proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sunt interesat, ba chiar a? spune pasionat de noua poezie, în cel mai înalt grad. Întotdeauna m-au interesat ?i m? intereseaz? genera?iile care vin din urm?, fiindc? atunci când au ap?rut optzeci?tii eram total inflamat, aveam impresia c? ceva mai grozav în literatur?, adic? în poezie, decât ceea ce f?ceau optzeci?tii nu se mai f?cuse. Senza?ia clar? c? la noi exist? o izbucnire extraordinar?, o promisiune, devenind un spirit nou. Dar totul se fâsâie îngrozitor de rapid. Foarte curând au venit nou?zeci?tii, apoi dou?mii?tii, ?i tot felul de „i?ti” care ne dau ?i ne-au dat aceea?i impresie. Iat?-i acum pe ace?tia care au 20, 30 de ani în care eu am mult? încredere. ?i de ce spun asta? Pentru c? am avut impresia c? optzeci?tii ?i nou?zeci?tii au intrat în poezia româneasc? într-un fel regimentat. Acum mi se pare c? cei afla?i între 20-30 de ani sunt mult mai personali, fiindc? sunt deja contura?i de la început ca personalit??i individuale în domeniul poeziei ?i nu numai. Remarc dou? direc?ii: una spre transcendent, spre metafizic?, ceea ce m? bucur? enorm pentru c? în genera?ia anterioar? chestia asta aproape c? disp?ruse, iar cealalt? direc?ie, foarte pregnant?, este cea teluric?, tenebroas?, cea îngrozitor de sexual?, pân? la obscenitate. Stau ?i m? întreb dac? nu exist? cumva ?i o metafizic? a c?rnii, deocamdat? eu le îmbr??i?ez pe amândou?. Trebuie s? v? m?rturisesc c? sunt absolut convins, într-un viitor apropiat, în revigorarea poeziei. Ba chiar se observ? deja, vin în for??, poezia nu se pierde, dac? la noi în ?ar? se alung? forma ?i se merge pe con?inut printr-un dens dur, în Germania ?i în alte ??ri se merge pe experimente, unde nu mai intereseaz? con?inutul. Se fac experimente ale formei tot timpul. Tot timpul se inventeaz?, inventeaz?. ?i uite a?a poezia tr?ie?te. Dac? vreodat? se va face vreo globalizare, cred c? din acest altoi va ie?i o adev?rat? poezie. Ceea ce m? fr?mânt? este statutul poetului ?i al scriitorului care se love?te de foarte multe probleme. Trebuie s? v? spun c? pe toate c?r?ile pe care eu le-am publicat din’97 încoace nu am primit nici un fel de onorariu. C?r?ile nu mi se pl?tesc, cartea nu se difuzeaz? corect, este chiar o nenorocire. Dac? nu apar la editurile mari, f?r? s? dau nume, celelalte edituri nu au nici un fel de loc de desfacere a c?r?ii. Am r?mas cu aceea?i mentalitate a românului: niciodat? nu m? gândesc urât ?i nu îmi vine s? cred c? sunt interese de grup, de?i sunt sigur c? sunt pretutindeni. Întotdeauna am crezut mai mult în existen?? decât în poezie, dar poezia întotdeauna a venit imediat dup? aceea, adic? este sor? bun? cu existen?a. De curând am început s? fiu foarte atras de proz? pentru c? proza îmi îng?duie s? spun mult mai multe, mai bine zis, s? spun mult mai plenar, total chiar. Poezia r?mâne în orice caz prima iubire. Oricum, ?i în poezie ?i în proz?, se simte imediat întâmplarea ?i hazardul ?i s? nu uit?m c? de multe ori oralitatea face bine în ambele scrieri. Formarea unui poet sau a unui prozator adev?rat dureaz?, cine nu în?elege asta se pripe?te, înseamn? c? este un neprofesionist. Nu trebuie judecat un viitor poet sau prozator dup? activitatea depus? în ultimele ?ase luni sau într-un an. Asta presupune s? citeasc?, s? aib? timp de o bibliotec?, de ceea ce este necesar în profesia de scriitor. Instinctul acesta, oricât ar fi el de la Dumnezeu, trebuie ?i educat. Cu toate acestea, am toat? încrederea în tinerii care vin în urma mea. A?adar, astea sunt problemele care m? fr?mânt? ca scriitor. Cred într-un model sanitar de ac?iune ?i de existen?? cultural?. Dac? stai de vorb? cu un scriitor sau un poet adev?rat doar a?a te po?i sim?i ca intelectual, ca scriitor a?ezat, situat, util societ??ii. Astfel te sim?i integrat prin chiar marginalitatea care trebuie în?eleas? ca autonomie a meseriei stranii pe care ?i-ai ales-o, o linie important?, de multe ori neb?gat? în seam?, a culturii civice, literare.