proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Un poet de mod? nou?, în felul s?u, este Alexandru Petria, care ?i-a postat, ini?ial, textele ce aveau s? alc?tuiasc? ultimul s?u volum, pe site-uri, pe propriul blog, pe facebook, promovându-?i, dup? apari?ie, volumul mai ales pe aceast? ultim? re?ea de socializare. Traiectul literar însu?i al autorului (n?scut în 1968, în Dej) este special, întrucât dup? ce a debutat la numai 15 ani în revista „Tribuna” ?i dup? ce ?i-a întrerupt, f?r? a le mai relua, studiile de psiho-sociologie, a publicat, imediat dup? Revolu?ie, dou? plachete de versuri – „Negu??torul de arome” (1991) ?i „33 de poeme” (1992), sprea disp?rea, pentru mul?i ani, în mica jungl? a presei noastre (?i a vie?ii), aventurându-se în Bucure?ti, unde a fost redactor de investiga?ii la „Zig-Zag”, reporter de investiga?ii la „Cotidianul”, redactor-?ef la sapt?mânalul pentru comercian?i „Hermes” ?i redactor la obscurul „Partener”; ?i spre a se întoarce, dup? 1996, acas?, în Ardeal, unde e redactor-?ef al s?pt?mânalului „Monitorul de Some?”, iar în 2000 fondeaz? o publica?ie proprie, lunarul „Relitatea de Bistri?a-N?s?ud, Dej ?i Gherla”, al c?rui director este ?i ast?zi. ?i iat?, acest scriitor pierdut (care tr?ie?te, dup? cât mi-am dat seama dintr-un schimb de mesaje pe facebook, într-o cas? înc?lzit? cu lemne pe care le sparge cu voluptate), autor a dou? plachete intruvabile, revine oarecum spectaculos, ca muschetarii lu Dumas, dup? aproape dou?zeci de ani, cu micul roman erotic „Zilele mele cu Renata” (2010), cu volumul de micropovestiri „Deania neagr?” (2011), care relev?, ambele, un prozator înzestrat, ?i, aproape surprinz?tor (pentru cei care nu frecventeaz? internetul) ca poet, cu placheta „C?l?ul harnic” (2012).
N-am citit primele dou? plachete ale lui Petria ?i nici n-am g?sit referin?e despre poezia pe care el o scria în urm? cu dou?zeci de ani, a?a c?, presupunând, totu?i, c? era destul de diferit? de ce scrie acum, în proz? sau vers, nu-mi pot da seama dac? existau elemente care s? anticipeze ceea ce a dat în ultimii trei ani. Cred, mai curând, c? nu...
Ceea scrie ast?zi Alexandru Petria mi se pare a fi, dincolo de înzestrarea sa literar? indiscutabil?, rodul unei dorin?e sau, mai bine, al unei voin?e de a ?oca. Mai ales în poezie, unde inten?ia cu pricina e exprimat? programatic, prin parafrazarea unei celebre maxime, care în varianta Petria devine „provoc, deci exist”: „m? provoc ?i provoc,/ aerul e cât provocarea,/ n-are cum s? ning? pe lâng? mine,/ s? num?r doar de-a prostul bobocii de ra?? ?i gâturile de coniac,/ s? creasc? spaima/ ?i s? m? scarpin în cot,/ impasibil în forfot? – un mar?ian al reginei angliei;/ aeru e cât provocarea,/ re?ine?i dac? v? intereseaz?,/ scriitorul care nu provoac?/ e ca un testicul în absen?a menirii,/ ca un pi?igoi cu veleit??i de vultur”. Iar programul este pus în practic? prin variate modalit??i („ nu m? tem uneori s? fiu patetic, cum remarca o prieten?,/ când ironia ?i cinismul uit? s? m? spele în mâinile lor”), unele devenite „re?et?”: „ia doua tipe fuselate ultima or?, gen,/ a?a,/ o camer? larg? s? nu v? învine?i?i de pere?i,/ brunet? ?i ro?cat? în hotel,/ cu ?â?e onorabile,/ ?tiu c? nu e?ti în limb? dup? blondele cu neuron stingher, gen,/ bumb?ce?te-le pân? le zdruncini siguran?a,/ pân? se r?sucesc recunosc?toare,/ ?i spune-le c? ?i mâine o lua?i de la zero,/ c? e ok,/ c? sexul t?u nu doarme în bibliotec? între proust ?i james joyce,/ apoi vezi cum iese poezia/ precum pasta de din?i din tub,/ gen”...
A?adar, dac? sexul poetului care, ca b?rbat, nu se sfie?te s?-?i afirme superbia, iar ca autor nu se fere?te de rostirea pe ?art ?i nici de micul argou ?mecheresc-ironic, nu doarme între autorii aminti?i, atunci el st? treaz între al?ii, bun?oar? între Charles Bukovski ?i Louis Calaferte, între ultimii Brumaru ?i Dinescu ?i, de ce nu, între ungurul Esterhazy ?i reprezentantele noii pornografii franceze, cum ar fi Marie Nimier; dar a?ipe?te între mizerabilistele noastre, gen Elena Vl?d?reanu ?i Miruna Vlada, care au epuizat deja setul de orificii ale corpului uman ?i câmpurile lexicale care le vizeaz?...
Plin?, dac? avem în vedere o perspectiv? mai pudibond?, de licen?iozit??i ?i vecin? cu mica pornografie, poezia din „C?l?ul harnic”, ( iubirea „cu securea tocit?”), alc?tuie?te o mic? odisee a sexului ?i a crea?iei, din care nu lipse?te sentimentul vidului ?i al mor?ii. Vecin? cu suprarealismul, dar f?r? a fi, cum bine observ? pe coperta a patra Liviu Antonesei, suprarealist?, poezia lui Petria surprinde prin mecanismul asocierilor, eliberate din chinga logicii tradi?ionale ?i f?cute s? jubileze secret. Altminteri, acest nou „jurnal de sex”, poate fi caracterizat în acelea?i cuvinte pe care un critic american le rostea în leg?tur? cu Bukovski: „reprezentarea detaliat? a unui anume tip de fantezie masculin? tabu”. Cu o doz? de livresc, care-i lipse?te modelului, dar ?i cu o anume component? mimetic?. Tradus? în joc. Pentru c? poezia lui Petria mi se pare a sta, înainte de toate, sub semnul jocului : al fanteziei masculine, fie ea ?i tabu, al cuvintelor licen?ioase, al asocierilor, al mecanicii poetiz?rii ?i chiar al realit??ii cu spa?iul virtual; dar ?i al poetului cu prezumtivul s?u lector ?i cu iubita sa, mai curând fantasmatic? decât real?, închegat? undeva între realitatea dorin?elor ?i spa?iul re?elelor de socializare: „hai c?-s la du?,/ u?a b?ii r?mâne întredeschis?,/ apa love?te gresia albastr?,/ cite?te revistele de pe m?su??, sunt dou? degete de coniac/ în frigider, please prosopul din dulap, de sub c?m??ile de noapte,/ cade apa pe fese, te scarpini pe cea dreapt? – sub aluni??,/ e tihn?, oare s? m? vâr sub du?,/ sigur c? atunci când e?ti gata,/ am re?inut c? nu suferi du?ul în doi,/ calculatorul a început s? func?ioneze ciudat,/ coniacul a ajuns la fix, gustul lui a r?mas pe limb?,/ nu v?d u?a, curge ap? din monitor,/ dau restart” („curge apa”). Altminteri, în spiritul poeziei mai noi, fanteziile poetului se ?es în derizoriul cotidian, repudiind metaizica, dar cultivând ironia, sarcasmul ori cinismul afi?at cu ostenta?ie, nu neap?rat ?i misoginismul. Avem, în „C?l?ul harnic” o poezie de subiecte (preponderent erotice), o poveste a ipostazelor erotico-literare, derulat? între un soi de prolog u?or iluzionat („te-am iubit cu trupul pe cuvinte/ m-ai iubit cu umbra// am b?ut numai cafele tari/ în c?ni de ap?/ ai b?ut numai ceai verde ?i ap? plat?// am înjurat ?i am dat din mâini revoltat/ ai zis c? perturb lini?tea// mi-am jupuit pielea s?-?i acop?r/ inima,/ iar inima se rostogole?te pe strad?,/ asfaltul se înmoaie pe unde ajunge,/ ?i rostogolindu-se devine mai rece, aburit?, mai rece,/ ciud??enie pe asfaltul topit, zim?at?,/ inima ta/ cu ap? plat? ?i ceai verde”) ?i un soi de epilog aproape dezabuzat: „mai ia tramvaiul, nu ma?ina,/ redu ?ig?rile// e p?cat s? mori s?n?tos, replici/ banii-s scur?i de coad?, spune,/ nu te mai întinde la fripturi ?i coniac// se îngra?? doar groparii ?i popii// e criz?// da, e criz?, ?i dragostea se deschide second-hand:/ spuneam aceste cuvinte în vis/ iar visul/ ?i-a aruncat sc?unelul de sub picioare/ cu gâtul în la?”. Observ?m aici ?i „tehnica” poetului, care e, îndeob?te, aceea de a da un anume sens sporov?ielii sale pe o intreit? tem? – dragostea, poezia ?i moartea – prin for?a de iradia?ie a finalurilor sau m?car a câte unei afirma?ii sau imagini mai percutante. ?i când nu printr-o imagine ori prin iradierea unei vibra?ii ascunse a gândului, atunci prin postura macho ?i prin nuditatea expresiei, nelipsit?, totu?i, de elementul livresc, ludic ?i (auto)ironic, precum în aceast? re?et? de seducere: „cum s-o sco?i în parc/ cum s? ascul?i vladimir vâso?ki/ cu ea în sticla de votc?/ ?i cohen ?i pink floyd la whisky/ cum s? se bucure c? alexandru petria scrie ok/ cum s-o regulezi pe cinstite f?r? s? îmbraci p?rerile de r?u/ cu geaca de piele veche ?i trainic?/ cum s?-i spui c?-?i plac pinguinii/ ?i ur?ii panda/ ?i melcii/ ?i vorbele oable/ cum pe cinstite?/ noul meu storc?tor de fructe/ este mai bun decât fostul meu so?, gângure?te cu ochii-n telemarket”.
Licen?iozitatea premeditat?, c?utat?, întrucâtva asumat?, dus?, atunci când se întâlne?te cu metafizica ori cu marile simboluri, pân? în vecin?tatea iconoclastiei („dac? suntem cruste/ ale aceleia?i melodii/, dup? chipul/ ?i asem?narea lui,/ dumnezeu/ ?i-o/ ia/ la/ palm?/ privindu-ne”) s-ar putea s? fie, totu?i, o capcan? atât pentru poet (care cade uneori în gratuitate ?i derizoriu), cât ?i pentru lector (care poate jubila ori se poate indigna în fa?a roistirii pe ?leau; dar se ?i poate str?dui în chip excesiv s? descifreze sensul mai înalt ori mai profund al acestei poezii). Pân? una, alta, m-a? m?rgini, conclusiv, la observa?ia f?cut? de poetul însu?i: „alexandru petria scrie ok”!
_______________________________________________
*Alexandru Petria, „C?l?ul harnic”, Herg Benet Publishers, Bucure?ti 2012, 110 pag.