Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Jum?tate de om c?lare pe jum?tate de iepure ?chiop - 3

de marin badea

Satul nostru se nume?te Dropia. De jur-împrejur nu mai e alt sat. Mai g?se?ti un altul tare departe, numai dac? mergi câ?iva kilometri pe jos. Iar câ?iva kilometri înseamn? mult, foarte mult, cale de nou? m?ri ?i nou? v?i. Cam cât e pân?-n America. Po?i s? mergi ?i cu ?areta, cum are nenea pândarul, când se plimb? printre bost?n?rii. Dar asta înseamn? s? ajungi într-o mie de ani. Iar nenea pândarul nu vrea s? ajung?-n America ?i nici în cel?lalt sat. Pândarul p?ze?te pepenii, c?ci altfel am lua noi câte unul ?i ne-am face felinare. Cu o lam?, scobe?ti bine-bine pepenele, pân? când r?mâne numai pielea de el, apoi faci ni?te g?uri în form? de ochi de vr?jitoare, iar în?untru pui un muc de lum?nare, dup? care-l aprinzi. Când vine noaptea, te plimbi cu felinarul f?cut din pepene. Iar felinarul lumineaz? pân? pe lumea cealalt?. Cel mai mult se bucur? mor?ii.
Eu nu ?tiu de ce satul nostru se nume?te Dropia. Dropia asta e o pas?re care, atunci când cloce?te, se-apuc? s? latre. Latr? ca un câine, când n?v?lesc ho?ii. Iar ho?ii n?v?lesc foarte des pe-aici, dar nu mai sunt dropii care s? latre, ci doar câini. Dropiile au plecat demult, în ?ara Dropiilor, a?a spunea mamaia, când tr?ia. Ea e cea care a v?zut dropiile. Cic? sunt ni?te p?s?ri mari, mari de tot, care se ascund în grâu. Stau acolo ?i a?teapt? pân? se usuc? p?mântul. Abia dup? ce se usuc? p?mântul se-apuc? ?i ele s? latre, cât s? vin? ploaia. Acum, îns?, ploaia nu mai vine, c?ci nu mai sunt dropii, ci numai câini. Iar când latr? câinii, cum v? spuneam, nu se întâmpl? altceva decât c? n?v?lesc ho?ii.
Tata e un ho?, a?a spun vecinii. E cel mai mare ho?. El ?i cu unchiul, când ceilal?i dorm, sar gardurile oamenilor ?i le fur? g?inile. Ei cred c? oamenii nu bag? de seam?, c? ?i-a?a au prea multe ?i nici nu ?tiu s? numere bine. Nici tata nu ?tie s? numere bine. El ?tie doar pân? la o sut?, în vreme ce eu ?tiu s? num?r pân? la un catralion. Asta înseamn? c? sunt mai de?tept ca el. Iar tata fur? g?ini împreun? cu unchiul, care e b?rbatul Vetu?ii, m?tu?a noastr? de la care mama se împrumut? de cartofi, atunci când nu mai avem. Ei se duc noaptea, dar dup? ce au b?ut, c?ci numai a?a au curaj s? intre în cotine?ele oamenilor. Iar g?inile se fur? tare u?or. Le prinzi ?i le suce?ti gâtul, ca s? tac?. Dup? care le bagi în sac. Iar g?inile sunt tare bune. Cele mai bune. Au carnea alb? ?i din ea se face ciorb?, care nu e ca aia de ?tevie. Dar tata vrea numai carne fript?. Pune pirostria în mijlocul ariei, bag? o mân? de cioc?l?i dedesubt, iar pe o tabl? frige carnea. Dup? care la noi în curte începe s? miroas? ca în Rai. Miroase bine-bine de tot. ?i atunci nu mai îmi este foame.
Tata m?nânc? ?i plesc?ie. A?a face, plesc?ie ?i sucul de carne fript? i se prelinge pe b?rbie. Iar eu m? uit la el. Se uit? ?i Mih?i??. A?tept?m cumin?i pân? se satur? el. Atunci ne vine ?i nou? rândul. Iar tata m?nânc? numai carnea, în vreme ce nou? ne las? oasele ?i zgârciurile de pe ele. Iar zgârciurile sunt cele mai bune. De ele te saturi atât de tare c? nu-?i mai este foame niciodat?. Dup? care vine nenea mili?ianul ?i se uit? prin curte. Se uit? ?i în privat?, unde ne ducem noi când sufletul vrea s? se cure?e. Iar în privat? miroase tare urât ?i e ?i întuneric. Nenea mili?ianul, în schimb, are cu el o lantern? nichelat?, de care o s?-mi iau ?i eu, atunci când o s? m? fac mare. O aprinde ?i lanterna face o lumin? mai puternic? decât cea de la opai?. Sau ca aia din felinarele f?cute din pepeni. Lumina de la lanterna mili?ianului nu e v?zut? numai de mor?i, ci ?i de nenea judec?torul, care e un om mare, de la ora?. Judec?torul e mai mare chiar ?i decât Dumnezeu.
Nenea mili?ianul, îns?, nu g?se?te nimic. El, de fapt, caut? fulgi. Când ?i când, se mai uit? ?i dup? oase, dar nu are de unde s? ?tie c? le-am mâncat noi pe toate. E prost de bubuie. Pe mine m? întreab? primul: P?duchiosule, ai mâncat, b?, pui? Iar eu dau din umeri, adic? îi spun c? nu ?tiu. Mih?i??, îns?, îi r?spunde repede, a?a cum l-a înv??at tata: Nu papa pui, nu papa pui. Iar mili?ianul se enerveaz? ?i începe s? ?ipe. Dar ce-ai mâncat, m?i? Iar Mih?i?? îi recit? imediat, f?r? s? se încurce, a?a cum face când spune Tat?l Nostru: Am mâncat pe pizda m?-tii.

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro