proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

N-a?i auzit niciodat? de împ?r??ia Haba-Daba? Aceea din Ţinutul Mindu-Vindu, dup? Marea Vende-Fende ?i Muntele Sanchi-Panchi! P?i, atunci, s? v? povestesc eu cum stau treburile prin Haba-Daba! Este o împ?r??ie mic?, ridicat? pe un deal plin cu livezi de pruni de c?tre Împ?ratul Adi-Badi Întâiul. În timp, acestor livezi li s-au ad?ugat câteva vii pe vremea lui Adi-Badi al Doilea, câteva stupine pe vremea lui Adi-Badi al Treilea ?i am ajuns pân? la vremea lui Adi-Badi al Patrulea, care, la rândul s?u, a ad?ugat împ?r??iei câteva turme de capre. Ca ?i înainta?ii s?i, Adi-Badi al Patrulea, a avut un fiu, dar acestuia nu i se spunea Adi-Badi al Cincilea dup? cum v-a?i fi a?teptat. Acest prin? nu p?rea s? fie atras de p?mânturile str?mo?ilor ?i nici de mo?tenirea pe care ar fi trebuit s? o lase urma?ilor s?i. Era un fl?c?u c?ruia îi pl?cea s?-?i piard? vremea în buc?t?riile palatului. Ce crede?i c? f?cea prin?ul acolo? G?tea în toat? legea, pe cinstea mea! Mai mare ru?inea pentru un fiu de împ?rat!
Cu toate c? Adi-Badi al Patrulea d?duse porunc? s? se p?streze cea mai mare tain? asupra acestei ru?ini, se cam dusese vorba despre ciud??enia prin?ului, a?a încât nu dur? mult pân? când fiul împ?ratului primi porecla de Prin?ul-Polonic. Dar lui nici c?-i p?sa! Amesteca viteje?te în oale, potrivea gusturile ?i î?i r?sf??a supu?ii cu cele mai alese ?i mai gustoase bucate. Din aceast? cauz?, palatul era mereu plin de lume, mai ales la ora la care se ?tia c? Prin?ul-Polonic serve?te masa. Peste toate, fiul împ?ratului avea o inim? uria?? ?i nu refuza niciodat? s? hr?neasc? o gur?, cât de mic? ?i de neînsemnat? ar fi fost aceasta. Toat? forfota din buc?t?rii ?i din sala în care se lua masa îl deranja îns? pe împ?rat, a?a c? ?inu s?-i vorbeasc? fiului s?u în a?a fel încât s?-l fac? s? se poarte ca un adev?rat prin?. Îl chem? la el ?i îl cert? cât putu de aspru.
- Avem cinci buc?t?rese în palat, nu e nevoie s? te încurci printre fustele lor! Vreau s? fii mereu al?turi de mine ?i s? înve?i cum se ?in frâiele unei împ?r??ii! Trebuie s? te gânde?ti cum po?i spori averea l?sat? de mo?ii t?i.
- M-am gândit, t?icu??, z?u c? m-am gândit!
Fa?a împ?ratului se lumin? de n?dejdea c? feciorului s?u îi venise mintea la cap.
- ?i cum ai gândit c? vei îmbog??i împ?r??ia?
- Am s? construiesc o buc?t?rie pentru oamenii s?rmani, alta pentru oamenii bolnavi ?i o alta pentru copiii ai c?ror p?rin?i muncesc toat? ziua ?i n-au timp s? le poarte de grij?.
Atunci Adi-Badi al Patrulea se f?cu mai negru decât t?ciunele la fa??. Ru?ine. Tr?dare. Copilul lui, sânge din sânge împ?r?tesc, al cincilea dintr-o vi?? de împ?ra?i cump?ta?i se dovedea un netrebnic ?i un nep?s?tor într-ale treburilor ??rii.
- S? piei din fa?a mea chiar acum ?i s? nu mi te mai înf??i?ezi pân? nu î?i sco?i din cap polonicul!
Feciorul î?i l?s? fruntea în piept ?i p?r?si palatul tat?lui s?u, f?r? a-?i lua r?mas bun de la nimeni. Împ?ratul îl privea de la fereastr? cum se dep?rteaz? de împ?r??ie. La cing?toare purta un polonic ?i o lingur? de lemn, care se leg?nau în ritmul pa?ilor prin?ului. M?car dac? în locul lor ar fi avut o sabie ?i un pumnal, se înfurie ?i mai mult Adi-Badi al Patrulea, hot?rât s? nu se mai gândeasc? la Prin?ul-Polonic ca la feciorul s?u.
Bietul prin?, alungat din Haba-Daba, r?t?ci cât r?t?ci, pân? ajunse în alt? împ?r??ie. Nu mic? îi fu mirarea v?zând c? oamenii de acolo umblau în patru labe, cum ar fi umblat animalele din p?dure bun?oar?. Cum se înnopta, c?ut? o cas? la care s? primeasc? ad?post ?i îndr?zni s? îl întrebe pe omul care primise s? îl g?zduiasc? ce se întâmpla de în acea împ?r??ie oamenii nu umblau în dou? picioare.
- Nenorocirea aceasta s-a ab?tut asupra noastr? de când ne-au fost otr?vite câmpurile. Nimeni nu ?tie cine le-a otr?vit ?i nici de ce. Doar c? tot ce culegem ?i mânc?m ne face s? fim a?a cum ne vezi.
Prin?ul-Polonic se feri s? ia din mâncarea oferit? de om ?i în seara aceea se culc? fl?mând. A doua zi, îns?, porni s? caute cauza pentru care toate câmpurile erau otr?vite. Cum se plimba el a?a printr-un lan de grâu, numai ce v?zu un firi?or de ap? care curgea pe lâng? plante ?i le uda. O lu? pe firul apei pân? ajunse într-o p?dure, iar acolo ce s? vezi? Apa izvora direct dintr-o ciuperc? otr?vitoare. Imediat, fl?c?ul o zdrobi în picioare ?i un fum negru se ridic? spre cer, desenând pe el o ciuperc? întunecoas?, care se risipi încetul cu încetul. Prin?ul adun? un bra? de urzici ?i se întoarse la casa în care fusese g?zduit. Fierse o mâncare de urzici ?i, de cum gustar? din ea, oamenii aceia se putur? ridica din nou în dou? picioare.
- Cum s? te r?spl?tim, fl?c?ule?
- Da-?i-mi un m?gar, ceru Prin?ul-Polonic, s? nu mai umblu pe jos.
Oamenii înc?rcar? un m?gar cu daruri ?i, în mul?umirile lor, fiul împ?ratului plec? mai departe. Nu merse mult pân? ajunse într-o împ?r??ie în care oamenii umblau în mâini, cu capul în jos. Minune mare, î?i zise Prin?ul –Polonic care începu s? caute ?i aici un loc în care s? înnopteze.
- Ce-a?i p??it oameni buni?
Am fost fermeca?i de o vr?jitoare care l-a luat de b?rbat pe împ?ratul nostru, îi r?spunser? în cor câ?iva oameni care încercau s? hr?neasc? ni?te animale cu picioarele. Prin?ul îi ajut? ?i porni spre palatul împ?ratului ca s? vad? ce poate face ?i pentru aceast? împ?r??ie. Vr?jitoarea se afla la mas? ?i se distra pe seama împ?ratului care se chinuia s? danseze în mâini în fa?a ei. Fl?c?ul v?zu imediat c? la dreapta împ?r?tesei se afla un pocal aproape gol. Se gr?bi la buc?t?riile palatului, fierse un ceai de mac ?i îl strecur? neobservat în pocalul vr?jitoarei, care de cum îl b?u ?i adormi. Prin?ul-Polonic o leg? bine de scaunul pe care st?tea, apoi o scoase din palat, aducând-o în fa?a oamenilor. Ace?tia începur? s? arunce în ea cu resturi de mâncare pân? o trezir?. Ca s? scape de mânia poporului ?i în schimbul libert??ii sale, vr?jitoarea rosti un descântec de dezlegare a farmecelor, care îi f?cu pe to?i cei care locuiau în împ?r??ie s? revin? cu picioarele pe p?mânt. Sc?pat de o asemenea nenorocire, împ?ratul acelei ??ri îl întreb? pe fl?c?ul nostru ce îi poate d?rui în schimbul binelui f?cut.
- D?-mi un câine, împ?rate, ca s? îmi ?in? de urât ?i s? îmi p?zeasc? lucrurile, ceru Prin?ul-Polonic.
Mirat de asemenea dorin?? ?i bucuros c? sc?pase cu o nimica toat?, împ?ratul acela îi d?rui fl?c?ului cel mai bun câine de vân?toare care se g?sea în împ?r??ia lui ?i îl l?s? s? plece, înso?it de binecuvânt?rile tuturor.
Merse ce mai merse fl?c?ul ?i nimeri într-un târziu într-o pustietate mare, numai nisip cât vedeai cu ochii. V?zând cât de obosi?i erau m?garul ?i câinele, prin?ul se rug? s? g?seasc? cât mai repede un ad?post. ?i ce mai ad?post îi fu dat s? vad? printre valurile de nisip uscat! Un palat str?lucitor, cu sute de turnuri ?i mii de ferestre care str?luceau în soarele încins ca ni?te diamante. Sperând s? fie primit în?untru, prin?ul prinse s? bat? cu polonicul în poarta înalt?, acoperit? cu pietre pre?ioase. Aceasta se deschise u?or, de una singur?. Fl?c?ul p?trunse cu fereal? într-o sal? uria??, împodobit? numai cu odoare din aur. Prin?ul privi, dar nu atinse nimic din tot ceea ce era la vedere ?i trecu mai departe, într-o sal? plin? cu diamante. Privi ?i de data aceasta f?r? s? ating? ceva ?i trecu în alt? sal? în care bog??ii de toate felurile î?i luau ochii cu str?lucirea lor nep?mântean?. Nici aici fl?c?ul nu se opri. Dup? ce î?i potoli curiozitatea, trecu mai departe, nimerind în ni?te buc?t?rii cum nu mai v?zuse nici în visele lui. Încântat, Prin?ul-Polonic se sp?l? bine, se încinse cu un ?or? de m?tase purpurie ?i se apuc? s? g?teasc? cu toate minun??iile care umpleau c?m?rile înc?p?toare. În curând mirosul îmb?t?tor al bucatelor ce ie?eau din mâinile lui se strecur? în toate od?ile. Pe m?sur? ce termina un fel, fl?c?ul îl a?eza frumos la câte o mas?. Nu se opri pân? ce nu umplu cu totul masa din camera de aur, masa din camera de diamant ?i masa din camera comorilor. Privi mul?umit rezultatul muncii sale ?i d?du s? se a?eze s? m?nânce la prima mas?, când se porni un vânt u?or ?i nou? zâne se repezir? asupra meselor, gure?e ca ni?te vr?bii.
- Cine ne-a g?tit aceast? mâncare?
Prin?ul-Polonic ie?i în fa?a lor, mai codindu-se, mai curios s? le priveasc? pe f?pturile acelea minunate.
- R?mâi cu noi, cerur? zânele în cor, n-am mâncat în via?a noastr? ceva atât de bun.
Prin?ul accept? cu bucurie. R?mase al?turi de zâne, g?tindu-le cele mai alese bucate iar ele r?sf??ându-l cu cântece, dansuri ?i haine frumoase. Dup? ce se împlini cel de-al treilea an, prin?ului i se f?cu dor de cas? ?i le rug? pe zâne s? îl lase s? se întoarc? în Haba-Daba. Vede?i voi, îns?, ele se obi?nuiser? atât de mult cu prezen?a lui ?i cu mâncarea minunat? pe care o prepara, încât nu dorir? s? îi dea drumul. Printre zâne îns?, se afla una care îl îndr?gise mult de tot pe Prin?ul-Polonic ?i îl scoase din palat într-o noapte.
- Am s? vin dup? tine, îi promise prin?ul care ?i el la rândul lui o îndr?gise pe zân?.
Aceasta îi d?rui o batist? ?esut? cu nestemate ?i îi ceru s? i-o trimit? cu câinele dac? lucrurile nu aveau s? mearg? bine la întoarcere. Îl petrecu pân? la marginea ?inutului pustiu, dup? care se îmbr??i?ar? ?i se desp?r?ir?.
Fl?c?ul se întoarse pe acela?i drum pe care venise. Oamenii din împ?r??ia în care cândva to?i umblau în mâini îl recunoscur? ?i îl înc?rcar? cu daruri. La fel se petrecu ?i cu oamenii din împ?r??ia în care cândva to?i umblau în patru labe. În Haba-Daba îns?, nu-l a?teptau bucurii. Adi-Badi al Patrulea c?zuse la pat odat? cu plecarea prin?ului, iar în locul s?u st?pânea acum Sfetnicul cel Mare, un om hain ?i zgârcit care chinuia supu?ii ?i jefuia împ?r??ia dup? bunul s?u plac. Când îl v?zu pe Prin?ul-Polonic sosind la palat înc?rcat de daruri, noul st?pân din Haba-Daba porunci ca fiul împ?ratului s? fie prins de îndat? ?i aruncat în Groapa cu Zmei, un loc care f?cea leg?tur? cu lumea de dincolo, o lume în care tr?iau numai zmei, balauri ?i vr?jitori.
Vezi îns? c? hainul sfetnic nu ?tia c? fl?c?ul apucase s? î?i trimit? câinele cu batista la iubita lui zân? înainte de a fi aruncat pe lumea cealalt?. Când animalul ajunse în împ?r??ia nisipurilor ve?nice, zâna nu mai st?tu mult pe gânduri ?i porni la drum s? î?i caute iubitul. Condus? de câinele credincios, îi lu? trei zile ?i trei nop?i pân? ajunse la Groapa cu Zmei. Coborî f?r? team? în întunericul ca de smoal? ?i trecu pe lumea cealalt?. Balauri fioro?i se repezir? la ea, dar câinele îi alung? pe to?i. Apoi zmei amenin??tori ap?rur? în zbor deasupra ei, dar câinele îi alung? ?i pe ace?tia . În cele din urm?, zâna ajunse la castelul vr?jitorilor. Se pref?cu c? este o fat? s?rman? care caut? de lucru, a?a c? fu primit? s? îngrijeasc? dih?niile ajutoare de vr?jitori. De la lilieci, bufni?e ?i pân? la pisici negre, în castel puteai g?si tot felul de lighioane pe care ea trebuia s? le hr?neasc? ?i s? le cure?e. Zâna, pe numele ei Nini-Noni, se purt? atât de frumos cu toate acele vie?uitoare obi?nuite cu r?utatea vr?jitorilor, încât nu trecu mult ?i le câ?tig? prietenia. Din p?cate, nici una dintre ele nu ?tiau nimic despre prin?ul aruncat în Groapa cu Zmei. Doar un ?oricel mic î?i aminti c? st?pânul s?u vorbise nu demult cu un alt vr?jitor, sf?tuindu-se ce s? fac? cu un om ajuns cine ?tie cum la castelul lor.
- Aveau de gând s? îl transforme în vârcolac în prima noapte cu lun? plin?.
- Asta se va întâmpla chiar în aceast? noapte, se speria Nini-Noni, nu mai am timp! Trebuie s? m? duci cât mai repede în camera de vr?ji a st?pânului t?u.
Toate lighioanele o înso?ir? pe zân?, dornice s? o ajute fiecare în felul ei. Pisicile deschideau calea, bufni?ele aprindeau felinarele, liliecii zburau în urma lor, gata s? dea alarma dac? ar fi fost surprin?i cumva de vr?jitori. Nini-Noni fu cât pe ce s? izbucneasc? în plâns când îl g?ri pe Prin?ul-Polonic legat în lan?uri ?i înghesuit într-o oal? sub care fusese deja f?cut focul. Cu ajutorul animalelor reu?i s? îl scoat? de acolo ?i s? p?r?seasc? castelul, înainte ca vr?jitorii s? se trezeasc? c? le-a fugit prada. Bufni?ele îi apucar? în gheare ?i în scoaser? prin Groapa cu Zmei pe t?râmul cel?lalt, în apropiere de Haba-Daba.
- Lua?i-ne cu voi, se rugar? jivinele vr?jitorilor, vrem s? ducem o via?? mai bun? decât cea al?turi de vr?jitori.
Cum bine ?ti?i, prin?ul avea o inim? de aur, a?a c? fu de acord s? primeasc? în palatul s?u pe toat? lumea. Ei, acum se cam schimbase treaba! Când v?zu Sfetnicul cel Mare c? Prin?ul-Polonic se întorcea la palat, de data aceasta înso?it de o armat? de lighioane care mai de care mai fioroas?, î?i lu? imediat t?lp??i?a nu numai din palat ci ?i din Haba-Daba. Auzind c? fiul s?u s-a întors, Adi-Badi al Patrulea se ridic? imediat din patul în care se topea cu zile ?i îi ie?i în întâmpinare.
- Nu mi-a ie?it polonicul din cap, zise prin?ul în loc de bun g?sit, dac? m? vrei lâng? tine, trebuie s? m? prime?ti a?a cum sunt, împreun? chiar cu aleasa mea, Nini-Noni.
Ce crede?i c? a r?spuns împ?ratul? S-a gr?bit s? dea porunc? s? se ridice imediat buc?t?riile pentru s?rmani, pentru bolnavi ?i pentru copii ?i s-a preg?tit de o nunt? mare, care s? r?mân? în istoria împ?r??iei Haba-Daba ca începutul domniei Împ?ratului Polonic Întâiul. M-am aflat ?i eu la osp??ul de nunt? ?i-am înfulecat bucate cum nu s-au mai pomenit pân? în zilele noastre, a?a c? nu mi-a mai r?mas decât s? v? poftesc ?i pe voi s? g?si?i Haba-Daba din Ţinutul Mindu-Vindu, dup? Marea Vende-Fende ?i Muntele Sanchi-Panchi, ca s? nu zice?i c? am inventat ceva din tot ce v-am povestit!