorociri sunt pre?ul scump pl?tit pentru începutul fericirii care le succede.

2944
Nenorocirea, când sose?te, î?i mai caut? ?i alte intr?ri ale spa?iului t?u pe unde s?-?i aduc? surorile.

2945
Amintirile în urma unei fericiri apuse sunt ?i ele o mic? fericire.

3046
Fericirea ?i lucrurile care vin ca tr?snetul, te n?ucesc ?i începi s? le pricepi detaliile ceva mai târziu, dup? ce au disp?rut ca un vis frumos.

2947
Frumuse?ea femeilor supradotate cu acest dar duce, în general, la con?tiin?a unei puteri spirituale autocrate, care subjug? ?i fascineaz? pe cei din jur; duce îns? ?i la o mândrie demen?ial? care stric?, de fapt, tot farmecul oferit cu atâta generozitate de natur?.

2948
i Pentru cel dezn?d?jduit, chiar norocul c?zut din cer se pare o fars? de prost gust.
ii
2949
Cei care tot umbl? cu periu?a pe lâng? ?efi ajung s? ?i-o toceasc? ?i s?-i zgârie, pân? ce ace?tia, agasa?i, decid, în cele din urm?, s?-i alunge pe lingu?itori din preajma lor.

2950
Celibatul nu are nici o justificare în fa?a societ??ii dac? nu este închinat unei anumite cauze înalte care, într-un fel, s? merite acest sacrificiu, necesitând un timp exclusiv de consacrare total? (în religie, în art?, studiu, medita?ie, filosofie etc.). Altminteri, privirile suspecte ?i necru??toare ale opiniei publice vor aprecia via?a solitar? a burlacilor drept o consecin?? egoist? a unui e?ec sentimental, al unui defect fizic, fiziologic ori psihic.

2951
Este aproape o imposibilitate pentru cel care a fost cinstit în tinere?e s? devin? necinstit la b?trâne?e.

2952
Afemeia?ii versatili, ace?ti pasiona?i c?ut?tori de comori calde ?i savuroase, cât mai diverse ?i mai originale cu putin??, ar trebui s? se declare foarte dezam?gi?i c?, dup? atâta trud? ?i alerg?turi costisitoare, g?sesc pretutindeni doar aceea?i ?i aceea?i mic? ?i banal? comoar?, aflat? la îndemâna tuturor.

2953
Trebuie s?-i vedem pe cei din jurul nostru nu numai cu privirea, dar ?i cu inima; s? privim lumea nu numai cu ochii trupe?ti, dar ?i cu cei spirituali.

2954
Indivizii inteligen?i, dar lipsi?i de veleit??i creatoare se deosebesc de cei dota?i cu talente prin faptul c? ei pot tr?i profund gânduri ?i sentimente înalte, frumoase, bogate, aproape inefabile, dar f?r? s? posede totu?i capacitatea necesar? pentru a le exprima în vreun fel, pe când cei talenta?i le pot, simultan, ?i sim?i, ?i exprima, ?i transpune într-un domeniu al artei, cu cea mai mare fine?e ?i exactitate.

2955
Roadele dragostei ?i roadele artei sunt egale ca valoare.

3056
Doi oameni care împ?rt??esc aceea?i durere ?i acela?i destin, îl vor suporta totu?i mai u?or decât unul singur.

2957
Pleac? imediat de lâng? omul cu care î?i dai seama c? nu ai nimic de discutat.

2958
S? fugi în via?? de be?ivi a?a cum ai fugi de lepro?i. ?i unii, ?i al?ii nu-?i pot oferi decât imaginea cea mai jalnic? a mizeriei ?i a dec?derii speciei umane.

2959
Mai bine te arunci într-un hârd?u cu l?turi decât în mijlocul unui clan de be?ivi. Zoile din hârd?u se cur??? mai repede ?i f?r? urme.

2960
Persoanele care vorbesc foarte mult, chiar cu distins? elocin??, c?utând s? persuadeze cu orice pre? interlocutorii, sunt ascultate la început cu pl?cere, dar tot lungind vorba, reu?esc s? plictiseasc? cu verbiajul lor multicolor ?i cu parada lor retoric?. Est modus in rebus.

2961
Voin?a unuia învinge multe greut??i. Voin?a tuturor - r?stoarn? mun?ii.

2962
Omul trebuie s? spere chiar ?i atunci când nu mai are absolut nici o ?ans?, ci doar simplul argument c? este om, despre care Biblia scrie clar c? �a fost creat cu pu?in mai prejos decât Dumnezeu". Aceasta este mai mult decât o ?ans?.

2963
Zgârci?ii nu numai c? sunt zgârci?i, dar îi dispre?uiesc toat? via?a pe cei ce au venit o singur? dat? s? le cear? ceva.

2964
Regretele f?r? remu?c?ri reale sunt protocolare ?i foarte formale.

2965
În situa?ii de singur?tate, de p?r?sire ?i de izolare social?, atât de puternic? este dorin?a unei femei de a fi al?turi de un b?rbat ?i a unui b?rbat de a fi al?turi de o femeie, atâta nevoie au de mângâieri reciproce, încât, de multe ori, nerealizarea acestui deziderat firesc impus de natur? poate duce la adev?rate drame ?i tragedii.

2966
Bravada este o demonstra?ie exhibi?ionist? a celor înseta?i de glorii ieftine, fie ele ?i de câteva secunde, dar pe care bravarzii vor s? le ob?in? oriunde ?i cu orice pre?.

2967
Odat? ce totul a fost f?cut, ce te împiedic? s? iei totul de la început?

2968
Gândul savantului de valoare: dac? eu voi deveni pre?edintele ??rii, cine oare m? va înlocui în munca mea care este mai important? decât aceea de a conduce o ?ar??

2969
Anul 2000 (sau oricare alt an dup? 2000) ne va în?l?a inima de 2000 de ori sau ne-o va sparge în 2000 de cioburi?

2970
Râde?i când este ceva de râs, plânge?i când este ceva de plâns! Dar numai atunci! Altminteri, ve?i fi ?i de râs, ?i de plâns!

2971
Dac? nu ai voce, url?! Dac? nu ai picioare, alearg?! Dac? nu ai lacrimi de durere, plângi cu cele false! Dac? nu ai speran??, inventeaz?! Iar dac? totu?i ai un cump?t, nu fi cump?tat - ?i astfel vei deveni celebru.

2972
Mul?umim f?c?torilor de reguli, de conduite stupide; mul?umim fal?ilor democra?i; mul?umim marilor mincino?i zâmbind cu gura pân? la urechi. V? mul?umim mult... Haide?i, patrio?eilor, instala?i-v? cu to?ii confortabil pe e?afod sau intra?i, onorabililor, pe u?a din fa?? a infamiilor, ca s? v? imortaliz?m! Coco?a?i-v? pe vârful piramidei a?ezat? pe spin?ri de oameni - vite, mul?umite c? sunt doar mulse ?i nu t?iate înc?! Urca?i-v? unde-i mai sus, unde-i mai moale, unde-i mai comod, mai c?ldicel, ?i de unde s? striga?i pân? r?gu?i?i: �Suntem egalii vo?tri, fra?ilor!" A?a... ?i acum, sus cortina! Jos ghilotina! Tr?iasc? cei r?ma?i f?r? voi!

2973
Privirea, expresivitatea ochilor, poate exprima o diversitate complex? de sentimente, cu mult mai bine decât ar face-o elocin?a celui mai bun avocat.

2974
Poporul stimeaz? pe liderii politici în dou? feluri: de fric? - interpretându-?i rolul cu ipocrizie - ?i/sau sincer. Când î?i manifest? stima sincer?, cea real?, îl recuno?ti u?or, fiindc? intr? spontan în delir.

2975
In mâna marilor conduc?tori, poporul se las? a deveni maleabil ca materia din care un maestru al sculpturii vrea s? modeleze o statuie a Victoriei.

2976
Pentru a deveni un mare poet nu este suficient s? fii un excelent cunosc?tor al gramaticii ?i al literaturii, al lingvisticii ?i al filosofiei, ci trebuie s? posezi for?a înn?scut? de a crea imagini inedite surprinz?toare ?i de a le asambla în idei alegorice extrem de expresive, într-o form? adecvat?, capabile s? produc? sincere incanta?ii senzoriale în sufletul cititorului sau al ascult?torului. Simplu, nu? ?i totu?i...

2977
Poezia din suflet trebuie s? o corel?m cu cea din natur? ?i s? o consemn?m filtrat? prin impresiile l?sate de ea.

2978
Adesea îi numim eroi (?i îi medaliem!) pe cei care au reu?it, de fric?, s? fug? teferi dintr-o mare de fl?c?ri ?i îi numim simpli �oameni curajo?i" pe cei care ?i-au riscat via?a salvând zeci de semeni ai lor dintr-un mare pericol, în urma c?ruia doar le mul?umim c?lduros - ?i... cam atât!

2979
O simpl? pânz? de câ?iva bani ajunge s? coste milioane atunci când încape pe mâna unui pictor genial.

2980
Operele literare bune, nuvelele ?i romanele de excep?ie, fac ca lumea adev?rat? s? ne par? fals?, iar cea fictiv? s? ni se par? adev?rat?.

2981
Evenimentele cruciale produc oameni cruciali.

2982
Cu?itul, împlântat de puterea dominant? încet ?i cu m?iestrie tiranic?, poate ajunge mul?imii pân? la os, ba poate chiar trece de os, f?r? ca gloata, numit? popor, din oarba obi?nuin?? cu el, s?-i mai simt? cumva t?i?ul ascu?i?ului...

2983
Muzica cult?, ascultat? în mijlocul unui peisaj m?re?, devine o frumoas? recompens? a spiritului ?i o adev?rat? s?rb?toare intelectual?.

2984
Muzica lui J. S. Bach a coborât din sferele armoniilor cosmice ca s? se înal?e apoi acolo cu noi cu tot.

2985
Simfonia beethovenian? a �Destinului" a schimbat destinul muzicii simfonice universale.

2986
Armonia este haina str?lucitoare a melodiei. într-un fel, entropia este anulat? pe toat? durata armoniei.

2987
Aceea?i melodie nu este recep?ionat? ?i perceput? la fel de toat? lumea. Unuia îi sugereaz? prispa casei natale, altuia chipul fiin?ei iubite, iar altuia o paji?te înflorit?. For?a de sugestie a muzicii este într-adev?r imens? ?i nu cred c? vreunul a gre?it când ?i-a imaginat altceva, dup? cum nu cred c? alt? art? ar mai putea dispune de asemenea posibilit??i de subiectivizare pentru fiecare suflet în parte.

2988
Muzica distruge partea rea a sufletului consolidând-o pe cea bun?.

2989
Deseori ?i ceea ce consider?m inutil devine foarte necesar.

2990
Mediocrit??ile strecurate din gre?eal? în Panteonul artelor ?i ?tiin?elor, dac? z?bovesc prea mult pe-acolo, cu certitudine c? se sinucid.

2991
To?i tinerii, când s?rut? o fat? mai pu?in conformist?, cred c?-i s?rut? doar buzele, ne?tiind c?, de fapt, ei s?rut? urma s?ruturilor altora.

2992
Adev?ra?ii îndr?gosti?i iubesc cu toate cele cinci sim?uri; aventurierii numai cu unul.

2993
S? arzi mereu aceea?i flac?r? în aceea?i candel?, sub aceea?i icoan? - iat? ce am în?eles eu prin fidelitatea în dragoste.

2994
Multe fete resping dragostea într-un fel disimulat, pentru ca adoratorii lor s? le adore ?i mai mult. Acela?i lucru l-au înv??at din timp ?i mul?i b?ie?i.

2995
R?zbunarea din gelozie poate fi tot atât de aprig? ?i cumplit? ca ?i r?zbunarea pentru o crim?.

2996
Între un da ?i un nu al unei femei exist? loc pentru orice speran??.

2997
Uneori prin naivitate nepref?cut? - sau bine simulat? - câ?tigi ceea ce niciodat? nu po?i câ?tiga prin for?? sau ?iretenie.

2998
Unele femei sunt amuzate ?i chiar atrase de naivitatea b?rba?ilor, în timp ce pe altele se pare c? un b?rbat naiv le înfurie cumplit.

2999
Dac? pe cei maturi naivitatea îi compromite întotdeauna, pe copii îi face totdeauna mai dr?g?la?i.

3000
Minciuna este teaca lustruit? în care st? ascuns? sabia tic?lo?iei.

3001
Pentru fiecare dintre noi via?a valoreaz? mai mult decât via?a tuturor sfin?ilor, decât cea a tuturor regilor ?i împ?ra?ilor din istorie luat? la un Ioc.

3002
Zeflemistul este un glume? mai dur ?i mai caustic care câteodat? ajunge cu batjocura lui sarcastic? pân? la pâng?rire.

3003
O laud?, chiar meritat?, dar repetat? de dou?-trei ori în acela?i loc, agaseaz? ?i începe s? devin? lingu?ire.

3004
Pentru omul serios toate lucrurile sunt serioase.

3005
Oamenii drep?i ?i valoro?i s?vâr?esc fapte pe care ei, de obicei, le consider? mici ?i insignifiante, dar care, pentru societate, sunt evenimente mari ?i de o utilitate excep?ional?. Herz, de pild?, sus?inea cu convingere despre undele descoperite de el c? nu vor folosi niciodat? la nimic. Iar ast?zi comunic?m prin intermediul aparatelor electronice audio-vizuale pân? ?i cu planetele pierdute în cosmosul îndep?rtat, folosind undele herziene dispre?uite de însu?i descoperitorul lor.

3006
Când o femeie î?i alege un b?rbat spre a-i fi so?, asta nu înseamn? neap?rat c? i-a dispre?uit pe ceilal?i b?rba?i.

3007
Fiin?ele care ne iubesc ne urm?resc ?i ne interpreteaz? fiecare gest în parte: o mân? mi?cat? brusc poate fi luat? drept un gest de respingere; o privire întoars? peste um?r - semn de indiferen?? ucig?toare ?.a.m.d. Iat? pentru ce oamenii trebuie s? ?tie a folosi cu inteligen?? gesticula?ia, potrivind-o dup? împrejur?ri, uneori chiar într-un fel savant.

3008
Precum rod ?i sub?iaz? ?obolanii fundul cor?biei aflat? în mijlocul oceanului, la fel roade corup?ia con?tiin?a celor pu?i s? deserveasc? interesele patriei noastre periclitându-i existen?a.

3009
Dac? ar fi s? salut?m numai pe oamenii pe care sincer îi stim?m, aceasta ar însemna ca zile întregi s? nu mai salut?m pe nimeni.

3010
Via?a unui om este compus? din evenimente materiale ?i evenimente spirituale. în general, noi între noi, ne cunoa?tem dup? prima categorie de evenimente ?i, în baza acestui fapt, ne gr?bim imediat s? afirm?m c? individul cutare este a?a ?i a?a, deci c? am ?ti s?-l caracteriz?m foarte bine.
Cum îns? tr?irea lui spiritual? joac? adesea un rol mai important, necunoa?terea acesteia face ca orice apreciere asupra unui om s? fie totu?i extrem de relativ?.

3011
Pentru viermii din groap?, care sunt atât de pu?in preten?io?i, cer?etorul ?i împ?ratul au absolut acela?i rang, aceea?i valoare ?i acela?i gust.

3012
Absolutul ucide necesarul. O putere f?r? limite se sinucide.

3013
Via?a, ca alteritate, este o meserie pe care atunci când am înv??at-o mai bine, atunci se sfâr?e?te mai absurd.

3014
Pat? lâng? pat? - d? impresia unei singure culori ?i nu mai distingem petele ini?iale. A?a este ?i cu con?tiin?a unor oameni: are atât de multe pete, încât ei nu mai simt nici una.

3015
Micimile vie?ii, nimicurile, sunt gunoaiele sordide care înfund? sita con?tiin?ei noastre.

3016
Viciile, patimile, par ca ni?te zâne frumoase care te mângâie ?i te desfat? în bra?ele lor parfumate în timp ce alearg? cu tine spre mormânt râzând.

3017
To?i ho?ii de pe lume mor, dar ho?ia tr?ie?te.

3018
Unii î?i m?rturisesc crimele ?i vinov??iile râzând cu senin?tate, de parc? ?i-ar l?uda cine ?tie ce virtu?i. Pentru asemenea criminali, pedeapsa cu moartea în baza procedurilor rapide înc? este prea u?oar?.

3019
Dac? st?m bine s? ne gândim, cea mai mare parte a omenirii a fost luminat? cu o nobil? �lumin? neagr?� - cu cea a literelor ?i a cernelei de tipar.

3020
În anumite împrejur?ri, o emo?ie poate fi atât de bine mascat?, încât s? nu-i b?nuie nimeni existen?a: astfel, când tremuri de fric? într-un loc rece ?i plin de mari pericole, po?i motiva în modul cel mai credibil c? tremuri de frig.

3021
Ce s? facem cu sentimentele noastre alese dac? nimeni nu are nevoie de ele?

3022
Modestia caracterului z?misle?te numai fapte nobile, mândria lui numai fapte reprobabile.

3023
Farmecul unei fiin?e frumoase cre?te înzecit, prin descoperirea h?rniciei, sincerit??ii ?i bun?t??ii ei care, înainte, erau ascunse cu mult? modestie de aceasta.

3024
Lene?ii sunt cei mai hido?i ho?i de pe p?mânt. Via?a lor parazitar? ne cost? foarte scump pe fiecare din noi. Prin lâncezirea lor, se poate spune c? ei ne fur? chiar bugetul nostru de timp ?i ne respir? pe nedrept chiar ?i aerul nostru din atmosfer?, pe care s-ar p?rea c? nici nu ar mai trebui s? aib? dreptul s?-l respire f?r? a-l pl?ti prin munc?.

3025
Speran?a f?r? for?a credin?ei de realizare r?mâne oricum o speran?? aproape de?art?.

3026
Pe cel ce ?i-a pierdut orice speran??, trimite-l s? lupte în linia întâi a frontului sau a vie?ii, fiindc?, acolo, cu certitudine, va deveni un vajnic lupt?tor.

3027
Adev?ratul noroc al oamenilor poart? un nume necunoscut pentru mul?i: Munca!

3028
Între o fiin?? care ne ur??te ?i alta pe care o iubim, a doua este cea care ne poate face s? suferim cel mai mult.

3029
Cele mai multe virtu?i - ?i în primul rând capacitatea de a filosofa adânc - s-au n?scut din suferin?? ?i numai din suferin??.

3030
Invidia are uneori ?i o parte bun?: treze?te o ambi?ie feroce de a întrece pe orice rival.

3031
Memoria depune totdeauna un dublu efort, fiecare egal cu cel?lalt: efortul de a ?terge ceea ce nu-i convine ?i de a înv??a ceea ce este nou ?i util.

3032
O iubire des?vâr?it? este un transplant total ?i reciproc de vie?i.

3033
Se zice c? omul obose?te s? munceasc?, nicidecum s? iubeasc?. Dac? este, într-adev?r a?a, asta înseamn? c? iubirea nu presupune nici un fel de efort pentru a se na?te, r?s?rind spontan, ca un izvor fierbinte din adâncuri.

3034
Alterca?ia ?i sup?rarea în dragoste fac ca împ?carea s? fie mai frumoas?.

3035
In iubire unele inimi sunt f?cute parc? din azbest: se înfierbânt?, se încing pân? la incandescen??, dar nu ard ?i se r?cesc repede, redevenind cenu?ii îndat? ce fl?c?rile al?turate se îndep?rteaz?.

3036
Ura este o alchimie negativ? sufleteasc? ce ?tie s? transforme aurul în plumb.

3037
In dragoste, se mai poate întâmpla ?i a?a: o inim? o aprinde pe alta.

3038
Zidurile artificiale ridicate între doi îndr?gosti?i, cu cât sunt mai înalte, cu atât le stimuleaz? tinerilor for?ele spre a le escalada ?i spre a le arunca apoi în aer.

3039
Reziduurile r?mase dup? ce o iubire a ars pân? la mistuirea complet?, nu-s o cenu?? oarecare, ci un combustibil ciudat care a?teapt? doar o simpl? scânteie pentru a se transforma într-o pas?re Phoenix a iubirii.

3040
Dragostea adev?rat? cre?te dintr-o inim? micu?? cât pumnul, pân? ce dimensiunile ei ajung s? expandeze în tot universul.

3041
Pe unii oameni îi po?i stima din tot sufletul, îi po?i admira cu profund devotament, dar totu?i nu-i po?i iubi.

3042
Dragostea neîmp?rt??it? clocote?te în inim? ca o fiertur? amar?, care se revars? în toat? fiin?a, intoxicând-o ?i sufocând-o.

3043
În dulcea?a ultimei iubiri din via?? stingi amarul celorlalte iubiri nerealizate.

3044
Ce ferici?i ar fi oamenii dac? s-ar îndr?gosti numai de cine ar voi ei s? se îndr?gosteasc?!

3045
�M? iube?ti?" �Da! Dar tu?" �Eu nu! ?tiu sigur c? nu. ?i, atunci, de ce oare m? mai iube?ti în zadar, dac? eu î?i spun sincer c? nu?" �Vezi, te iubesc tocmai pentru c? tu nu m? iube?ti. ?i asta atât de mult, de câte ori nu m? iube?ti tu!� lat? aici ni?te cuvinte nerostite probabil de nimeni, pentru c? nimeni nu a avut curajul s? abordeze un dialog atât de franc, dar sunt fraze care ar rezuma cauzele tuturor decep?iilor ?i iubirilor din lume nerealizate.

3046
Iubirea este o ?iretenie dulce a naturii pentru a prinde doi fluturi în nectarul îmb?t?tor al unei singure flori, pentru a se juca cu ei ?i spre a face din ei mai mul?i fluturi ?i mai multe flori.

3047
Un minut de fericire face cât un secol de suferin?e.
?i z?u c? merit? s?-l tr?ie?ti!

3048
Toate lucrurile din natur? sunt legate între ele prin ni?te fire invizibile, iar omul se afl? amplasat exact în mijlocul p?ienjeni?ului acestor fire, legat direct sau indirect de toate. Ruperea unui singur fir afecteaz? întreaga natur? ?i, desigur, pe omul însu?i.

3049
Ţ?ranul are m?re?ia convingerii lui personale. EI ?tie una ?i bun?: c? peticul de p?mânt din curtea sa este �regatul" lui absolut - sau, m? rog, �republica"
lui... totalitar? - unde vrea s? se impun? ca unicul conduc?tor absolut ?i unde marile legi oficiale i se cam opresc la poart?, neputincioase, pentru c? aici a instituit el propriile lui legi interne nescrise. Practica a dovedit c? multe din ele se cam izbesc cap în cap cu cele din afar?. Dar el este foarte convins c? aceast? curte, de?i este domeniul lui absolut, face parte integrant? din ?ar?. Or??enii nu prea se gândesc la asemenea probleme, deoarece majoritatea tr?iesc în blocuri, iubindu-?i-le, mai mult sau mai pu?in, a?a cum î?i iubesc p?s?rile coliviile.

3050
Necunoscutul de aur se afl? dup? por?i de plumb; necunoscutul de plumb dup? por?i de aur - dar, posibil, ?i invers, adic? necunoscutul de aur dup? por?i de aur, cel de plumb dup? por?i de plumb. Aceasta este ?i cauza pentru care, în orice situa?ie, necunoscutul este atât de tentant pentru to?i care vor s?-?i încerce norocul.

3051
Câte cadouri nu sunt primite cu cele mai frumoase zâmbete de mul?umire atunci când sunt primite, despachetate cu elegan?? dup? ce donatorul a plecat, ?i apoi aruncate cu scârb? la co?ul de gunoi!

3052
Toate r?zboaiele civile sunt în primul rând foarte militare.

3053
Conduc?torii unui stat nu trebuie s? devin? niciodat? mai puternici decât Constitu?ia statului respectiv.

3054
Se întâmpl? s? descoperi câteodat? lucruri valoroase cu care pur ?i simplu nu ?tii ce s? faci.

3055
Mul?i domin? numai cu închipuirea de?i, în realitate, sunt ei cei domina?i.

3056
Sufletele b?trâne se complac uneori s?-?i închipuie c? înc? ar mai fi suflete tinere, ca de copii. ?i atunci, într-adev?r, fac gre?eli copil?re?ti.

3057
Când o amant? î?i zâmbe?te, înc? mai po?i avea dubii asupra sincerit??ii zâmbetului ei; dar când un copila? întinde spre tine mânu?ele-i diafane ?i-?i zâmbe?te cu toat? lumina chipului ?i ochilor lui angelici, s? fii sigur c? nu exist? pe lume alt zâmbet mai sincer, mai sfânt ?i mai duios ca zâmbetul celest al copiilor.

3058
Pare o mare dezam?gire pentru un tân?r s? constate c? omul mai în vârst? decât el, pe care I-a admirat cu profund? condescenden?? ?i de care s-a legat suflete?te, socotindu-l o fiin?? superioar? ?i aproape idolatrizându-l, este totu?i un om ca ?i el, cu toate tarele ?i p?catele comune celorlal?i oameni comuni.

3059
Tinerii ?intesc mai degrab? spre cucerirea faimei decât spre cucerirea personalit??ii.

3060
Nici iubirea ?i nici ura nu cunosc, din p?cate, limbajul clar al ra?iunii.

3061
Când iubirea este silit? s? se termine brusc, din locul acela începe o pr?pastie neagr? ?i adânc?, al c?rui nume este ura.

3062
Pentru unele suflete înguste, r?zbunarea f?cut? din ur? produce satisfac?ii tot atât de mari ?i de fierbin?i ca ?i satisfac?iile dragostei împlinite.

3063
Se zice c? trebuie s? te temi de ura femeilor, care ar fi mai veninoas? ?i mai r?zbun?toare decât a b?rba?ilor, deoarece tot femeile ar ?ti s? iubeasc? mai mult decât b?rba?ii.

3064
C?s?toria: o unitate reglabil? ?i implex? a identit??ilor diverse.

3065
Numai situa?iile extreme stabilesc definitiv valoarea caracterelor.

3066
Nu poate fi nimic mai hidos ?i mai oribil ca travestirea tic?loasei crime în hainele ging??iei inocente.

3067
Geniul se inspir? chiar ?i dintr-un spa?iu gol.

3068
Muzica lui Paganini - focuri m?re?e de artificii policrome pe cerul armoniilor incredibile.

3069
�Trilul diavolului", compus de Giuseppe Tardini, este o sonat?... dumnezeiasc?!

3070
Unii g?sesc pl?cere chiar ?i în durere.

307 i Intre criminalul pl?tit ?i autorul moral nu exist?, din punct de vedere comportamental, nici o deosebire, pentru c? ambii au o con?tiin?? identic?, acceptând o crim? identic?; ambii au acela?i sânge rece de bandit gregar, putând face cu u?urin?? un schimb murdar de roluri.

3072
Prima dovad? a t?riei de caracter este capacitatea superioar? a st?pânirii de sine în orice situa?ie de excep?ie.

3073
Orice discu?ie lungit? ?i purtat? în contradictoriu cu agentul de circula?ie î?i mic?oreaz? cantitatea banilor din buzunar.

3074
Când se înmul?esc rapid cazurile în care stima cet??enilor de acela?i nivel se degradeaz? ?i dispare, fiind înlocuit? de brutalit??i ?i injurii verbale grave este un semnal alertant care anun?? c? societatea aceea trece printr-o grav? criz? moral? care o poate conduce la o pr?bu?ire sigur?.

3075
Alegerea este o art? a subtilit??ilor ?i rafinamentului spontan care solicit? nu numai gusturi estetice, ci ?i cunoa?terea aprofundat? ?i anticipat? a întregii game a r?ului ?i a binelui, de la o extrem? la alta. Pentru cel ce ?tie s? aleag?, desconspirarea falselor valori bine mascate, devine o afacere pasionant?, terminat? îns? totdeauna cu o selec?ionare fericit? care, în primul rând, este de o riguroas? ?i indubitabil? valoare.

3076
Cât? vreme o gospodin? obi?nuit? se spal? ?i se îmbrac?, gospodina cea vrednic? s-a sp?lat, s-a îmbr?cat, a m?turat, a g?tit primul fel de mâncare ?i a fugit gr?bit? la pia??, spunându-?i c? nu a f?cut mai nimic într-o simpl?
jum?tate de or?.

3077
Oamenii care se împodobesc pe dinafar? cu mult aur adopt? acest obicei deoarece simt instinctiv nevoia compens?rii aurului ce le lipse?te cu des?vâr?ire în interiorul personalit??ii lor.

3078
A uita r?ul pe care ni I-a f?cut cineva ?i a-i r?spunde cu o mare fapt? bun? r?mâne dovada suprem? de noble?e cu care î?i înjose?ti ?i-?i înfrângi du?manul în felul cel mai nea?teptat ?i ru?inos pentru el.

3079
Uitarea în dragoste este r?zbunarea cea mai la îndemân? a celui care a tr?it o decep?ie real?.

3080
Îndr?gosti?ii ferici?i fug de îndr?gosti?ii neferici?i.

3081
Lipsa de voin?? este marea voin?a de a nu face nimic.

3082
Exist? ?i oameni-paratr?snet folosi?i contra temperamentelor furtunoase ?i fulminante.

3083
Visul marilor arti?ti: s?-?i fac? din propria-le via?? un vis al altora.

3084
Talentul descoperit prea târziu este chinuitor prin faptul c? se aseam?n? cu un copil frumos n?scut dintr-un om prea b?trân. Acesta se bucur?, ca tat?, de el, îl iube?te cu toat? pasiunea, dar ?tie sigur c? nu va mai avea timp s?-l vad? crescând ?i dezvoltându-se pân? la maturitate.

3085
Voin?a înseamn? dorin?? irezistibil?, convertit? imediat în ac?iune.

3086
Nu trebuie s? apreciem oamenii dup? faptul c? ?tiu multe, ci ?i dup? felul cum expun ei cele ce ?tiu ?i cum ?tiu s? fac? util acel surplus de informa?ii pre?ioase.

3087
Cuvântul de onoare trebuie s? fie oglinda con?tiin?ei noastre, întregul nostru caracter predat în mâna unui str?in spre a-i verifica oricând autenticitatea ?i valoarea.

3088
Atât de mult alearg? unii dup? onoruri, încât atunci când le ob?in î?i pierd onoarea.

3089
Respectul exagerat acordat cuiva sus-pus seam?n? prea mult a adulare ?i prosternare, dac? nu chiar a josnic? lingu?ire. Evident, exist? o regul? a demnit??ii ?i în privin?a respectului.

3090
Stabilirea unui raport în ra?ionamentele de valoare se face în urma unei suite de judec??i, selectate dup? structurile cognitive ?i numai pe baza abstractiz?rilor, generaliz?rilor ?i a compar?rii faptelor date.

3091
Orice judecat? logic? este o raportare direct? între termenii concre?i ?i abstrac?i, între general ?i particular, între conota?ii ?i valori denotative, o raportare verificat? continuu prin observa?ia nemijlocit? ?i experien?a practic?.

3092
Imagina?ia anticipativ? se na?te din imagina?ia reproductiv?.

3093
Orice zvon negat cu jum?tate de gur? de autorit??i poate fi în realitate un fapt real.

3094
A în?elege este ca ?i cum ai sui cu eforturi vârful unui munte, de unde ai satisfac?ia c? po?i vedea cu claritate orice punct ce ?i se arat?, de jur-împrejur.

3095
Oamenii sunt clipele vii ?i gânditoare ale universului celui ve?nic, care pare mort ?i ira?ional. Nu sunt îns? foarte sigur dac? universul este chiar atât de mort ?i de ira?ional.

3096
?tii cine e?ti Tu? Ei bine, e?ti un Eu unic ?i irepetabil în spa?iu ?i în timp; o verig? dintr-un lan? de aur al existen?ei, un punct de lumin? în infinitul negru, situat undeva în spirala galaxiei noastre. într-un fel, e?ti centrul universului, începutul ?i sfâr?itul unei existen?e unice, irepetabile. Fa?? de ve?nicie, e?ti mai mic decât o clip? degresiv? ?i tr?ie?ti, într-adev?r, mai pu?in decât o clip?. De aceea, din cosmosul sau din lumea aflat? în jurul t?u, din imediata ta apropiere, nu ai timp s? în?elegi mai nimic, pentru c? te stingi ca o lumini?? firav?, spre a face Ioc, chiar din clipa dispari?iei tale, altor lumini?e vii ?i firave ca ?i tine, care vor tr?i, la rândul lor, m?re?ia aceleia?i izbucniri efemere de lumin? gânditoare... Dar oare po?i admite ca aceasta s? fie totul??

3097
Dac? un nebun mai este ?i în?elept, închipui?i-v? ce periculoase pot fi multe din ac?iunile lui când î?i amestec? nebunia cu în?elepciunea.

3098
În pustiu, apa are valoare mai mare decât aurul.

3099
De multe ori între sentimentele vechi ?i sentimentele noi din sufletul nostru se duce o lupt? ascuns? pe care sub nici un motiv nu o putem confesa cuiva.

3100
Necesitatea acut? poate face din om neom ?i poate s?-l s?lb?ticeasc? pân? aproape de mentalitatea hoardei gregare, schimbându-i fundamental, într-un timp scurt, to?i parametrii superiori, dobândi?i de-a lungul mileniilor de civiliza?ie.
Despre ARTĂ, FILOSOFIE, RELIGIE:

3101
Expresionismul în pictur?, ca de altfel ?i impresionismul, ?i chiar fauvismul, au fost, mai degrab?, ni?te revolu?ii artistice cu efect retard, decât ni?te simple curente, deoarece curentele, cum se ?tie, dispar f?r? urme esen?iale, pe când revolu?iile ideologice sau artistice las? urme perene ?i adânci.

3102
Formali?tii fauvi?ti - Henry Matisse, George Braque (în prima sa faz? artistic?), K. van Dongen, R. Dufy, A Derain, Roualt ?.a. - inoveaz? coloristica tablourilor introducând armonii violente dar ?i simplific?ri esen?iale, destul de schematice, înlocuind spa?iul prin culori vii ?i arabescuri. De la fauvism la expresionism nu este decât un pas...

3103
Degas porne?te de la picturile lui Ingres ?i, traversând scenele de via?? parizian?
- cu redarea de str?zi, s?li de teatru, cabareturi - ajunge la originalele portrete de femei muncitoare paupere sau boeme ori la balerinele-i diafane în pline mi?c?ri scenice - impresionând prin senza?iile fugitive ?i prin mirajul stenic al culorilor. Ca ?i N. Grigorescu, ochii ?i exactitatea cromatic? îl p?r?sesc spre b?trâne?e, motiv pentru care Degas încearc? s? se salveze abordând sculptura unde, de fapt, î?i transfer?, prin reluare, vechile subiecte pictate (dansatoarele), c?rora, de data aceasta le d? o a treia dimensiune ?i o nou? via??.
-
3104
Cubi?tii au pulverizat pur ?i simplu imaginea în cioburi vii ori în mozaicuri labirintate, ob?inând ceva în stilul imaginilor video electronice alterate. Totul se pare c? nu a fost altceva decât o reac?ie împotriva tendin?elor abstracte ale fazelor analitice din curentele anterioare. �Cubizarea� imaginilor mi se pare c? are mai mult o tendin?? umoristic? decât riguros geometric?, iar aceast? caracteristic? a fost speculat? ulterior de orphism ?i de futuri?tii bergsonieni ca Boccioni, Severini, Carlo Carra ?.a.

3105
Amedeo Modigliani, influen?at de Cezanne, în pictur?, ?i de Brâncu?i, în sculptur?, se impune ca un stilizator expresionist al portretelor alungite, languroase ?i aproape monocrome, precum ?i al nudurilor, autorul punând accentul pe precizia desenului ?i nu pe culoare. El deformeaz? inten?ionat picturile ?i sculpturile, dându-le forme aerodinamice sub influen?a lui Brâncu?i, promotorul aerodinamismului sculptural ?i tehnic. Influen?a lui Brâncu?i în sculptura modern?, în tehnica ?i arhitectura secolului nostru a fost imens?, decisiv?, recunoscut? de to?i speciali?tii.
Dar apropo de Brâncu?i (pronun?at de str?ini bran-kiu-zi, cu accentul pe ultima silab?!): dac? numele lui nu lipse?te în nici o istorie de art? din occident, absolut nici un album de art? occidental ?i nici un dic?ionar de art? publicate în limbile de larg? circula?ie, acestea, din p?cate, nu pomenesc m?car un singur cuvânt despre restul pictorilor ?i sculptorilor români. Pentru ei bogata ?i str?lucita art? plastic? româneasc? nu exist?(!). Marii creatori români:Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu, ?tefan Luchian, Ion Ţuculescu, Nicolae Tonitza, Th. Palladi, Gh. Petra?cu, J.A. Steriadi, Camil Ressu, Francisc ?irato, I. Iser, ?t. Dimitrescu, D. Ghea??, N. D?r?scu, Marius Bunescu, H. Catargi, Corneliu Baba, Lucian Grigorescu, AI. Ciucurencu, Vladimir Zamfirescu ?. a.
Nu exist? (!?). În afar? de Brâncu?i, nu sunt aminti?i în publica?iile de art? occidentale nici unul din marii no?tri sculptori: Dumitru Paciurea, ?t. Ionescu Valbudea, Karl Storck, Frederic Storck, Corneliu Medrea, Oscar Han, Boris Caragea, Gh. Anghel, Gtin Baraschi, Ion Jalea, Ion Irimescu, Ion Vlasiu, Ion Vlad, Romulus Ladea ?i al?ii, ?i al?ii! Ei nu e-xis-t?! Exist?, în schimb, ni?te pigmei ai artelor plastice din occident, consemna?i în mai toate albumele lor de art? numai pentru c?... sunt din occident ?i nu din Europa de r?s?rit. De aceea, protestez! Este greu de în?eles aceast? atitudine de indiferentism sfid?tor al istoricilor de art? occidentali. Sunt ei oare cu adev?rat speciali?ti cum se pretind? C?r?ile ?i albumele lor dovedesc c? nu.

3106
Unul din principalii fondatori ai impresionismului este Camille Pissaro, cândva influen?at de Seurat, Manet ?i Renoir. EI pune bazele unui impresionism novator, u?or pointilist, fiind marele poet al pânzelor umplute cu catedrale, cu portrete diverse, cu nuduri, cu naturi moarte, prin care impune definitiv poezia rural? a Fran?ei folosind uleiurile ?i acuarelele, apoi chiar tehnica gravurii. Pissaro r?mâne neîntrecut prin fermitatea cromaticii lui în care v?d un mare realist romantic întârziat, chiar dac? artistul a reconstituit natura stând în studio ?i nu în mijlocul ei cum mul?i î?i închipuie.

3107
Pornind de la Courbet ?i Manet, Claude Monet, impresionistul anti-academist, este un pictor al luminii. Majoritatea tablourilor lui sunt extrem de luminoase, de?i toate r?mân înv?luite într-o lumin? destul de misterioas?. EI nu face altceva decât s? lupte împotriva formelor clare pe care le ascunde cu delicate?e în ce?uri difuze, folosind culori vaporoase printr-o tehnic? aproape secret?. EI este mai de grab? un muzician al policromiei feerice, poetul nuferilor imacula?i ?i al lacurilor lini?tite.

3108
Nu cunosc un alt exemplu mai edificator de felul cum un hobby se poate transforma într-o mare profesiune artistic?. Este cazul lui Henri Rousseau, supranumit Le Douanier (Vame?ul), un simplu func?ionar fiscal, care pref?cându-se c? picteaz? într-un stil infantil, candid, simulând arta primitiv?, a impus definitiv pictura naiv?, prin coloritu-i viu, evocativ, cu imagini exotice, înscriind un nou capitol în istoria artelor plastice. El a ridicat pictura naiv? pe treptele marii arte universale.

3109
Credincios desenului ?i tendin?ei de a exprima dragostea de via??, Auguste Renoir, creeaz? idealuri de frumuse?e feminin?, cu forme senzuale pline, dar calde ?i irezistibile tuturor privitorilor. EI este un impresionist independent ce se întoarce adesea la clasicii culorilor în paletele c?rora î?i înmoaie adesea penelul dep??indu-i prin explozia bucuriei de a tr?i, prezent? în toate florile ?i nudurile lui inimitabile.

3110
Ar fi o gre?eal? s? afirm?m c? spaniardul Salvador Dali, suprarealist figurativ ca ?i Maurits Escher, a devenit celebru numai pentru c? juca rolul unui excentric, egocentric alienat, plin de straniet??i ?i de paranoisme geniale. Nimeni nu-i poate nega, de fapt, genialitatea de a crea visuri pictate ?i chiar co?maruri plastizate, pe care le construia ludic, parc? jucându-se cu formele perfecte luate din pictura clasic? (câteva scene de fond amintesc fundalurile peisagistice stranii ale lui Leonardo da Vinci) ?i nu din abracadabr?rile plastice ale lui Kandinsky ori Klee. Utilizând culori frumoase ?i fundaluri luminoase, Dali introduce dintr-o dat? subiectul-surpriz? modelat de asemenea din ceva clasic, totul concretizându-se într-un tablou-problem?, care ne încânt? ?i ne pune serios pe gânduri în acela?i timp.
Despre filosofie:

3111
Filosofia kantian? din Critica ra?iunii pure ?i din Critica ra?iunii practice fundamenteaz? un apriorism pur, nonhumean, care absolutizeaz? anterioritatea logic? ?i metodologic? a universului, pân? ajunge la o variant? a idealismului gnoseologic, numit? �idealism transcedental kantian", baz? evident? a kantforschung-vi neokantian ?i pledoarie pentru progresul valorilor ?i al noumenului culturologic modern.

3112
Noumenul kantian, ca lucru în sine, nu avea un substrat senzorial, ci abstracto-intuitiv, din care cauz? ar fi postulat ca incognoscibil ?i intangibil. Extrapolând no?iunea �nousului�, Kant o extinde la superentit??ile excluse de praxisul ideatic direct c?zut sub inciden?a sim?urilor analizate de ra?iunea practic?.

3113
În Fenomenologia spiritului, Hegel con?tientiza ?i anun?a în forma abstract- speculativ?, specific? lucr?rilor sale, apari?ia noului, întâmpinat cu un patos aproape romantic, iar noul, Absolutul, cum zice Hegel, nu este altceva decât echivalentul plenar al Universului, prin care eu cred c? în?elegea Divinitatea suprem?.

3114
Leibnitz ?i-a r?spândit monadele în tot universul, dup? cum înainte Pitagora, Cusanus ?i Bruno le r?spândiser? pe p?mânt...

3115
Catastrofismului civiliza?iilor prin gradientul ciclurilor istorice, Spengler îi acord? o anumit? logic? istoric? ?i civic?, considerând c? umanitatea este o fic?iune golit? de sens ?i inapt? de a interveni în sistarea catastrofelor. Observ, printre altele, o punte de tranzi?ie între teoria spenglerian? ?i cea a filosofiei emergentiste a lui Alexander ?i Morgan, suprapunându-se peste o leg?tur? catenat?în aceea?i direc?ie de c?tre Teilhard de Chardin. Dar m? întreb: avea cumva Spengler cuno?tin?? de unele idei similare existente în religia hindus? ?i în scrierile exoterice ale c?lug?rilor din lamasteriile tibetane?

3116
Lumea ideatic? a lui Unamuno ?i a lui Ortega y Gaset, individualist? ?i paradoxal? ca a lui Kierkegaard, se opune intelectualismului ?i universalismului abstract printr-un neoromantism viguros ?i vitalizant.

3117
Pornind de la hermeneutica materialului oferit de civiliza?ia de la finele secolului trecut, nu-i pot nega lui Nietzsche meritul de a fi putut respinge pesimismul romanticist al lui Arthur Schopenhauer ?i de a fi demarcat cu claritate spiritul apolinic (al contempl?rilor senine, ra?ionale) de cel dionisiac (acumulator al for?elor elementare ale vie?ii). Dar, la urma urmei, unde-i acel faimos Ubermensch (�supraom/superman"), acel legendar om total, prezis cu atâta zgomot de el?

3118
Voluntarismul nietzschean, formulând prin inferen?? propozi?iuni imperative, a alimentat pragmatismul american al lui Ch. Pierce. Acesta dep??e?te sursa prin sus?inerea bunului-sim? naiv ?i al antropomorfismului, dar mai ales prin fundamentarea sistematic? a caracterului semiotic al limbii, generând deci o filosofie a semnelor. Numai prin semiotizare s-a ajuns la logica modern?, necesar? în lingvistic? ?i matematic?, deci la un nou fel de a gândi filosofic.

3119
Fenomenologia husserlian? închide posibilitatea cunoa?terii exhaustive, rupând amalga?ia esen?ei absolutului de cea a existen?ei ?i descifrând direc?iile metodologice în ontologiile existen?ialiste de tip heideggerian ori de tip sartrian.

3120
Se pare c? psihismul introverti?ilor este ceva mai bogat decât al extroverti?ilor.

3121
Noua filosofie transcedental? - fenomenologia - r?mâne, dup? mine, o metod? deschis? spre ontologie, pentru care termenul �materialism"
pare alogen.

3122
Supraexistentul metafizic, ca un dat fenomenologic, se bazeaz? pe dilat?rile psihismului pân? la limitele perceperii con?tiin?ei sau pân? la limitele externe ale sferei transcedentaslismului.

3123
Prin componentele lor biologice, neovitalismul ?i neospiritualismul bergsonian se axeaz? pe ideea ac?iunii entelechiei (�a elanului vital") în progresul organic ?i al lumii ca atare, superioare stratului material ?i, în mod indubitabil, ca protest împotriva determinismului mecanicist ?i a gnoseologismului modern. Prin opusurile sale cu tematic? de ambient eseistic {�Essai sur les donnâes immâdiats de la conscience, Matiere etMemoire", �La rire", �L'âvolution creatrice�, �L'energie spirituale�etc.), Henri Bergson s-a remarcat ca un spirit suprarealist, singularizându-se prin forma?ia sa enciclopedic? de mare gânditor al epocii moderne. Operele sale au iradiat o puternic? energie modificant? peste întreaga crea?ie literar? a începutului de veac, convertit? ulterior în suprarealism ejectat împotriva ra?iunii, deci a m?rginirii intelectualiste a concep?iilor moderne prin excesul de algoritmiz?ri rigide. Centrul gândirii bergsoniene îl constituie teoria duratei, mai sigur a intui?iei duratei, conform principiului înlocuirii concep?iei sub specie aeternitatis cu sub specie durationis. în aceasta din urm?, ira?ionalismul, spiritualismul ?i fideismul primeaz?. Neavând un caracter pur speculativ, nici m?car pragmatic, în bergsonism teoria cercet?rii se confund? cu cercetarea îns??i, meritul lui constând în excluderea dedubl?rii reflexive în care era inclus un sumum alambicat de teorii ?i modele imanente.

3124
Filosoful german KarI Jaspers, reprezentant al existen?ialismului, sesizeaz? de minune aspectele contradictorii ale existen?ei umane, precum fragilitatea, sfâ?ierea, e?ecul, situa?ia-limit? care ar permite dezv?luirea �cifrului" existen?ei ori al contraparadoxurilor metapsihologice. Da, f?r? îndoial?, to?i am trecut prin acestea, dar ele nu sunt caracteristici absolute ale biologiei umane. Citindu-i opera, Filosofia existen?ei, Ra?iune ?i existen?? ori Despre originea ?i scopulistoriei ?. a., r?mâi dezolat de pesimismul lui care nu reclam? nici un fel de ie?ire spre transcenden?? prin intermediul cre?tinismului, care ar fi, într-adev?r, solu?ia real?, dar neg?sit? de Jaspers.
Apoftegme filosofice:

3125
Silogismele contravin tuturor aporiilor!

3126
Percep?iile anoetice deriv? din cognitiv.

3127
Noi românii avem, în primul rând, nevoie de creatori de sisteme filosofice originale, puternice, impun?toare, la scara filosofiei universale, ?i nu de filosofi-interpre?i care s? explice filosofia str?inilor.

3128
Suntem singura ?ar? din lume cu scriitorul na?ional (M. Eminescu) publicat doar în propor?ie de 60%. Mai trist este c? opera filosofic? a Luceaf?rului literaturii noastre a r?mas în manuscris în propor?ie de peste 90%... A?adar, cinste epigonilor contemporani care se mai ?i laud? c?-l pre?uiesc!!
Intensificarea misterelor sparge garda �Marelui Anonim în construc?ia speculativ? a filosofiei lui Lucian Blaga.

3130
Finitudinea situa?iilor limit? ale lui Jaspers ?i Heideggers p?c?tuie?te prin ignorarea infinitului cosmic.

3131
Neopozitivismul apeleaz? la exclusivismul empirismului logic pân? ce ele ating esen?ele ilogicului.

3132
Dac? Vasile Conta ?i Nae Ionescu au avut cât de cât timp s?-?i des?vâr?easc? ideile filosofice, cu Constantin Noica ?i Petre Ţu?ea lucrurile stau cu totul altfel. Ei sunt ultimii din cei mai mari filosofi români. Dup? ce au petrecut pe nedrept în închisorile comuniste în perioada cea mai productiv? a vie?ii lor, pe care nu au putut-o valorifica, atunci când au devenit liberi, încercând s? elaboreze sistemele lor proprii filosofice de anvergur?, erau deja extrem de extenua?i, b?trâni ?i bolnavi, aproape stin?i. A?a au plecat dintre noi f?r? s?-?i împlineasc? în totalitate menirea pentru care se n?scuser?. Comuni?tii ni i- au anihilat aproape în totalitate. Pierderea a fost mare, ireparabil?, dar nu au fost singurele victime de mare valoare. Nici de data aceasta românii nu au avut noroc!

3133
Cine cite?te a?a-numitele �Caiete filosofice"ale lui Lenin afl? cât de semidoct era �geniul proletariatului mondial" care se lupta din greu cu A-B-Gul filosofiei!

3134
Vre?i s? cunoa?te?i marea filosofie a falimentarismului? Studia?i drogul marxism-leninismului ?i ve?i vedea cum o utopie pline de sofisme cu aspect logic la suprafa??, dar pres?rat? cu capcane în interior, este practic cea mai ilogic? ?i mai falimentar? din toate filosofiile, ducând orice stat care o aplic? în practic? la pr?bu?ire economic? sigur?,
Ia dezumanizarea acelei societ??i.

3135
Semioticianul este un magician care transform? totul în simboliz?ri, model?ri ?i formaliz?ri algoritmice ?i logice, începând cu functorii ?i terminând cu el însu?i.

3136
Logistica, cu subordonatele ei, pune ordine în arbitrarul interferen?elor matematice, coordonând conceptele, judec??ile ?i ra?ionamentele moderne pe linia unor aranjamente utile noii optici filosofice.

3137
Levi-Straus, promovând structuralismul prin analize sincronice ?i diacronice, a descoperit reversibilitatea miturilor ?i a totemismului f?r? a le mai ghida prin eficientele procedee maieutice ale b?trânului Socratis, ceea ce înseamn? c? filosofia modern? nu izvor??te direct din cea clasic?, precum o parte din filosofi sus?in.

3138
Operând cu conceptul ontologic ?i cu cel al alien?rii, Herbert Marcuse a extins caracteristicile istoricit??ii specific americane de la societatea de consum la societatea universal uman? ?i a produs în mod nea?teptat ?coal?, de?i nu cred c? ar putea oferi vreo perspectiv? eficient? pentru societatea viitoare.

3139
Psihanalismul freudian a construit primul o mare punte între Eros ?i Tanatos, pe care ast?zi trec cortegii întregi de psihanali?ti ?i freudo-marxi?ti, între un du-te-vino debusolant. Dar nici pe un mal, nici pe cel?lalt nu se afl? Absolutul c?utat.

3140
Se zice c? Sigmund Freud a schimbat optica interpret?rilor vie?ii psihice, l?sând amprente serioase în arta, literatura ?i gândirea social? contemporan?. Intr- adev?r, am fi nedrep?i dac? nu am recunoa?te c? a schimbat-o, drept urmare a unui efort de cercetare deosebit care l-a plasat pe primul Ioc între psihologii secolului nostru. Dar acest lucru a avut el oare vreo urmare radical? în modificarea temperamentelor umane, conferindu-le un plus de noble?e? M? îndoiesc. Freud a întemeiat psihanaliza ca o reac?ie împotriva mecanicismului speculativ în psihologie, introducând, ca medic neurolog, tehnici noi în tratamentul nevrozelor. Pe el I-a preocupat mai mult explorarea vie?ii incon?tiente din perioadele infantile ori primare ale existen?ei noastre, cercetând visurile senzuale ?i onirice, idiosincrasiile, energetismul libido-ului sexual ?i ecourile lui în via?a artistic? ori religioas?, instinctele, dirijarea lor ?i urm?rile acestora - introducând apoi circa o sut? de concepte noi în leg?tur? cu asemenea probleme (refulare, ego, id?i super-egoo.tc.). Oricât de atr?g?toare sunt teoriile freudiene, ele str?lucesc ca lumina a o sut? de lumân?ri frumoase dar care totu?i p?lesc definitiv atunci când sunt inundate de lumina orbitoare a Soarelui r?s?rit în staulul de la Betleem.

3141
Epistemolgia genetic? a lui Jean Piaget a transformat, f?r? discu?ie, epistemologia dintr-o disciplin? filosofic? într-o ?tiin?? experimental?, bazat? pe cercet?ri psihogenetice ?i psihomotrice asupra copiilor, îns? str?duin?a ei de a concilia logica cu istoria ideilor ?i cu psihologia dezvolt?rii lor întâmpin? totdeauna dificult??i considerabile.

3142
Tehnocratismul a început a fi înlocuit cu filosofocratismul, ceea ce iar??i nu este solu?ia cea mai fericit?.

3143
Omul, ca fiin?? tritonic? (EU, TU, EL), se amplific? prin intermediul tuit??ii (TU), scurtcircuitat prin ipseitatea lui EU.

3144
Orice filosof se simte frustrat s? constate c? nici un dic?ionar filosofic nu-l pomene?te pe William Shafeespeare, pe care-1 rezerv? numai literaturii. Dar chiar s? nu fi observat nimeni pân? acum c? Shafeespeare este deopotriv? mare scriitor ?i mare filosof umanist?

3145
Universul obiectual nu poate fi gândit ca un perpetuum mobile de gradul întâi, având în vedere formula einsteinian? a echivalen?ei masei cu energia (E=m.c2 - teoria general? a relativit??ii). De aici conchidem c?, din punct de vedere al cosmologiei informa?ionale, Universul-cauz? ar fi un univers creat, o cauz? care se afl? dincolo de Universul obiectual, într-un Univers care este inductorul Universului obiectual.

3146
Cele patru grade de abstrac?iune (sau de concret) ale cunoa?terii umane - sensibilitate, logic?, epistemologic? ?i ontologic? - sunt rezultantele structurii ontice a Existen?ei fundamentale create, de origin? transcedental? ?i transcosmic?.

3147
Cosmologul filosof este dator s? nu accepte ca deplin satisf?c?toare ipotezele care explic? cosmogeneza prin simple procese nucleare clasice, petrecute în corpurile cosmice generatoare de superenergii emanate ca unde-particule-cuante.

3148
Omul, rupt din Univers, se dezuniversalizeaz? ?i se dezumanizeaz? sub influen?a energiilor rele, negative din cosmos, pe care numai pu?ini le pot st?pâni ?i înl?tura.

3149
Soren Kirkegaard - adeptul subiectivit??ii în filosofie ?i creatorul existen?ialismului modern - care spune c? omul aspir? spre pl?cere ?i sfâr?e?te prin e?ec, î?i imagineaz? un Dumnezeu ofensiv, absurd ?i tiranic în fa?a c?ruia omul nu are niciodat? dreptate, ceea ce ea îns??i este o teorie absurd?, o opinie cu totul eronat? ?i, am putea zice, tiranic?. Kirkegaard concepe o dialectic? a st?rilor paradoxale ?i caut? adev?rul cre?tin în afara bisericii organizate ierarhic, cum procedeaz? ?i neoprotestantismul, dar f?r? substan?? optimist?. Con?tiin?a etic? pesimist? provoac? st?ri paradoxale morbide din angoasa c?rora pare dificil de ie?it.
Apoftegme cre?tine:

3150
Toate sistemele morale, filosofice ?i religioase experimentate pân? acum, inclusiv cele contemporane nou?, au dus ?i vor duce la faliment, f?r? excep?ie. Nu poate exista o moralitate adev?rat? în afara religiei cre?tine, treapta cea mai înalt? a des?vâr?irii ?i a progresului universal al omenirii. La aceast? concluzie am ajuns dup? ce i-am citit pe to?i marii filosofi ai lumii, dup? ce am studiat toate religiile de baz? ale lumii, dar nic?ieri nu am g?sit o înv???tur? mai înalt? ca filosofia Inimii curate ?i a blânde?ii supranaturale a lui Iisus Hristos.

3151
Sunt mai sigur c? nu exist eu decât c? nu exist? Dumnezeu!

3152
Religia cre?tin? este expresia direct? a iubirii ?i a inteligen?ei superioare. Ea deriv? din demnitate, fiind prin excelen?? ?tiin?a idealului sau ?tiin?a binelui absolut.

3153
�Dumnezeu este mort!"strig? filosoful german Nietzsche, autorul c?r?ilor Antichrist?i A?a gr?it-a Zarathustra, f?r? s? aib? vreo certitudine în aceast? privin??. �Nietzsche este mort!�s.hq eu cu absolut? certitudine ?i convingere, ca unul care i-am v?zut ?i mormântul, ?i opera pus? la index, într-adev?r, mai u?or g?sesc Cuvântul Domnului, tradus în mii de limbi, decât cuvintele moarte ale lui Friedrich Nietzsche care nu au schimbat ?i nu vor schimba niciodat? lumea!

3154
A?a cum pentru cârti?ele oarbe nu exist? soare, pentru un ateu nu exist?
Dumnezeu.

3155
Biblia este fulgerul nestins care lumineaz? în permanen?? calea pe care trebuie s? mearg? omenirea.

3156
Diferen?a valoric? dintre un cre?tin ?i un necre?tin este aceea?i ca dintre un om s?lbatic, tr?it cu fiarele în p?dure, ?i un om cu un înalt grad de civiliza?ie.

3157
Credin?a: infinit în sus. Ateismul: infinit în jos!

3158
A releva un adev?r invizibil este mai de pre? decât a face acela?i lucru cu un adev?r vizibil.

3159
Divinul nu ne însp?imânt? decât atunci când nu-l în?elegem.

3160
Exist? un trist exil în tenebre: exilul în ateism. Ateismul este o variant? a demonismului, inima comunismului!

3161
T?cerea bol?ii înstelate este r?spunsul divinit??ii la întreb?rile noastre zbuciumate.

3162
P?catul ne cheam? în largu-i luminos spre a ne îneca în adâncu-i întunecos.

3163
Virtu?ile sunt înalte, p?cate sunt adânci.

3164
Mântuirea începe ca un pârâia? ?i se termin? ca un fluviu ce se vars? în Oceanul Sfin?eniei.

3165
Singur?tatea c?utat? ne îndeamn? adesea la chemarea lui Dumnezeu.

3166
Îndoiala despre existen?a lui Dumnezeu terorizeaz? psihicul; certitudinea în existen?a Lui aduce o lini?te în?l??toare.

3167
Materialismul ateu este, în orice caz, o colivie pentru spiritul uman. Cerul nu are nici un fel de gratii. ?i este infinit.

3168
Flac?ra ateismului orbe?te nu atât prin lumin?, cât prin fumul ei ?i nu te las? a mai vedea Lumina Divinit??ii care este infinit mai puternic? ?i care nu orbe?te pe nimeni, ar?tând tuturor calea cea dreapt? ce trebuie s? o urm?m în via??.

3169
Exist? oameni foarte religio?i numai în zilele de duminic? (al?ii doar sâmb?ta). în restul zilelor ei nu sunt nici atei, nici cre?tini, ci a?teapt? din nou s? vin? ziua lor de s?rb?toare.

3170
Vidul ateismului este confundat cu nem?rginirea ?tiin?ei.

3171
Prin profanarea Bibliei de c?tre tic?lo?i, Biblia cap?t? ?i mai mult? sfin?enie.

3172
Toate operele ateismului care combat Biblia au cel mult valoarea unor epigrame proaste. Biblia s-a ridicat îns? mai presus de od?, mai presus de poem universal ?i mai presus de imnuri, devenind Cartea vie?ii omenirii.

3173
Când Dumnezeu ne vorbe?te, EI se poate dispensa de cuvinte.

3174
Biblia salveaz? ?i înal??, ateismul compromite ?i scufund?.

3175
Unii repro?eaz? lui Dumnezeu c?, în cazul c? totu?i exist?, El nu a creat prin efort, nu a luptat, ci doar a poruncit ?i s-a f?cut. Dar îns??i porunca Lui a fost o imens? explozie de energie a întregii Sale Fiin?e, din care a izvorât întreaga-l crea?ie, ca ?i când aceasta a fost rupt? din El. Crea?ia este în fond un imens sacrificiu!

3176
V?d în Biblie esen?a existen?ei eterne, calea spre ve?nicia unui hedonism spiritual ?i cheia deschiderii spre esen?ele înalte care sunt rezervate celor ce le caut? cu însetare.

3177
Golul monstruos al vie?ii noastre este locul dureros de unde a fost smuls? credin?a în Dumnezeu.

3178
Nimeni nu va cunoa?te niciodat?, în via?a aceasta, cu precizie legile tabu ale Dumnezeirii.

3179
Ecourile cuvântului demiurgic �S? se fac? lumin?!" nu s-au stins nici pân? în zilele noastre. Ele continu? s? str?bat? universul de la un cap?t la altul, iar, în zona noastr?, continu? s? înconjoare ?i ast?zi lumea ?i s? o transforme.

3180
Co?marul ateismului: reu?ita religiei de a se putea ap?ra cu argumentele logicii celei mai înalte ?i cu cele ale ?tiin?ei celei mai noi!

3181
Evangheliile nu sunt o colec?ie axiologic? de speran?e frumoase, ci Speran?a îns??i!

3182
Marmora alb? a adev?rului ?i a blânde?ii cerea negre?it un Iisus ca s? o sculpteze ?i s? o modeleze pentru ve?nicie.

3183
Nu am citit blasfemii mai mari ?i profan?ri mai sofisticate ?i mai frumos stilizate împotriva lui Dumnezeu ca maximele antireligioase scrise de Emil Cioran în cartea îngeri ?i sfin?i. Este opera prin excelen?? inspirat? de Lucifer, toate str?lucirile ei fiind diabolice. Cioran noteaz? f?r? pic de jen?: �Cum s? nu ur??ti pe îngeri, pe sfin?i, pe Dumnezeu ?i pe toat? ?leahta paradisului, care între?in ?i provoac? o sete boln?vicioas? dup? alte umbre ?i lumini, dup? alte ad?posturi ?i ispite? (...) Iisus este responsabil de atâtea suferin?e. Con?tiin?a lui trebuie s? fie înc?rcat?, prea înc?rcat?, den-a mai dat între timp semne de via??. (...) Nu cunosc o vin? mai mare decât a lui Iisus. �M? opresc cu citatele aici, pentru c? hârtia aceasta nu suport? asemenea blasfemii luciferice. Dac? apreciez sincer alte opere ale domnului Emil Cioran, îngeri ?i sfin?i însp?imânt? pe to?i cre?tinii, chiar dac? autorul încearc? s? se scuze întrucâtva, spunând c? �Nu e nici prea u?or ?i nici prea pl?cut s? te afli în ceart? continu? cu Dumnezeu (...) Doamne, f?r? Tine sunt nebun ?i cu Tine înnebunesc! �foarte trist. Cartea incriminat? a fost scris? în tinere?e, la 26 de ani, dar totdeauna am sperat c? probabil autorul s?-?i fi schimbat opiniile ?i sufletul la b?trâne?e.

3184
Materialismul încearc? s? sape gropi ?i în cer pentru a-L îngropa pe Dumnezeu.

3185
Eviden?ele biblice sunt axiomatice. Cele pe care le consider?m relative sunt echivalen?e simbolice.

3186
Diavolul a refuzat lumina cu convingerea c? o include în întunericul fiin?ei sale.

3187
Dumnezeu, când I-a creat pe Lucifer-Satana, acordându-i înaltul grad de heruvim (grad pe care nu i l-a luat nici ast?zi), ?tia dinainte c? va fi rebel ?i c? va tr?da împreun? cu to?i îngerii s?i, dar totu?i I-a investit cu puteri imense, l?sându-l ca o sit? neagr? prin care se cern ?i se probeaz?, pân? în zilele noastre, sufletele umane pentru a le verifica fidelitatea ?i pentru ca ele s? observe r?ul în multiplele lui faze (s?-l observe, nu s?-l aplice!). Dac? Dumnezeu nu ar fi permis r?ului s? apar? în univers ?i pe p?mânt, celelalte fiin?e create nu ar fi în?eles ?i nu ar fi apreciat niciodat? în întregime valoarea real? a binelui. Strategia divin? s-a dovedit o judecat? impecabil?, mai ales c? ne-a promis c? acest experiment se va sfâr?i în curând prin distrugerea total? a sursei r?ului universal.

3188
In spatele norilor negri ai ateismului str?luce?te totdeauna seninul cel mai luminos, al divinului. S? ne în?l??m cu tot curajul spre acest senin scânteietor sp?rgând pâcla norilor cu miros înec?cios de pucioas?!

3189
Limitele cercet?rii biblice sunt infinite. Ale interpret?rii ei, nu - c?ci nu avem voie s? o interpret?m arbitrar, ci în func?ie de adev?rurile ei revelate, spre care trebuie s? mergem cu exactitate ?i nu cu aproxim?ri.

3190
Cea mai stupid? teorie este aceea a entropiei religioase. Materia, în cursul modific?rii ei, cunoa?te, evident, o stare entropic?; dar spiritele cunosc o nonentropie evolutiv?, direc?ionat? spre contopirea cu Marele Spirit.

3191
Karl Marx (care s-a descoperit c? frecventa un cult satanist, scriind ?i ode de pream?rire lui Satana) avea o maxim? preferat?: �De omnibus dubitandum� (�De toate trebuie s? ne îndoim.*') Cu alte cuvinte, ?i de marxismul ateu, nu-i a?a?

3192
Ceasurile biblice bat numai la orele fierbin?i ale omenirii. Cine le ?tie mersul ?tie ?i când va avea Ioc urm?toarea b?taie.

3193
Crea?ia dumnezeiasc? a Genezei este opera cea mai mare a Celui mai Mare Artist din univers închinat oamenilor ?i ve?niciei.

3194
Verticalitatea fiin?ei noastre, care este manifest? pe tot parcursul existen?ei omene?ti cât? vreme tr?im, ?i orizontalitatea ei dup? ce ne stingem, formeaz? crucea vie?ii noastre, ordonata ?i abscisa vie?ii, în graficul c?rora se înscriu toate sui?urile ?i coborâ?urile de pe parcursul acestei existen?e minunate.

3195
Golurile suflete?ti nu se umplu cu adev?rat decât numai cu educa?ie religioas? în spiritul lui Hristos. Altminteri, golul cre?te odat? cu vârsta, devenind pr?pastia sufleteasc? de netrecut.

3196
Mântuirea nu este problem? de timp, ci de decizie prezent?. A?adar, nu Cândva în viitor, ci Acum, în prezentul acestei clipe!

3197
Ateismul reu?e?te s? fac? din noi robo?i insensibili ?i vicio?i, sus?inând c? religia este nimic, iar ?tiin?a este totul. Dar s? nu uit?m m?re?ele cuvinte spuse de cel mai mare savant al secolului nostru, Albert Einstein: �?tiin?a f?r? religie este ?chioap?; religia f?r? ?tiin?? este oarb?". Sunt oare ateii mai inteligen?i decât Einstein? Oricum, religia cre?tin? ne convinge c? am fost ?i r?mânem oameni, creaturi divine ?i superioare, nu animale sau robo?i incon?tien?i.

3198
Da, religia cre?tin? este o dialectic? metafizic?, ?i înc? o dialectic? major?.

3199
Acceptându-L pe Hristos, nu vom mai sim?i niciodat? c? singur?tatea este atât de ap?s?toare.

3200
Dac? fiecare cui b?tut în mâinile ?i picioarele lui Iisus nu a p?truns sensibil pân? în adâncul sufletului nostru, nu putem îndr?zni a spune c? suntem cu totul ai Lui.

3201
Cei mai virtuo?i oameni nu sunt virtuo?i prin destin, nici prin educa?ie, ci prin dragostea pe care o arat? fa?? de Dumnezeu.

3202
Profe?iile biblice sunt ?i ast?zi foarte incomode pentru destul de mul?i oameni. De aceea mai comod le vine s? le nege.

3203
Profe?iile Vechiului Testament au elaborat fiecare câteva piese relevante ale unui mozaic viu, independent unul de altul. Autorii Noului Testament (?i, în continuare, chiar noi în?ine) unim buc??ic? cu buc??ic? din acest mozaic, dup? felul cum se angreneaz? el, ?i constat?m cu bucurie ?i uimire c? figura final? ce rezult? este chiar Chipul str?lucitor ?i minunat al lui Iisus Hristos!

3204
�Iisus plângea!� Este cel mai scurt verset din Biblie, consemnat de evanghelistul Ioan, (11:35). Dar ce dens ca semnifica?ie! ?i ce înalt pentru În?elegerea noastr?!

3205
Rug?ciunea este �punerea la priz?" a fiin?ei umane în re?eaua energetic? cereasc? a lui Dumnezeu, pentru a-?i înc?rca bateriile suflete?ti cu for?e infinite ?i pentru a putea func?iona integri, ca Oameni des?vâr?i?i.

3206
A avea copii ?i a-i l?sa s? bâjbâie prin întunericul necredin?ei înseamn? a ?i-i ucide cu bun? ?tiin??. Copiii sunt foarte receptivi, foarte curio?i ?i foarte dornici de evanghelizare. Dac? îi omitem sau dac? îi excludem de la dreptul lor natural de catehizare, atunci ei încep s? aib? alte preocup?ri meschine. S? nu uit?m c? cel mai mare procentaj de fii ai lui Dumnezeu s-au întors la Iisus înc? de pe vremea când erau copila?i. �L?sa?i copiii s? vin? la Mine�, ne-a rugat Mântuitorul nostru.

3207
Am observat c? la mul?i oameni f?r? religie dorin?ele religioase înn?scute erau atât de puternice încât p?reau vitale. Neg?sindu-le pe moment, î?i formulau alte idealuri, un alt crez �intelectual", aruncându-se în bra?ele ateismului. Cine este de vin??

3208
Cei ce se îndoiesc de cre?tinism o fac datorit? ambi?iei lor de a-l m?sura ?i cânt?ri cu instrumente ?tiin?ifice riguroase, ca ?i când s-ar fi inventat vreun termometru, vreun ampermetru ori voltmetru care s? m?soare sentimentele inimii sau efuziunile dorin?elor noastre.

3209
Universul - cosmosul - este un uria? complex pluridimensional, din care noi nu cunoa?tem decât trei dimensiuni - lungimea, l??imea ?i în?l?imea - la care eu a? mai putea ad?uga spa?iul psihologic, plus spa?iul temporal. Lumea spiritual? a Providen?ei este îns? situat? în afara acestor dimensiuni familiare nou?. Ea poate fi multidimensional?, caracterizat? în plus printr-o multiubicuitate instantanee.

3210
Nu culege fructul necopt ?i nu-i sili pe atei s? cread? în Dumnezeu. Ei se afl? înl?n?ui?i puternic de influen?a celui r?u, care - conform declara?iilor unor mari vizionari cre?tini - s-ar afla proteja?i cu un fel de scut gros care-i înconjoar? într-o adev?rat? �baie" de vibra?ii ?i unde izolante create ca o anvelop? invizibil? pentru noi, având îns? culoarea ro?ie-portocalie pentru senzitivii ce o pot cu claritate viziona, contactul cu spiritele superioare fiind blocate de for?ele negative cu scopul de a-i izola complet de orice surs? ce ar veni din partea puterilor cere?ti. Nici un argument omenesc nu îl va putea convinge pe ateu s? cread? în Dumnezeu, pentru c? un asemenea om �este al lui� ?i diavolul nu renun?? cu una cu dou? la pr?zile dobândite. De fapt, fructul se coace numai când pomul este îngrijit ?i plantat într-o zon? cu sol prielnic, cu ap? ?i cu soare. Dac? razele de lumin? nu ajung la pom, taie-i h??i?urile din jur, care-1 asfixiaz? ?i-l umbresc, ?i razele calde vor ajunge singure s? coac? fructele acre.

3211
Refuz ?i nu pot accepta s? stau de vorb? cu un ateu care habar nu are de religie, care nu cunoa?te filosofie, astronomie, psihologie, parapsihologie, fizic? cuantic? etc. Cu ace?tia nu se poate discuta despre Dumnezeu, a?a cum nu se poate discuta cu un analfabet despre analiza matematic? sau despre functorii logici.

3212
Sufletele însetate dup? glorie r?mân ve?nic exacerbate ?i nesatisf?cute. Sufletele însetate de Dumnezeu se umplu de îndestularea fericirii ?i a luminii celei adev?rate.

3213
Spleenul, insatisfac?ia, obsesia sexualismului, exasperarea ?i disperarea angoasant?, pe parcursul existen?ei, tensiunea intens? ?i complex? în fa?a problemelor majore ?i minore ale unei vie?i terne - iat?, în ansamblu, tematica obsedant? a scrierilor unor mari arti?ti ai cuvântului din occident. Cauza? Negarea valorilor cre?tine, a lumii spirituale ?i a vie?ii de dup? moarte. A?a se face c? operele unor scriitori occidentali contemporani ca Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir, William Faulkner, Jame Joice, Franz Kafka, Ernest Hemingway, Albert Camus, Eugen O'Neil ?i a multor altora, de?i sunt scrise cu o neîntrecut? m?iestrie literar?, descriu situa?ii pline de blazare, de pesimism, de tenebre refulate în senzualism frivol ?i de conflicte tragice. Citindu-le, dragostea de via?? se diminueaz?, începi s? condamni multe ?i s? disperi. �Via?a n-are nici un sens! Ce s? faci cu o asemenea via???� pare s? spun? to?i, parc? într-o în?elegere tacit?. �Dar toat? lumea ?tie c? via?a nu face s? fie tr?it?! In fond, ?tiam c? pu?in import? s? mori la treizeci de ani sau la ?aptezeci�, spune cu blazare Meursault, eroul din �L'Étranger� (Str?inul), de Camus (Editura Gallimard, Paris, 1957, pag. 166).
Acelea?i triste ecouri le g?sim, din p?cate, ?i în pictura, sculptura, muzica ?i filosofia modern?. �Omul în?elege ast?zi c? el este un accident, o fiin?? f?r? importan??", a spus pictorul suprarealist englez Francis Bacon (a nu se confunda cu filosoful ce poart? acela?i nume). în domeniul muzicii dodecafonice, a muzicii psihedelice, a celei concrete ?i chiar a muzicii u?oare - ca s? nu mai vorbim de dansurile moderne - lucrurile se petrec dup? acela?i calapod. Toate aceste arte sunt sub influen?a duhului r?u care s-a infiltrat în toate substraturile artei moderne corupând gusturile pân? la dezgust ?i supergrotesc. De altfel, Biblia arat? clar c? pe Lucifer, pân? s? fie alungat din Rai, Dumnezeu îl numise ca înger al muzicii, inspirator al unei arte la care se pricepea ?i în care, neîndoios, se pricepe ?i ast?zi, numai c?, par?ial, cât a putut, a corupt-o ?i degradat-o într-un fel grotesc, dincolo de limite, prin ritmurile ?i asonan?ele s?lbatice ale unor compozi?ii moderne. (Vezi Biblia, Ezechiel, 28:13,17, în traducerea preotului Dumitru Cornilescu: �...timpanele ?i flautele erau în slujba ta, preg?tite pentru ziua când ai fost f?cut" (dar) �?i s-a îngâmfat inima (...) De aceea, te arunc la p?mânt... "(Versiunea Gala Galaction, la acela?i verset, nu mai traduce numele instrumentelor.) A?adar, ?tim acum cine st? în spatele unor creatori, cine inspir? ?i stâlce?te gusturile compozitorilor, ale arti?tilor ?i ale altor oameni când este vorba de arta modern?. De exemplu, Pierre Schaeffer, din Paris, utilizeaz? sunete discordante pentru compozi?iile sale �concrete", pe când John Cage scrie muzic? absolut �la întâmplare", spunând c? întâmplarea ar deslu?i mai bine lumea pur accidental? în care tr?im. Teatrul absurdului scris de francezul de origine român? Eugen Ionesco sau de englezul Samuel Becfeet merge pe aceea?i linie, nefiind departe de mi?carea browniain?, iar filosofi ca Aldous Huxley sau Timothy Leary încearc? s? câ?tige cunoa?terea ?i ordinea (?) prin droguri, în timp ce KarI Jaspers a?teapt? pasiv �experien?a final?". Prea dezolant...
Lor li se poate spune cu fermitate: �Prieteni, v-a?i r?t?cit! întoarce?i-v?! P?cat de talentele voastre formidabile! V-a?i r?t?cit ?i acum r?t?ci?i ?i pe al?ii, ceea ce nu v? este permis. "
Oare opera lor nu ar fi fost cu adev?rat un izvor curat ?i r?coritor de suflete dac? ar fi cunoscut calea lui Iisus? C?ci Mântuitorul ne asigur?: �Eu sunt calea, adev?rul ?i via?a. Nimeni nu vine la Tat?l Meu decât prin Mine! "(Ioan, 14:6). Alt? solu?ie de a reveni la normal nu exist?.

3214
O rug?ciune spintec? cerul ca o s?geat? de lumin?, iar r?spunsul vine sub form? de raze blânde cuminic?toare. Acesta este, într-un fel, feedback-ul lui Dumnezeu.

3215
Misterele ?i minunile religioase, dac? sunt inacceptabile din punct de vedere ra?ional ?i nerelevabile oricui, sunt, în schimb, foarte acceptabile de c?tre sufletele credincioase ale celor mai diver?i oameni, de la milioanele de indivizi simpli, la miile de oameni de ?tiin??, de savan?i, filosofi etc.

3216
A?a cum dintr-o omid? hidoas? iese un fluture alb, mai str?lucitor ?i mai ginga? ca o floare, Duhul Sfânt te poate schimba dintr-un ins tic?los într-un om superior.

3217
În ?tiin?? arbitreaz? creierul, în religie inima.

3218
În fa?a mor?ii, majoritatea ateilor tremur? cu la?itate, întrebându-se cu fric? dac? nu cumva dincolo o fi totu?i ceva în stare s? le r?stoarne concep?iile în care au crezut pân? atunci cu toat? convingerea.

3219
Esen?a axiologic?, de supermoral? ?i de bine absolut, r?mâne, pe orice pagin? a Bibliei, absolut intact?. Aceasta este ?i ea o mare ?i important? minune a lui Dumnezeu, prin care micile stâng?cii omene?ti ar ap?rea cu totul neesen?iale, dac? s-ar strecura cumva în vreun verset biblic.

3220
Adesea, cei care în mod oficial sunt declara?i eroi în fa?a oamenilor, înaintea lui Dumnezeu sunt socoti?i cei mai mari p?c?to?i, chiar pentru motivele ce le-au conferit titlul de glorie.

3221
Ideea inexisten?ei lui Dumnezeu este convenabil? tuturor p?c?to?ilor, tuturor tic?lo?ilor ?i criminalilor feroci care nu s-au temut niciodat? de nimeni. Numai aceast? idee atee îi determin? s? fac? oricând ce vor, f?r? teama c? vor da cuiva vreo socoteal?. Nu-i a?a c? ar fi nedrept s? nu existe o r?splat? cândva ?i pentru asemenea fiin?e umanoide periculoase,
pline de r?utate?

3222
Sfânta Fecioar? Maria este singura împ?r?teas? a cerului ?i Regin? a P?cii, a P?mântului ?i a Cerului, cur??it?, prin Duhul Sfânt care S-a pogorât peste ea sp?lând-o în totalitate de toate p?catele (Precista=Preacurata), M?rita St?pân? a noastr? care a primit Cuvântul ?i L-a purtat pe Cel ce poart? toate. A fost singura ocazie în istoria universului când Infinitul, Dumnezeu însu?i, S-a ad?postit vremelnic în firea omeneasc?, f?r? a p?r?si totu?i Cerurile ?i pe Tat?l Ceresc, p?strându-?i deci starea de ubicuitate. Aceasta a fost Taina Tainelor, Taina de veci care, par?ial, ni s-a descoperit ?i nou? ast?zi.

3223
Iisus a fost, este ?i va fi Centrul Cerului ?i al P?mântului, al Bibliei ?i al credin?ei îns??i, Chintesen?a adev?rurilor biblice. Cel ce nu va voi s?-L accepte, nu-L va avea; îns?, dac? ni se ofer? libera alegere ?i noi prefer?m r?t?cirea, o vom pl?ti chiar cu pre?ul vie?ii de acum ?i de totdeauna. De aceea, s? avem curajul autotransform?rii prin credin?? ?i s? spunem: �Cred, Doamne! Ajut? necredin?ei mele!" (Marcu, 9:24).

3224
Exist? surzi spirituali cu teren sufletesc sterp în inima c?rora nu po?i sem?na Cuvântul lui Dumnezeu. Ei î?i vor râde cu dispre? în fa??, privindu-te cu superioritate când vei încerca a?a ceva, de parc? s-ar fi n?scut genii ?i ar poseda toate cheile în?elepciunii în mâinile lor... Adresându-li-te lor este ca ?i când ai sem?na în mare.

3225
Oamenii lui Dumnezeu se cunosc dup? felul a?ezat ?i blând, foarte civilizat, cum î?i vorbesc, dar mai cu seam? dup? faptele demne pe care le fac.

3226
Iisus este cel mai mare Pedagog din Istoria lumii, transformând, numai în câteva luni, pe ni?te apostoli, în parte semianalfabe?i ?i frico?i, în vajnici înv??a?i ?i în propagandi?ti curajo?i, în ni?te impecabili magi?tri ai Noii înv???turi cre?tine.

3227
Iisus este cel mai mare Poet, Scriitor ?i Filosof din istoria lumii. Poemul-rug?ciune �Tat?l nostru� (Rug?ciunea împ?r?teasc?) ?i �Predica de pe munte� (Fericirile) sunt crea?ii poetice de cea mai înalt? expresie artistic? ?i de o impresionant? concizie, pe când minunatele Lui parabole sunt opere literare f?r? egal în întreaga literatur? universal?, ?intind totdeauna cu fantastic? precizie scopul urm?rit ?i având traiectoria unei logici uluitoare, pe cât de simple, pe atât de des?vâr?ite.

3228
S? fie foarte clar ?i bine în?eles: în fa?a lui Dumnezeu nu exist? - ?i nu au existat niciodat? - credincio?i care s? se numeasc? ortodoc?i, catolici, protestan?i sau neoprotestan?i. în fa?a Lui nu exist? culte, secte, grup?ri religioase etc., ci numai dou? categorii distincte de oameni: credincio?i cu adev?rat sau necredincio?i, adic? oameni ce vor putea fi ierta?i ?i oameni ce nu vor putea fi ierta?i de Dumnezeu. Fiecare va primi dup? fapt? ?i r?splat?.
Cât despre biserici, ca grup?ri omene?ti sau ca institu?ii, la rândul lor, ele pot fi: binecuvântate cu mai mult Duh Sfânt sau binecuvântate cu mai pu?in Duh Sfânt, cantitatea de sfin?enie diferind de la una la alta chiar în cadrul aceluia?i cult. Depinde de calitatea membrilor lor ?i nu de cantitatea numeric? a celor din cultul care le frecventeaz?.

3229
Golgota, Muntele Calvarului, a devenit pentru noi Muntele Salv?rii ?i al Luminii adev?rate.

3230
Primul semn de dec?dere a omului începe odat? cu refuzul de a-L primi pe Iisus în sufletul s?u.

3231
Credin?a în Dumnezeu d? sufletului ochi ageri ?i aripi ve?nice.

3232
Credin?a în Dumnezeu este soarele interior din sufletul nostru care poate pune în umbr? însu?i soarele de pe cer.

3233
Cerul senin de deasupra noastr?: ochiul lui Dumnezeu deschis s? ne priveasc?.

3234
Versetele Bibliei sunt sc?rile Adev?rului cu ajutorul c?rora urci spre via?a ve?nic?.

3235
Precum intrând în ap? ne sim?im u?ori ?i aproape în stare de plutire imponderabil?, tot astfel, scufundându-ne trupul în m?re?ia credin?ei în Dumnezeu, ne sim?im u?ura?i de povara p?catelor diverse purtate în trupul nostru.

3236
Pe patul mor?ii nici un ateu nu mai are ideile unui ateu convins.

3237
F?r? Dumnezeu, P?mântul acesta ar fi ca o nav? f?r? cârmaci, navigând în deriv? prin cosmos, absolut la întâmplare, l?sat? în voia stihiilor oarbe. Dar P?mântul se vede c? este o �nav?" bine condus?, de un Timonier des?vâr?it!

3238
Cerul nu poate fi c?lcat niciodat? în picioare, ci numai p?mântul!

3239
Înal??-te spre lumina lui Dumnezeu ca s? o cobori în tine ?i-n sufletele celor din jurul t?u care nu o au!

3240
Cre?tinii nu au cucerit lumea cu spada, ci cu inima.

3241
Ura url? ?i sfâ?ie, blânde?ea mângâie ?i vindec?, iar iubirea cre?tin? s?rut?
?i se d?ruie.

3242
Credin?a î?i moare când dragostea ta uit? adresa lui Iisus.

3243
Unui om care-L are pe Iisus în inim? nimic nu-i este cu neputin?? ?i de nimic nu trebuie s? se mai team?.

3244
S? avem curajul a-1 prefera pe omul simplu dar credincios în Dumnezeu ?i cinstit omului foarte inteligent, dar pervers ?i ateu.

3245
Cel ce se înal?? numai materialice?te este sortit s? piar? suflete?te.

3246
De la credincio?i pân? la necredincio?i exist? un drum lung, desp?r?it de o pr?pastie peste care întotdeauna credincio?ii construiesc pun?i ca s?-i cheme pe necredincio?i la dân?ii. Dar mai întotdeauna ace?tia din urm? surp? pun?ile în pr?pastie amuzându-se de z?d?rnicia acestui gest. ?i totu?i, credincio?ii sunt datori s? construiasc? mereu altele ?i altele, în speran?a c? m?car unul va fi convins s? treac? puntea salvatoare ?i adus pe ??rmul de lumin?.

3247
De cele mai multe ori îmbr?c?m, în fa?a semenilor no?tri, haina alb? ?i imaculat? a pio?eniei, aruncând-o peste p?catele negre care nu ni se mai v?d. In felul acesta ne vom câ?tiga poate respectul înaintea oamenilor, pe care, desigur, îi vom putea deruta, dar oare ?i-n fa?a lui Dumnezeu fi-va la fel?

3248
M?re?ia credin?ei curate nu încape într-un suflet strâmt ?i murdar.

3249
Un credincios trebuie s? fie întotdeauna mai curajos decât un ateu, atât cu el însu?i cât ?i cu al?ii.

3250
A venera cele zece porunci biblice ?i a le înc?lca, este mai r?u decât a le batjocori.

3251
Titlurile de orice fel îi repugn? unui adev?rat cre?tin. Ei vor un singur lucru: s? slujeasc? pe cât mai mul?i, nicidecum s?-i domine.

3252
Moartea nu înseamn? altceva decât un decisiv examen de admitere în l?ca?urile mirifice ale vie?ii ve?nice. Deci moartea nu-i doar un simplu sfâr?it, ci un nou început - trecerea �în camera de al?turi" - sau, altfel spus,
o continuare a vie?ii pe alt? treapt?, superioar? vie?ii terestre; o trecere de pe planul existen?ei terestre materiale, limitate în timp, pe cel al existen?ei spirituale eterne.

3253
P?catul ne aduce pe to?i - credincio?i ?i necredincio?i - la acela?i numitor.
Iat? pentru ce cu cât acest numitor este mai mare, cu atât num?rul virtu?ilor de la num?r?torul vie?ii noastre trebuie s? fie mai mare. Doar în felul acesta câtul, care ne arat? valorile vie?ii fiec?ruia dintre noi, va fi un num?r mai plin ?i mai valoros.

3254
Poc?in?a înseamn?, f?r? îndoial?, o dubl? responsabilitate. Tocmai de aceea, majoritatea cre?tinilor se tem pe ascuns de poc?in?a propriu-zis? ?i se complac într-un cre?tinism defensiv ?i edulcorat cu derog?ri mai mult sau mai pu?in m?runte ?i autofabricate, dar frumos motivate. Ele scuz? totdeauna p?catele în propriii ochi ?i mai ales în ochii altora.

3255
Când oamenii nu se mai tem de judecata lui Dumnezeu, dau dovad? c? ceva grav se întâmpl? cu propria lor judecat?.

3256
A fi indiferent fa?? de p?catele celor din jur este aproape tot una cu a colabora la înf?ptuirea lor.

3257
Cre?tinul adev?rat trebuie s? se str?duiasc? a deveni fereastra de cristal prin care ceilal?i s? vad? frumuse?ile lumii cere?ti ?i adev?rurile lumii p?mânte?ti.

3258
Via?a cre?tin? închinat? lui Iisus înseamn? cur??enie moral?, bun?tate, inteligen??, civiliza?ie, satisfac?ie, fericire, medita?ie înalt?, r?gaz, art?, pl?cere spiritual? - pe scurt: o via?? mai bogat?, net superioar? vie?ii unui necre?tin.

3259
Educa?ia ?colar? în spiritul cre?tin - prin introducerea obligatorie a studiului religiei în ?coli - este singura educa?ie superioar?, care poate oferi delicate?e ?i spirit nobil, înfrânând poftele brutale, singura ce poate modela cu adev?rat orice suflet de copil ?i care face ca speran?a viitorului ??rii s? str?luceasc? peste noi. în afara ei, educa?ia genera?iei de ast?zi, oricât de complex? ar fi, apare ca un aluat bun c?ruia dac? i-ar lipsi educa?ia cre?tin?, i-ar lipsi fermentul de baz? ce-l face s? creasc?, s? dospeasc? ?i s? fr?gezeasc? pâinea vie?ii, ca s? nu ias? fad?, scorojit? ?i nehr?nitoare cum o prepar? regimurile totalitare.

3260
Mul?i confund? credin?a în Dumnezeu cu erorile - uneori foarte grave - comise de institu?iile bisericii de-a lungul istoriei, uitând faptul esen?ial c? biserica, privit? ca institu?ie, a fost condus? pretutindeni de cei mai diver?i oameni, care i-au imprimat ?i multe din p?catele ?i defectele omene?ti, unele pe drept condamnabile. Dar credin?a în Dumnezeu este una, iar institu?ia bisericeasc? este alta. Aceasta din urm?, din cauza unui exces de zel sau din alte cauze, poate gre?i de mai multe ori; credin?a curat? în Dumnezeu îns?, nu a fost, nu este ?i nu va fi niciodat? o gre?eal?, ci prima dintre marile virtu?i ale omenirii, pivotul de aur al eticii universale!

3261
Cu cât Biblia este mai persecutat?, cu cât ea va fi mai des ars?, cu atât fl?c?rile ei vor înc?lzi ?i vor lumina mai multe suflete, acolo unde, oficial, se mai practic? înc? asemenea autodafeuri criminale.

3262
Nu exist? cre?tin înn?scut. Omul religios se formeaz? de c?tre familia în care tr?ie?te, de c?tre un mentor spiritual sau de o comunitate religioas?. Dar exist?, în schimb, cre?tin ren?scut. Acesta se poate forma singur ?i, în primul rând, din propria lui ini?iativ?.

3263
Orice necredincios este un suflet bolnav.

3264
E?ti cre?tin cu adev?rat când nu tr?ie?ti numai pentru tine.

3265
Cre?tinii adev?ra?i nu au prieteni, ci fra?i!

3266
Omul simte mâna blând? ?i alin?toare a lui Dumnezeu chiar ?i în nenorocirile cele mai mari pe care Dumnezeu i le trimite pentru nelegiuirile sale intolerabile mai vechi sau mai noi.

3267
Nici un ateu nu duce o via?? sufleteasc? senin? ?i netulburat?.
Este ca un blestem!

3268
Nimic nu-i mai frumos ?i mai complet ca omul dotat cu mult? cultur?, peste care el a ad?ugat o solid? educa?ie religioas?.

3269
Poc?in?a aduce cump?tare celor tineri, bog??ie spiritual? celor s?raci ?i cea mai mare consolare celor b?trâni.

3270
Educa?ia religioas? dat? de p?rin?i copiilor este o comoar? mai pre?ioas? decât tot aurul din lume.

3271
i Dac? un ateu ÎI batjocore?te ?i îl persecut? pe un cre?tin, nu numai c? toate fericirile i se vor transforma în nenorociri dar, mai de vreme sau mai târziu, peste el ?i peste urma?ii lui, se vor pr?v?li nesfâr?ite urgii, chiar atunci când se va p?rea c? a ajuns mai invulnerabil decât to?i.
ii
3272
Trebuie s? fugim de prietenia celor ce nu-l iubesc pe Dumnezeu.

3273
Numai dup? ce, prin credin??, am p?truns în Cetatea de lumin? a divinit??ii, furtuna ?i setea sufleteasc? se potolesc.

3274
Cuvintele celor care explic? înv???tura lui Iisus trebuie s? fie o s?geat? de foc care ?inte?te în inima de ghea?? a celor f?r? de credin??, pe care s? o topeasc? ?i s? o fac? s? ard? cu putere pentru Dumnezeu.

3275
Dumnezeu descoper? înaintea celui ce-L prosl?ve?te tot ce era ascuns ?i acoper? în fa?a du?manilor credin?ei tot ce era descoperit.

3276
Credin?a în Iisus este ca un singur suflet care locuie?te în milioane de trupuri.

3277
F?r? credin?a în Dumnezeu, toate celelalte virtu?i r?mân devalorizate ?i inutile.

3278
Nimic nu r?mâne neexplicabil pentru omul care cunoa?te puterea lui Dumnezeu.

3279
Un lucru m?re? î?i valoreaz? cât via?a: faptul c?-L iube?ti pe Dumnezeu! ?i o singur? virtute î?i str?luce?te chiar ?i dup? moarte: bun?tatea ta de om care atunci când a muncit ?i a suferit s-a postat sub ocrotirea divin?.

3280
Cum s? priceap? cioara glasul privighetorii? Cum s? priceap? ateii glasul lui Dumnezeu?

3281
Alinarea celor neferici?i nu trebuie s? o sim?i ca o datorie impus? dinafar?, ci ca un reflex spontan, plin de c?ldur?, izvorât din l?untrul sufletului t?u. De lâng? cel nefericit s? nu pleci niciodat? pân? ce nu-i ridici m?car o mic? parte din nefericire.

3282
Avem de ales: sau avu?ia ?i rangul pe un petec de p?mânt limitat (?i pentru un timp limitat!) sau slava ?i cinstea ve?nic? într-o împ?r??ie cereasc? infinit?! S? ne gândim ?i s? alegem! Dar s? nu ne gândim o via??...

3283
Dac? îngerii ar fi vizibili, atunci când suntem singuri, am vedea c?, de fapt, niciodat? nu suntem cu adev?rat singuri, ci înso?i?i de una sau mai multe fiin?e deosebit de frumoase care ne stau în preajm? tot timpul. Cea mai mare dificultate îns? ar fi s? distingem îngerii buni de cei r?i (de demoni), care, ca aspect, seam?n? aproape identic cu cei pu?i în slujba lui Dumnezeu. In afar? de formele umane, îngerii, spirite fiind, pot lua ?i formele altor fiin?e - miei, porumbei ?.a., (îngerii buni) - sau broa?te, ?erpi, porci etc., - îngerii r?i. Se pare c? exist? anumite permisiuni ?i restric?ii puse acestora din urm?, nefiindu-le îng?duit s? ia alte forme decât cele poruncite de divinitate. în condi?ii speciale, oamenii îi pot vedea ?i pot chiar discuta cu îngerii, (tot îngerii buni i-au inspirat pe marii compozitori, poe?i etc.), iar în clipele când sufletul uman este gata de plecare, fiecare î?i va vedea cu claritate ?i f?r? nici un dubiu îngerul înso?itor, iar al?turi de el ?i alte fiin?e. Angelogia - ?tiin?a cercet?rii îngerilor - prezint? numeroase exemple în acest sens.

3284
Exist? oare un film vechi de 2000 de ani? Da, trebuie s? v? spun c? exist?! Am s? v? povestesc aici un fapt incredibil, aproape deloc cunoscut în ?ar? la noi. întâmplarea s-a petrecut în Italia. Acolo, la 14 martie 1893, se n?scuse o feti??, Maria Valtorta, fiic? a unui ofi?er de cavalerie ?i a unei profesoare de limba francez?, o femeie dur? ?i autoritar?, având adeseori apuc?turi despotice. Maria va termina ?coli confesionale ?i un colegiu, �Collegio Bianconi�, dup? care mam?-sa o oblig? s? urmeze un institut tehnic cu gândul s? o fac? inginer?, dar fata nu avea înclina?ii în aceast? direc?ie. Ea fusese dotat? cu darul poeziei ?i al scrierilor în proz?, visând s? devin? scriitoare. Zilnic scria pagini interesante, ferindu-le îns? de ochii iscoditori ai mamei ei care nu-i permisese nici m?car s? aib? un prieten, de?i Maria, fat? frumoas? fiind, era la vârsta când c?uta dragostea. Maic?-sa intervine ?i îi rupe logodna cu un tân?r, Mario, viitor ofi?er, care o iubea, dup? ce mai înainte îi interzisese s? continue o iubire platonic? cu Robert, un tân?r de vârsta ei. ?i anii treceau. Un timp lucrase ca sor? de caritate la un spital din Florenza unde se mutaser? cu to?ii. Mama o înso?ea pretutindeni, ferind-o de vreo posibil? mezalian??. Maria împlinise deja 27 de ani, fiind oprit? s? se c?s?toreasc?. într-o zi, în timp ce maic?-sa o înso?ea pe strad?, un nebun sc?pat dintr-un ospiciu, vine tiptil din urma lor ?i o izbe?te pe Maria cu toat? puterea cu o bar? de fier în spate, apoi fuge râzând. Aceast? întâmplare imprevizibil? îi va schimba definitiv cursul vie?ii. Fata zace trei luni într-un spital. în septembrie 1924, familia Valtorta se mut? în localitatea Viareggio unde cump?raser? o c?su?? a?ezat? într-un peisaj splendid. Maria st?tea adesea în mijlocul naturii citind Biblia, vie?ile sfin?ilor ?i f?când un leg?mânt ca s?-L slujeasc? din toat? inima pe Iisus. Cinci ani mai târziu este delegata permanent? a marii organiza?ii locale .Ac?iunea cre?tin? universal?", organizând conferin?e pe teme religioase care atrag o larg? audien??, fiind foarte apreciat? ?i c?utat? de un numeros public. Lovitura primit? în spinare nu a r?mas îns? f?r? urm?ri. Cu trecerea timpului, se sim?ea din ce în ce mai extenuat?. în ziua de 1 aprilie 1933, constat? c? nu se mai poate ridica deloc din pat ?i c? nu mai poate merge. Paralizia era îns? par?ial?, dar faptul c? nu putea umbla l-a considerat ca un semn c? trebuie s? I se consacre cu trup ?i suflet lui Iisus, închinându-l Lui aceast? suferin??, în mai 1935, o prieten?, Martha Diciotti, se decide s? o ajute; se va muta la ea ?i o va sluji cu devotament toat? via?a. O lun? mai târziu, Maria Valtorta va îndura o alt? lovitur?: decesul tat?lui ei, Iosif, de care se sim?ea foarte legat?, în 1942, un preot misionar, p?rintele Romuald M. Migliorini, o viziteaz? în camera ei de suferin?? rugând-o s?-?i scrie autobiografia. Un an mai târziu, cartea, intitulat? Autobiografie, este terminat? ?i editorii descoper? c? autoarea este o scriitoare cu un talent excep?ional. în acela?i an, 1943, în ziua de 23 aprilie, Maria va începe s? noteze �dict?rile" (vom vedea mai jos cine i le dicta), care va fi opera ei capital?. Peste ?ase luni, Iside, mama ei, va muri ?i dânsa, dup? ce î?i chinuise fiica o via?? întreag?, îns? Maria o iubea ?i o va plânge totu?i. Singura care o aprecia mult ?i o îngrijea acum pe Maria va fi doar Martha.
Vor veni anii cumpli?i ai celui de al doilea r?zboi mondial. între 1943 ?i 1947, scrie continuu - cu o întrerupere pentru a se refugia temporar - în condi?iile dificile ale r?zboiului, acele �dict?ri", num?rul paginilor diminuându-se progresiv, pân? în 1953. Maria Valtorta nu putea scrie altfel decât stând în pat rezemat? pe perne ?i notând totul pe un maculator obi?nuit, de format ceva mai mare, pe care îl ?inea pe genunchii îndoi?i. Scria încontinuu, zi ?i noapte, chiar ?i atunci când era chinuit? de dureri cumplite în spate, în zona traumatizat?. Cu toate acestea, scria f?r? sfor??ri, în modul cel mai natural ?i f?r? revizuiri ?i corect?ri. între timp, nu consulta decât Biblia ?i un manual de catechism. Se ruga ?i scria; scria ?i se ruga. ?i astfel Maria Valtorta a completat 15.000 de pagini dintre care aproape dou? treimi descriu �Via?a lui Iisus Hristos", sub primul titlu �Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, a?a cum a fost dezv?luit? lui Ioan cel Mic", apoi sub titlul definitiv �II Poema dell * Uomo-Dio� (�Poemul Omului-Dumnezeu"). Din 1956, autoarea va scrie foarte rar, intrând într-o izolare aproape total?. Vorbea foarte pu?in ?i sl?bise mult. Terminase tot ce avusese de spus în scris ?i nu mai f?cea altceva decât s? se roage continuu, ziua ?i noaptea. Ochii îi erau îns? vii ?i zâmbea fiec?ruia cu triste?e. Mul?i o vizitau. La 16 septembrie 1961, s?n?tatea i se deterioreaz? ?i mai r?u ?i este transportat? de urgen?? cu salvarea la o clinic? din Pisa, dar doctorii nu pot face prea mult ?i o retrimit acas?, la Viareggio, unde Maria Valtorta va închide ochii în patul ei, în ziua de 12 octombrie 1961, la ora 10;35 diminea?a, în cel de al 65-lea an de via?? ?i al 28-lea an de suferin??.
Trupul i-a fost expus în acela?i pat în care a scris ?i s-a chinuit. To?i vizitatorii au putut observa c? mâna dreapt?, cu care scrisese �Via?a lui Iisus �, avea o str?lucire aparte fa?? de cea stâng?, de culoare mult mai închis?. A fost înmormântat? cu funeralii foarte simple, precum ceruse scriitoarea, la Cimitirul Milelor din Viareggio, la 14 octombrie 1961. Zece ani mai târziu, la 12 octombrie 1971, trupul i-a fost exhumat ?i al?turat p?rin?ilor ei în cavoul familiei din acela?i cimitir, iar la 2 iulie 1973, cu aprob?ri eclesiastice speciale, a avut Ioc o a doua exhumare ?i înmormântare definitiv?, în incinta Bisericii Bunei Vestiri din Floren?a, unde sute de mii de pelerini îi viziteaz? mormântul în fiecare an pân? ast?zi. Prima edi?ie a c?r?ii �Poemul Omului-Dumnezeu "a fost tip?rit? cu pu?in înainte ca autoarea s? p?r?seasc? lumea aceasta, f?r? a se men?iona numele autorului, precum Maria îns??i ceruse. De?i s-a publicat în cinci volume, fiecare volum dep??ind 800 de pagini, cartea, care cuprinde pagini asem?n?toare unui scenariu de film, completat de unele explica?ii, a avut un succes extraordinar, fiind urmat? de numeroase edi?ii, traduse în principalele limbi de pe glob. Cele cinci volume cuprind: Voi. I Via?a ascuns? a lui Iisus,- Voi. II: Primii ani ai vie?ii publice; Voi. III: AI doilea an al vie?ii publice; Voi. IV: Al treilea an al vie?ii publice; Voi. V: Preg?tirea pentru Patimi, Patimile ?i Glorificarea. Cine le dore?te, le poate comanda la adresa: Central Distributor for Valtorta. Box492, Sherbrooke, Quâbec-QC, Canada, J1H5K2.
Dar bine, ve?i zice, ce poate fi extraordinar într-o asemenea carte, mai ales c? exist? zeci de al?i autori care au scris numeroase c?r?i ce prezint? destul de informativ biografia Mântuitorului nostru? întrebarea este perfect justificat?, numai c? prezentarea scris? de Maria Valtorta nu este doar o simpl? biografie, nu este doar cea mai bun?, cea mai original? ?i cea mai complet? din câte exist? ?i vor exista, ci are un caracter cu totul ?i cu totul special. Originalitatea ei const? în faptul c?, numai cu pu?in timp înainte de a se apuca s? o scrie, în momentele unor dureri greu de suportat, autoarea a avut o revela?ie cum pu?ini au avut... Lâng? patul suferindei a ap?rut o lumin? puternic? în mijlocul c?reia i-a ap?rut Iisus care a anun?at-o c? Dumnezeu a ales-o, trimi?ându-i aceast? suferin??, ?i predestinând-o s? scrie o carte care nu va completa Noul Testament, ci doar îl va ilustra pe viu. La început, Maria nu a în?eles bine despre ce ar putea fi vorba, dar ulterior Mântuitorul i-a explicat c? ea va avea o suit? întreag? de viziuni, toate în relief, care vor prezenta integral capitolele din Noul Testament, rugând-o s? scrie tot ce vede ?i aude, inclusiv dict?rile ?i comentariile explicative pe care EI i le va face.
A?adar, �Poemul Omului-Dumnezeu" este descrierea f?cut? de un martor ocular contemporan cu noi, care îns? a v?zut ?i a auzit cu claritate evenimente petrecute cu cca 2000 de ani în urm?. Maria declar? c?, în fond, a fost exact ca un film în relief, dar chiar cu mult mai mult decât atât, în sensul c? �intra personal în scen?�, participând, ca martor, la ac?iune, sim?ind mirosurile florilor ori al fumului ?i... privind cerul înstelat de deasupra ei! De?i �filmul" era vorbit în limba aramaic?, limba oficial? a evreilor de pe timpul lui Iisus, ea putea auzi ?i în?elege perfect dialogul personajelor. Când cerea s? i se repete unele scene, ele erau luate sau întrerupte într-un fel de stop-cadru, iar când spunea c? este obosit? ?i vrea s? doarm?, �proiec?iile" încetau, fiind reluate a doua zi din locul unde se întrerupseser?. In mod firesc, autoarea a întrebat cum de s-au p?strat toate aceste momente vechi (scena Na?terii Domnului, scena Patimilor, cea a în?l??rii etc.) iar r?spunsul primit a fost c? de vreme ce oamenii în?i?i pot realiza ceva similar, Dumnezeu poate mai mult, existând nu numai �filmul" Crea?iei, în care au fost înregistrate toate momentele dramatice ale facerii universului ?i a Terrei ori întreaga istorie a lumii de la începuturi pân? ast?zi, dar chiar ?i înregistrarea vie?ii fiec?rui om de pe p?mânt, în parte, de la na?tere pân? la moarte, cu tot ce a f?cut el bun ?i r?u, iar aceste conserv?ri sau înregistr?ri se vor �proiecta" în mod similar ?i la momentul oportun, ca m?rturie de necontestat la judecata final?. Computerele oamenilor sunt nimic pe lâng? �super-computerele" - super-perfecte - din arsenalul divinit??ii!
Cartea M?riei Valtorta începe cu descrierea scenei na?terii Maicii Domnului ?i se termin? cu scenele Apocalipsei, fiind o paralel? absolut? a Noului Testament, de la care nu se abate cu nimic chiar dac? ne ofer? detalii, descrieri ?i dialoguri pe care autorii Noului Testament nu le puteau cuprinde. Descrierile sunt de o m?re?ie ?i frumuse?e excep?ional?. �Eu singur? nu a? fi putut face a?a ceva - declar? autoarea. (...) Pot s? afirm c? nu am avut vreo surs? omeneasc? abil? s? ?tie ceea ce am scris ?i ceea ce mai scriu înc? ?i pe care adesea eu îns?mi nu o în?eleg."
Desigur, au existat ?i dubii dac? nu cumva italianca vizionar?, pentru a-?i impune cartea, p?rând atât de dotat? cu un excep?ional talent scriitoricesc, ar fi putut recurge la asemenea mistific?ri, dar dou? lucruri contrazic categoric orice îndoial?: în primul rând, faptul c? Maria Valtorta a refuzat cu t?rie s?-?i semneze cartea (considerându-L autor pe Iisus) sau a semnat-o cu pseudonimul �Ioan cel Mic", spre a nu se compara cu Sf. Evanghelist ?i Apostolul Ioan (abia dup? moartea ei, i-a ap?rut numele real pe urm?toarele edi?ii); iar în al doilea rând - ?i aceasta este m?rturia cea mai conving?toare - într-una din scenele v?zute ?i descrise de ea, autoarea pomene?te numele unor localit??i iudaice total necunoscute, descoperite abia recent de arheologi, la mul?i ani dup? moartea scriitoarei, în urma unor s?p?turi f?cute în locurile descrise de carte, conform acelor detalii expuse de autoare, ?i care au corespuns exact cu numele ?i amplasarea geografic? prezentate înainte de a fi fost descoperite.
Am citit aceste volume ?i am r?mas uimit de frumuse?ea limbii literare, de minunatele descrieri, de vivacitatea scenelor care nu vor putea fi uitate niciodat? de cititor. Se vede clar c? acolo este mâna lui Dumnezeu. Cine începe o asemenea carte, pentru nimic în lume, nu o va mai putea l?sa din mân?, fiind mai captivant? decât multe capodopere ale literaturii universale. De altfel, într-una din apari?iile Fecioarei Maria în localitatea Medjugorje, vizitat? de mine în Bosnia-Her?egovina, Mama lui Iisus a recomandat-o cu insisten?? vizionarilor ?i tuturor oamenilor s? o citeasc?, spunând c? este cea mai complet? ?i mai exact? biografie a Mântuitorului nostru. Am citit-o ?i o mai r?sfoiesc din când în când cu emo?ie, minunându-m? de paginile ei întru totul cuceritoare, dar regretând totodat? profund c? o asemenea comoar?, tradus? în multe limbi ale p?mântului, nu numai c? în române?te nu exist?, dar extrem de pu?ini români au auzit de ea. Poate, dup? aceste rânduri, vreun român cu suflet mare de cre?tin se va g?si s? ne-o redea în limba lui Eminescu.

3285
O pagin? din Evanghelie d? omului lini?tea necesar? dup? o via?? atât de zbuciumat? ?i nesigur?, ac?ionând ca un calmant spiritual, cum nici un analgezic sau o alt? doctorie ar mai putea face acest lucru.

3286
Ce este EAM? Este prescurtarea a?a-numitului fenomen al Experien?ei Aproape de Moarte... Foarte mul?i dintre dumneavoastr? a?i auzit de a?a ceva, dar numai câ?iva probabil c? l-a?i tr?it. în general, cine moare - mort r?mâne ?i ne p?r?se?te definitiv. Se întâmpl? îns? uneori ca, în urma unui accident, a unei otr?viri ori a unei boli grave, o persoan? s? prezinte semne evidente c? este aproape de moarte sau chiar c? ar fi murit, ?i atunci s? presupunem c? familia ori cei dragi cheam? de urgen??, în secundele urm?toare, salvarea care îl transport? grabnic la spital pe cel f?r? cuno?tin??. în tot acest r?stimp, cadrele medicale fac eforturi disperate s?-l readuc? pe pacient la via??, dar în ciuda tuturor încerc?rilor, pacientul este declarat mort, datorit? faptului c? nu mai are puls ?i c? inima nu-i mai bate. în realitate, starea lui poate fi aceea de moarte clinic?, având în vedere c? nu toate organele ?i celulele din organe mor deodat?. Uneori, medicii îl pot scoate pe pacient din starea aceasta de ?oc ?i, dup? anumite eforturi, îl pot readuce la via?a, alteori nu. Un medic american, Raymond Moody (ulterior ?i al?ii), a cercetat numeroase cazuri de asemenea �reînvia?i" ?i a r?mas uimit s? constate c? o parte din cei readu?i la via??, povesteau c? î?i amintesc ceva... în primul rând declarau c?, la început, nu ?tiau ce s-a întâmplat cu ei, deoarece puteau s?-?i vad? trupul întins (?i însângerat, dac? era vorba de un accident de ma?in?; sau cu medici în jurul lui, dac? era pe masa de opera?ie etc.); observau c? puteau pluti cu u?urin?? peste ceilal?i oameni, c? puteau auzi tot ceea ce discutau cei din apropiere, dar nu puteau comunica cu ei, puteau trece prin ziduri ?i se deplasau cu orice vitez? în toate direc?iile, apoi auzeau un fel de sonerie, dup? care se sim?eau absorbi?i într-un tunel negru pe care îl str?b?teau cu o vitez? ame?itoare, iar la cap?tul tunelului vedeau o lumin? puternic?. Ajun?i în dreptul acestei lumini, constatau c? lumina avea o form? uman? (majoritatea spunând c? era Iisus ?i c? EI era a?ezat pe un tron de unde le vorbea). Al?ii nu percepeau forma distinct? a Fiin?ei de lumin?, dar îi sim?eau prezen?a care iradia o bun?tate cople?itoare. Fiin?a de lumin? li se adresa prin telepatie, având un scurt dialog cu ei despre via?a pe care au tr?it-o, dup? care noilor sosi?i li se prezentau toate scenele vie?ii lor, pornind din copil?rie, pân? în clipa final?, v?zându-?i toate faptele bune sau rele. în continuare, ei erau trimi?i s? viziteze ni?te locuri de o frumuse?e paradisiac?, având gr?dini cu flori, palate de cristal, str?zi de aur înconjurate de parcuri luxuriante. Jur-împrejur vedeau copila?i ?i tineri ferici?i, îmbr?ca?i în haine str?lucitoare, de toate culorile. Pretutindeni se auzeau coruri îngere?ti care prosl?veau la nesfâr?it pe Dumnezeu interpretând cântece nefiresc de frumoase, inexistente pe p?mânt. Cântau chiar ?i florile. Desigur, cei ajun?i aici, nu mai voiau s? se întoarc?, dar Fiin?a de lumin? le spunea c? nu este înc? timpul s? r?mân?, ci vor trebui s? fac? fiecare calea întoars?. Urma din nou tunelul, aspectul locului de unde au plecat, revederea trupului întins, intrarea în trup, trezirea la via??
- În camera de spital, în familie sau... chiar la morg?. Unii v?zuser? ?i altfel de locuri, însp?imânt?toare, pline de fl?c?ri ?i de geam?te, cu fiin?e urâte în jurul fl?c?rilor, dar majoritatea primeau, uneori ?i ni?te informa?ii despre viitorul omenirii. Raymond Moody le nota, le înregistra, le filma declara?iile ?i constata c? majoritatea fenomenelor prezise de ei despre ce se va petrece în viitor se realizau. Moody era în primul rând intrigat de faptul c? to?i povesteau acela?i lucru (în caz de halucina?ii, asemenea coinciden?e r?mân excluse), fazele fiind în general acelea?i pentru to?i, ?i anume: 1. Nedumerirea despre ce se întâmpl? cu pacientul; realizarea final? c? el este mort; 2. Sim??mântul de pace general? ?i dispari?ia oric?ror dureri; 3. Experien?a ie?irii din trup ?i a plutirii peste lumea din jur; 4. Auzul unui clopo?el sau a unei sonerii, apoi experien?a tunelului str?b?tut cu vitez? ?i sosirea într-o lume spiritual? necunoscut?; 5. Vederea Fiin?ei de lumin?, iar uneori a mai multor fiin?e de lumin?, ?i întâlnirea cu rude ?i prieteni care muriser? cu mult înainte; 6. O scurt? prezentare a lumii de dincolo plin? de frumuse?i de nedescris; 7. Revederea scenelor din propria via?? cu toate aspectele ei pl?cute ?i nepl?cute; 8. Sentimentul imens de fericire ce cuprinde pe noii veni?i ?i dorin?a de a nu se mai întoarce; 9. Decizia Fiin?ei de lumin? care porunce?te oaspetelui temporar s? se reîntoarc?; 10. Drumul înapoi prin tunel ?i reintrarea sufletului în trupul p?r?sit care î?i revine treptat la via??.
În continuare, to?i cei care au tr?it aceast? inedit? experien?? simt imperios nevoia s?-?i transforme via?a, tr?ind-o la un nivel moral superior, profund cre?tinesc, neputându-se compara cu via?a debusolat? tr?it? înainte. Raymond Moody, Elisabeth Kubler-Ross ?i al?i cercet?tori ai fenomenului EAM, se îndoiau ei în?i?i înainte c? ar putea exista o alt? via?? dup? moarte, dar studiind mii de cazuri, ei nu numai c? ?i-au schimbat opiniile, dar ?i le-au prezentat în dou? c?r?i devenite ast?zi celebre: Via?? dup? via??, de Raymon Moody ?i Despre moarte ?i felul de a muri, de Elisabeth Kubler-Ross. Ulterior au ap?rut zeci de alte cercet?ri ?i c?r?i similare în toat? lumea.
Interesant ni se pare faptul c? majoritatea autorilor de c?r?i cre?tine au folosit aceste experien?e deosebite ilustrându-?i cu exemplele descrise adev?rul despre via?a etern? pe care ne-o rezerv? nou? Dumnezeu �în lumea cealalt?". Mai recent îns?, aceia?i autori (precum ?i al?ii ca ei) care folosiser? numeroase citate din cele dou? c?r?i, în sprijinul teoriilor c? exist? via?? dup? moarte, au sucit-o brusc sus?inând, nici mai mult, nici mai pu?in, inep?ia c?... Fiin?a de lumin? v?zut? de cei care au tr?it o astfel de experien?? nu ar fi fost altcineva decât... Satana! De ce Diavolul ?i nu Dumnezeu sau Iisus? Pentru motivul principal - spun ei - c? nu i-a cerut celui nou venit s? se mântuiasc? ?i pentru c? niciodat? nu s-a recomandat cine este... Dar mai era oare nevoie s? se recomande, din moment ce persona în cauz? sim?ea totul cu sufletul, nemaifiind nevoie de cuvinte? în plus, to?i cei ce au tr?it experien?a E.A.M. au devenit, f?r? excep?ie, adev?ra?i cre?tini, tr?ind o via?? nou?, poc?indu-se ?i propagând necesitatea mântuirii în Hristos. Dac? ar fi avut de a face cu o alt? fiin?? de lumin? decât Iisus, fire?te c? acest miracol nu s-ar mai fi produs! ?i atunci ce rost mai au asemenea �studii" derutante? R?spunsul este simplu: autorii c?r?ilor de �contra-argumente" vor s? aduc? ?i ei �ceva nou" ?i, în primul rând, s? mai fac? bani!
Din nou, cuget?ri miscelanee:

3287
Dac? ar exista un aparat care s? m?soare cât? dragoste primim noi de la al?ii, am r?mâne consterna?i s? vedem c? dimensiunile sau cantitatea dragostei primite de noi din afar? este totdeauna egal? cu aceea pe care am oferit-o noi altora!

3288
S? l?s?m posterit??ii din mileniul urm?tor cât mai multe ?i mai frumoase virtu?i, astfel încât, urma?ii no?tri, num?rându-le ?i minunându-se de ele, s? nu mai aib? timpul a mai afla ?i viciile genera?iei noastre, iar dac? totu?i le afl?, s? le considere pe toate inferioare fa?? de marile realiz?ri ale genera?iei de acum.

3289
F?r? îndoial?, prin muta?ii genetice, în mileniul urm?tor, vom ob?ine oameni de o esen?? psiho-somatic? superioar? rasei umane de ast?zi, dar m? tem totu?i c? atâtea virtu?i frumos dirijate, atâtea calit??i morale ?i atâta inteligen?? s? nu fie în cele din urm? capabile de a g?si, în viitor, scuzele ?i tertipurile cele mai ingenioase pentru a-?i croi o cale ?i mai bine ascuns? spre viciile cele mai rafinate cu putin??.

3290
Pacea a fost adesea ca ni?te scurte concedii de odihn? ?i de refacere luate de omenire în mijlocul unor perioade de crâncene ?i lungi r?zboaie.

3291
R?bdarea exploat?rii f?r? limite de care un popor d? dovad? este cel?lalt nume al la?it??ii.

3292
Dorul de patrie al românului refugiat în str?in?tate este atât de mare, atât de chinuitor, încât un obiect neînsemnat, adus cu el de acas? - ?i c?ruia acolo nu i-ar fi acordat vreo aten?ie special? - cap?t?, printre str?ini, propor?ii ?i valori impresionante, de talisman sacrosant. Un cântec t?r?g?nat, care în ?ar? poate c? îl plictisea, reauzindu-l pe meleaguri îndep?rtate, îi va aduce lacrimi în ochi, p?rându-i-se una dintre capodoperele cele mai frumoase existente pe p?mânt.

3293
Cump?tarea spiritului o va impune din oficiu ?i pe cea a trupului.

3294
Yoga - echilibru între finit ?i infinit.

3295
Curajul f?r? pruden?? este o lance f?r? t?i? cu care ataci un du?man cu dou? s?bii ascu?ite în mâini; este un impromptu mortal.

3296
Cel mai periculos du?man dintre du?mani poate deveni, în condi?ii speciale ?i nu chiar atât de rare, chiar fostul prieten. El ne ?tie mai bine decât mul?i al?ii toate calit??ile ?i sl?biciunile noastre, cunoscându-ne exact toate p?r?ile vulnerabile pe care le poate ataca cu succes.

3297
A pedepsi binele înseamn? a prolifera ?i înzeci puterile r?ului.

3298
Pedeapsa aplicat? mult timp dup? s?vâr?irea gre?elii face ca, în mintea vinovatului, importan?a gre?elii s? i se par? atenuat?, iar sanc?iunea exagerat?.

3299
Izvorul iluziei se vars? în marea deziluziei.

3300
Filosofia este cump?na de aur a în?elepciunii.

3301
Nimeni nu a reu?it s?-?i transforme inconsisten?a vreunei iluzii în realitate palpabil?.

3302
Zgârci?ii ?i calicii caut? întotdeauna s? se împrieteneasc? cu cei genero?i.

3303
Fa?? de copiii mai mici, în aplicarea pedepsei, trebuie s? se ?in? seama nu numai de gravitatea faptului comis, ci ?i de vârsta copilului. Sanc?iunea va fi, deci, direct propor?ional? cu vârsta ?i nu cu gravitatea gre?elii care va trebui totu?i pedepsit?, dar numai dup? ce o explic?m copilului în detalii. Altminteri, o pedeaps? aplicat? gre?it devine o metod? care bulverseaz? psihicul ?i întreaga conduit? a copilului.

3304
Pedepsele des repetate copiilor de c?tre p?rin?i îi determin? pe copii s? se obi?nuiasc? cu ele ?i ajung s? promoveze în sufletele lor nu binele, ci, înzecit, r?ul, care se va manifesta prin nesupunere, ostenta?ie, negativism, sete de r?zbunare ?i inten?ia nest?pânit? de a reac?iona tot mai necontrolat. Într-un fel, copilul va urm?ri, la rândul lui, s?-i pedepseasc? pe p?rin?i dup? cum îl taie capul. R?zbunarea micului inculpat merge de la fuga de acas? pân? la sinucidere, ?tiind c?, prin aceasta, va cauza cel mai mare r?u p?rin?ilor. Cazurile nu sunt chiar atât de izolate.

3305
Emo?iile intense produc halucina?ii, dar ?i halucina?iile pot da emo?ii patologice care alimenteaz? alte halucina?ii.

3306
Fantezia exagerat? poate fi combustibilul care declan?eaz? halucina?ii.

3307
Sunt creatori ?i critici care, de?i domiciliaz? în zona inesteticului, condamn? fulminant, de pe pozi?ii estetizante, toate p?catele ?inutului spiritual care i-a n?scut ?i din care continu? s?-?i alimenteze pseudotalentul.

3308
Educa?ia este singura cale spre omenie, spre fericire ?i spre adev?r care se cunoa?te pân? în prezent. Toate celelalte drumuri sunt false.

3309
Educa?ia dureaz? de la leag?n pân? la mormânt. Prima parte a ei ?i-o fac al?ii - p?rin?ii, dasc?lii; restul ?i-o faci tu însu?i, printr-o autoeduca?ie autoimpus?.

3310
Educa?ia este mai de grab? o cauz? de stat decât una individual?.

3311
Educa?ia f?cut? la întâmplare nu fere?te tineretul de vulgaritate, necinste, terorism, mizerie ?i desfrâu. O educa?ie real?, peren?, formarea unei puternice personalit??i, este posibil? numai sub ac?iunea celor mai bune experien?e, dobândite prin participarea la munca direct? ?i la fr?mânt?rile vie?ii sociale, întocmai ca într-un reu?it Bildungsroman cu eroi în nest?vilit? ascensiune.

3312
Pentru ca limba balan?ei educa?ionale a copilului s? stea la mijloc, educa?ia familial? ?i cea a ?colii trebuie s? fie egal? ?i f?r? contradic?ii între ele.

3313
Profesorul cu prestigiu devine, f?r? s? vrea, un sculptor str?lucit al sufletelor tinere, l?sându-?i efigia fierbinte a talentului ?i m?iestriei sale pedagogice întip?rit? pentru totdeauna pe fiecare din modelele create de-a lungul anilor.

3314
Pornografia este terorismul moral, impus de cei lipsi?i de orice scrupule în setea lor criminal? pentru câ?tigul murdar. Un asemenea terorism este exercitat cu iresponsabilitate asupra sufletelor tinere, pentru a le înfierbânta imagina?ia ?i pentru a-i face s? cread? c? nu ar exista alt? problem? mai important? în via?? decât aceea a sexualit??ii. ?i astfel pornografia devine un excelent mijloc de abatere a con?tiin?ei celor tineri de la problemele serioase ale vie?ii, ?inându-i departe de cultur?, de munc?, de religie, de griji familiale ?i ab?tându-i chiar de la lupta social-politic?. Este, în fond, o mizerabil? diversiune.

3315
Concursurile sunt de dou? feluri: concursuri la care cei preg?ti?i bine totu?i nu reu?esc ?i... concursuri de împrejur?ri, unde cei nepreg?ti?i reu?esc, ocupându-le locul celorlal?i.

3316
Unii vorbesc întruna despre gloria prezent? ?i viitoare a patriei, nu de dragul patriei pentru care fac atâta parad?, nu pentru c? ar fi mari ?i sinceri patrio?i, cum caut? s? dea pretutindeni impresia, ci numai în speran?a ascuns? c?, tot ag??ându-?i mereu numele de aureola cea glorioas? a ??rii, vor c?p?ta ei în?i?i o aureol? ?i mai str?lucitoare, cu care s? apar? apoi încorona?i pe veci înaintea popoarelor lumii ?i a istoriei nemuritoare. Patriotismul lor de operet? nu este îns? altceva decât setea nebun? de popularitate universal? ?i de putere personal? absolut?.

3317
Multe inten?ii frumoase ?i bune, r?u mânuite, pot aduce cele mai mari prejudicii ?i nenorociri.

3318
Chiar un lucru frumos, adev?rat ?i necesar, dac? este repetat la nesfâr?it, produce nu atât plictiseal?, cât repulsie ?i blocaj intelectual.

3319
Goana necontenit? a omului dup? agoniseal? material?, neîndoios c? obose?te ?i alieneaz? totdeauna spiritul care este silit s?-?i atrofieze str?lucirea, pe m?sur? ce cre?te grija pentru bunurile cucerite.

3320
Cine-i nestatornic în toate nu poate fi constant nici în dragoste.

3321
Dup? ce a trecut marea iubire, cu toat? furtuna ei sentimental?, caracteristic? unor asemenea momente, orice retrospectiv?, orice privire aruncat? în urm? spre fiin?a care a fost iubit?, î?i arat? cu limpezime un om atât de îndep?rtat de perfec?iune, atât de comun ?i plin de defecte, încât amintirea iubirii apuse este dublat? de un sporit sentiment al culpabilit??ii. EI te face s? crezi c?, nu prea demult, sufletul ?i-a fost amor?it ?i incapabil s? aprecieze a?a cum s-ar fi cuvenit adev?ratele valori umane.

3322
Idealul este ceva care po?i s?-l propui, po?i s? te apropii de el, dar nu-1 prea po?i atinge.

3323
Dragostea de animale este acea compensa?ie a sentimentului pe care ai vrea s? i-1 d?ruie?ti poate unui om ce nu a fost înc? întâlnit, preaplinul inimii rev?rsându-se atunci asupra unei fiin?e aflate mai la îndemân? decât un om preferat, dar imposibil de g?sit ?i de transformat într-un prieten intim.

3324
Nevoia de a fi iubit ?i de a iubi d?inuie toat? via?a, precum un foc sacru, alimentat cu o nobil? ?i inepuizabil? combustie.

3325
Lipsa de egalitate - inegalitatea social? - este cauza crizei condi?iei umane, a crizei valorilor ?i a invaziei ira?ionalismului, ducând, acolo unde inegalitatea este promovat? în continuare, la pierderea de substan?? uman?, la rasism militant ?i la reconcert?ri ideologice care bareaz? drumul omenirii c?tre un viitor prosper.

3326
Cred c? adev?rata m?re?ie a vie?ii este îns??i diversitatea impresionant? de forme imprimat? în multitudinea incomensurabil? a tuturor entit??ilor terestre, legate într-o perfect? unitate a lumii vii. Aceast? m?re?ie, privit? printre virtu?ile ?i p?catele omenirii, confer? o str?lucire aparte spectacolului ciudat al vie?ii noastre, care penduleaz? între na?tere ?i stingere, între peren ?i efemer. Omul - cel mai înalt releu implementat în cosmos - este vremelnicul punct luminos care urc? ?i coboar? pe ecranul infinit al spa?iului ?i al timpului cosmic. Universul, în totalitatea lui, f?r? om, f?r? via?? superior organizat?, nu ar putea p?rea decât un haos inanimat, monstruos ?i absurd, neavând nici o valoare, nici o glorie ?i nici un sens util pentru el însu?i. Dar s? nu uit?m c? Universul, prin om, prin creierul lui, are capacitatea de ase gândi cu grandoare pe sine!

3327
Dragostea neîmplinit? transform? omul într-o busol? dereglat? toat? via?a.

3328
Orice calitate exagerat? pare multora un defect.

3329
Tendin?ele metodologice ?i epistemologice structuraliste contemporane, care privesc obiectele ca sistem ori ansambluri de sisteme, de elemente organizate ce ar putea fi ulterior recompuse ?i transformate prin diverse procedee opera?ionale, astfel de tendin?e nu se cuvin a fi folosite la studierea sufletului, pentru c? sufletul omenesc, în lumina ultimelor cercet?ri, este un fel de câmp biologic concentrat ?i indivizibil care nicicum nu poate fi descompus ca trupul în elemente subordonate.

3330
Partidele de ?ah sunt ca amprentele digitale: nici una nu seam?n? cu alta,
din cauz? c? orice mi?care pe e?ichier deschide sute de posibilit??i diverse, din care pu?ini ?tiu s? o aleag? pe cea mai bun?.

3331
Toate bunele inten?ii dac? sunt pornite din capul unui conduc?tor incapabil, se transform? în mari nenorociri atât pentru el cât ?i pentru subordona?ii lui.

3332
Demagogie politic?: s? îmbraci str?lucitoare straie na?ionale peste zdren?e morale.

3333
Dreptatea supravie?uie?te totdeauna numai dac? este înarmat? ?i plin? de Îndr?zneal?.

3334
Nedreptatea merge pretutindeni la bra? cu for?a ?i brutalitatea.

3335
Dreptatea multora este mai puternic? decât dreptatea unui singur om!

3336
Toate lucrurile m?re?e care-?i stau în putin?? s? le faci, nume?te-le datorie.

3337
Curiozitatea ?tiin?ific? se ?ine ca umbra dup? orice lucru sau fenomen necunoscut pân? ce umbra se transform? în lumin?.

3338
A fi curajos înseamn? a uita, în momentele de mare pericol, c? via?a este cel mai important lucru ?i a c?p?ta convingerea ferm? c? actul ce vrei s?-l întreprinzi în acel moment este mai uman ?i mai important decât via?a îns??i.

3339
F?r? bun?tate ?i generozitate uman? toat? civiliza?ia secolului în care tr?im pare pus? sub semnul întreb?rii, deoarece r?utatea egoist? este cancerul moral care roade temelia existen?ei noastre. Am încredere în capacitatea spiritului uman de a se redresa ?i de a-?i impune ca o nou? deviz? a mileniului urm?tor cuvintele: �Prin bun?tate, egalitate ?i întrajutorare - spre binele ?i fericirea universal?! A?a s? ne ajute Dumnezeu!"

3340
Nici un om nu are dreptul a fi identificat cu patria sa, oricât de multe merite ar poseda. Patria este o no?iune atât de sfânt?, atât de intangibil?, încât a identifica o personalitate cu numele ei înseamn? a o profana!

3341
Este mai u?or a cere iertare decât a ierta dar, oricum, gre?elile mici ale semenilor no?tri trebuie iertate ?i ?terse cu buretele, chiar dac? spunem noi c? nu le putem uita atât de u?or. în caz contrar, nici gre?elile noastre m?runte fa?? de al?ii nu au dreptul de a fi iertate.

3342
În fa?a inteligen?ei autentice, viclenia devine o vulpe ce atac? o capcan? care are forma unui cote? atr?g?tor plini cu g?ini care o a?teapt?.

3343
A fi glorios ?i a fi modest înseamn? a-?i mai atrage o mare glorie în plus.

3344
Crima nu poate fi eradicat? numai prin pedeaps?, c?ci de vom executa pe to?i criminalii din lume, crima tot se va na?te în alt? parte ?i criminali tot vor mai ap?rea de unde nu te a?tep?i. Numai educa?ia profund religioas?, f?cut? la cel mai înalt nivel ?i f?r? nici un r?gaz, ne va izb?vi de flagelul crimelor.

3345
Valorificarea mo?tenirii culturale: a cerceta cu interes trecutul ?i lucrurile vechi din trecut ?i a ni le apropia privindu-le prin binoclul prezentului îndreptat spre acest trecut cu toat? dragostea ?i pasiunea, ca ?i când am studia ni?te fapte prezente.

3346
Oamenii versatili, oamenii cu toane, sunt ca drumurile cu meandre ?i cu gropi, care au în plus destule urcu?uri ?i coborâ?uri. Pe ele nu po?i merge nici cu vitez?, nici cu pl?cere. Ocolim fiecare cât putem asemenea drumuri, pentru simplul motiv c? ne plac totdeauna drumurile drept ?i netede.

3347
Poltronii ?i cei stigmatiza?i de josnica la?itate trebuie pu?i totdeauna în situa?ia de a-?i demonstra public caracterul lor detestabil.

3348
Deseori, unei legi a naturii înc? nedescoperite ?i neîn?elese de m?re?ia ?tiin?ei, i se spune, de obicei, �minune".

3349
În domeniul literar-artistic, exagerarea reveleaz? cu mai mult? pregnan?? situa?iile autentice comune decât reproducerea lor real?.

3350
Scrisul este un fel de terapeutic? mirobolant? a con?tiin?ei, prin care scriitorul cheam? la sine cu puteri divinatorii - adev?rul.

3351
A recunoa?te un pericol cu un ceas înaintea celor care refuz? s?-l vad? înseamn? a-l înl?tura pe jum?tate sau total ?i, uneori, înseamn? a te salva primul, împreun? cu cei care te-au crezut, gra?ie acestei clar-viziuni extraordinare.

3352
Omul modest adopt? în mod firesc o conduit? reveren?ioas? cu semenii s?i, nu dintr-un calcul legat de imaginea unor avantaje morale sau materiale, nu prin marivodaj ostentativ, ci pentru c?, practicând spontan o asemenea comportare, el simte o satisfac?ie spiritual?, o rotunjire ?i o în?l?are a piedestalului pe care st? îns??i no?iunea de Om.

3353
Zero, pus înaintea cifrelor ce reprezint? milioane, urmat doar de o virguli??, are puterea de a le anihila valoarea în totalitate. La fel,o gre?eal? capital? ar anihila toate calit??ile unui om ce fusese înainte o mare valoare.

3354
O ciud??enie a matematicii, dar totu?i o realitate, extras? îns? din via?a unor oameni, spune c? un singur zero, oricât de aristocratic ?i de aurit ar fi, este totdeauna egal cu toate zerourile g?unoase din lume.

3355
Când ?tie c? leul este s?tul, antilopa îi trece sfid?toare ?i f?r? fric? prin fa?a botului s?u însângerat.

3356
Cine priveaz? pe om de spiritualitate îl reduce de fapt la treapta inferioar? de animal ignobil ?i obedient.

3357
Încrezu?ii, infatua?ii, arogan?ii sunt, într-un fel, victime ale unei imagini false despre propria lor persoan?, imagini la care au contribuit câteva succese facile ?i întâmpl?toare sau oarecari gra?ii fizice, acordate cu u?urin?? numai în limitele unui cerc restrâns de prieteni intimi, adev?ra?i sau fal?i. Ace?tia, prin comportarea lor insidioas?, au reu?it s? le hipertrofieze impresia despre sine, alterându-le în?elepciunea, spiritul autocritic de discern?mânt ?i înlocuindu-le cu fumurile orgoliului resping?tor ?i dinamitard.

3358
Somnul cu visele se înscriu în permanen?ele dihotomice ale metafizicului, punând în acord con?tientul cu incon?tientul, realul cu oniricul.

3359
Fizica determinist? recurge, prin subterfugii inteligibile, la fizica nedeterminist?, alimentându-se din ea �Ia negru".

3360
Conflictul între genera?ii pare cât se poate de firesc ?i de explicabil. Când ne gândim c? exist? atâtea contradic?ii în îns??i esen?a persoanei noastre, între vârstele noastre anterioare ?i vârsta prezent?, începem oarecum s? în?elegem asemenea conflicte. Cu timpul, constat?m, f?r? pl?cere, desigur, c? se ivesc mai totdeauna conflicte chiar între p?rin?i ?i copiii lor, aceasta din cauz? c? optica interpret?rii evenimentelor ?i a informa?iilor difer? aproape fundamental de la o extrem? la alta, conduita de via?? a b?trânilor nemaifiind, în ansamblul ei, un model ferm pentru cei tineri. Dorin?ele ?i judec??ile extremelor se situeaz? ?i ele, cel mai adesea, la polii opu?i. Din fericire, specificitatea unor astfel de contradic?ii r?mâne totu?i neantagonist?, în ansamblul ei. Timpul ?i îmb?trânirea genera?iei tinere aplaneaz? ?i atenueaz? aspectul lor benign, acordând acestei genera?ii r?gazul s? acumuleze for?e noi spre a confrunta mai târziu opiniile genera?iei ?i mai tinere care o secondeaz? ?i care, cum atinge pragul adolescen?ei, cum declar? �r?zboi" genera?iei mijlocii. Jocul a continuat ?i va continua a?a de când lumea.

3361
Natura creeaz? pe om, iar omul re-creeaz? natura.

3362
Majoritatea operelor mari s-au n?scut din durere ?i mai pu?in din bucurie. Chiar ?i o oper? ca �Oda bucuriei" lui Schiller, tot din durere s-a n?scut.

3363
A trebuit s? fac eforturi mari ca s? nu pot gândi spre a-mi ?ine gândurile într-adev?r captive. Dar... �difficile est maximam non seri bere!"

3364
Reflexiunea scris? este produsul finit al unor efervescen?e psihice intrinseci care au rezonan?e majore în con?tiin?a autorului. Acesta se vede aproape obligat s?-?i consemneze ecourile con?tiin?ei izvorâte din cunoa?tere,
bucurie ?i durere.

3365
Minciuna ?i f???rnicia recurg cel mai adesea la dialectic?.

3366
Eminescu este for?a naturii dezl?n?uite în ra?iunea uman? din spa?iul mioritic.

3367
De câte ori implant?m s?geata gândirii în sfera infinit? a universului, tot de atâtea ori ea se avânt? profund în inima lui, dar de fiecare dat? se deformeaz? sau se frânge atunci când vrem s? o recuper?m spre a c?p?ta informa?ii fidele asupra drumului parcurs.

3368
Cei de fa?? sunt totdeauna mai l?uda?i decât cei absen?i.

3369
Unii ajung spre piscul adev?rului în zbor, al?ii escaladând cu greu stâncile.

3370
Batjocura este mai înjositoare ?i mai rea decât moartea.

Maxime scrise direct în limbi str?ine

A. În latin?:

3371
Iniqua fortuna! (Noroc nedrept!)

3372
Vixit post mortem. (A tr?i dup? moarte.)

3373
Egestās aterrāt, necessitās levāt. (S?r?cia doboar?, nevoia ridic?.)

3374
Ingenia pretio non emo. (Nu-mi cump?r în?elepciunea cu bani.)

3375
Clam odi, clam amo! Is sum ego... (Pe ascuns iubesc, pe ascuns ur?sc. Acesta sunt eu...) 1957.

3376
Hei misero mihi! Petra ama vi! (Vai mie nenorocitul! O piatr? am iubit!) 1957.

3377
Ecce virgo pulchrâ facie! S?ne, non aequo animo hodie ero... (Uite o fat? cu fa?? frumoas?! Desigur, ast?zi nu voi fi cu inima lini?tit?...) 1957.

3378
Sacra fames celebritâtes!(Sfânta foame de celebritate!)

3379
In vino felicit?, post mâlumque. (În vin este fericirea ?i apoi nenorocirea.) 1957.

B. În limba greaca:

3380
Tέχη άυήρ! (Arta este o avere.)

C. În limba franceza:

3381
La beauté est mère d'amour. (Frumuse?ea este mama iubirii). Scris? în 1954, la 18 ani.

3382
A l'oeuvre on connaît l'artisan et dans le champ le paysan. (Valoarea lucr?torului se vede dup? lucrul s?u, iar a ??ranului dup? cum lucreaz?
câmpul.)

3383
On ne meurt qu 'une fois, mais la vie est une, mort lente. (Nu se moare decât o dat?, dar via?a este o moarte lent?.)

3384
La beaute de femme est tout passe, mais... le soir vien leproteger. (Frumuse?ea femii trece repede, dar seara vine ca s? le-o protejeze.)

3385
De bons vin jamais bons gens! (Vinurile bune nu produc niciodat?
oameni buni!)

3386
Une sabre a deux tranchants, mais une seul petitpoint. (O sabie are dou? t?i?uri, dar un singur vârf ascu?it.)

D. În limba italian?:

3387
Cuando dico Italia,sembra che dico Romania! (Când spun Italia, parc? spun România!)

3388
Nelpaese dove ilre e amorezato, la sua amanta e regina che comanda! (în ?ara unde regele este amorezat, amanta lui este o regina care comand?.)

3389
IImaterialismo prova zappare le fosseproprio in cielo, per interrare iiDio. (Materialismul încearc? s? sape gropi chiar ?i în cer pentru a-L îngropa pe Dumnezeu.)

3390
La saviezza si nasce disbaglio epassione. (în?elepciunea se na?te din gre?eal? ?i pasiune.)

3391
IgenitoridiAmoreson'Speranza eDolore. (P?rin?ii Iubirii sunt Speran?a ?i Durerea).

3392
Sempre un ragazzo epiu sentimentale come una figlia. (Todeauna un b?iat este mai sentimental decât o fat?.)

3393
Potrai conquistare la bella donna adoperando davanti a lei una granda indifferenza affettata. (Po?i cuceri o femeie frumoas? întrebui?ând în fa?a ei o mare indiferen?? pref?cut?.)

3394
Ilpuro amore e una picola parte di anima di Iddio. (Iubirea pur? este o mic? parte din sufletul lui Dumnezeu.)

3395
El amor: ilasllamas de su alma! (Iubirea - fl?c?ri ale sufletului!)

3396
Esposible que la nuestra religion ser cubierta por un momento de la sombra de materialismo, como la luna el sol en tiempo de una eclipsa, pero no debe olvidar que las eclipsas se van como todas las eclipsas. (Este cu putin?? ca religia noastr? s? fie acoperit? momentan cu norii materialismului, precum acoper? luna discul solar în timpul eclipselor, dar nu trebuie uitat c? eclipsele dispar ca toate eclipsele.)

3397
Quando los dineros son doblados.y los duelos mismos son doblados. (Când banii se dubleaz?, grijele însele se dubleaz?.)

3398
Desde �ojopor ojo"hasta �alma cerca de alma �. (De la deviza �ochi pentru ochi" la deviza �suflet pentru suflet".)

3399
Elhombre es la sombra de Dios. (Omul este umbra lui Dumnezeu.)
E In limba portughez?:

3400
Amor de um, amor de Deus-, amor de dois o diabo o fez. (Iubirea pentru unul este ca ?i pentru Dumnezeu; când iube?ti pe doi, î?i vâr? dracul coada.)

3401 N?o ha disputaspor muitopao. (Nu exist? ceart? unde este pâine mult?.)

3402
No mesclarte onde dois amantes se ralha. (Nu te b?ga unde doi îndr?gosti?i se ceart?.)

3403
Es mais facil amar que se esposar. (în limba spaniol? ?i în limba portughez? maxima aceasta se scrie aproximativ la fel: E mai u?or s? iube?ti decât s? te c?s?tore?ti.)

3404
Looks breedIove, but the mouth breaks it. (Ochii nasc dragostea, dar gura o stric?.)

3405
The death crowns aii!(Moartea încoroneaz? totul!)

3406
To be as steady as a little-girls love... (A fi statornic ca dragostea pu?toaicelor.)

3407
The first, butnot the best!(Primul, dar nu cel mai bun!)

3408
The deep waters reflectedthe deepsky. (Apele adânci reflect? cerul adânc!)
H. In limba suedez?:

3409
Nu jaglâserhelst m?nniskar. (Acum citesc cu mai mult? pl?cere oamenii.)

3410
Kunskapsprovningen skeriform avmuntliga eller skriftliga prov, k?rleksprovningen skeriform v?rm hag. (Verificarea cuno?tin?elor se face prin examene orale, verificarea iubirii prin c?ldura inimii.)
Alte maxime miscelanee:

3411
Faima ?i lucrurile alese sunt greu de dobândit.

3412
Chiar dac? am presupune c? �laserul� gândirii noastre ar ajunge aproape de cap?tul universului - dac? universul ar avea un cap?t - aceast? raz? tot nu s-ar mai reflecta vreodat? spre noi a?a cum am sperat atunci când am trimis-o, iar dac? s-ar întoarce, ar veni înc?rcat? cu atâtea informa?ii încât ne-am restructura radical concep?iile despre univers.

3413
Înainte de a-?i ataca un du?man, trebuie s? încerci a-i distruge în totalitate rela?iile ?i interesele lui majore. Este o tactic? a victoriei sigure.

3414
De câte ori accep?i de fric? o opinie cu care nu e?ti de acord, tot de atâtea ori î?i anulezi propria personalitate.

3415
Un adev?r ?optit timid de la o ureche la alta se deformeaz? ?i sfâr?e?te adesea a deveni minciun?.

3416
Pl?cerile hr?nite de iluzii curând devin dureri r?s?rite din adev?r.

3417
Iubirea care zdrobe?te în loc s? înal?e ?i s? înduio?eze, moare curând sau se transform? în ur?.

3418
De la admira?ia sincer? ?i spontan? la iubirea adev?rat? nu este decât un pas.

3419
Cu în?elepciunea adunat? la tinere?e ne lumin?m cotloanele întunecate ale b?trâne?ii.

3420
Este de mirare cum inima tinerilor poate p?stra în ea focul clocotitor al iubirii, foc care dac? ar arde cumva în creieri i-ar transforma într-o clip? în scrum!

3421
Când nu mai po?i în?elege lumea ?i universul decât privind realitatea prin fereastra unui singur chip frumos, înseamn? c? într-adev?r te afli sub imperativele unei înrobitoare pasiuni.

3422
A-?i sim?i sufletul t?u pulsând în trupul fiin?ei iubite, iar sufletul acesteia materializat în trupul t?u - cam acestea ar fi limitele superioare ale perfec?iunii iubirii. O mare iubire nu este, la urma urmei, decât o miraculoas? osmoz?, o total? transfuzie de suflete.

3423
William Shakespeare nu a cunoscut probabil legenda doctorului Faust, nici pe aceea a lui Don Juan c?ci, altminteri, suntem siguri c? le-ar fi valorificat pe amândou?, într-un fel specific viziunii sale, topindu-i ?i amalgamându-i pe ace?ti eroi ciuda?i în creuzetul geniului s?u incomparabil, pentru a crea o puternic? dram? sau o spumoas? comedie care s? fi devenit pân? ast?zi un simbol de neegalat al tinere?ii f?r? b?trâne?e ?i f?r?... frâuri erotice.

3424
Pe unii s?rutul unei fete frumoase îi determin? s? iubeasc? nu numai pe toat? lumea din jur, dar chiar ?i pe du?manii lor cei mai nesuferi?i.

3425
Ispita noului este mare, dar mai mare poate fi regretul dup? vechiul nepre?uit cum se cuvine.

3426
�E?ti cea mai frumoas? numai din cauz? c? imagina?ia mea întrece frumuse?ea ta!�

3427
Va r?mâne ve?nic o mare art? aceea de a putea strânge sufletele multor oameni într-o singur? carte, iar sufletul t?u, îndr?gostit de to?i oamenii, s?-l împ?r?i în mai multe c?r?i!

3428
Sufletele lipsite de iubire sunt ca ni?te pe?teri reci ?i întunecoase, unde toate gândurile au ecourile sinistre ale stalactitelor pr?bu?ite în avenele adânci ale golurilor suflete?ti.

3429
Deontologia: etica datoriei universale ?i regulile de cosmetic? ale obliga?iilor noastre morale.

3430
Rareori poate fi o calitate uman? mai nobil? ?i mai de pre? decât Bun?tatea spontan? ?i necalculat? izvorât? din Inteligen?? înn?scut?.

3431
Mun?ii Carpa?i sunt parc? durerile ?i suferin?ele poporului român pietrificate, iar sutele de râuri de la noi lacrimile str?vechi ale mo?ilor ?i str?mo?ilor no?tri izvorând de sub aceste monumente uria?e ale durerilor neamului nostru încercat.

3432
Totdeauna suferin?a mut? impresioneaz? mai mult decât cea zgomotoas?.

3433
Dispre?ul cuiva se suport? mai greu decât ura acelei persoane.

3434
Orice lucru f?cut cu entuziasm ?i propulsat de pricepere duce la izbând?
sigur?.

3435
Din mormântul eroilor izvor??te ca o ap? ve?nic vie gloria urma?ilor ?i a ??rii întregi.

3436
Frumuse?ea este natura ajuns? la stadiul des?vâr?irii concentrate într-o fiin?? uman?.

3437
Geniul politic are ca unic limbaj subtilit??ile diploma?iei adaptate oric?rei situa?ii.

3438
Geniul are ?i el o umbr? care nu-1 p?r?se?te niciodat?, dar o umbr? luminoas?: celebritatea.

3439
Gloria lipsit? de virtu?i se nume?te faim? proast?.

3440
Dac? ei nu ne atac?, în acei pe care îi urâm nu trebuie s? tragem niciodat? cu pu?ca.

3441
Niciodat? nu po?i face acte inteligente atunci când e?ti aprins de mânie.

3442
Laudele ?i admira?ia unui ignorant trebuie s? ne produc? mai de grab? jen?
decât încântare.

3443
Iluzia poate fi realitatea privit? prin apa tulbure a ignoran?ei.

3444
Nu este bun? o imagina?ie fantezist? în mijlocul unei lumi atât de material?
?i atât de pragmatic?.

3445
Indignarea fa?? din nedrept??ile din jurul nostru este mai de grab? un act de la?itate ?i de neputin?? decât o virtute, dac? se limiteaz? numai la un protest în?bu?it în sufletul nostru.

3446
Fii indulgent cu gre?elile mici ale altora, a?a cum al?ii au fost indulgen?i cu gre?elile tale majore.

3447
Dragostea fals? este o arm? perfid? fabricat? în infern.

3448
Ingratitudinea este asem?n?toare crimei, mai ales dac? nu este înso?it? nici m?car de remu?care.

3449
Naivitatea st? adesea bine tuturor copiilor. Dac? persist? odat? cu trecerea timpului, ea devine alarmant?, pentru c? se întinde de la inim? la spirit, compromi?ând întreaga fiin??.

3450
Nu v? a?tepta?i niciodat? s? vede?i izbucnind o iubire sincer? în sufletele acelor fiin?e care au con?tiin?a c? sunt admirate de toat? lumea pentru cine ?tie ce calit??i reale sau imaginare. Ele v? vor accepta cel mult din nevoia unei admira?ii în plus, c?reia, în cel mai bun caz, nu v? pot r?spunde decât cu aceea?i superioar? amabilitate, izvorât? din con?tiin?a morbid? a unei singularit??i de neînlocuit. Evita?i asemenea persoane infatuate ?i l?sa?i-le pl?cerea ca a doua parte a vie?ii lor s? le conving? de felul cum singularitatea, de care sunt convinse, se transform? cu certitudine într-o singur?tate atroce, când to?i le vor ocoli cu repulsie, l?sându-le cu amintirile unor glorii facile ?i cu refrenul plâng?cios al �lipsei de noroc�, pe care îl vor repeta ca ni?te jalnice litanii pe c?r?rile vie?ii.

3451
S? retract?m totdeauna numai minciunile, niciodat? adev?rul!

3452
Prin limbile omene?ti universul cel infinit, dar surd ?i mut, a înv??at s? vorbeasc? despre acest infinit.

3453
Cine ?tie s? iubeasc? cu adev?rat va ?ti desigur s? ?i urasc? pe drept.

3454
Meritul mare al altora ne arat? cât de mic este meritul nostru.

3455
Moda este o femeie frumoas?, elegant? ?i plin? de toane care cu orice s-ar îmbr?ca tot i se va p?rea c? trebuie, peste pu?in timp, s? se schimbe ?i s? se reînnoiasc?, din teama c? nu va pl?cea ei îns??i sau restului lumii.

3456
Cel care vrea s? uneasc? dou? spirite delicate trebuie s? fie ca un cui de dimensiuni potrivite cu care s? unim dou? scânduri sub?iri ?i foarte sensibile: dac? cuiul este prea gros ?i loviturile prea puternice, ambele piese se crap?, iar ac?iunea este ratat?.

3457
Orgoliul nostru se manifest? în dou? direc?ii: în interiorul fiec?ruia, spre a ne consolida p?rerile bune despre noi, ?i în afara noastr?, spre a înt?ri p?rerile bune ale altora despre valoarea noastr? ?i spre a-i determina s? ne respecte.

3458
Talentul seam?n? cu fotografia în culori a unui frumos r?s?rit de soare. Geniul cu r?s?ritul soarelui însu?i.

3459
Poe?ii sunt ca florile multicolore pe o paji?te înverzit? care, f?r? flori, ar p?rea de un verde monoton.

3460
Polite?ea este totdeauna frumuse?ea spiritului în ac?iune.

3461
Prejudec??ile pot fi definite ca ni?te convingeri false izvorâte fie din nepricepere, fie din ra?iuni limitate la propriile interese.

3462
A înl?tura un defect al unui prieten, f?r? ca el s? simt? aceast? interven?ie ce o faci cu delicate?e, înseamn? a ridica prietenia la rangul cel mai înalt.

3463
Cine calc? rar pe c?rarea care duce spre fiin?a iubit? va avea surpriza s? g?seasc? tot mai multe urme str?ine pe aceast? potec? pre?ioas?.

3464
Când blânde?ea ?i generozitatea pun întreb?ri, iubirea adev?rat? le r?spunde întotdeauna.

3465
Ceea ce este sublim în prietenie poate fi insuficient în iubire.

3466
Cine cucere?te femeile f?r? lupt? le pierde f?r? glorie.

3467
Sunt oameni care caut? dinadins primejdiile m?runte, cu pasiunea de recorduri sportive, pentru ca, înfrângându-le, s? se verifice pe ei în?i?i dac? ar putea aborda ulterior alte primejdii mai mari.

3468
Exist? profunzimi dedesubtul nostru ?i altele deasupra noastr?. Oamenii sunt aprecia?i dup? direc?ia în care le caut?.

3469
Iubirea nu trebuie fondat? pe jur?minte sau pe promisiuni, ci numai pe... iubire ?i pe nimic altceva.

3470
Dac? prostia nu are ca tinichea obligatorie legat? de coad? ?i infatuarea, trebuie s? b?nuim c? ea nu a atins înc? stadiul de des?vâr?ire pentru a se afi?a în modul cel mai spectaculos în public.

3471
Natura gre?e?te uneori, dar cel mai grav atunci când confer? gra?ii fizice unor caractere detestabile ?i atunci când distribuie norocul celor care niciodat? nu I-au meritat.

3472
Pentru a distruge for?a r?ului trebuie folosit orice mijloc, începând cu diploma?ia ?i terminând cu for?a loviturilor fulger?toare.

3473
Între ru?inos ?i ridicol prefer?m ridicolul, pentru c? ridicolul îl mai putem repara, pe când ru?inea aproape niciodat?.

3474
Scriitorul împlete?te ideile în evenimente; filosoful opereaz? cu esen?a ideilor. Iat? diferen?a dintre scriitor ?i filosof! Fericit este îns? cazul când scriitorul poate fi ?i filosof în acela?i timp.

3475
Cel inteligent ?i modest are o valoare înzecit mai mare decât cel inteligent ?i infatuat, pentru c? primul este mai aproape de sentimentalismul celor mul?i care-i adopt? cu entuziasm comportamentul, pe când al doilea este unanim repudiat de opinia public?, chiar dac? altminteri este un om de valoare.

3476
Unii oameni î?i fac atâta reclam? în jurul personalit??ii lor pe care ?i-o pre?uiesc atât de mult, încât te întrebi dac? nu cumva sunt poate nebuni sau dac? nu ?in cu tot dinadinsul s?-?i bat? în mod public joc de ei în?i?i.

3477
Controlul na?terilor, dreptul de a te na?te sau nu, dreptul la avort al femeilor sau interdic?ia de a-l practica sunt printre problemele cele mai arz?toare ale sfâr?itului de secol, împ?r?ind lumea în dou? tabere - proabor?ioni?tii ?i antiabor?ioni?tii - fiecare parte venind cu argumente pro ?i contra. Asemenea dezbateri demografice dovedesc c?, dintr-o chestiune individual? sau strict familial?, dat fiind explozia popula?iei mondiale, dreptul de a te na?te sau de a nu te na?te a devenit o problem? care intereseaz? întreaga Terr?. Cine are îns? dreptate? întrebarea ar p?rea desigur foarte delicat?, dar din momentul în care florile au dreptul s? se r?spândeasc? pretutindeni, insectele, p?s?rile ?i animalele de a se înmul?i la infinit, de ce specia uman? s? fie tratat? cu drepturi mai pu?ine decât florile, insectele, p?s?rile ?i animalele, care, toate, se ?tie c? nu sunt superioare omului?

3478
Mul?i ignor? ceea ce ar trebui în primul rând s? ?tie ?i ?tiu destul de am?nun?it ceea ce ar trebui s? ignore.

3479
O inim? îngrijorat? de tat? nu poate s? difere cu nimic de cea mai duioas? inim? de mam?.
Cei mai mul?i oameni sunt exper?i în pierderea timpului propriu, furând dup? acelea?i re?ete ?i din timpul pre?ios al altora.

3481
Cine nu ?tie s? lupte cu el însu?i nu pare n?scut pentru glorie.

3482
Dup? victorie nu se dau nici explica?ii ?i nici scuze nu se mai cer.

3483
Unii tr?iesc f?r? s? existe, al?ii exist? f?r? s? tr?iasc?.

3484
Nu o dat? victoriile sunt mai mari decât cei care le ob?in. A?a se face c? ace?tia sfâr?esc prin a fi strivi?i de propriile lor victorii.

3485
Pedeapsa meritat? aplicat? de cel blând se suport? ceva mai u?or.

3486
Exist? un metal care nu se teme de loviturile ciocanului: mercurul, argintul viu. Dac? prima lovitur? îl risipe?te, cealalt? îl une?te iar??i ?i îi accentueaz? str?lucirea. Ca acest metal lichid sunt ?i unii oameni.

3487
Inima fiin?ei îndr?gostite este o busol? care se întoarce totdeauna dup? magnetul inimii iubite.

3488
Orice conflict politic este un nod gordian care a?teapt? o sabie curajoas?
s?-l taie.

3489
Sunt drumuri drepte care duc drept la pr?pastie ?i drumuri cu meandre care o ocolesc.

3490
Mul?i au crezut c? fiin?ele corupte au gra?iile lor ?i, adesea, chiar din acest motiv, ?i-au încurcat via?a cu ele. Dar nu dup? mult timp au observat c? adev?rata gra?ie nu o are decât puritatea.

3491
Când vrei s? fii cu adev?rat altruist, nu trebuie s?-?i comanzi: �Inten?ionez s? fac o fapt? bun? pentru altul, un gest plin de dezinteresare". Adev?ratul altruist nici nu ?tie c? este astfel, f?când zilnic zeci de acte de devotament anonim, mai mari sau mai mici, dintr-o deprindere format? într-o via??. Astfel, binele d?ruit altora pare un reflex spontan, firesc ca ?i respira?ia, nicidecum un act dinainte calculat.

3492
Este aproape o crim? s? treci încruntat pe lâng? un copila? care-?i zâmbe?te cu blânde?e ?i inocen??.

3493
Omul inteligent ?i r?u este ca un fruct de soi, îns? necopt ?i acru-amar. Bun?tatea este pentru om ceea ce dulcea?a ?i aroma este pentru un fruct.

3494
Pe când eram copil, îmi amintesc c? aveam o vac? de soi pe care o p??team ?i care d?dea lapte mult ?i foarte gustos, dar avea un obicei prost: când sim?ea c? ci?tarul este plin, d?dea dintr-o dat? cu piciorul ?i-mi v?rsa tot laptele. De acest lucru îmi amintesc ori de câte ori v?d atâ?ia oameni valoro?i care-?i risipesc munca lor printr-un singur gest nes?buit.

3495
Nimic str?in nu se mai poate contura peste o con?tiin?? deja puternic conturat? ?i definitiv format?. Acest precept este îndeosebi valabil pentru oamenii care au o adev?rat? con?tiin?? politic?.

3496
Se pare c? speran?a este singura for?? interioar? care poate întinde via?a ca pe un elastic, ad?ugându-i cu d?rnicie zile, s?pt?mâni, luni sau ani, dup? cum speran?a este mai mare sau mai mic?.

3497
Tocmai pentru motivul c? nu ?i-a mai r?mas nici o speran?? în via?? - tocmai de aceea! - trebuie s? fii mai curajos ca oricând ?i s? lup?i deschis, dac? - ?i a?a - tot crezi c? nu mai ai nici m?car ce pierde!

3498
Dimensiunile speran?ei le dep??esc totdeauna pe cele ale vie?ii.

3499
Dintr-o inim? rece nu te a?tepta s? ias? vreodat? cuvinte calde.

3500
Inima avarului se afl? în mijlocul sacului cu bani.

350 i In dragoste nu po?i s? cuno?ti dinainte totul. Mai trebuie l?sat ceva Ioc ?i fanteziei ca, prin ceea ce completeaz? ea, s? purifice ?i s? înfrumuse?eze adev?rul.

3502
Mul?i au mai mult? ambi?ie decât voca?ie sau talent ?i, de obicei, ace?tia reu?esc s? se afirme într-un fel. Dar se afirm? ca ni?te nume mai mult sau mai pu?in cunoscute, niciodat? ca talente deosebite.

3503
Geniul este o formidabil? explozie a unui foarte mare talent, ceva comparabil cu explozia unei stele super-nova care, bineîn?eles, va fi vizibil? în toat? galaxia.

3504
Ipote?ti - un sat micu? din nordul Moldovei care ?i-a trimis razele-i de Luceaf?r în toat? lumea ?i care a decis ca literatura român? s? fie m?rea??.

3505
Excesul de sinceritate trebuie considerat mai degrab? un defect decât o calitate deosebit?.

3506
Când ne iert?m singuri p?catele, avem toate ?ansele s? le dubl?m în cel mai scurt timp.

3507
La?ul este la?, dar are oricând curajul s? devin? ?i un des?vâr?it tr?d?tor.

3508
Gelosul love?te cu u?urin??, iar atunci când turbeaz? de gelozie, nu-i vine greu s? treac? la crim?. Cam a?a ?tiu gelo?ii s? iubeasc?.

3509
Ne place mai mult s? facem daruri celor dragi decât s? primim daruri de la ei.

3510
Sentimentele, marile sentimente, nu încap în cuvânt, dup? cum poienile de smaragd, cu miile de flori ale lor, emanând parfumuri suave, nu încap niciodat? în pe?teri, oricât de mari ?i de frumoase ar fi acestea.

3511
Sentimentele bune sem?nate în inim? înfloresc totdeauna pe buze.

3512
Surâsul este o punte de aur care leag? sufletele omene?ti.

3513
Arat?-mi cum râzi ?i despre ce râzi, ca s?-?i spun cine e?ti.

3514
Când suntem ferici?i, meritul cel mai mare îl are cel ce ne aduce fericirea.

3515
Prima dintre toate fericirile din lume este fericirea dragostei împlinite.

3516
Cu cât fericirea ne înal?? mai sus, cu atât sunt mai mari riscurile unei pr?bu?iri mai nea?teptate.

3517
Pentru c? nu cunoa?tem nefericirile altora, spunem uneori cu toat? convingerea: �Eu am fost cel mai nefericit!" Dar este un mare neadev?r, despre care pu?ini realiz?m ce teribil? nedreptate le facem altora în acele clipe - c?ci, dac? le-am vedea suferin?ele imense, incomparabil mai mari decât ale noastre, poate c? le-am cere imediat iertare. S? nu fim chiar atât de nedrep?i!

3518
Mâhnirea este un nor negru ?i ap?s?tor care nu dispare pân? ce nu se transform? în întregime într-o ploaie amar? de lacrimi.

3519
Planeta noastr? este un mecanism atât de complex, încât niciodat? un popor nu ar putea lipsi din acest ansamblu viu, a?a cum, din acelea?i motive, un imens angrenaj nu ar putea func?iona niciodat? f?r? un minuscul ?urubel.

3520
Al treilea r?zboi mondial ar fi mormântul întregii omeniri pe care, dup? opiniile multora, ni-l s?p?m deja de pe acum, f?r? s? mai poat? exista cineva care s? ni-l astupe peste trupurile noastre arse.

3521
Pacea este Iubirea mondial? încoronat? ca regin?. R?zboiul - detronarea p?cii ?i întronarea Urii universale în locul ei.

3522
Lumea ar putea disp?rea în fel ?i chip: în conflicte nucleare, în situa?ia când Terra, atins? de meteori?i uria?i ori de capete de comete, s-ar transforma într-o planet? de ghea??, sau prin repetarea �fenomenului Atlantida", prin apari?ia unor microbi necunoscu?i sau viru?i uciga?i ?i fulger?tori capabili s? provoace molime îngrozitoare cu extinderi rapide în mas? etc., etc. Dar s? fim lini?ti?i: exist? un Dumnezeu care vegheaz? asupra noastr?!

3523
Cine munce?te f?r? s? gândeasc? va munci de dou? sau de mai multe ori mai mult.

3524
Idealul - un miraj ce cre?te cu atât mai mult cu cât se îndep?rteaz? de tine.

3525
Cine nu crede în nimic nu va fi capabil de nimic.

3526
Viciul, ignoran?a ?i r?utatea alearg? îndat? spre orice gol din mintea omului c?utând s?-l umple cu întunecimea lor.

3527
Arta este al doilea univers al omului.

3528
Arta nu trebuie s? contrazic? natura, ci s? o completeze înfrumuse?ând-o.

3529
Grotescul este sublimul exagerat.

3530
Frumuse?ea f?r? bun?tate va fi perceput? ca o floare frumoas? f?r? nici un miros ori chiar mai r?u: ca o floare frumoas? cu miros pestilen?ial.

3531
Cuvântul bine plasat în scrieri importante este capabil s? aib? în el puterea unei dinamite.

3532
Iubirea vrea infinituri indefinite ?i finituri insa?iabile.

3533
Poezia este gândirea îmbr?cat? în hainele ei s?rb?tore?ti cele mai frumoase ?i mai elegante cu putin??.

3534
Stilul nu este atât omul cât efortul de a dep??i umanul cotidian.

3535
Frumosul are o singur? tr?s?tur? de baz?: este irezistibil.

3536
Cartea a devenit pentru fiecare cea de a doua mam?.

3537
Instinctele omului inteligent sunt sublimate totdeauna în ideal.

3538
Tinerii se îndr?gostesc înainte de a afla cu adev?rat ce este dragostea ?i desigur c? nu-?i fac complexe din acest lucru chiar dac? sunt mai mult sau mai pu?in ferici?i. între timp, poe?ii ?i filosofii îi caut? iubirii, de sute de ani, defini?iile cele mai adecvate ?i mai savante, iar atunci când cred c? le-au g?sit au pierdut deja capacitatea de a mai întâlni ceea ce se str?duiau s?
defineasc?.

3539
Orice om dore?te s? ?tie secretele multora, dar nici unul nu vrea s? i se cunoasc? secretele lui.

3540
Femeile frumoase nu pot fi ignorate niciodat? de cohorte mari de b?rba?i de toate felurile ?i tocmai de aceea ele doresc s? fie adulate cel mai mult de b?rbatul de care ele sunt îndr?gostite, c?ci nu exist? pentru o femeie îndr?gostit? o pl?cere mai mare decât aceea de a se mândri cu calit??ile iubitului ei.

3541
Când un b?rbat frumos îi face curte unei fete, aceasta nu trebuie s? se gr?beasc? s?-?i cumpere rochie de nunt?.

3542
Înainte de a face eforturi ca s? devenim supraoameni, s? încerc?m mai bine a deveni oameni, cu adev?rat.

3543
Iubirea este cel mai mare, cel mai inviolabil ?i cel mai nest?vilit drept al vie?ii!

3544
Cine iube?te va crede c? are totdeauna dreptate, iar aceast? încredere merge pân? la un fel de convingere înc?p??ânat?.

3545
Iubirea este o boal? care se vindec? tot prin iubire.

3546
Dragostea face ca gre?elile fiin?ei iubite s? par? totdeauna de neluat în seam?.

3547
Tiranii au mania de a sili prin vorbe s?-i conving? pe cei mul?i c?-s ferici?i, mai ales atunci când ace?tia simt contrariul.

3548
Lini?tea în sânul naturii este una din marile bucurii ale vie?ii. A-i lua cuiva acest drept este o impietate.

3549
Nimeni nu poart? bijuterii din aur pur, pentru c? sunt prea moi ?i s-ar îndoi prea repede. Aurul pur este doar un etalon; în realitate, din punct de vedere tehnic ?i practic, el ar fi cu totul nefolositor dac? nu s-ar alia cu un metal nepre?ios care s?-i aduc? duritate ?i rezisten?? la orice lovitur?. La fel ar p??i oamenii foarte buni dac? nu ar fi ap?ra?i ?i dubla?i de prietenii lor ceva mai duri.

3550
Este de preferat s? ne îmbr?c?m cu hainele zdren??roase ale adev?rului decât s? facem parada modei cu costumul de o elegan?? impecabil?
a minciunii.

3551
Vitejia f?r? iscusin?? poate fi o spectaculoas? sinucidere.

3552
Un om foarte cult ?i foarte cump?tat ?tie totdeauna s? stabileasc? limitele necesarului în toate aspectele vie?ii.

3553
Mai multe cuvinte ne trebuie pentru a descrie t?cerea ?i lini?tea decât pentru descrierea zgomotului ?i a g?l?giei.

3554
Totdeauna virtu?ile s-au luat la har?? cu viciile din sufletele oamenilor, dar rareori s-a întâmplat ca viciile s? nu înving? la scoruri categorice.

3555
In balan?a caracterelor omului de mare valoare chiar viciile, cu cât apas? mai jos, cu atât ele fac ca virtu?ile s? i se înal?e mai sus.

3556
Pe?tele prins în undi?? d? vina pe râm?.

3557
?oimii trec ca s?geata prin pânzele de p?ianjeni întinse cu abilitate printre crengile copacilor unde nu au putut fi rupte niciodat? de mu?tele prinse în plasa lor.

3558
Secretul marilor reu?ite: de la cunoa?tere la ac?iune!

3559
Acolo unde dec?derea economic? poart? masca progresului, acolo este vorba de grave acte de corup?ie, de grave pr?bu?iri morale ?i politice.

3560
Nici un alt sentiment nu are puterea de a transforma îndoiala în certitudine ca gelozia.

3561
Cine a descoperit gre?eala a descoperit ?i jum?tate din remediu.

3562
Când instinctul se lupt? cu inteligen?a, nu o dat? se întâmpl? ca s?-?i rezolve conflictul fuzionând într-un produs nou: inteligen?a-instinct.

3563
Inteligen?a unora este ca un far cu faza mic?, a altora ca un far cu faza mare care, cu b?taia lui lung?, lumineaz? jur-împrejur z?rile necunoscute ?i îndep?rtate.

3564
Mul?i oameni de seam?, despre care, în timpul vie?ii, se spunea c? sunt doar ni?te simpli oameni talenta?i, dup? moartea lor s-a constatat c? în realitate erau str?lucite genii.

3565
Gândul este lumina existen?ei noastre care lucreaz? mai ales atunci când medit?m pe întuneric.

3566
?tiin?a este elicea sufletului, iar arta aripile lui.

3567
Omul înv??at ?tie în mod am?nun?it cum se face un lucru greu de înf?ptuit, dar nu-l poate face, pe când în?eleptul, dup? ce I-a realizat cu u?urin??, spune c? nu g?se?te toate cuvintele s?-?i explice cum l-a f?cut. Aceasta ar fi principala diferen?? dintre un în?elept ?i un înv??at.

3568
C?r?ile sunt c?r?mizile cu care s-a în?l?at palatul universal al civiliza?iei umane în care tr?im cu to?ii ast?zi.

3569
Libr?riile ?i bibliotecile au devenit magazinele alimentare ale creierelor ?i sufletelor noastre, cercetate des de oameni care simt foamea intelectual?.

3570
O glum? bun? este ca o bomb? cu gaz ilariant trântit? în mijlocul oamenilor care, altminteri, poate c? erau gata s? adoarm?.

3571
Cea mai folositoare ?i mai pl?cut? b?utur? alcoolic? este aceea pe care nu ai b?ut-o niciodat?.

3572
Iubirea de mam? va fi totdeauna un templu de aur doar atunci când i se r?spunde cu egal? reciprocitate.

3573
Tor?elul calomniei sufoc? cu rapiditate ?i siguran?? cea mai frumoas?
floare a iubirii.

3574
Copiii sunt urmele vii pe care oamenii, de-a lungul unei existen?e efemere, le las? în direc?ia infinitului speciei umane, lumina vie?ii lor sem?nând cu lumina lumân?rilor de cear?. Ea se transmite ca de la o lumânare în curs de topire final?, abia pâlpâind, la o alta nou?, recent aprins?. Lumân?rile - în cazul nostru oamenii maturi - se topesc încet ?i apoi dispar, dar lumina vie?ii lor se p?streaz? ve?nic aprins?.

3575
Fetele tinere sunt oglinzile str?lucitoare în care mamele sau bunicu?ele î?i privesc cu nostalgie str?lucirile de odinioar? ale propriei lor tinere?i.

3576
Trezirea din dezam?gire este rena?terea cea mai binecuvântat?.

3577
Norocul nu vine niciodat? la cel care ÎI caut? cu insisten??, ci numai la cei indiferen?i, care îl ignor? ?i nici nu-l a?teapt?.

3578
Marele p?cat al celor ferici?i este c?, în clipele lor cele mai frumoase, sunt cu totul nep?s?tori fa?? de fericirea altora.

3579
A-?i impune idealul t?u cu sila altora este o grav? violare a personalit??ii.

3580
Cine-?i cere darul înapoi dup? ce aparent îl d?duse cu mâna larg? va avea o faim? mai rea decât aceea a unui ho?.

3581
?erpii ?i n?pârcile nu-?i ?in niciodat? spin?rile drepte. Cine încearc? s? i le îndrepte face un lucru inutil ?i, pe lâng? aceasta, r?u sfâr?it poate avea.

3582
Oamenii trebuie s? se nasc? de dou? ori: prima dat? prin meritul p?rin?ilor, a doua oar? prin merite proprii.

3583
- Nu-mi mai dest?inui?i secretele voastre, oameni buni! De-abia mai pot face fa?? s? mi le p?strez pe-ale mele...
-
3584
Nu-?i este cu adev?rat prieten cel care, ajungând el sus, te împinge cu delicate?e pe tine jos.

3585
Ori de câte ori ÎI vezi pe aproapele t?u c? gre?e?te ?i tu nu intervii s?-l aju?i s?-?i îndrepte gre?eala, gre?e?ti de dou? ori mai mult decât el.

3586
Cine îi vorbe?te pe to?i de r?u în fa?a ta, l?udându-te numai pe tine, cu siguran?? c? te va bârfi la fel în fa?a celor pe care-i calomniase înainte, l?udându-i doar pe ace?tia.

3587
Fire?te, pare înjositor s? fii slug?. Dar ?i mai josnic este s? fii slug? de slug?.

3588
�Domnilor, am ajuns ministru pentru c? în via?? nu ?tiam s? fac nimic altceva", spuse cândva un înalt demnitar, mai în glum?, mai în serios. Dar îl ?tiam c?, de fapt, era un om foarte serios.

3589
Zâmbetele nesincere ale tuturor supu?ilor c?rora le porunce?ti cu asprime ascund de fiecare dat? câte o înjur?tur? sincer? pe care ?i-o adreseaz? cu toat? c?ldura în gândul lor.

3590
Tic?lo?ia folose?te adesea ca moned? amabilitatea.

3591
Cel mai mare ghinion al cuiva este s? se nasc? ?i s? tr?iasc? numai printre oameni r?i. Sunt multe ?anse ca s? devin? la fel de r?u ca ei, absorbindu-le r?utatea cum absoarbe un burete apa cu zoi negre.

3592
Când cineva pedepse?te pe un vinovat spunându-i c? de fapt nu îl pedepse?te pe el personal ci numai vina lui, dovede?te un sadism pe cât de rafinat pe atât de diabolic. Procedeul este similar cu cel al vechii Inchizi?ii care sus?inea c? îl arde pe a?a numitul eretic pentru c? îi vrea binele, cur??indu-i prin foc sufletul de p?cate.

3593
Opinia public? este o for?? mai puternic? decât toate legile luate la un Ioc.

3594
Între gloan?ele de plumb ?i literele de plumb ale tiparului sunt multe asem?n?ri. Literele din cuvintele înfl?c?rate mai au îns? un avantaj în plus: trec prin orice ?i incendiaz? pe dat? con?tiin?a maselor, ceea ce gloan?ele,
evident, nu pot face.

3595
În democra?ie ar trebui s? se afle concentrat totdeauna creierul na?iunii. Conduc?torii acesteia nu trebuie s? fie decât bra?ele ei.

3596
Viciile î?i întind totdeauna capcanele numai pe drumul care merge spre virtute.

3597
Avarii cap?t? paloarea aurului pe care îl ascund, paloare dublat? de frica de a nu ?i-l pierde.

3598
Durerea este folositoare numai când ne arat? care organ este bolnav, nu ?i atunci când ne-o provoac? altul în mod absurd ?i f?r? explica?ii.

3599
Sunt oameni care-?i fac r?u ?i apoi se c?iesc cerându-?i iertare ca s? te poat? îmblânzi ?i lovi mai cu putere atunci când nu te a?tep?i.

3600
R?zbunarea satisface pe cel ce se r?zbun?, dar nu stinge ura celui pe care se r?zbun?.

3601
Nu exist? r?zbunare mai nobil? decât s?-l ier?i pe cel ce l-ai învins.

3602
Cinicul este mai de temut decât ironicul, c?ci batjocura lui nu are scopuri curative, ci distructive, pe când ironicii sunt în general simpatici ?i se manifest? astfel mai mult din bonomie.

3603
În fa?a celor puternici s? ne plec?m spada, nicicum capul ?i cugetul.

3604
Cel mai greu de înfrânt în spiritul femeilor nu este ambi?ia, cât mândria lor n?scut? din orgoliu ?i vanitate.

3605
Cei ajun?i din întâmplare mari - ?i pe care, înainte, tu i-ai cunoscut pe când tr?iau în umilin?? - te vor ocoli întotdeauna, cu predilec?ie, întâi pe tine.

3606
Minciuna nu se mai ascunde când este înarmat? pân? în din?i.

3607
Când adev?rul este departe trebuie strigat tare, s? te aud?.

3608
Numai dup? ce legi gura minciunii g?l?gioase vei auzi cu claritate glasul adev?rului.

3609
Este foarte greu s?-l min?i pe mincinosul de profesie.

3610
Singur?tatea nu este bun? decât pentru a te reculege asupra modului cum s? te armonizezi cu societatea.

3611
Cei tri?ti nu pot fi ni?te oameni r?i.

3612
Când oamenii ajung s? se în?eleag? prin t?cere, înseamn? c? au atins deja un limbaj foarte evoluat.

3613
In clipele cele mai solemne, vorb?ria mult? pâng?re?te sentimentele.

3614
In sufletele însetate de muzic? încap cu cea mai mare u?urin?? poezia, artele plastice ?i filosofia, f?r? de care muzica nu ar fi savurat? pe deplin.

3615
Înainte de a ajunge la creier, îmi închipui c? muzica este condus? de ureche spre inim?, iar inima îi amplific? armonia, oprind ?i pentru ea o parte din frumuse?ea sunetelor ca o perfect? hran? spiritual?, ca unic ?i necesar combustibil cu ajutorul c?ruia poate s? bat? mai tare ?i mai înfl?c?rat.

3616
V-a?i întrebat vreodat? cât de mult ar fi compus Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a stins prematur la 35 de ani dac? ar fi tr?it ca Giuseppe Verdi 88 de ani? ?i s? nu uit?m c? Mozart a compus peste 500 de lucr?ri. Este cel mai precoce creator din istoria muzicii, compunând înc? de la vârsta când unii copii abia înv??? s? vorbeasc? (la 5 ani compunea deja - amintesc c? ?i George Enescu a compus la 5 ani ?i nou? luni - iar de la 3 ani Mozart cânta bine la pian), fiind în acela?i timp ?i un mare interpret la vioar? ?i clavecin. El dorea foarte mult s? mai tr?iasc? ?i s? mai compun?, considerând c? nu ?i-a expus nici un sfert din ceea ce mai avea de expus din rezervele inepuizabile ale geniului s?u, din bog??ia crea?iei sale muzicale unice. Dar a murit nu numai tân?r (în ziua de 5 decembrie 1791), ci ?i extrem de s?rac, fiind îngropat a doua zi, pe 6 decembrie, pe o zi cu lapovi?? ?i ninsoare, la groapa comun? a s?racilor, singurul om care a participat la înmormântarea lui fiind doar groparul care a ?i uitat locul unde ÎI înmormântase. (Ast?zi o singur? pagin? din manuscrisele marelui compozitor se vinde de la 6 milioane de dolari în sus!) O mai mare ironie ?i nedreptate nici c? se putea! Probabil c? omenirea a pierdut un geniu incomensurabil - colosul total al muzicii universale - cea mai mare for?? a talentului muzical omene?te posibil. Se va mai na?te oare un al doilea Mozart?

3617
J. S. Bach este fundalul pe care s-a în?l?at tot edificiul muzicii simfonice.

3618
Pân? ?i în?elegerea glasului naturii - trilurile p?s?rilor, ?ârâitul greierilor, murmurul izvoarelor, fo?netul p?durii - necesit? o anumit? sensibilitate, 0 educa?ie estetic?, una muzical?, dac? vre?i. Altminteri, omul va r?mâne nep?s?tor în fa?a lor. C?ci sunt destui indivizi care le-au tratat totdeauna cu total? indiferen??, ca pe ni?te simple sunete f?r? vreo valoare deosebit?.

3619
Muzica este ecoul dragostei, respira?ia florilor sc?ldate de rou?, armonia razelor de lun?...

3620
A admira o melodie frumoas?, o pictur? frumoas? sau o sculptur? deosebit? este, într-adev?r, minunat, dar a le crea tu însu?i este o bucurie unic?, este ceva sublim!

3621
Muzica este arta care d? aripi sufletului ?i ne apropie cel mai mult de des?vâr?ire.

3622
Istoria muzicii este cea mai adev?rat? istorie a vibra?iilor sufletului omenesc.

3623
Ascultând muzica, totdeauna un filosof va c?uta s?-i p?trund? ?i mesajul ei transcedental pe care s?-l conecteze cu idei filosofice inedite.

3624
Cine se va entuziasma în fa?a kitsch-urilor nu se va entuziasma niciodat? în fa?a artei adev?rate.

3625
Degeaba lumina?i min?ile oamenilor dac? nu le lumina?i ?i sufletele!

3626
Cu amintirile, eu simt c? tr?iesc în trecut, cu suferin?ele în prezent ?i cu bucuriile în viitor. Dar tr?iesc, ?i asta tot este ceva!

3627
Dup? cum filosofia este sinteza gândirii, muzica este sinteza tuturor artelor, ba chiar mai mult: regina lor.

3628
Din furtunile declan?ate în sufletul compozitorului poate ie?i muzica cea mai lini?titoare ?i senin?, destinate altor suflete bântuite de furtun?.

3629
Cu cât compui mai mult, cu atât începi s? �auzi� în tine mai multe melodii noi, care î?i cer dreptul la lumin?. Ba, spre sfâr?itul vie?ii, ca un fel de ironie a soartei, armoniile muzicale vin în avalan??, f?r? s? mai po?i face fa?? transpunerii ?i aranj?rii lor, Abia atunci consta?i, cu profund regret, c? via?a este, într-adev?r, prea scurt? pentru o art? atât de lung? ?i total? cum este muzica.

3630
Arta nu are picioare, ci numai aripi.

3631
A crea o oper? de art? nu este, la urma urmelor, chiar atât de greu pentru un artist. A selecta, dup? aceea, este arta-propriu-zis?. Iat? pentru ce Ravel spunea: �S? nu compui niciodat? prea mult!�

3632
Inspira?ia este ca o pas?re m?iastr? care vine la tine numai dac? munce?ti cu migal? s?-i faci un cuib frumos ?i comod unde s? locuiasc? nestingherit?.

3633
Manierismul are ca punct de plecare rutina l?sat? de capul ei.

3634
Arta este mai scump? decât aurul!

3635
Arta nu se na?te. Se creeaz? ?i se ?ese din scânteile divinit??ii.

3636
Un conduc?tor politic neînzestrat de la natur?, dar infatuat ?i ambi?ios, este ca un conduc?tor de orchestr? surd care are preten?ia ca orchestra lui s? cânte cel mai bine, de?i el dirijeaz? cel mai prost.

3637
Istoria noastr? a fost scris? mai mult cu spada decât cu condeiul.

3638
Poe?ii aud ?i stelele cântând, iar în trilurile privighetorilor ei v?d iriz?ri de curcubeie.

3639
Cu pana de gâsc? s-au scris opere mai valoroase decât aurul ?i mai durabile decât cele scrise cu peni?ele de aur.

3640
O idee pare mai adev?rat? atunci când este gr?it? cu glas tare decât atunci când este scris?.

3641
Toate defini?iile filosofice ale obiectivit??ii sunt foarte subiective.

3642
Mul?i dintre oameni ar dori s? aib? capacit??i supranormale, dar poate c?, mai întâi de toate, bine ar fi dac? le-ar avea în totalitate pe cele normale.

3643
Femeile serioase se simt cele mai jignite atunci când afl? c? b?rba?ii pe care ele îi iubesc au fost mai întâi în leg?tur? cu alte femei de joas? reputa?ie moral?. Unele sunt atât de mândre încât nu mai concep s? accepte curtea unor asemenea b?rba?i ?i îi resping cu toat? duritatea oricât de mult i-ar iubi. Dar nu totdeauna solu?ia aceasta este cea mai fericit?.

3644
Intre o solu?ie perfect?, dar irealizabil? dintr-un motiv sau altul, ?i una mai modest? îns? ceva mai realist? este de preferat a doua, chiar dac? are mai multe defecte, pentru c?, oricum, ultima ofer? mai multe ?anse s? fie pus? imediat în practic?.

3645
Despre pseudosavan?i (?L.pseudosavante) ce am mai putea spune decât s?-l cit?m pe Ernest Renan (Grande Enciclopedia, I)-. � Vocea ?tiin?ei serioase este uneori prea slab? în contra îndr?znelii ?i imposturii, dar exist? o voce a ?tiin?ei, ?i când strig?tele modei s-au potolit, aceast? voce continu? s? se fac? auzit? ?i nu se mai aude decât ea. "S? sper?m c? nu se va mai auzi mult timp...

3646
A vorbi despre nemurirea civiliza?iei, acum când poluarea se întinde ca un cancer al planetei, când terori?tii ucid f?r? mil? atâtea fiin?e nevinovate, când boli noi au început s? fac? ravagii, acum când specia uman? este sortit? dispari?iei totale, când îns??i �eterna natur?� este amenin?at? cu ?tergerea definitiv?, l?sând s? pluteasc? în cosmos nu un glob albastru ?i pur, nu o Terra sublima, de culoarea safirului, ci un bulg?re negru ?i pustiu, acoperit cu deserturi apocaliptice de ruine amestecate cu cenu??; a mai vorbi, în aceste condi?ii, despre viitor, fericire nelimitat? ?i ve?nicia unei omeniri fericite pare o nebunie sau o glum? sinistr? care nu mai trebuie spus?, decât, poate, ca o consolare de prost gust. Pentru a avea dreptul s? vorbim în continuare despre fericire ?i viitor luminos, trebuie ca cineva s? sting? focul mor?ii care înainteaz? încet pe meridianele ?i paralelele planetei, s? sting? fitilele urii dintre oameni ?i s? pun? din nou dragostea de oameni pe cel mai înalt piedestal al existen?ei noastre. Altminteri e pericol!

3647
Banii avarului: ro?ile caretei care-l transport? spre infern.

3648
Dac?, pe m?sur? ce te înal?i tot mai sus cu trupul, cuprinzi deja tot mai mult cu privirea numeroase lucruri de pe p?mânt, cu atât mai multe vei vedea ?i în?elege atunci când te înal?i cu spiritul.

3649
Nu-i povar? mai grea ca punga u?oar?.

3650
Fii bun ca pâinea cald?, dar ai grij? s? nu fii mâncat de to?i.

3651
Nimeni nu are încredere în medicul chel care î?i recomand? cea mai bun? re?et? pentru cre?terea p?rului.

3652
A fi celebru este ca ?i când ai locui într-o cas? de cristal ai c?rei pere?i au proprietatea lentilelor m?ritoare prin care te v?d to?i supradimensionat chiar ?i în cel mai mic am?nunt. A?a stând lucrurile, nu ai dreptul nici de a gre?i, nici de a te sup?ra pe cineva, c?ci r?zbun?torii ?i invidio?ii de abia a?teapt? s? se n?pusteasc? cu pietre.

3653
În ?ara unde num?rul cârciumilor ÎI dubleaz? pe cel al l?ca?urilor de cultur?, viitorul ei va fi compromis.

3654
Cârciumele ar trebui a?ezate simbolic lâng? cimitire.

3655
Critica trebuie s? fie raza clar? care arat? toate str?lucirile ?i iriz?rile din cristale privite din diferite unghiuri, f?r? a omite umbrele - chiar diafane -
ale acelor cristale.

3656
Fetele care vor s? se m?rite fac adesea efortul s? descopere dac? dracul are coarne poleite cu aur, iar îngerul pene negre în aripi.

3657
De câte ori vezi pe cineva c? face prost un lucru pe care tu te pricepi a-l face de zece ori mai bine sau de câte ori auzi pe cineva c? vorbe?te aiurea despre no?iuni în care tu e?ti expert ?i îi la?i pe ace?ti nepricepu?i s? încurce trebuirile ?i s? flec?reasc? f?r? s?-i dai la o parte, tot de atâtea ori permi?i pro?tilor s?-i conduc? pe cei în?elep?i.

3658
Sunt oameni care fac impruden?a s? se laude cu anumite cuno?tin?e sus-puse sau cu persoane înst?rite, spunând despre ele c? le sunt prietenii cei mai buni, de?i, la rândul lor, acele vârfuri abia dac? î?i aduc aminte de ace?ti l?ud?ro?i stupizi de care caut? s? se dispensezi imediat ce-i întâlnesc în cale.

3659
Mai suportabile sunt tr?nc?niturile unei mori stricate decât un discurs dezordonat ?i plictisitor al unui om politic. în tr?nc?niturile morilor unii percep chiar un ritm cu o anumit? armonie poetic?, pe când tr?nc?niturile flecarilor deranjeaz? urechile ?i nervii tuturor.

3660
Epigramele trebuie astfel concepute încât celor c?rora le sunt destinate s? nu le provoace mânie ?i sentimente de r?zbunare, ci s? accepte ironia ca pe o glum? fin? ?i inteligent?, capabil? s? le stârneasc? râsul ?i dorin?a de a r?spunde cu aceea?i moned? valoroas? epigramistului care a declan?at schimbul de ?arje.

3661
Filosofia este coloana vertebral? a spiritului.

3662
Ce-ar putea fi un epitaf? Jum?tate o carte de vizit?...postum?, jum?tate un mic certificat protocolar de bun?-purtare în care sunt consemnate mai mult inten?iile bune decât faptele nobile reale.

3663
Frumuse?ea autentic? nu face eforturi ca s? existe.

3664
Blestemat? este via?a celor exila?i, dar mai blestema?i sunt cei care i-au silit s? se exileze.

3665
Bulg?rele de z?pad? care se rostogole?te spre pr?pastie simbolizeaz? cât se poate de bine zvonurile rele.

3666
Ca s?-?i câ?tigi gloria nu trebuie s?-?i sacrifici onoarea.

3667
Pentru ca frumosul car cu flori al gloriei s? poat? ajunge pe culmile celebrit??ii, condi?ia ar fi ca la el s? te înhami tu însu?i ?i s?-l tragi din greu pân? sus, unde uneori sose?ti abia la finele vie?ii.

3668
Interesele diferite se nasc din gusturi diferite.

3669
A?a cum surâdem noi, cu mai mult? ori mai pu?in? indulgen??, la vederea costumelor purtate cu veacuri înaintea noastr?, a?a probabil vor surâde urma?ii no?tri de hainele (greoaie?) ce le purt?m noi acum.

3670
Când iluzia libert??ii începe s?-?i devin? familiar? ?i tu începi s? te crezi liber, de?i, în realizate, nu posezi nici urm? de libertate, - desigur, într-o a?a conjunctur? ar putea spune cineva c? e?ti pe jum?tate nebun, c?ci dac? ai cunoa?te libertatea adev?rat?, probabil c? ai înnebuni de tot de bucurie!

3671
Iluzia ?i visul sunt cele dou? picioare cu care, atunci când suntem tineri, alerg?m spre t?râmurile nebuloase ale fericirii. Când, spre b?trâne?e, iluziile ?i visurile încep s? ne lase, ne lu?m în ajutor bastonul speran?ei ?i al amintirilor, iar în cele din urm? cârjele dezn?dejdei cu care ne târâm încet spre mormânt...

3672
Stop-cadru: ultima clip? a vie?ii noastre.

3673
Din aripile construite cu elan de poetul tân?r pentru a zbura cu ele spre stele, acela?i poet, devenit matur, observ? c?, din asemenea aripi, abia de va putea s?-?i înjghebeze un acoperi? modest sub care s? se ad?posteasc? ?i s? supravie?uiasc? cu greu în tot restul vie?ii, r?mânând în continuare un vis?tor cuminte ?i anonim.

3674
Invidia este admira?ia ie?it? din sufletul urii ascunse ?i disimulate sub un zâmbet ambiguu care ar vrea s? par? de admira?ie dar care, în realitate, este un rictus du?m?nos de dispre?.

3675
Istoria este biografia neroman?at? a unui popor în ac?iune.

3676
Dac? lipsa de modestie a oamenilor simpli deranjeaz? mai mult sau mai pu?in, aceea a oamenilor mari este în general acceptat? ?i considerat? de cei mai mul?i scuzabil?.

3677
Întâlnim adesea iubirea fals?, dar nu vom putea întâlni niciodat? ?i nic?ieri ur? fals?.

3678
Cel ce caut? s? sting? iubirea cuiva prin intrigi este mai vinovat decât un incendiator.

3679
Falsa modestie este mai demn? de dispre? decât l?ud?ro?enia îns??i, îndeosebi atunci când respingi cu jum?tate de gur? onorurile ?i func?iile pe care le-ai râvnit o întreag? via??.

3680
Nu totdeauna dobânde?ti onoarea luptând pentru onoruri.

3681
Exist? fete frumoase ?i volubile care, numai când stai pu?in de vorb? cu ele, te fac s? tr?ie?ti o via?? întreag? doar în cinci minute.

3682
O ideologie poate fi cu atât mai sigur? de victorie cu cât este mai înarmat? cu idei mai promi??toare ?i mai seduc?toare pentru masele needucate, dar ?i cu arme de foc mai moderne destinate ?inerii maselor în frâu, dup? ce ideologia a pus mâna bine pe putere.

3683
Tiranii sunt severi cu al?ii, dar libertini ei între ei ?i cu ei în?i?i.

3684
Moartea este o realitate trist? cu ochii închi?i.

3685
Ai pierdut speran?a - ai pierdut totul, într-un fel chiar ?i via?a.

3686
Un perpetuum mobile: speran?a. Unicul ei combustibil: iluzia.

3687
Nu po?i spune unei fiin?e dragi �te iubesc!� f?r? s? exalezi, în timp ce roste?ti acele cuvinte sfinte, o otrav? puternic?, bioxidul de carbon... Pare ciudat cum pe un suport al mor?ii trimi?i un înalt mesaj al vie?ii.

3688
Vorbe?te-i fiec?rui subaltern cu ton rece, aferat, dac? se poate, ceva mai poruncitor ?i totdeauna cu oarecare nuan?e de nemul?umire ?i în curând vei c?p?ta faima de ?ef priceput ?i autoritar. Ba unii se vor gr?bi s?-?i zic? ?i �om drept", iar slug?rniciile nu vor înceta s? apar?.

3689
T?cerea din prostie este neutr?, seac?, moart? ?i r?mâne mai totdeauna o t?cere imbecil?. T?cerea din în?elepciune îns? este de fiecare dat? participativ?, plin? de subîn?elesuri, ironic? ?i nelini?titoare pentru interlocutor. Adesea, ea vorbe?te chiar mai mult decât excesul de cuvinte.

3690
A ucide o viper? ?i a ucide un tiran este absolut acela?i lucru.

3691
Suntem mai pl?cu?i înaintea oamenilor atunci când ?tim s? ne ascundem cu m?iestrie ne?tiin?a decât atunci când facem parad? cu ceea ce ?tim.

3692
Trebuie s? p?str?m toat? via?a ceva din candoarea copiilor; nu ne este permis îns? ca s? d?m în mintea copiilor.

3693
Gândi?i-v? numai la atât: c? aceia care te flateaz? ?i te lingu?esc întotdeauna, când vor dobândi o pozi?ie mai privilegiat?, vor fi primii care te vor lovi dac? te-ar vedea c?zut.

3994
De câte ori î?i vine ca s? bârfe?ti pe cineva, tot de atâtea ori închipuie?te-?i c? persoana aceea s-ar afla în spatele t?u ?i c? ?i-ar auzi toate cuvintele. Te asigur c? atunci vei avea mai mult? putere s?-?i înfrânezi limba.

3995
Exist? o categorie de oameni atât de rafina?i în arta clevetirii încât, pentru a face mai verosimil? calomnia lor, ?i pentru a p?rea nep?rtinitori, încep prin a se ponegri pe ei în?i?i.

3996
Adev?rul, oricât de mare ar fi, spus în spatele cuiva, î?i pierde din aproape întreaga-i valoare. Numai spus în fa?? î?i etaleaz? neb?nuita-i for?? magic?.

3697
Presa este cu adev?rat liber? atunci când nu pune spiritele sub... pres?.

3698
Prejudec??ile sunt ra?ionamentul celor fanatici.

3699
Cei puternici sunt ?i mai de temut atunci când î?i arat? col?ii.

3700
Diferen?a dintre un om educat ?i altul lipsit de educa?ie este ca dintre un m?r altoit, de un soi superior, care face mere mari ?i parfumate, ?i un m?r p?dure? care produce câteva stârpituri de fructe acre.

3701
Femeile frumoase dar super intelectualizate au, în general, un mare cusur atunci când e?ti la un pas de a le cuceri trupul: ele g?sesc o mie ?i una de ra?ionamente prin care caut? s?-?i explice de ce cutare sau cutare gest este imoral, de ce cutare este animalic ?.a.m.d., pân? te determin? s? renun?i f?r? nici un regret la ele.

3702
Cei deja condamna?i la moarte sunt foarte curajo?i înaintea tiranilor pe care-i demasc? strigându-le în fa?? cu t?rie toate crimele abominabile.

3703
Deseori ura tratat? cu iubire se transform? în turbare.

3704
St?pânii r?i î?i caut? servitori pe m?sur?.

3705
În mul?i oameni strica?i con?tiin?a este ca un barometru interior care mai func?ioneaz? înc?, ar?tând totdeauna numai timp urât.

3706
Caracterul este alc?tuit din bun?tate, bun? cre?tere, bun? cuviin?? ?i bun sim?.

3707
Chiar dac? te-ar atrage cumva, pe fata care o vezi c? se înfurie des s? nu te gr?be?ti a o lua de so?ie.

3708
Vis?torii naivi v?d pân? ?i în por?ile primitor deschise ale unei sumbre închisori un ciudat simbol al libert??ii.

3709
Cel mai mare refugiu în ideal ?i în beatitudine pe care-l cunoa?te omul pe parcursul vie?ii lui este refugiul în împ?r??ia m?rea?? a iubirii.

3710
Iubirea este o sal? vast? de a?teptare în care fiecare pândim, plini de speran?e, s? vin? fiin?a mult visat?. De câte ori intr? cineva deosebit, avem impresia c? a intrat chiar persoana pe care o a?teptam; ne ridic?m cu condescenden?? în picioare, o întâmpin?m cu zâmbete calde de curtoazie, ne împrietenim cu ea, dar, dup? un timp, ne d?m cu dezam?gire seama c?, de fapt, pe altcineva a?teptam ?i, pe nesim?ite, mai mult ori mai pu?in delicat, ne desp?r?im cu gândul c? trebuie s? ne relu?m a?tept?rile de la cap?t. Unii a?teapt? a?a pân?, într-adev?r, au noroc. Altora le cedeaz? nervii ?i, dup? o vreme, accept? orice, r?mânând cu regretele. Iar al?ii, ve?nic optimi?ti, a?teapt? la infinit. ?i îmb?trânesc a?teptând.

3711
Sunt mai mul?i p?c?to?i decât p?cate.

3712
Despre un avar cu hainele peticite s-ar putea scrie ni?te versuri ironice care s? înceap? cam a?a: �Câte petece cu jeg/ Atâtea carnete-n CEC! / Îi curg zdren?ele fâ?ii/ ?i-are-n b?nci sute de mii...�

3713
Cine-?i pierde casa, pierde foarte mult, dar cine-?i pierde ?ara a pierdut absolut totul!

3714
Un zâmbet al unei fete frumoase te face totdeauna mai bun ?i chiar, parc?, mai frumos.

3715
O lege aspr? în iubire: întotdeauna fericirea unuia înseamn? nefericirea altuia.

3716
Cupa dulce a pl?cerilor are totdeauna la fund am?real? ?i otrav?.

3717
Dragostea fa?? de patrie începe bineîn?eles cu dragostea fa?? de familie ?i se continu? cu aceea fa?? de frumuse?ile naturii, de mediul înconjur?tor ?i de poporul din care ai r?s?rit.

3718
Du?manul t?u face în fa?a celorlal?i oameni pe omul cumsecade spunându-le c? ?i-a vrut întotdeauna numai binele ?i c? a c?utat s?-?i fie un prieten sincer.

3719
Nu-?i acorda l?uta dup? r?getul m?garului.

3720
Libera?i Libertatea!

3721
Chiar dac? ai îmbr?ca oaia în piele de lup ?i ai înt?râta-o, ea tot blând? va r?mâne ?i tot cu ochii dup? iarb?.

3722
Pasiunile nobile declan?eaz? voin?a ?i mai rar se întâmpl? ca voin?a s? stârneasc? pasiunile.

3723
S-au g?sit oameni care s? inventeze meserii chiar ?i mai inutile decât aceea de îndrept?tor de cozi de câine.

3724
In primul rând, patria are în sufletul nostru rezonan?e spirituale, sentimentale, morale, de inefabil? devo?iune, ?i abia în subsidiar un în?eles geografic, teluric.

3725
Dac? posezi arta de a zbura peste piscurile mun?ilor ?i dac? po?i s?-i survolezi în câteva clipe, ar fi p?cat s? te mai ca?eri peste povârni?urile lor cu pasul!

3726
Scrierile lui Eminescu, Creang?, Caragiale, Sadoveanu, Co?buc, Alecsandri, Blaga, Goga, Arghezi, Rebreanu, Bacovia, Iorga, C?linescu, Perpessicius, Ion Barbu, Preda ?i a altora ca ei sunt pentru noi relicve sfinte, precum în ve?nicie vor r?mâne sfinte chipurile ?i mormintele lor.

3727
Cel care laud? str?fundurile unei mine de aur nu caut? niciodat? s? tr?iasc? decât la suprafa??, într-o cas? lini?tit? ?i sigur?, chiar modest?. Oricât de bogat?, cine ar fi nebun s? locuiasc? într-o min? de aur?

3728
Cine nu m? iube?te nu m? merit?!

3729
Prietena u?oar? a tuturor nu-i prietena nim?nui.

3730
Cunosc destui oameni ale c?ror haine valoreaz? mai mult decât ei.

3731
Este o mare diferen?? între lupt?torii politici care poart? greul luptei voluntar, din convingeri democratice proprii, neremunera?i îns? pentru acestea, ?i între politicienii care activeaz? din constrângere sau pentru c? sunt foarte bine pl?ti?i.

3732
Stima ar?tat? cuiva din fric? este ur? deghizat? în respect.

3733
Vorbele dure nu fac vân?t?i, dar ele î?i sângereaz? inima.

3734
Sentimentele înalte se pot dispensa chiar ?i de cuvintele cele mai frumoase, fiind exprimate printr-o t?cere sublim?, blând?, inteligent? ?i ferm?.

3735
Ziarul ideal trebuie s? devin? o microenciclopedie de neînlocuit a zilei, dup? cum revistele ar trebui s? devin?, la rândul lor, ni?te enciclopedii s?pt?mânale sau lunare.

373(5
In mentalitatea unor scriitori care ocolesc crearea de scrieri pentru copii, povestea �Cenu??reasa" apare mai mult ca simbol al literaturii pentru copii.

3737
În unele împrejur?ri din ??rile cu regim totalitar, scriitorii mari cu cât tac mai mult cu atât vorbesc mai tare.

3738
Exist? poe?i ?i scriitori mari care, în anumite condi?ii, devin vesti?i nu prin ceea ce scriu, ci prin ceea ce refuz? s? scrie.

3739
De multe ori m-am în?elat amarnic atunci când am cump?rat unele c?r?i din care doar coper?ile erau cu adev?rat foarte frumoase. Dar m-am consolat repede cu gândul c? al?ii au p??it-o mai r?u atunci când s-au c?s?torit alegând dup? acelea?i criterii.

3740
Nu ?tiu cum se face c? oamenii reu?esc foarte greu s? descopere pacea, chiar sub forma ei cea veche, primitiv?, pe când r?zboiul este de fiecare dat? descoperit în formele cele mai moderne cu putin??.

3741
Dac? ne l?s?m sedu?i numai de pesimi?ti, ajungem s? medit?m prin cimitire, iar dac? ne l?s?m numai pe mâna entuzia?tilor ve?nic optimi?ti, vom ajunge s? accept?m ca unice spectacole ale vie?ii doar comediile ?i circul de orice fel.

3742
Pare mai u?or s? devii om mare decât Om adev?rat.

3743
Dac? cineva ar retranscrie celebra ?i beethovenian? Simfonie a destinului pe dos ?i ar semna-o, de?i ar ie?i o nou? ?i stranie compozi?ie, pe care poate c? nimeni nu ar recunoa?te-o c? este copiat?, la urma urmei tot un plagiat se cheam? c? ar comite.

3744
Nu moartea este cutremur?toare, nici ve?nicia ei, ci prezen?a mor?ii care se apropie ?i, mai cu seam?, a?teptarea ei.

3745
Te po?i considera modest dac? limba de la balan?a con?tiin?ei tale st? la mijloc între înf?ptuirea de seam? ?i laud?.

3746
Nu-i tot una un om credincios ?i un om de bun?-credin??, de vreme ce sunt atâ?ia oameni de bun? credin?? necredincio?i.

3747
Am v?zut cli?eul radiografie, f?cut cu raze X, unor tineri care se s?rutau în spatele ecranului de la un aparat Roentgen ?i m-am îngrozit de ceea ce reprezenta: dou? cranii de schelet oribile, dou? capete ca de mort ce c?utau s? se devoreze unul pe altul cu din?ii rânjind fioros! Uneori performan?ele ?tiin?ei stric? toat? poezia vie?ii naturale.

3748
Cel mai iscusit om este cel ce ?tie s?-?i fac? prieteni din fo?tii du?mani.

3749
Filosoful nu scrie ce gândesc al?ii în tain?, ci gânde?te în tain? ceea ce al?ii nu pot nici s? scrie, nici s? gândeasc?.

3750
Dragostea la b?trâne?e este ca o scufi?? de copil pe capul unui b?trân.

3751
Dragostea este atât de ciudat? încât po?i s? iube?ti foarte mult chiar ?i pe fiin?a pe care o ur??ti cel mai mult.

3752
A nu se confunda tirania cu intransigen?a!

3753
Orice metafor? str?lucit? dar folosit? de câteva ori devine Ioc comun.

3754
Nu tot ce este des?vâr?it este ?i foarte frumos, dar ceea ce este foarte frumos pare des?vâr?it.

3755
Replica utilitaristului: degeaba ai ajuns, dac? nu te-ai ajuns!

3756
Din erorile alchimiei s-a n?scut chimia, din cele ale astrologiei - astronomia. Rar eroare s? nu fie folositoare!

3757
Nu to?i c?rora li se acord? toate cinstirile sunt ?i oameni cinsti?i.

3758
La o anumit? vârst? ne scriem memoriile pentru a evita a ne scrie testamentul.

3759
Pân? mai ieri m? temeam de tine c? o s?-mi r?mâi o fiin?? necunoscut?. Ast?zi m? tem tocmai pentru c? te cunosc prea bine.

3760
Când, conform Bibliei, Dumnezeu ?i-a spus Cuvântul, acesta s-a transformat simultan în fapt?. Este singurul exemplu din istoria lumii când cuvântul devine instantaneu o fapt?.

3761
Ce ?tiu românii despre �Coran" ?i islamism? Mai nimic! în timp ce aceast? carte de baz? a religiei islamice a fost tradus? în mai toate limbile europene, în limba român? nu se cunoa?te o edi?ie integral?, iar dac? ea a existat a fost interzis? s? se r?spândeasc?, dat fiind credin?a cre?tinilor c? musulmanii sunt p?gâni (la rândul lor ei numesc pe cre?tini p?gâni!). Totdeauna românii au avut oroare fa?? de religia otomanilor care le-a subjugat ?ara sute de ani. Orice încercare venit? din partea turcilor de a islamiza Ţ?rile Române ?i pe români, precum au islamizat pe albanezi ori pe alte noroade balcanice (pe sârbii din Bosnia-Her?egovina, de pild?) s-a izbit de un zid de netrecut, încât turcii au renun?at. Ba, mai mult: românii din Basarabia i-au cre?tinat pe turcii penetra?i acolo (pe actualii g?g?uzi). A?adar, �Coranul" ?i islamismul ?i-au g?sit alte spa?ii, evoluând în alte zone geografice, dar gândul de a r?spândi în toat? lumea, eventual chiar cu sabia jihad-ului (a r?zboiului sfânt) aceast? religie �perfect?", cum o numesc adep?ii mohamedanismului, nu le-a disp?rut.
�Coranul" (�Koranul" sau �AI Quran", cum o numesc arabii, însemnând �recit?ri") este o lucrare de cca 80.000 de cuvinte, ceva mai mic? decât �Noul Testament", alc?tuit? din 114 surâs sau surate, ori capitole, de diferite lungimi, scrise în limba veche arab?, în sec. al Vll-lea, sub califul Osman, fiecare sura fiind divizat într-un num?r de versete, ca în Biblie, uneori rimate. Suratele au diferite titluri, precum Vaca (sura a 14-a), Abraham, (sura a 24-a), Lumina etc. Teologii musulmani sus?in c? autorul �Coranului" este Mahomed, (în arab? Mohammed Cel l?udat) care a tr?it în Arabia între cca. 570-632 dup? Hristos. Din anul 650 d.Hr., Mahomed a predicat despre viziunile sale la Mecca. Str?mutarea sa (hegira) de la Mecca la Medina, în anul 622 d. Hr., marcheaz? începutul erei musulmane. Dumnezeu i s-ar fi adresat din când în când profetului Mohamed, direct sau prin intermediul îngerilor, dar abia dup? moartea sa, înv???turile i-au fost compilate în scris de c?tre Zair-ibn-Thabit, secretarul s?u, împuternicit de Abu Befer, primul calif, iar 17 ani mai târziu, textul a fost revizuit de cel de-al treilea calif, Osman, scriere care ar sta la baza edi?iei definitive. în realitate, în timpul numeroaselor retranscrieri, mult mai mul?i autori au intervenit ?i au ad?ugat mituri, precepte religioase din Vechiul ?i Noul Testament, coduri etice, juridice, sociale, istorioare folclorice foarte frumoase, pline de o fermec?toare poezie, ca în �1001 de nop?i" etc. Pentru motivul enun?at, cartea sfânt? a musulmanilor a fost interpretat? nu o dat? ca o oper? colectiv?. �Coranul" sus?ine c? este o revela?ie de la Alah-Dumnezeu ?i nicidecum revelarea lui Dumnezeu, ca în cre?tinism. Coranul nu aminte?te nimic despre gravitatea p?catului, despre poc?in??, despre mântuire, despre botez ori taine sfinte ?i se adreseaz? mai mult b?rba?ilor, femeile r?mânând într-un anonimat total ?i într-o servitudine de sclavie absolut?. In esen??, credinciosul musulman (cuvântul musulman înseamn? �cel ce s-a l?sat în bra?ele voin?ei divine"), adeptul islamului (islam înseamn? pace, resemnare, repaos) va trebui s? respecte urm?toarele obliga?ii: 1. Rug?ciunea (5 rug?ciuni pe zi, cu fa?a spre Meca. Textul este scurt: �Singur Alah este Dumnezeu ?i Mahomed este profetul S?u!�. Când au probleme, musulmanii strig? în cor: �Alah afehbar!�=�Dumnezeu e mare!") 2. Pomana; 3. Postul Ramazanului, care dureaz? o lun?, de la r?s?ritul soarelui pân? la apus (dup? apus, to?i se îndoap?, mâncând mult noaptea); 4. Pelerinajul la Meca, ora?ul sfânt, pelerinaj care, de fapt, a devenit facultativ; 5. R?zboiul sfânt (�Jihadul") purtat împotriva �p?gânilor" care nu accept? islamul, terorismul arab din zilele noastre fiind o latur? mai recent? a acestui r?zboi �sfânt".
Profetul Mahomed iubea mult senzualismul, înc?lcând el însu?i �Coranul" de mai multe ori. EI punea mare pre? pe propria-i virilitate sexual?, cunoscând mai multe femei ?i având nici mai mult, nici mai pu?in decât 14 so?ii legitime: Memuna, Ai?a (violat? de profet pe când avea 6 ani), Sanda (o v?duv? bogat?), Asma, Zenab (furat? de la so?ul ei Seid), Sufia, cre?tina Maria ?.a. - ?i un num?r imens de amante. Toate sunt numite �mamele credincio?ilor", întrucât au fost �sfin?ite" de trupul marelui profet care totu?i a avut bunul sim? s? spun? despre sine c? nu este un sfânt, ci un simplu om ales de Alah s? creeze o nou? religie... Oricum, un beduin s?rac nu ?i-ar fi putut îng?dui o asemenea poligamie. Doar foarte pu?ini, printre care ?i Mahomed, care la vârsta sexagenar? devenise foarte bogat, ?i-au putut permite s? ?in? un a?a mare harem consistent, de?i �Coranul" permitea, de fapt, numai 4 so?ii legitime. �Parfumul, femeile ?i rug?ciunea (?!) sunt pentru mine cea mai mare bucurie! �
a m?rturisit sincer marele inovator al noii religii. Era imposibil ca dorin?ele-î carnale ale profetului s? nu lase urme ?i în versetele �Coranului", unde st? scris negru pe alb c? b?rba?ii credincio?i (adic? cei ce r?spândesc islamismul cu sabia, ucigând pe du?mani precum ?i Mahomed însu?i ucisese destui în r?zboaiele contra inamicilor lui, purtate în anii tinere?ii, pân? s? adopte, în anii b?trâne?ii - mai mult teoretic - �legea blânde?ii" ?i a �nonviolen?ii"), ace?ti b?rba?i vor primi în paradis ca r?splat? o fecioar? - sau chiar mai multe - de o frumuse?e de nedescris, a?a numitele hurii. De aceea b?rba?ii de religie musulman? sus?in cu atâta fanatism islamismul. Ca s? ajungi în acel paradis senzual, legile coranice permit r?spândirea islamismului prin for??, cerând uciderea oric?rui nesupus ?i necredincios (adic? a oric?rui cre?tin) care s-ar opune poruncilor lui Mahomed. Iar credincio?ii musulmani s?vâr?esc orice pentru a avea parte de acel �rai" plin de atâtea pl?ceri senzuale. S? cit?m din �Coran" suratele care se refer? la r?splata prin femei (vezi suratele: 56, 8, 12, 17-21, 27-31, 34-37, 54, 56): �Acolo vor sta tinere virgine, cu priviri timide, pe care nu le-a atins niciodat? nici un om, nici înger. Adev?r zic vou?, noi le-am creat printr-un act deosebit de crea?ie. Noi le-am f?cut virgine, pentru tovar??ii de-a dreapta."
In timp ce Iisus se jertfea pentru p?catele omenirii l?sându-se p?lmuit, scuipat ?i r?stignit pe cruce, Mahomed st?tea de gât cu femeile ?i cu iataganul al?turi, f?când dragoste prin toate corturile ar?boaicelor în numele raiului ceresc. Cam atât despre cea mai �perfect?" religie, cum o numesc adep?ii ei. Oare mai este nevoie de vreun comentariu?

3762
Marele Buddha Gautama Safeia-Muni, întemeietorul budismului, fiin?? care, conform religiei budiste, a dobândit gradul suprem de perfec?iune (Buddha cuvânt sanscrit care înseamn? �iluminatul"), atingând starea de Nirvana, Buddha, austerul în?elept, pentru care toat? via?a nu a fost decât o renun?are pesimist-extremist? la tot ceea ce poate da o îndestulare, omul al c?rui principiu esen?ial a fost c?, datorit? c?ut?rii continue a pl?cerii, via?a este un trist izvor de suferin?e ?i de iluzii vane, totul redresându-se prin perfec?ionarea spiritului prin medita?ii ?i atingerea treptei nirvanice, ei bine, omul de o extraordinar? sobrietate, exemplul suprem de cump?tare, veneratul Buddha a murit în modul cel mai stupid, înfrânt de dorin?a l?comiei. La vârsta de 8o de ani, ascetul care trei sferturi din via?? ?i-a tr?it-o mâncând o singur? dat? pe zi, abstinentul total care a comb?tut orice hran? cu carne, î?i sfâr?e?te zilele din cauza indigestiei grave dobândit? în urma unei copioase mese cu o friptur? irezistibil? de... porc! Toate textele sanscrite, chiar ?i cele mai binevoitoare, consemneaz? acest final nea?teptat. Supremul în?elept era foarte curios s? afle ce gust are carnea pr?jit?. Mirosind fumul fripturii, nu a putut rezista tenta?iei ?i a c?zut în p?catul transgresiunii. în fa?a mirosului apetisant de friptur?, el a cedat ca un copil, înc?lcându-?i toate principiile pentru care militase toat? via?a. Aceast? dorin?? infantil? l-a costat, c?ci ?i-a pl?tit cam scump curiozitatea. Dar, oricum, a intrat s?tul în mult râvnita Nirvan?. Spre sfâr?itul vie?ii, Buddha a spus: �Sunt înc? în c?utarea adev?rului", iar ultimele sale cuvinte au fost: �Toate lucrurile compuse sunt supuse descompunerii. Supune?i-v? în ascultare!" Regulile de pe c?ile perfec?iunii sunt uneori stricte ?i rigide ca regulile moderne de circula?ie: este de ajuns o singur? gre?eal? major? ca totul s? se termine cu o fatalitate. Dar budi?tii au f?cut abstrac?ie de fatalismul mentorului lor.

3763
Mul?i chinezi spun ?i ast?zi (unii doar cu jum?tate de gur?, din cauza fricii de autorit??i) c? filosoful Confucius (Cun Fu-tzî, cca 551-479 î.d.Hr., numele latinizat i-a fost atribuit de iezui?i) este adev?ratul ?i marele p?rinte al poporului chinez, promotorul culturii ?i civiliza?iei chineze. Confucius era un personaj uria?, atât la propriu (avea 2,35 m!) cât ?i la figurat... Era mare amator de pescuit, de c?l?torii, de muzic? ?i, uneori, de un vin bun, f?r? s? fac? excese la b?utur?. Datorit? în?elepciunii sale a c?p?tat func?ii înalte (ministrul justi?iei) în regatul Lu în care s-a n?scut, iar Lu a devenit cel mai prosper stat din Imperiul �ceresc* al Chinei. Nu-i putem îns? trece u?or cu vederea c? marele în?elept se milogea de monarhi s?-i acorde favorurile lor, cerându-le suveranilor s? sileasc? poporul s? se supun? înv???turii sale. Cu toate acestea, în istoria umanit??ii nu prea cunoa?tem mul?i oameni care, timp de dou?zeci ?i cinci de secole, au putut forma intelectualice?te o treime din popula?ia globului. Confucianismul a devenit religie de stat pân? la revolu?ia din 1911, apoi a fost interzis de maoism, dar reluat cu timiditate în zilele noastre, dup? moartea dictatorului comunist Mao Tze-dun. (Comuni?tii îi distruseser? casa muzeu din satul Tsou-i (Câmpul Unghiului), aflat? la câ?iva km de capitala regatului feudal Lu, de lâng? actualul ?antong. Ast?zi casa i-a fost ref?cut?.) Unii consider? filosofia lui lipsit? de originalitate, maestrul nefiind propriu- zis un creator de doctrine cât mai ales un colec?ionar de fapte ?i un observator minu?ios al moravurilor. Vorba lui Denis Saurat, fost profesor la Universitatea din Londra care, în a sa �Istorie a religiilor* (1933) scria: �Dac? metafizica lui Confucius este neclar?, morala lui este o minunat? asamblare de platitudini." Singurele opere care au ie?it din mâna lui sunt: �Analele" ?i �Transcrierile" critice, restul înv???turilor sale filosofice fiind cunoscute din cele patru c?r?i transmise de c?tre discipolii s?i: �Ta-Hio� (�Marele studiu"), �T?ung-Yung� (�Invariabilitateaîn mediu"), �Lun-yu� (�între?ineri filosofice", principala oper? care-i sintetizeaz? filosofia) ?i �Mencius" (sau �Meng-tsio, sau �Dict?rile discipolului Meng-tsio")�. No?iunea de baz? a eticii sale este �jen" (umanismul sau omenia), apoi blânde?ea, în?elepciunea, respectul fa?? de tradi?ii, r?spândirea înv???turii în popor, cultul cerului (întreaga natur? este pur spiritual?, p?truns? de esen?a divin?, opus? materialismului de orice fel), cultul str?mo?ilor, solidaritatea nonviolent? fa?? de cei de aceea?i condi?ie social?, supunerea fa?? de conduc?tori, oricât de duri ar fi ei. Fericirea oamenilor depinde de respectarea acestor precepte. Confucius era categoric un adversar decis al revoltei împotriva asupritorilor, lucru care i-a înfuriat cumplit pe comuni?ti, interzicând studiul filosofiei confucianiste considerat? de ei capitulard? ?i reac?ionar?. C?r?ile i-au fost arse, statuile distruse, dar recent, opera i-a fost par?ial reabilitat? ?i prezentat? în studii critice nu prea favorabile. Exist? ?i un neo-confucianism.
S? cit?m câteva maxime din splendida carte �Lun-Yu� (�între?ineri filosofice"): �Prin firea noastr?, noi ne apropiem mult unii de al?ii; prin obiceiurile c?p?tate de educa?ie, ne deosebim mult"; �Omul în?elept a?teapt? totul de la el însu?i, omul de rând a?teapt? totul de la al?ii"; �Dac? un om ?tie s? se conduc? pe sine însu?i, ce dificultate ar întâmpina el pentru a conduce un stat?"; �Virtutea nu r?mâne niciodat? singur?, ea aduce dup? sine imitatori"; �Acei care posed? ?tiin?a din na?tere sunt oameni superiori; acei care o dobândesc prin studii vin dup? ei; acei care sunt mai pu?in inteligen?i, dar totu?i studiaz?, se plaseaz? dup? cei preceden?i; acei care sunt ignoran?i ?i nu studiaz? sunt pe ultima treapt? a omenirii"; �S? ave?i gânduri curate!"; �Ce este iubirea fa?? de oameni? Ceea ce nu vrei s? ?i se fac? ?ie, nu face altora!" Câteva din aceste idei îl apropie pe Confucius mult de ideile cre?tinismului.

3764
Sinantropul, Pitecantropul, omul de Cromagnon, omul de Neanderthal - ni?te anonimi celebri sau poate ni?te mituri create deliberat din reconstituiri bine m?sluite care nu duc la Adam ?i Eva ci la maimu?ele furioase din copacii preistoriei terestre.

3765
Du?man: unul care tr?ie?te contra noastr?.

3766
La cur?ile dictatorilor lingu?irea face parte din protocolul obligatoriu.

3767
Odat? lingu?itul c?zut sub securea c?l?ului, lingu?itorii dau ghes s?-l lingu?easc? pe c?l?u.

3768
Au ap?rut lingu?itori atât de rafina?i încât, înainte de a lingu?i, fac un preambul prin care ei detest? lingu?irea ca atare, ar?tând c? a linge nu Înseamn? a prosl?vi impostura, ci a ar?ta în chip... obiectiv ?i demn meritele de necontestat ale celui prosl?vit!

3769
In unele situa?ii este de preferat s? faci pe prostul, fiindc? dac? se simte c? e?ti inteligent cu adev?rat, vei avea ne?ansa s? fii repudiat.

3770
Apel politic c?tre liderii ??rilor asuprite de totalitarism dar care sus?in proste?te c? sunt �absolut libere ?i democratice": �V? rug?m insistent, nu ne impune?i nou? fericirea ?i libert??ile voastre veninoase cu for?a!"

3771
Anonimul r?ut?cios care atac? cu la?itate se isc?le?te totdeauna:
�ni?te binevoitori".

3772
Adev?rul m?rturisit prin silnicii pare s? fie mai de valoare decât cel m?rturisit de bun? voie.

3773
Pe un om obraznic care, în pragul b?trâne?ii, se mai crede ?i tân?r, îl putem flata cam în felul urm?tor: �Pari înc? tân?r, amice, dar nu cu prea mult; numai cu ?apte ani. Asta fiindc? î?i lipsesc cei ?apte ani de acas?...�

3774
T?cem acela?i gând împreun? ?i prin aceast? t?cere ne în?elegem mai bine!

3775
O majoritate pasiv? ce tace cu coada între picioare este o jalnic? minoritate.

3776
Este mai ru?inos, din punct de vedere sentimental, s? nu fii cuminte prea târziu; ?i este cu mai pu?in b?t?tor la ochi ?i mai scuzabil s? nu fii cuminte prea de vreme.

3777
Pasiunile anuleaz? ra?iunea.

3778
Cel mai mare sacrificiu pe care îl po?i cere unui tân?r este s?-i ceri sau s?-l for?ezi s? renun?e la iubirea pentru fiin?a c?reia el i-a consacrat toate gândurile ?i toat? via?a.

3779
Egoistul când urc? sc?rile unor func?ii, dac? ar putea, le-ar trage dup? sine, ca s? nu mai urce ?i altul al?turi de el.

3780
Totdeauna este mai de preferat o baie de mocirl? decât o baie de sânge.

3781
Niciodat? unui om r?u nu-i pare mai r?u ca atunci când îi face cuiva un bine, silit fiind de al?ii, sau când face binele dintr-o neaten?ie pe care ?i-o consider? o mare gre?eal? pe care nu ?i-o iart? niciodat?.

3782
A transforma un câine într-o pisic?, aceasta ar fi într-adev?r o minune. A transforma un om în m?gar nu ni se mai pare o minune atât de mare, de vreme ce mul?i oameni au f?cut eforturi serioase s? devin? m?gari, v?zându-?i, în cele din urm?, eforturile încununate de succese reale ?i de neinvidiat.

3783
O femeie care nu ?ine la demnitatea ei devine din femeie femel?.

3784
B?rba?ii au fost întotdeauna ni?te experimentatori nedes?vâr?i?i, pe când femeile ni?te des?vâr?ite experimentate.

3785
Din însemn?rile unui misogin: �Femeile - trepte lunecoase de coborâre spre infern...�

3786
Din însemn?rile unui homosexual: �Femeia? Ce-o mai fi ?i aia?!�

3787
Pune-i jugul dragostei pe gâtul unui m?gar ?i ai s? consta?i cu uimire c? va trage cât doi boi!

3788
F? tuturor dreptate, chiar ?i în situa?ia în care ar trebui ca, pentru aceasta, s?-?i faci ?i ?ie ?i alor t?i nedreptate!

3789
Antidotul î?i poate salva via?a numai dac? îl iei dup? o otrav?, dar dac? îl iei singur, f?r? nici un motiv, el însu?i poate ac?iona ca o otrav?.

3790
Strigi spre vârful muntelui: �Nu e bine!� - iar, de jos, din v?i, ecoul te contrazice ?i-?i r?spunde: �...e bineee! ...e binee!�

3791
Trilurile frumoase ale privighetorii o duc în robia coliviei.

3792
Când e?ti mereu harnic cu str?inul, te va socoti rud?.

3793
Frumuse?ea oamenilor este ca o lumin? orbitoare care nu-?i mai permite s? vezi decât foarte greu cusururile lor suflete?ti.

3794
Piciorul cotropitorului trebuie retezat cu o clip? înaintea capului, imediat ce a încercat s? p??easc? pe p?mântul sfânt al patriei.

3795
Unde sunt albine sunt ?i trântori Dar s? nu uit?m: albinele î?i ucid trântorii. Oamenii sunt mai toleran?i.

3796
Pas?rea care nu-?i g?se?te cuibul g?se?te vân?torul.

3797
Fiecare vârst? cu bucuriile ei: tinerii cu iubirea, b?trânii cu amintirea iubirii.

3798
O femeie frumoas? poate trage dup? ea o mie de b?rba?i - cum se zice - doar cu un singur fir de p?r, cu condi?ia îns? ca s? fie de pe capul ei tân?r ?i s? nu fie alb. Altminteri nu poate trage nici un ?oricel...

3799
Trupul încovoiat al b?trânului este un arc viu care poate arunca în juru-i s?ge?i de în?elepciune.

3800
Culmea cinismului: s?-?i ucizi du?manul ?i apoi s? te rogi fierbinte pentru fericirea sufletului s?u.

3801
Sunt oameni foarte boga?i care fac tot posibilul s? nu arate c? sunt boga?i, ap?rând ca ni?te cet??eni mode?ti în toate privin?ele atunci când iau contact cu societatea în care tr?iesc - ?i bine fac. Asemenea oameni nu sunt nici bârfi?i, nici pizmui?i. Ei sunt ni?te în?elep?i. Dar exist? ?i altfel de oameni avu?i. Adev?ratele necazuri ale acestora provin din faptul c? ei sfideaz? cu dispre? pe cei din jurul lor, pe care vor s?-i zdrobeasc? ?i s?-i umileasc? prin afi?area bog??iei, crezând c? aceasta le confer? personalitate ?i respect. Dar se întâmpl? exact invers: atitudinea lor declan?eaz? pretutindeni invidie, indignare, ur? ?i sete de r?zbunare împotriva arogan?ei.

3802
Necesitatea de a-i alina pe cei neferici?i nu trebuie s? o sim?i ca pe o datorie impus? dinafar?, ci ca pe un reflex plin de c?ldur?, ca pe un impuls spontan, izvorât din l?untrul sufletului t?u. De lâng? cel nefericit nu ar trebui s? pleci pân? ce nu îi ridici m?car o mic? parte din povara nefericirii lui.

3803
Bibliotecile ?i libr?riile: hran? spiritual? care s? ajung? pentru toate genera?iile; un cosmos de vie?i bogate ?i concentrate între dou? coper?i care ne îmbog??esc propria noastr? via??. Ce vor deveni ele mâine, în lumina tehnicii ultra computerelor? Probabil o singur? dischet? care va înlocui cu succes o bibliotec? uria??.

3804
S? folosim timpul liber în cele mai mici diviziuni ale sale pentru citit ?i tot restul timpului pentru a gândi cele citite.

3805
Auzim tot mai des despre monede falsificate, dup? care numisma?ii se bat, considerându-le rarit??i chiar cu mult mai pre?ioase decât omoloagele lor originale din seria similar?. A?adar, iat? un caz în care falsul este mai valoros decât originalul, iar falsificatorii - demni de o stim?... nefalsificat?.
Cam ciudat? treab?!

3806
Talentul este un dar pe care trebuie s?-l pl?tim tot cu un dar: cu via?a noastr?.

3807
Cutezan?a, când nu intervine la locul ?i la timpul potrivit, devine obr?znicie.

3808
Utopia este o ?ar? am?gitoare care a purtat diferite nume: socialism, fascism, comunism, islamism fundamentalist ?.a. To?i care au vrut s? o cucereasc? s-au nenorocit când au intrat în ea, iar unii o caut? ?i ast?zi cu disperare.

3809
Sunt oameni buni ?i �oameni buni"... Unii buni la toate ?i al?ii buni de aruncat.

3810
Oamenii care sunt cu adev?rat buni, plini de omenie, vor c?uta din capul locului s?-?i reverse prea-plinul inimii lor într-un fel altruist, d?ruindu-se semenilor fie sub form? de medici, infirmieri, pompieri, salvamari?ti, salvamonti?ti, donatori de sânge, filantropi, misionari religio?i, pictori, sculptori, fie în postura de compozitori, preo?i, predicatori, pedagogi etc., salvând vie?i ?i suflete, pictând cu drag chipuri omene?ti, flori, sculptând sau compunând melodii destinate sufletului ori educând cu drag aceste suflete. Dar exist? ?i o mare mas? de oameni la fel de buni f?r? s? aib? asemenea meserii. Ei sunt ni?te altrui?ti anonimi, cu nimic mai prejos decât primii, numai c?, din p?cate, ajutorul lor dezinteresat dat oamenilor nu-l vede nimeni ?i nu-l apreciaz? nimeni.

3811
Fi?i pruden?i nu numai pentru voi în?iv?, ci ?i pentru a-i avertiza pe al?ii de pericolele pe care ei nu se pricep s? le întrevad?.

3812
Nu încerca s? despar?i doi tigri care se bat.

3813
Iubirea cre?te ?i din teama de a pierde ceea ce iube?ti.

3814
Nimeni nu a iubit niciodat? pe cineva din fric?.

3815
Nu cred c? exist? iubire pe deplin satisf?cut?!

3816
Soldatul este un pion, ca de ?ah, iar pionul ori se sacrific?, ori merge înainte. Cine a v?zut vreodat? un pion mergând înapoi?

3817
Unii doresc r?zboiul pentru banii de pe armele ce le vând, al?ii pentru decora?iile ce le râvnesc ori pentru pr?zi, iar al?ii pentru dorin?a de a deveni eroi cu orice pre?, venera?i de mul?ime. To?i sunt ni?te nebuni care fac pe patrio?ii! Adev?ra?ii eroi se nasc nu din rândul acestora, nici din cele ale agresorilor, ci numai pe baricadele ap?r?torilor!

3818
Leul s?tul nu atac? niciodat?.

3819
Poporul care este for?at s? împleteasc? din cauza fricii coroane de laur pe capul conduc?torilor lui, le împlete?te într-adev?r frumos ?i cu m?iestrie, astfel încât frunzele laurilor s? acopere ?i mai bine ghimpii pe care, oricum, îi va ascunde sub aceste frunze. Când îns? frunzele verzi se usuc? ?i cad, va r?mâne vizibil? numai coroana de ghimpi.

3820
B?rbatul frumos ?i femeia frumoas? nu trebuie s? cunoasc? ce este gelozia, mai ales dac? fiin?a pentru care sunt gelo?i este evident inferioar? dintr-un punct de vedere sau altul. Dac? au temeiuri serioase de gelozie, pentru a sc?pa de aceste sentimente în?bu?itoare, ei sunt primii care au dreptul legitim s? înlocuiasc? cu rapiditate persoana pentru care sufer? cu o alta care nu le-ar mai da prilej de suferin??.

3821
Omenirea va atinge adev?rata er? de aur numai atunci când va dispre?ui aurul ca pre? în sine.

3822
Nefericirea altora trebuie s? ne fie propria nefericire.

3823
Pe oamenii puternici, plini de voin?? ?i dârzenie nici o fericire nu-i poate doborî! Ce este drept, nefericirile îi încovoaie pu?in sub poverile lor, le aduce poate ?i lacrimi în ochi, dar nu-i îngenunche.

3824
A nu întâlni nici un fel de nenorocire este înc? un fel de fericire.

3825
Jum?tate din marea fericire este o fericire obi?nuit?, dar augmentat? de o inim? prea entuziast?.

3826
Mai pre?ioas? este fericirea pl?tit? cu lacrimi decât cea pl?tit? cu aur.

3827
Fericirea este binele în expansiune.

3828
In ce m? prive?te, nu ?tiu dac? munca este într-adev?r, cum spun unii, tot una cu fericirea îns??i. Dup? câte cunoa?tem, în limba român? cuvântul munc? provine din limba slavon?, monka, unde înseamn? tocmai chin. Dar, în orice caz, munca este unicul vehicul care ne poate duce cu certitudine în împ?r??ia de o clip? a fericirii.

3829
O fericire stupid?: fericirea de a fi slugarnic!

3830
Odat? cu nenorocirile se nasc ?i antidoturile lor: speran?ele.

3831
Vai, am v?zut atâ?ia oameni ferici?i f?r? s? ?tie c? sunt! Dar au recunoscut aceasta abia atunci când nenorocirile mari s-au n?pustit peste dân?ii.

3832
Pruden?a trebuie s? lumineze fiecare pas al curajului, ocolind la?itatea.

3833
Curajul unuia poate deveni revolt?.
Curajul mul?imii poate deveni revolu?ie.

3834
Fricosul, chiar cu dou? s?bii în mâini, se teme de cel viteaz cu mâinile goale.

3835
Nu-i tot una curajul venit din în?elepciune ?i cel venit din disperare ori nebunie.

3836
La?ul cuget? cam a?a: sufletul mi-e destul de curajos; numai picioarele nu prea vor s? m? asculte. Doar ele fug...

3837
Dac? ai fost o dat? curajos, iar a doua oar? fricos, lumea î?i va uita repede curajul ?i-?i va ?ine totdeauna minte numai frica pe care ai ar?tat-o.

3838
Când curajul t?u este întrecut de cel al du?manului care te atac?, trebuie s? ?i-1 dublezi, având ca m?sur? de dou? ori curajul du?manului.

3839
S? ne temem de oamenii puternici cu idei fixe.

3840
Iat?, ura a început s? devin? creatoare, ?inând Ioc de inspira?ie!

3841
Marxismul este inima comunismului, iar comunismul durerea de inim? a secolului nostru. Cine iube?te comunismul ur??te pe Dumnezeu.

3842
Socialismul este un vis frumos al roman?io?ilor naivi, iar comunismul este ceasul lui de?tept?tor care sun? alarma de trezire. Am v?zut c? Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir Sen au jucat prea încrez?tori la �ruleta ruseasc?" a comunismului unde finalul nu poate fi altul decât pierderea lamentabil? a tuturor mizelor aruncate în acest diabolic joc sinuciga? pentru ideologia lor ?i chiar pentru viitorul popoarelor mânate de ei spre pr?pastia istoriei.

3843
�Curajul" de a face r?u, de a fura, de a fi violent, ar??gos, curajul de a min?i, de a dispre?ui f??i? ceea ce este bun ?i sfânt, de a organiza atentate ?i crime etc., este mai de grab? o fric? dezonorant?, purtând doar masca curajului. Dar el r?mâne tot o handicapare a spiritului, o fric? ordinar?, izvorât? din la?itate în fa?a unei vie?i cinstite, în fa?a demnit??ii umane.

3844
Frico?ii vorbesc adesea cu entuziasm despre marele curaj pe care ei I-ar avea dac? s-ar ivi un prilej potrivit s?-l dovedeasc?.

3845
In fa?a b?rba?ilor la?i, eu nu a? da drept pild? pe b?rba?ii cei mai curajo?i, ci pe copiii ?i femeile cele mai curajoase.

3846
Îmi plac vis?torii care au vise cât se poate de îndr?zne?e ?i tr?snite, chiar ?i acela de a altoi, s? zicem, trandafirul cu stejarul, creând o p?dure de trandafiri. Dac? din asemenea zeci de gânduri insolite doar unul îl vor realiza, el este deja de ajuns, pentru c? acea unic? realizare va ferici milioane de oameni.

3847
Dac? curajul este molipsitor (este de ajuns, de pild?, ca unul s? îndr?zneasc? atacul, fiindc? to?i ceilal?i îi iau pilda), frica s-a dovedit, din p?cate, ?i mai molipsitoare, c?ci un singur fricos poate produce o nest?vilit? panic? în mas?, cu atât mai mult cu cât acel fricos arat? fizice?te mult mai voinic decât ceilal?i ?i cu cât via?a tuturor este mai în pericol.

3848
Unii frico?i se pricep de minune s?-i încurajeze pe cei temerari ?i s? le dea sfaturi cum s? devin? mai curajo?i.

3849
Interviurile televizate pot face faimo?i pe oameni f?r? importan??, în timp ce reporterul, care de multe ori este mai important decât cel intervievat, risc? s? r?mân? în umbra celui pe care I-a lansat.

3850
De unde o fi izvorând eroismul, dac? nu din dragoste, din educa?ie sau din con?tiin??, nicidecum din for??? Te ui?i la doi oameni diferi?i: unul este un munte de om, numai mu?chi pe el - ?i tremur? de fric?, neîndr?znind s?-?i scoat? semenii din foc, iar cel?lalt, abia o mân? de om, pe care I-ar da vântul jos, dar iat?-l cum se avânt? cu vitejie prin fl?c?ri ?i-i aduce pe to?i teferi afar?, chiar dac? ?i-a pârlit ?i el pielea. Mare minune ?i cu mecanismul acesta invizibil al eroismului, care la unii func?ioneaz? perfect, ca un ceas electronic, iar la al?ii deloc!

385 i In r?zboi, spunem c? cineva este erou tocmai fiindc? a ucis cât mai mul?i solda?i inamici care, în tab?ra lor, f?r? îndoial?, tot denumirea de eroi cap?t? ?i ei. Cu alte cuvinte, erou poate fi cel ce a ajutat pe du?man s?-?i m?reasc? num?rul de... eroi!

3852
Exist? ?i eroi mari care niciodat? nu au ?tiut c? sunt eroi, nici chiar atunci când închideau ochii.

3853
Eroii care cad sunt ca ?i cascadele de munte care, pr?v?lindu-se, pun în mi?care turbinele electrice. Ei ac?ioneaz? îns? turbinele revoltei, declan?ând energiile maselor înfuriate de exploatarea totalitarismului.

3854
Exist?, pare-se, atât lei cu inim? de iepure, cât ?i iepuri cu inim? de leu.

3855
To?i eroii devin frumo?i, chiar dac? înainte îi consideram ni?te oameni cu un fizic nepl?cut!

3856
Adu-?i mai întâi raiul în inima ta ?i apoi po?i fi sigur c? vei ajunge în rai!

3857
Cea mai mare carte care ?ine contabilitatea eroilor este istoria.

3858
Un erou care dorea s? r?mân? anonim mi-a m?rturisit:
�Am devenit un erou de fric? s? nu devin un la?.�

3859
La?itatea este lipsa total? de curaj dublat? de lipsa total? de con?tiin??.

3860
Decât la?, mai bine mort!

3861
Frica este primul pas spre tr?dare.

3862
Numai la?ul cunoa?te pe obrazul lui cât de fierbinte este palma celui curajos.

3863
Timizii sunt zdrobi?i de cei îndr?zne?i.

3864
O mic? îndr?zneal? la vreme aduce mai mari foloase decât o cutezan?? nebun? venit? mai târziu.

3865
La?itatea politicienilor este mai rea decât aceea a unui individ oarecare, lipsit de responsabilit??i ?i care, oricum, caut? s?-?i apere pielea într-o chestiune particular?. Dar la?itatea r?mâne la?itate, indiferent la cine se manifest?.

3866
Cine d? sfaturi f?r? pilde nu este ascultat; numai cine d? întâi pilde bune ?i apoi sfaturi frumoase este imitat cu pl?cere de cei mul?i.

3867
Via?a este alc?tuit? 50% din speran?e c? ni se va întâmpla ceva bun ?i 50% c? nu ni se va întâmpla ceva r?u.

3868
Orice dogm? r?sturnat?, orice prejudecat? înfrânt? este o barier? ridicat? din calea progresului omenirii spre des?vâr?ire.

3869
Dac? omul ar fi avut for?a elefantului, probabil c? ?i-ar fi pus la contribu?ie mai mult mu?chii decât capul; atunci creierul, de bun? seam?, nu i-ar mai fi evoluat. Dar a?a, for?a min?ii lui a supus toat? lumea cunoscut? ?i for?a fizic? cea mai oarb? i s-a supus cu umilin??.

3870
Uneori concep?ii frumoase despre necesitatea bun?t??ii ?i blânde?ii pornesc tocmai de la oamenii duri, ceea ce pare surprinz?tor. Aceasta îns? devine cea mai bun? dovad? c? cei duri nu suport? duritatea altora pe pielea lor.

3871
Nu ?tiu cum se face c? ghinioanele, ca ?i nenorocirile, îi cru?? pe oamenii r?i ?i-i lovesc din plin doar pe cei buni ?i valoro?i. Sau - cine ?tie - poate c? îi amân? pe cei r?i pentru mai târziu, rezervându-le ni?te catastrofe cumplite în final.

3872
In jurul celor glorio?i se strâng trei feluri de oameni: cei care-i admir? sincer ?i-i iubesc, cei care-i invidiaz?, voind s? le fure secretul gloriei, ?i cei care-i ur?sc din toat? inima, pândindu-i îndeaproape ca s?-i doboare.

3873
Cancerul oric?rei glorii este îngâmfarea.

3874
Omul cu o singur? glorie îl evit? pe cel cu mai multe glorii.

3875
Am v?zut un balon ciudat care dac? îl umflai normal lua o forma unei sfere perfecte, dar dac? îl umflai mai mult, sfera lua forma unui cap de m?gar. La fel stau lucrurile ?i cu îngâmfarea unor indivizi.

3876
Nu exist? bucurie mai mare în rândul popoarelor ca aceea de a vedea pr?bu?indu-se gloria unor conduc?tori care nu ?i-au meritat-o.

3877
Faima oamenilor ajun?i mari prin mijloace necinstite trebuie st?vilit? cu orice pre? la fel ca un incendiu care poate distruge totul.

3878
De la mica reputa?ie la glorie nu este decât un pas.

3879
Pentru unii trebuin?a de glorie este mai imperioas? decât necesitatea de a mânca ?i pentru a o ob?ine ei fac orice bravad?. Uneori ace?tia î?i sacrific? pân? ?i via?a, ca m?car dup? moarte s? vad? lumea c? gloria tot nu le-a sc?pat.

3880
Nu cumva vorbind ?i scriind mereu despre gloria vreunui erou î?i po?i f?uri, la rândul t?u, o mic? glorie?

3881
Setea de glorie a f?cut mai multe victime decât ura ?i l?comia.

3882
Cel ce-?i m?re?te gloria mic?orând libertatea supu?ilor este un tiran care trebuie deposedat de sceptru ?i distrus.

3883
Nu exist? genii f?r? glorie, dar exist? glorii f?r? geniu.

3884
Dac? nu-?i legi gloria ta personal? de aceea a na?iunii de care apar?ii, gloria î?i va fi efemer? ?i ?i se va stinge cât de curând.

3885
Pentru cei invidio?i, nu poate fi o înfrângere ?i o durere mai mare decât gloria str?lucit? a du?manului ?i rivalului lor.

3886
Absolutul este omul.

3887
Din paradoxuri se poate na?te crea?ia cea mai original?.

3888
Un paradox conjugal: în toiul nop?ii, so?ia a visat ?i a strigat prin somn: �Fugi, c? vine b?rbatul meu!" Iar so?ul ei bun, care dormea lâng? nevast?-sa, buim?cit de somn, s-a speriat ?i a s?rit pe geam...

3889
Nu cred în seriozitatea oamenilor comici.

3890
Uite, am descoperit adev?rul! Acum înva??-m? ce s? fac cu el, fiindc? minciunile ?tiu s? le mânuiesc ?i singur, dar mecanismul adev?rului mi se pare atât de complicat, încât aproape c? sunt gata s? renun? la el.

3891
Exist? râuri cu debit foarte bogat de ap?, dar care î?i disipeaz? for?a hidraulic? curgând prin mai multe bra?e, pe o arie întins?. Din p?cate, ?i cu talentul multor oameni se întâmpl? cam la fel, când ?i-l risipesc în prea multe direc?ii.

3892
Nimeni nu-?i detest? mai mult mâncarea ca vegetarienii care au fost carnivori.

3893
Cu cât spa?iul dintre coper?ile unei c?r?i este mai mare, cu atât mai mare devine teama unor cititori de a cump?ra ?i citi acea carte.

3894
Parlamentul este adesea Sahara politicii unde cel mai mare eveniment este o furtun? de nisip verbal ce va umple curând ochii cet??enilor din afar?.

3895
Papagalul pare s? fie cel mai potrivit simbol dac? l-am pune deasupra u?ilor de intrare din multe parlamente.

3896
Istoricii ne modeleaz? datele despre trecutul ??rii, politicienii pe cele despre prezent, iar economi?tii ?i scriitorii de Science-fiction pe cele despre viitor.

3897
Trebuie s? ai bani ca s? înve?i cum s? faci mul?i bani.

3898
Ferici?i sunt f?c?torii de pace recunoscu?i de ONU, c?ci ei î?i împart între ei egal gr?mezile de dolari de la Premiul Nobel pentru pace, în timp ce pacea r?mâne mai departe un frumos vis.

3899
Organiza?ia Na?iunilor Unite este un Babilon contemporan (locuind într-un Turn Babei modern ?i civilizat) de unde marile puteri dau lec?ii morale na?iunilor mici Înv??ându-le cum s? le respecte poruncile.

3900
Într-o cas? unde unii fumeaz? ?i al?ii nu, este inutil s? mai aerise?ti camerele de vreme ce pl?mânii celor ce nu fumeaz? absorb în totalitate fumul exalat, mai bine decât cele mai perfecte hote electrice.

3901
Virtu?ile dure pot fi mai rele decât viciile.

3902
Cei mai mul?i români s-au n?scut spre a fi folositori, al?ii s? decad?, iar al?ii s? colec?ioneze înjur?turi ?i s? ajung? pre?edin?i.

3903
Ferici?i cei blânzi, c?ci ei vor ?ti s? voteze din nou pe cei r?i.

3904
Când cineva spune c? nu ?tie cu cine s? voteze, sunt sigur c? va vota cu cel mai r?u.

3905
Vulgaritatea este ca vomatul unui be?iv pe un strat parfumat de flori.

3906
Cimitirele: sta?iunile de odihn? cele mai costisitoare.

3907
Femeile poart? cele mai scumpe ceasuri pentru c? ?tiu s? valorifice cele mai scumpe ore.

3908
Omul se pricepe s? îmb?trâneasc? vinul iar vinul pe om.

3909
Când un b?iat îi vorbe?te des unei fete despre fosta lui amic?, aceasta îi va vorbi în curând despre viitorul ei prieten.

3910
O v?duv? tân?r?, frumoas? ?i bogat? este de zece ori mai pe?it? decât o fat? mare la fel de frumoas?.

3911
Cosmetica î?i poate schimba repede aspectul exterior al capului ?i al fe?ei. Nu exist? îns? ?i o cosmetic? la fel de eficient? ?i pentru interiorul capului.

3912
Toate s?ruturile lungi se scurteaz? dup? c?s?torie.

3913
Cel mai ciudat filosof din lume este acela care nu este ciudat.

3914
Uitându-se mult în oglind?, Darwin a conchis c? omul se trage în mod categoric din maimu??.

3915
Declar?m iubirea folosind literele mici ?i ura folosind literele de tipar.

3916
Bârfa este un schimb reciproc de caracteriz?ri ale persoanelor care nu sunt de fa??, f?cut între noi ?i interlocutorii no?tri.

3917
Ziua Femeii este s?rb?toarea când mamele adun? cadouri ?i dulciuri ce le vor p?stra s? le dea odraslelor lor de Ziua Copilului.

3918
Nu-i tot una s? fii constant în iubire ?i constant în iubiri.

3919
Nici o fat? urât? nu regret? c? a gre?it ceva cu un b?iat frumos.

3920
Vân?torii ?i pescarii au tolbele pline mai mult cu pove?ti decât cu trofee.

3921
Am cunoscut un om atât de murdar ?i de nesp?lat, dar care nu avea nici un parazit pe el. To?i puricii ?i p?duchii fugeau îngrozi?i de pe el.

3922
Pe por?ile iadului st? scris în limba rus?: �Pr?letarii vsioh stranî s?idiniaieties?!� (�Proletari din toate ??rile, uni?i-v?!�).

3923
Întrucât funeraliile sunt atât de scumpe, s? evit?m pe cât putem de mult a fi eroul lor central!

3924
Trei lucruri contribuie la îmbr?carea so?iei în bl?nuri scumpe: animalul-victim?, vân?torul ?i so?ul-victim?.

3925
Luxul este o necesitate imperioas?. Dar numai pentru vânz?torul din magazinele de lux.

3926
O cale sigur? prin care so?iile î?i pot feri so?ii s? nu cheltuie banii la cârcium? ori pe alte nimicuri este una ?i aceea?i: s?-i cheltuie ea cât mai repede cu putin??.

3927
Mireasa: o fat? îmbr?cat? frumos în voal alb ?i cu coroni?? pe cap, pentru a-?i s?rb?tori public toate fericirile l?sate în urm?.

3928
B?rba?ii tr?iesc mai pu?in decât femeile deoarece femeile îi uzeaz? prea mult.

3929
Napoleon spunea c? prostituatele sunt necesare întrucât f?r? ele b?rba?ii ar fi atacat femeile respectabile pe strad?, îns? cred c? exagera, întrucât nici o femeie care ia bani nu merit? vreun ban.

3930
Indivizii care fac parte din aceea?i genera?ie, dac? vizavi de alte genera?ii manifest? o anumit? rezerv? ?i o atrac?ie mai redus?, când este vorba de cei de aceea?i vârst?, atunci se caut? între ei, se simpatizeaz?, se ajut? ?i dezvolt? rela?ii cu atât mai amicale cu cât ?i avansarea lor în vârst? cre?te. Asemenea rela?ii sunt pe cât de justificate pe atât de fire?ti ?i necesare.

3931
Tenta?ia bate la por?ile sufletului nostru la fel de des ca ?i b?t?ile inimii. Ca s? sc?p?m de atâtea insisten?e, din când în când, le deschidem cu resemnare por?ile.

3932
To?i oamenii sunt mai mult sau mai pu?in vis?tori. Diferen?a este c? unii î?i realizeaz? visele, în timp ce al?ii continu? s? doarm? ?i s? viseze f?r? s? se trezeasc? vreodat?.

3933
Diavolul d? multora putere de convingere s? nu cread? în Dumnezeu, inoculându-le ideea c? nici el, diavolul, nu exist?.

3934
Milionarul este un om foarte c?utat care prime?te mereu scrisori de simpatie ?i de laud? de la toate rudele ?i prietenii uita?i ?i care nu r?spunde la nici una niciodat?.

3935
Gre?elile în experien?ele ?tiin?ifice sunt s?ge?ile sigure indicând totdeauna care este drumul cel bun spre reu?it?.

3936
Comunismul este inventat pentru oamenii care nu-s buni la nimic altceva.

3937
Dac? Eminescu ar fi tr?it în zilele noastre, ar fi fost cu siguran?? demult arestat, b?tut ?i numit de comuni?ti tr?d?tor de patrie pentru ideile lui democratice, apoi ar fi sfâr?it într-o închisoare dup? ce i-ar fi fost toate manuscrisele confiscate ?i arse f?r? mil?. Dar, cum ?tim c? era prea inteligent s? se lase prins de pro?ti ?i cum îi pl?ceau mult c?l?toriile, cu siguran?? c? s-ar fi salvat la timp fugind ca ?i George Enescu în occident.

3938
Mi se pare foarte ciudat faptul c? promotorii mondiali ai comunismului, de?i luptau f??i? contra religiei, aveau o atrac?ie inexplicabil? pentru problemele religioase: KarI Marx ?i Friedrich Engels scriseser? cândva poeme cre?tine ?i rug?ciuni adresate lui Iisus Hristos care ar putea intra ast?zi în pagini antologice prin acurate?ea lor. Lenin citea adesea Biblia; Stalin, fiul unei sp?l?torese analfabete foarte credincioase, urmase un seminar teologic ortodox la Tiflis (Tbilisi), fiind eliminat cu câteva zile înainte de c?p?tarea diplomei de teolog, iar Mao Tze-dun se delecta citind de zor opera lui Confucius pe care îns? o interzicea poporului s?u. Multe ?i controversate creaturi se mai aflau în marea gr?din? a lui Dumnezeu!

3939
Spionajul este arta bazat? pe utilizarea la maximum a tactului de a afla tot ce este mai pre?ios chiar de pe terenul adversarului ?i de a nu permite nim?nui s? b?nuiasc? adev?rata identitate ?i adev?ratele inten?ii ale celui ce-?i risc? via?a jucând un rol de personaj neutru, perfect dezinteresat, rol pe care doar foarte pu?ini din cei cu sânge rece I-ar putea interpreta.

3940
Un singur lucru este bun în ac?iunea terori?tilor sinuciga?i (gen kamikaze) care detoneaz? bombe unde este aglomera?ia mai mare: ei nu-?i mai pot repeta crima ?i a doua oar?.

3941
Nu încape nici o îndoial?: criminalii se tem foarte pu?in de legi. Practica ?i istoria au dovedit limpede c? nici o lege nu a reu?it s?-i distrug? ori s? le mic?oreze num?rul. Dimpotriv?, num?rul lor cre?te an de an. Dar toat? temea este încredin?at? c? nu ar r?mâne nici urm? de criminali dac? legile ar l?sa poporul s?-?i fac? singur dreptate pedepsindu-i în public.

3942
Pentru unii religia este supersti?ie; pentru al?ii supersti?ia este o religie.

3943
Dac? e?ti supersti?ios ?i ai 13 copii, atunci trebuie f?cut tot posibilul s? apar? ?i al 14-lea.

3944
Cel mai plictisitor om este cel care, ori de câte ori îl întâlne?ti, î?i vorbe?te numai si numai despre acela?i lucru, f?r? s? mai schimbe vreodat? subiectul. In locul lui preferi pe cineva care este în afar? de orice subiect.

3945
Primul secret al succesului este s? nu pomene?ti nici o dat? cuvântul insucces.

3946
Fiecare trecem prin momente când inteligen?a noastr? se împiedic? de ceva sau obose?te datorit? unei concentr?ri prea încordate, îns? în acele clipe trebuie s? fim aproape siguri c? stupiditatea îi poate lua imediat locul.

3947
Defini?ia mincinosului: mincinosul este omul care... Dar este de ajuns!
La urma urmelor, cine nu a min?it niciodat??

3948
Ceea ce studiem în ?coli ?i facult??i este una, ceea ce studiem singuri este alta. Ambele studii sunt ca dou? râuri care se unesc într-o singur? albie. Pe când debitul primei surse se termin? dup? ce am absolvit studiile, debitul celei de a doua continu? s? creasc? ?i s? devin? tot restul vie?ii principalul mijloc de informa?ie ?i de îmbog??ire a culturii noastre.

3949
O economie na?ional? marcat? de succese este aceea care câ?tig? mai mult decât conduc?torii ei politici pot risipi.

3950
Ipocrizia este omagiul pe care politicienii îl aduc datoriilor promise pe care ei ?tiu c? nu le vor împlini niciodat?.

3951
Oamenii de cultur? medie st?pânesc aproximativ 10.000 de cuvinte, dintre care, zilnic, un b?rbat folose?te cam 5000 de cuvinte (repetate, bineîn?eles, de mai multe ori), iar femeia, în compara?ie cu b?rba?ii, cca 7000. Cauza pentru care femeile folosesc cele 2000 de termeni în plus nu se datoreaz? s?r?ciei de vocabular masculine, ci faptului c? femeile nu le dau b?rba?ilor r?gaz s? le �egaleze la puncte", fiindc? totdeauna pe femei...
�le ia gura pe dinainte".

3952
Femeile sunt de trei feluri: cele frumoase, cele inteligente ?i... restul.

3953
Femeile sunt atractive la 20 de ani, tentante la 30, lipicioase la 40 ?i greu de dezlipit la 50.

3954
Femeile frumoase sunt r?nile tuturor b?rba?ilor sensibili.

3955
Femeile u?oare nu sunt altceva decât ni?te bipede aptere dar care zboar? mai repede decât mu?tele fl?mânde, de la un b?rbat la altul.

3956
Intre o femeie fum?toare ?i o locomotiv? care func?ioneaz? cu c?rbuni sco?ând nori de fum, o prefer pe a doua, c?ci dac? prima nu se fere?te de mine ?i-mi arunc? fumul deseori în ochi, locomotiva nu face niciodat? a?a ceva, iar de ea se fere?te chiar ?i fum?toarea cea mai învederat?.

3957
�Un m?r pe zi de doctor te va p?zi�. Da, este foarte adev?rat, dar...
�un usturoi pe zi de toat? lumea te va p?zi!"

3958
Limbile moarte sunt: greaca, latina, slavona ?i... limba de lemn din gura mai multor faimo?i bolborositori de lexic greu descifrabil, care dac? t?ceau, precis c? filosofi tot nu r?mâneau!

3959
Cine vorbe?te mai multe limbi trebuie s? înve?e a-?i ?ine gura de mai multe ori decât cei care ?i-o înfrâneaz? pentru o singur? limb?.

3960
Intre rela?iile dintre un stat mare ?i puternic ?i unul mai mic, absurditatea în politic? a început s? devin? o regul? c?reia i se imprim? aparen?ele logicului.

3961
L?s?m genera?iei urm?toare din secolul al XXI-lea cele mai frumoase încerc?ri de a ne moderniza ?ara ?i de a ne vindeca de comunism, precum ?i cele mai frumoase datorii externe pe care le-am f?cut vreodat?, rugându- ne la bunul Dumnezeu ca s?-i ajute pe urma?ii no?tri s? ?i le poat? pl?ti cu succes ori s? poat? inventa un aparat ultramodern care s? le fac? s? dispar? f?r? urme.

3962
Poezia modern? ?i ciudatele semne Nazca din Peru au ceva comun: pot însemna orice ?i nimeni nu le în?elege pe deplin.

3963
Despre accidente auto: dac? ma?ina dumneavoastr? a avut un accident nu prea grav ?i continu? totu?i s? se mai târasc?, asta înseamn? c? din cei 100 de cai putere 70-80 au fost deja uci?i pe ?osea.

3964
Unele accidente auto se întâmpl? când ?oferul se afl? sub influen?a... partenerei din dreapta lui.

3965
Banii din abunden?? ne confer?, pare-se, un sim? în plus ?i ne introduce în cea de a patra dimensiune a vie?ii - insensibilitatea fa?? de al?ii.

3966
Romanii nu au murit. Ei au devenit nemuritori transformându-se în Români!

3967
În timpul potopului, Noe a fost pentru o perioad? de 40 de zile ?i 40 de nop?i, unicul conduc?tor ?i st?pân absolut al întregii planete Terra. Aceasta este concluzia logic?, dac? admitem ad literam relatarea biblic?, iar de atunci niciodat? Terra nu a mai cunoscut a?a ceva. Numai c? toat? popula?ia p?mântului peste care domnea Noe dup? potop erau doar membrii familiei lui.

3968
Mul?i se întreab? cum de au înc?put în celebra Arc? a lui Noe toate speciile de p?s?ri ?i animale din lume? R?spunsul meu ar fi foarte logic dac? ar fi fost ?i adev?rat: Dumnezeu, care poate totul, nu era imposibil ca s? fi redus m?rimea animalelor atât de mult încât un elefant s? fi devenit micu? cât un ?oricel. în acest caz, arca ar fi putut înc?rca mai multe perechi de specii decât existau atunci pe p?mânt. Doar animalele marine au fost scutite de închisoarea plutitoare care s-a oprit pe muntele Ararat. îns? Biblia nu ne d? un asemenea detaliu, care poate a r?mas unul din multele secrete nedezv?luite de aceast? oper?.

3969
Când o duduie cam trecut? î?i ascunde vârsta spunând c? are doar 35 de ani, ca s? nu o contrazicem direct, îi putem replica: Fiind siguri c? anul dumneavoastr? num?r? 14 luni ?i nu 12, atunci vârsta declarat? poate fi într-adev?r foarte corect?...

3970
Uneori nimic nu pare mai supranatural ca un splendid peisaj natural.

3971
În iubire totdeauna suspiciunea este c?l?uza geloziei.

3972
Ne facem adesea frumoase iluzii despre oamenii pe care îi cunoa?tem considerându-i foarte inteligen?i ?i profunzi. Ei sunt îns? la fel cu apa din pu?uri care oglindesc cerul infinit dar care au ap? pu?in? ?i stau la fund.

3973
Dac? o femeie frumoas?, când îmb?trâne?te î?i transform? frumuse?ea fizic? într-una intelectual?, ea va fi la fel de plin? de gra?ii ?i la fel de adorat? ca în anii tinere?ii.

3974
Unde exist? munc? f?r? câ?tig va exista ?i câ?tig f?r? munc?.

3975
Vremurile rele ?i cu lipsuri mari fac vecini buni.

3976
Avem atât de multe poezii ?i atât de pu?in? poezie!

3977
George Washington este Steaua Polar? a Americii - primul f?uritor al primei democra?ii reale de pe glob ?i al unei independen?e la fel de reale - marele p?rinte al na?iunii americane!

3978
Dumnezeu i-a dat României o form? de coroan? de copac viguros, dar criv??ul ro?u din stepele siberiene i-au rupt ramurile bogate de la r?s?rit ?i i-au furat fructele coapte... Sângele v?rsat îns? la r?d?cina acestui arbore bimilenar îl va face s? creasc? ?i s? renasc? în istoria timpurilor ce vin.

3979
Un lider abil ?i impun?tor din punct de vedere politic, chiar când este singur, formeaz? totdeauna o majoritate mai puternic? decât to?i oponen?ii lui numero?i.

3980
Inima lui Nicolae B?lcescu era mare cât România; ?i b?tea pentru români cum bat valurile furtunoase ale M?rii Negre în ??rmurile patriei. Marele patriot a murit ca un martir la vârsta lui Iisus Hristos dar a înviat în spiritul României de ast?zi.

3981
Comunismul este o caricatur? perfect? ?i plin? de perfidie a propriilor lui slogane ipocrite: el pretinde c? lupt? pentru libertatea maselor supunând toate libert??ile; cere egalitate dintre oameni creând o clas? parazitar? de politicieni ce dispre?uiesc pe proletarii în numele c?rora pledeaz?, având toate bog??iile aduse gratis la nasul lor; strig? c? desfiin?eaz? exploatarea exploatând poporul pân? la sânge; proclam? pretutindeni libertatea cuvântului închizând gura tuturor na?iunilor supuse ?i ridic? ?arcuri în jurul ??rii dominate de politrucii care ucid f?r? mil? pe to?i patrio?ii. Nu de geaba, Binecuvântata Fecioar? Maria, în apari?ia ei de la Fatima, în Portugalia, a numit comunismul opera cea mai în?el?toare inventat? de Satana pe p?mânt!

3982
Ora? etern Bucure?ti! E?ti mai ve?nic decât Ierusalimul, mai fr?mântat de cutremure decât Atena, mai plin de via?? decât New-Yorkul, mai afumat decât Londra ?i la fel de cosmopolit ca ?i Parisul, al c?rui cartier îndep?rtat ai r?mas chiar ?i dup? 200 de ani! Intr?m totdeauna în tine cu dragoste ?i emo?ii, admirându-?i oamenii prieteno?i, parcurile înflorite ?i str?lucirea culturii care te plaseaz? printre primele ora?e în?elepte ale lumii de ast?zi. Bucure?ti - ora? al bucuriilor triste ?i al triste?ilor vesele!

3983
Mintea omeneasc? este pista din care se lanseaz? toate navele p?mântene spre cosmosul infinit.

3984
Scriitorii se ascund de moarte prin c?r?ile lor prin care unii î?i g?sesc într-adev?r nemurirea.

3985
Tiraniile frâneaz? dezvoltarea fireasc? a ??rilor ?i îmboln?vesc spiritele oamenilor, retardându-le uneori cu multe regretabile decenii, într-un fel ireversibil.

3986
O serie întreag? din mini?trii ?i prim-mini?trii no?tri din ultima genera?ie, în orice sat din ?ar?, nu ar fi angaja?i niciunde, din cauza nonvalorii lor, nici m?car ca simpli v?cari ai satului.

3987
Este firesc ca jignirile înveninate ale neaveni?ilor s? trezeasc? în noi indignare, dar nici nu-?i po?i imagina cât de mare devii atunci când le ignori ?i le dispre?uie?ti în totalitate.

3988
Cel care amenin?? mereu pe to?i s? se p?zeasc? de unirea tuturor celor amenin?a?i.

3989
Nici o moral? nu are vreo valoare dac? nu vine din gurile celor care sunt recunoscu?i ca oameni f?r? pete morale.

3990
Sem?n?torul are motive s? fie totdeauna mai fericit decât culeg?torul.

3991
Orice mam? trebuie s? se str?duiasc? a fi v?zut? de copiii ei ca un înger terestru care-i c?l?uze?te spre virtute, spre bunele maniere, spre via?a cea mai demn? cu putin??. In felul acesta, copiii ei vor deveni mai târziu oglinzile proprii în care fiecare mam? î?i va putea admira cu mândrie întreaga-i integritate moral? pentru care a luptat.

3992
Infidelitatea triunghiular? a so?iei, replicat? de cea hexanonal? a so?ului, nu duc în nici un caz la o geometrie plan? neeuclidian? ori la o geometrie în spa?iu, ci la un stres divor?ional, atunci când existen?a �unghiurilor�
sunt descoperite.

3993
Via?a este uneori o suit? de suspine, alteori un spectacol sau o s?rb?toare dilematic?, plin? de multe idiosincrasii, dac? nu chiar un fel de vis tangibil în exteriorul lui ?i cu multe semne fierbin?i de întrebare în interior, dar, oricum, via?a ne ofer? zilnic o lumin? m?rea?? care ne vine totdeauna de sus ?i, de aceea, bun?, rea, - ea merit? s? fie tr?it? din plin!

3994
Mul?imea maximelor poate deveni la un moment dat derutant? pentru cititorul bombardat cu atâtea precepte morale. Ele fie c? par pedante, fie c? stârnesc confuzii, fie c? se uit?; sau, neputând fi aplicate în totalitate, î?i pierd treptat din autoritatea scontat?.

3995
A trebuit s? fac eforturi mari ca s? nu pot gândi ori spre a-mi ?ine gândurile întru totul captive. Dar... evident: difficile est maximam non scribere!

3996
Reflexiunea scris? este produsul finit al unor efervescen?e psihice intrinseci ?i infinite care au avut totdeauna rezonan?e majore în con?tiin?a autorului.
Este motivul pentru care el se vede aproape obligat s?-?i consemneze ecourile con?tiin?ei izvorâte din observare, informare, cunoa?tere, adev?r, compara?ie, bucurie ?i durere.

3997
Multe maxime sunt foarte în?elepte. în chintesen?a lor de câteva rânduri g?se?ti adunat? toat? filosofia secolelor trecute, tot rafinamentul contemporan al gândirii omene?ti, toat? experien?a unor veacuri str?lucite, ele putând rezuma în mici pilule tomuri întregi de opere filosofice.

3998
De câteva ori am fost întrebat cum s-au n?scut aceste �Cioburi de cristal". Desigur, nu mi-a fost greu s? improvizez, de fiecare dat?, un r?spuns simplu ?i, în acela?i timp, destul de sincer: �Cred c? din experien?a vie?ii mele, din ce altceva s? apar? ele? Din studiul îndelung ?i profund al multiplelor fenomene social-morale contemporane, din tot ce am v?zut împrejurul meu ?i din tot ce am auzit ?i citit. "Multe au fost mai întâi tr?ite dramatic de mine; altele cercetate am?nun?it ?i redate dup? cum le-am în?eles eu la vârsta de 18-20 de ani, când m-am decis s? le încep; oricum, adeseori verificate, dar nu totdeauna perfect selec?ionate valoric. Astfel, sentin?ele ?i reflec?iile mele se n??teau zilnic, f?r? întrerupere, chiar ?i în timp ce mergeam singur pe strad? sau când vorbeam cu cineva. Aproape pentru fiecare gest, pentru fiecare scen? sau cuvânt al celor din jur, mi se ivea spontan, în gând, câte o replic? aforistic?. Fire?te, nu toate erau egal de valoroase, nu toate str?luceau prin spontaneitate, precum ?i destule din volumul de fa??. O bun? parte nici nu le-am mai retranscris, eliminându-le definitiv. Poate c? trebuiau eliminate chiar ?i mai multe.
În procesul elabor?rii lor, unele le notam imediat într-un carne?el ce-1 purtam câte odat? la mine. Destul de multe, poate chiar din cele foarte bune, din diferite motive, nu am mai apucat s? le scriu, ?i acum îmi pare sincer r?u, c?ci au intrat în bezna uit?rii definitive. în anumi?i ani nu am consemnat nici una. Cu siguran?? c? de le-a? fi notat pe toate, ele ar fi dep??it cu mult num?rul de zece mii, ?inând seama c?-mi notez observa?iile asupra vie?ii de peste dou?zeci ?i cinci de ani. Cantitatea lor impresionant? m-ar fi determinat s? m? întreb cu seriozitate ?i îngrijorare dac?, într-adev?r, ar mai fi avut cineva r?gazul firesc s? mi le citeasc? vreodat? cu interesul cu care au fost scrise ?i, în plus, s? mi le ?i în?eleag?, pentru c?, la drept vorbind, ceea ce eu consider a fi important, altul poate aprecia c? este cu totul subsidiar.
Dac? am vrut sau nu, m-am f?cut îns?, cu siguran??, interpretul gândurilor unei convenabile majorit??i a cititorilor, de?i, din anumite puncte de vedere, gândirea fiec?ruia este ceva absolut individual ?i subiectiv, depinzând de la un nivel la altul. Mai ?tiu c? ea nu este nicicum empatic?, oricât ar fi sentimentele umane de comune ?i de universale.
Iat? pentru ce, în prezent, nu-mi mai notez nici un dicton, nici un adagiu, nici o apoftegm? sau sentin?? proprie, oricât de grozave ?i de ispititoare mi s-ar p?rea ele - ?i m? opresc aici, f?r? a face totu?i jur?minte ferme în acest sens, pentru c? - ierta?i-mi compara?ia - ?i be?ivul se jur?, dup? fiecare pahar, c? acela este ultimul din via?a lui. ?i totu?i...

3999
Ceea ce nu ?tiu se datore?te a ceea ce ?tiu, iar ceea ce ?tiu izvor??te din ceea ce nu ?tiam de fel.

4000
Aici se termin? gândurile ?i însemn?rile mele, dictate de experien?a unui sfert de veac de existen??. Am vrut, iubite cititorule, s? înal?, chiar de la început, un baraj masiv în calea fluviului meu de gânduri împestri?ate, un fluviu real ?i viu, clocotitor, întru totul asem?n?tor cu al t?u, care - la început - nu fusese decât un izvora? firav ?i f?r? alt? importan??. Aceasta era taina mea �de atunci", marea mea �tain? din tinere?e"...
Doream, poate, s?-i captez debitul, necesar în primul rând mie, spre a-i opri scurgerea ?i risipirea în timp, prin lume. Dar nu a fost deloc cu putin??.
Am vrut, mai limpede spus, s?-l p?strez îndeosebi pentru mine, pentru nevoile mele suflete?ti, îns? valurile lui, mereu crescânde, îmi d?deau ghes s? am curaj, începând dup? aceea s?-?i reverse preaplinul ideilor pe deasupra st?vilarului, sub forma unei întinse cascade de cuvinte alunecoase, din care pu?ini stropi au r?zb?tut acum ?i la tine.
Poate ai gustat câteva pic?turi din aceast? ap? neodihnit? ?i atunci ai v?zut c? ea nu este nici cea mai rece, nici cea mai vr?jit? ?i nici nu potole?te setea de a ?ti. în schimb, luat? mai mult? la un Ioc ?i privit? în lini?te, ea oglinde?te destul de bine o parte din sufletul meu ?i al t?u, precum ?i o parte a lucrurilor diverse din jurul nostru, ceea ce nu pare chiar atât de r?u. Am face, deci, o gre?eal? dac? ne-am ucide gândurile noastre bune, chiar dac? ele nu sunt toate geniale, chiar dac? nu toate gândurile ar avea aparen?a unor fascinante str?luciri solare.