Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Jum?tate de om c?lare pe jum?tate de iepure ?chiop - 4

de marin badea

Tata lucreaz? la ora?, adic? tare departe. Iar ora?ul ?sta e tot un fel de sat, dar mai mare, iar acolo casele sunt puse unele pe umerii celorlalte. Cum ar veni, în loc s? aib? acoperi?, au alte case puse deasupra. ?i abia, h?t, aproape de cer, vine ?i acoperi?ul, tocmai pe casa cea mai de sus. Dac? nu ar avea acoperi?, v-am spus, asta înseamn? c? pot veni p?s?rile ?i-?i pot lua sufletul. Adic? ar însemna s? mori. Iar la ora? asta spune tata c? e, numai mor?i. A?a le spune: S?-i fut pe mor?ii de la ora?! ?i acolo sunt mul?i-mul?i, cam câ?i oameni încap în o mie de trenuri.
La ora?, tata exact asta face: construie?te case puse în cârca altor case. Pleac? lunea, cu noaptea-n cap, când înc? noi dormim, ?i vine sâmb?ta, dar dup? ce se întunec? bine, când noi ne preg?tim de culcare. Ar trebui s? vin? la amiaz?, dar mai st? cu unchiul, la mat. ?i st? mult acolo. St? pân? se cherchele?te, c? nu se mai satur?. A?a spune mama: Nu-l mai satur? Dumnezeu cu b?utura asta a lui! Dup? care vine acas?, dar nu intr? la noi în odaie, ci se duce în cealalt?, care e mai bun?. Acolo, tata are ?ifonier, un fel de dulap mare, în care-?i ?ine cele dou? c?m??i colorate, pantofii de duminic?, dar ?i pantalonii cei buni. E ?i o vitrin? acolo, e f?cut? din geam ?i, în ea, e un ceas care, dac? ?tii s?-l potrive?ti, sun? ?i te treze?te exact când e somnul mai dulce, adic? în acela?i timp cu coco?ii. E ?i un pat acolo, moale, catifelat ?i are ?i saltea bun?, nu ca a noastr?, care e f?cut? din saci de cânep? umplu?i cu paie. Asta o ?tie ?i m?tu?a ?i o ceart? pe mama. A?a-i zice: Golanul ?la doarme în puf, iar copiii î?i rup oasele pe balo?ii ??tia! Ce-i aici, cotinea?? de porci?! ?i noi râdem. Gui?, gui?, suntem doi purcelu?i, unul mare ?i-altul mic. Iar m?tu?a ?tie cel mai bine de ce suntem noi purcelu?i. Unde e noroiul mai mare, acolo t?b?râm la joac?. ?i, în plus, mânc?m la fel ca porcii, am mânca tot timpul, parc? nimic nu ne satur?. Numai c? nu se lipe?te mâncarea de noi, altfel ar trebui s? fim gra?i-gra?i ?i s? ne pun? sârm?-n nas. C? a?a p??esc porcii, li se pune sârm?-n nas, ca s? nu scurme prin arie ?i sa dea toat? gr?dina cu curu-n sus.
Dup? ce vine tata, sâmb?ta, pe noi trebuie s? ne g?seasc? s?tui, sp?la?i ?i adormi?i. Altfel e vai ?i-amar! Se strâmb?, pufne?te ?i încearc? s? ne bage-n turbinc?, exact ca Ivan, ?la care a reu?it s?-l p?c?leasc? pe Dracul. Dar noi nu avem voie s? spunem cuvântul ?sta care începe cu "d", mama se o??r??te la noi c?-l chem?m pe cel al c?rui nume nu trebuie spus. ?i nu e deloc bine c?-l chem?m pe cel al c?rui nume începe cu "d". C?ci ?sta e un înger r?u, pe care l-a alungat Tata Dumnezeu din Rai, pentru c? nu a fost cuminte. Cred eu c-a vrut s? r?peasc? vreo fat? de împ?rat. Acum, "D" nu mai are aripi, el mai mult se târ??te, ca ?erpii, iar casa lui e sub p?mânt. Acolo, are cazane mari cu smoal?, iar în ele sunt b?ga?i p?c?to?ii. Sub cazane, pune o mân? de cioc?l?i, iar ?ia care l-au chemat pe el, chiar ?i în gând, fierb la nesfâr?it ?i ?ip? de durere.
Tata î?i ia de b?ut ?i acas?. Întâi m?nânc?, dar nu ciorb? de ?tevie, cum facem noi toat? s?pt?mâna. Î?i ia, de la ora?, salam, ?unc? ?i mu?tar. Iar mu?tarull ?sta e un clei galben ?i iute. Dac?-l m?nânci, î?i ia gura foc. În el întinde tata feliile de salam sau buc??ile cu ?unc?. Dup? care mestec? repede-repede ?i înghite dumica?ii unul dup? altul. Eu am mai mâncat ?unc?, atunci când m?tu?a a t?iat porcul. C?ci ?unca se face din porc. Salamul, îns?, nu ?tiu din ce se face. Dar cred c? din carne, altfel tata nu l-ar mai mânca. Dac? s-ar face din agude, tata ni l-ar da nou?. A?a, îns?, m?nânc? numai el, iar noi ne facem c? dormim. În camera cea bun? putem, îns?, privi printr-un gemule?. Prin el po?i vedea dintr-o camer?-n alta, dar numai dac? te sui pe pat. Acolo ne coco??m noi ?i-l privim pe tata cum m?nânc? salam, ?unc?, cum se spal? ?i apoi cum începe s-o bat? pe mama. Se suie pe ea, dar dup? ce se dezbrac? în peiele goal?, o apuc? de umeri ?i o zgâl?ân?. ?i face a?a mult timp. Dup? care, de durere, mama începe s? ?ipe. Atunci nou? ni se face fric? ?i ne punem p?turile în cap, de team? ca tata s? nu vin? ?i la noi, s? ne zgâl?âne ?i s? ne fac? s? url?m de durere.

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro