proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Odihn?, odihn?, divin? odihn?!
Este duminic?, zi sfânt? care în general nu inspir? la slalom printre copaci, saun? pe creste ?i baba-oarba prin pe?teri. A?adar ne decidem ferm ?i unanim la un gr?tar.
Aaah… De când am venit la munte am tot visat ?i salivat la acest moment. La urma urmei ce define?te cel mai bine poporul român? Unii ar spune limba latin?, al?ii ceva despre ciob?na?i emo ?i scrisori pierdute, dar adev?rul îl citi?i acum. Pe român îl caracterizeaz? talentul uluitor de a se descurca în orice situa?ie, distrugând-o de regul? pentru to?i cei implica?i, ?i de a supravie?ui oric?rei calamit??i pe care, cel mai adesea, tot el a provocat-o. E prototipul uman al gândacului de buc?t?rie, ?i nu trebuie s? ne sim?im jicni?i, gândacul rezist? atacului nuclear ?i poate tr?i zile întregi f?r? cap, dup? cum dovedesc numeroasele exemple din clasa politic?. Pân? aici nimic nou, cercet?torii ?i conduc?torii planetei albastre cunosc de secole întregi comportamentul na?iei noastre, ?i în urma numeroaselor e?ecuri istorice, nici nu se mai ostenesc s? o stârpeasc?. Ceea ce nu s-a putut îns? dovedi ?tiin?ific, este sursa acestei ambi?ii, sau mai bine zis, acestei înc?p??ân?ri turbate de a ne opune atât evolu?iei cât ?i eradic?rii totale. Ei bine, românul trece prin toate situa?iile de criz?, cu un singur scop: s? mai participe, m?car o dat?, la un gr?tar. Efectele se pot observa oriunde în jurul nostru: peisajul selenar de la periferia ora?elor, izola?iile de pe acoperi?ul blocurilor au în România cel mai scurt termen de garan?ie, iar în str?in?tate au crescut exponen?ial reclama?iile la poli?ie, ca ?i vizitele la domiciliu din partea pompierilor. Britanicii au fost primii care au montat în Central Park indicatoare în român? cu mesajul „Facerea Focului Strict Interzis?”, dar emigrantul nostru a înv??at din copil?rie s? strige un „Nem tudom” ?i s? alerge în zigzag cu micul în gur?, sporind condi?ia fizic? a paznicilor ?i a jandarmilor londonezi.
Noi, ga?ca din Padi?, ne-am preg?tit temeinic pentru a onora aceast? nobil? ?i str?veche datin?. Dou? kilograme de carne feliat? de porc ?i trei t?vi?e cu mici. Csongor a adus cârna?i ungure?ti, (oare cum s-a gândit?) jum?tate carne de oaie, jum?tate paprika. Mitru? ?i-a adus tacâmuri.
Eu, cu gândul la prânzul îmbel?ugat, nu am mâncat nimic toat? diminea?a. Am experien?? în acest domeniu, anul acesta am fost invita?i la ?ase nun?i. Bani nu mai avem, dar antrenament…cât încape; recordul personal const? în 36 de ore de înfometare înainte de fericitul eveniment ?i cinci cereri de supliment. Trebuie s? fie o nunt? a naibii de scump? ca s? ies eu în pierdere!!
A?adar am b?ut un ceai ?i pe 11 l-am trezit pe Mitru?, lovindu-l repetat cu un ?lap în cap. S-a trezit cam indispus, dar ideea gr?tarului i-a întors urgent buna dispozi?ie cu care ne-a obi?nuit. Am c?utat carnea în lada frigorific? a pensiunii, unde am dat peste proviziile familiei Iancu: trei fazani, doi coco?i de munte ?i ceva ce sem?na cu un jder. Sau cu o pisic?, nu ?tim sigur, ne-am gr?bit s? închidem capacul.
Am c?utat o p?tur? în portbagaj, din p?cate la Cluj am uitat s? o punem acolo, dar doamna Iancu s-a oferit imediat s? ne ajute. Ne-a spus c? poate apela la Bruce Lee, alt cabanier din zon?, numele adev?rat nu-l ?tie nimeni, care mai cre?te dou? vaci ?i o iap? b?trân? într-un grajd din spatele c?su?elor destinate turi?tilor, ?i sigur are o p?tur? în plus. I-am mul?umit frumos, dar am refuzat oferta, mai ales c? Mitru? ne-a f?cut cu ochiul ?i ne-a ar?tat o p?tur? din camer?, bine îndesat? în rucsacul lui. Bazându-ne pe faptul c? prin tradi?ie, nimeni nu intr? în sezonul estival s? fac? cur??enie în camer?, am p?strat t?cerea, devenind p?rta?i ?i la aceast? nou? infrac?iune. L-am c?utat pe Csongor ?i l-am g?sit în barul lui Vasile, ajutându-l pe acesta s? bat? în cuie pe peretele de la intrare, un poster masiv cu reclam? la bere, având ca tem? principal? o domni?oar? care, cu spatele la public, încerca cu înver?unare s? demonstreze c? nu ?i-a uitat acas? slipul, asta contrar primelor impresii. Eu, fiind cel mai înalt, am fost invitat s? bat dou? cuie, chestie pentru care din nou mi-am auzit vorbe de la tot grupul ?i cei câ?iva clien?i ai barului. Cele mai blânde sus?ineau c? b?tutul unui cui nu implic? ?i strivirea degetelor cu ciocanul, cele mai acide puneau lipsa de concentrare pe seama unor binecunoscute ?i regretabile instincte masculine. V? imagina?i de unde veneau ultimele comentarii ?i chiar nu sunt adev?rate. Eu îmi lovesc degetele ?i când vreau s? sparg un ou cu linguri?a, e o chestiune de principiu.
Între timp Mitru? a comandat, a primit ?i a consumat o cafea ?i o omlet? cu brânz?. Nehalitul, nu s-a mai putut ab?ine o or? pân? la gr?tar? Uitându-?i portofelul în camer?, a trebuit s? achite Pu?a pentru el, gest pentru care i-a declarat r?spicat c?-i r?mâne dator ?i s-a ?inut de cuvânt pân? în ziua de azi.
P?r?sim posterul ?i întregul altar închinat desfrâului montan ?i ne îndrept?m spre pârâul de la poalele Bisericii Mo?ului. Chiar dac? este duminic?, nu sunt multe corturi, ploaia de acum dou? zile a descurajat puternic turismul de week-end, lucru care nu poate decât s? ne bucure. Nu visam s? fim la curent cu ultimul Top 5 al manelelor, ?i nici s? fim p?rta?i la noi încerc?ri de cre?tinizare a triburilor b??tina?e, din partea lui Csongor. Mitru? desface larg p?tura la umbra unui brad ?i se întinde suspinând de pl?cere. Eu pun ni?te beri la frigiderul curg?tor, asigurându-le cu câteva pietre. Pu?a scoate carnea, pâinea ?i legumele, apoi ne prive?te insistent.
- Nu v? apuca?i de foc?
Eu ?i Csongor ne uit?m lung la iarb?, pietre, pârâu, mun?i ?i cer. În?elegem prin ce trec zilnic f?pturile de la ghi?eele patriei - cum s?-?i fac? ele treaba dac? nu le sunt furnizate cele necesare?
- Nu v?d nici urm? de lemn.
- Nici eu. Va trebui s? t?iem de undeva.
- Mitru?, hai s? t?iem lemne.
- Nu.
- De ce nu?
- Mi-e somn, l?sa?i-m? zece minute.
Zece minute în chinurile foamei înseamn? o via?? de om. Înainte s? sfor?ie, mai are putere s? ne îndrume.
- Vede?i la mine pe rucsac...securea...groaaa-pfiuuu...
Prietenul la nevoie se cunoa?te. Apuc?m securea ?i ne avânt?m pe Biserica Mo?ului în prospectare dup? aurul p?durii. Parcurgem câteva sute de metri la un unghi destul de generos, ?i d?m peste un molid singuratic, culcat la p?mânt de furtun?, b?trâne?e sau pur ?i simplu, de plictiseal?. Ne hot?râm s? cercet?m în profunzime acest trunchi doborât deoarece pân? la primul pâlc consistent de copaci, panta devine ?i mai generoas?, iar noi ne-am propus o zi de odihn?, nu de alpinism liber. Începem s? lovim scoar?a cu securea, împro?când coaj? ?i stropi de transpira?ie. Facem cu schimbul tot la cinci minute ?i în jum?tate de or? reu?im s? form?m o cr?p?tur? de circa 20 cm lungime ?i cam 6 adâncime. Treab? bun? deoarece Csongor se opre?te, se a?az? pe bu?tean, î?i aprinde pipa ?i-mi ?ine o prelegere detaliat?.
- Dragul meu Mi?u, indiciile duc la dou? concluzii extrem de clare. Prima se bazeaz? pe consisten?a lemnului din adâncul cr?p?turii, ?i ne prezint? f?r? urm? de îndoial? c? acest trunchi de copac este complet putred, cu excep?ia scoar?ei pe care am cr?pat-o. A doua, bazat? pe forma acestor cr?p?turi mai vechi de la cap?tul opus al bu?teanului, este c? nu suntem primii fraieri de prin locurile astea. Hai înapoi!
Cu un ceas mai în?elep?i ?i cu stomacul chior?ind de foame, am f?cut ce fac to?i cei campa?i lâng? Biserica Mo?ului. Unul a ?inut de ?ase (adic? Csongor), iar altul (adic? eu) a „împrumutat” un bra? de lemne gata t?iate de lâng? cabana lui Vasile. Apoi eu am alergat ca în „Amintiri din copil?rie” cu lemnele subsioar?, terorizat de ideea ru?inii publice ?i a botei de lemn. Csongor a venit agale ?i abia lâng? p?tur? m-a anun?at:
- ?tiai c? Vasile s-a dus la biseric?, nu? Chiar dup? ce a fixat posterul.
- ?i de ce... m-ai l?sat s?... alerg?
- La munte fiecare are dreptul s? fac? ce-?i dore?te.
I-am mul?umit printre horc?ituri pentru toat? în?elegerea ?i libertatea cu care m-a d?ruit. Apoi am trântit lemnele lâng? o vatr?. Asta l-a trezit din somn pe Mitru? care a trosnit din toate oasele, s-a ridicat în fund ?i s-a uitat la lemne exact ca or?tania plouat?.
- Bine m?i oameni buni, sunte?i du?i cu pluta? Uite câte lemne sunt aici, de ce s? mai mergem s? t?iem?
- Mitru?, mai bine taci!
- Ce s? tac, e ora dou? ?i nici m?car n-a?i pus de-un foc. Toate trebuie s? le fac singur? Da?i chibriturile încoace, Csongor preg?te?te ni?te hârtie, Mihai crap? ni?te surcele!
?i uite a?a a f?cut focul de unul singur, ba a g?sit energie s? ne ?i caracterizeze în toate formele. Între timp Pu?a a încercat s? ne ignore ?i s?-?i am?geasc? foamea cu câteva capitole adânci din Amos Oz. Din p?cate Oz nu ?tie s? fac? minuni ca tizul lui din poveste. Unde s? mai bagi atâtea tr?iri interioare când locul deja colc?ie de ele?...Dup? înc? o or? de frenetice proteste verbale ?i stomacale, masa este gata. Ne a?ez?m temeinic cu farfuria plin? de carne pr?jit?, de mujdei, salat?, mu?tar, pâine ?i o bere în mân?. Ce altceva î?i mai poate omul dori?
Cârna?ii lui Csongor ustur? mai r?u ca o con?tiin?? înc?rcat?, trebuie s?-i astâmp?r?m cu mult? bere, ceea ce face ca proviziile s? se termine rapid. Tocmai pe când ne provocam unul pe altul, la a mai aduce câteva sticle de la pensiune, f?r? s? ne apropiem de o decizie unanim satisf?c?toare, avem parte de un spectacol m?re? ?i gratuit. De dup? Biserica Mo?ului apar în galop, cu coamele fluturând, cam la vreo 20 de cai, urma?i îndeaproape de câteva vaci. Se reped la început buluc spre noi, provocând panic? în rândurile noastre, dar mirosul mujdeiului e pav?z? puternic?, a?a c? schimb? direc?ia ?i se reped peste corturile cehilor. Ace?tia sunt pleca?i pe tur?, în sfânt? zi de duminic?, a?a c? vor lua la cuno?tin?? de pedeapsa divin?, de-abia desear?, la întoarcere. Nu trece mult pân? s? ne dumirim ce a putut provoca atâta agita?ie la ni?te animale recunoscute pentru blânde?e, sau mai degrab? apatie. Drago? ?i Bogdan sunt lâng? noi, înarma?i cu be?e, ro?ii de efort ?i evident a?teptând laude pentru reu?ita organiz?rii unei curse impecabile dup? modelul Pamplona. Sigur c? noi, invidio?i pe succesul lor, le-am aruncat cele mai dure amenin??ri ?i repro?uri, dar nimic nu penetreaz? epiderma îmbujorat? ?i imediat ne întreab? ce le putem da de mâncare. Exploat?m momentul ?i dup? o negociere la sânge, accept? un gr?tar ?i un cârna? pentru fiecare dou? sticle transportate de la caban?. În total ne-au adus 16 ?i ne-ar mai fi adus înc? o navet? dac? nu se termina carnea. Imediat ne p?r?sesc, Doamne e?ti prea bun!, ?i pornesc în urm?rirea unei babe nec?jite care se întorcea agale de la stân?. Admirând r?m??i?ele cehe?ti, pic?m într-o binemeritat? reverie, apoi un somn lin ?i mângâiat de adierile vântului, clipocitul pârâului, somn din care ne treze?te o ampl? râgâitur?, oare de la cine?...
- Mâine cobor în Cluj.
Ce l-a apucat a?a deodat??
- Dar ce-?i veni?...?i cât ai b?ut?
- Ah, mai nimic. Dar simt c? am umblat destul, berea s-a terminat, la fel ?i finan?ele.
- (Csongor serviabil) Te împrumut.
- Nu. (reteaz? aerul cu mâna) Eu nu m? împrumut.
Serios? Eu ?i Pu?a schimb?m priviri pline de în?elesuri. Apoi arborând cel mai profund regret:
- Dac? trebuie s? cobori, asta e. Nou? ne pare foarte r?u…
- Las?! Am stat deja destul ?i pe capul vostru.
Tact? Bun sim?? Se pare c? într-adev?r a exagerat cu alcoolul.
- Nu-?i face probleme, nu ne-ai deranjat deloc.
- Nici nu v?d cum a? fi putut. Voi a?i venit la munte ca s? mânca?i, s? dormi?i ?i s? umbla?i de-a lelea pe poteci, ca vacile la p?scut.
Ce înseamn? punctul din care prive?ti lucrurile. Csongor trage trist din pip?.
- Atunci ?i eu cobor.
- Poftim?
În cursul unei vie?i omul prime?te pu?ine ve?ti bune, iar acelea sunt doar introducerea pervers? a ve?tilor cu adev?rat proaste. Pu?a desface demoralizat? o ciocolat? Poiana.
- Hai m? Csongor, de ce s? pleci ?i tu?
- S?-l duc pe Mitru? acas?.
- Dar ce, nu poate g?si o ma?in??
- Sigur c? pot, ag?? un camion cu lemne pân? în R?chi?ele, acolo ard o ?uic? la crâ?m? ?i apoi iau cursa de Cluj.
- Nu. Am promis c? te duc atât la venire, cât ?i la plecare.
Fir-ar de loialitate ?i profesionalism maghiar, cu unii c?po?i ca ??tia nu te po?i în?elege. De atâtea sute de ani ?i, în ce prive?te adaptarea la situa?ie, n-au înv??at nimic de la noi. Nu c? n-am mai putea de dorul lui, dar...
- ?i pe noi cine ne mai duce pe traseu?
...se vait? Pu?a, mestecând ?i ultima tablet? de ciocolat?.
- Mihai se descurc?, deja a fost pe toate.
O asemenea încredere îmi unge roti?ele interne, ca un ulei proasp?t la revizia anual?. Da, cred c? m-a? descurca, de ce s? nu m? descurc, am harta, am deja doi ani de când bat mun?ii ??tia, mi-am format repere clare, la o adic? mai întreb?m...
- Pe unde ne-ai sf?tui s? mergem?
- Merge?i mâine la Pietrele Galbenei.
- P?i n-am fost deja?
- Ălea sunt Cheile.
Încrederea din vocea lui începe s? scad?.
- Merge?i prin poiana Z?podie, culege?i zmeur?…
- Zmeur?? (Pu?a parc? ?i-a mai revenit)
- Da, apoi pe lâng? Groapa de la Barsa.
- Unde ai c?zut tu în fund.
- Sper ca în viitor s? ?i-o aminte?ti ?i pentru alte aspecte. Apoi pe lâng? T?ul Negru, Focul Viu ?i sus pân? la Pietre. De acolo admira?i toat? Poiana Florilor ?i v? întoarce?i pe lâng? Cet??ile Ponorului.
Parc? a citit din Tolkien, mare dar i-a dat Cel de Sus. Pu?a m? prive?te cu aceea?i concentrare cu care î?i interogheaz? elevii înainte de inspec?ie.
- Ţucu, ?tii pe unde s? mergem?
- ?tiu.
- Sigur?! Uit?-te la mine. ?tii drumul, nu ne r?t?cim?
- Îl ?tiu ?i cu ochii închi?i, î?i promit c? totul va fi bine.
- Bine...
Asta domnilor, înseamn? iubire! Nu ce vede?i în filme ?i citi?i în romane. So?ia mea m? cunoa?te la fel de bine ca propria mam?, ba chiar e în avantaj cu multe probleme recent ap?rute, dar asta nu o împiedic? s? vin? cu mine pe traseu. Mama n-ar veni.
- M? doare burta. Mi-e r?u.
Iar??i Mitru?.
A?a s-a încheiat aceast? pl?cut? zi de duminic?: cu decanul de vârst?, expulzând pe cale oral? tot alcoolul ?i gr?tarul par?ial digerat la r?d?cina unui brad, iar noi a?teptând cumin?i cu spatele la spectacol. Eu am propus s?-l l?s?m acolo ?i s? ne retragem la caban?, la un ceai cald cu un strop de lapte ?i o lectur? tihnit?, dar mi s-a repro?at imediat c? sunt un b?d?ran insensibil. A?a c? am stat sensibil acolo, s? ascult în lini?tea serii zgomotele expector?rilor lui Mitru? ?i s? meditez la ziua de mâine. Pentru prima dat? singuri, ce provocare, voi fi atent ?i precaut, calm, st?pân pe situa?ie. Îi voi schimba p?rerea despre modul în care gândesc un plan ?i îl duc la cap?t. Rar voi mai prinde asemenea ocazie. O voi convinge c? pot st?pâni orice traseu ?i a?a vom petrece ultimele trei zile de concediu, b?tând potecile umbrite, singuri, romantici ?i ferici?i.
Mâine so?ia mea va fi mândr? de mine.
- Buaaa!...
- Dar mai ai mult în tine?