Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Adoris ?i Kromia(17)

de Viorel Darie


Adoris ?i Kromia(17)


Zilele senine ?i pl?cute înso?eau f?r? încetare frumoasele s?rb?tori închinate zeului Dionisis. Aerul pur ?i r?coritor, cu nuan?e cristaline se scurgea pl?cut din înaltul albastru al cerului peste galbenul-auriu al toamnei, dând o înf??i?are de vis grandioaselor arene din partea de r?s?rit a cet??ii Atalya. Castanii r?muro?i, plopii cu fream?tul nelini?titor al frunzelor, în?ira?i de-a lungul aleelor, delimitau ingenios fastuoasele arene, f?cându-le cochete, elegante, mult îndr?gite de cei care le vedeau. Arenele - cu multe ?iruri de b?nci albe a?ezate în semicercuri, în?l?ându-se din ce în ce mai sus pân? pe coama colinelor - erau foarte familiare localnicilor, datorit? intimit??ii ?i farmecului lor. Spa?iile din fa?a lor erau ornamentate cu marmur? alb?, fiind aproape în exclusivitate rezervate regelui ?i sfetnicilor s?i de vaz?.

În zilele obi?nuite arenele erau aproape pustii, doar ici-colo se vedeau lucr?tori me?terind câte ceva. Acum îns?, arenele cele mari r?sunau de strig?tele mul?imii agitate care era entuziasmat? ?i ova?iona în picioare cu frenezie.

Într-una din aceste arene rumoarea mul?imii tocmai se înte?i dintr-odat? iar aplauzele se ?ineau lan?, imediat dup? ce ap?rur? mai multe cupeuri str?lucitoare, trase de cai superbi, împodobi?i cu ciucuri împletite în fir de aur, din care coborî regele urmat de sfetnicii s?i. Fiind un mare pasionat al întrecerilor sportive ?i unul din animatorii acestora, regele Agatos sosi de la o alt? aren?, unde asistase la cursele de cai. Acum era ner?bd?tor s? urm?reasc? întrecerile de aruncare a discului ?i suli?ei.

La întrecerile din ultima zi fuseser? invita?i ?i oaspe?ii de vaz? din Persia. Ace?tia ocupaser? loc la tribun?, al?turi de rege. Întrecerile erau astfel orânduite încât regele ?i publicul s? poat? prinde desf??urarea celor mai importante momente din fiecare.

Cea mai important? ?i a?teptat? prob? care se desf??ura la aceast? aren? era cea de aruncare a suli?ei. La aceast? prob? sosiser? atle?i bine cunoscu?i ?i cota?i în lumea olimpiadelor ?i a întrecerilor sportive. În fruntea lor se afla, desigur, neînvinsul Filoctet din Sparta, câ?tig?tor în mai multe rânduri al jocurilor din Olympia. Era un atlet înalt, robust, cu mu?chii ca de bambus ce-i jucau neastâmp?ra?i de-a lungul bra?elor. Privindu-l numai, ajungeai s?-i recuno?ti calit??ile sale de excep?ie. Bine cl?dit, cu p?rul blond ?i cârlion?at, p?rea a fi însu?i o for?? a naturii.

Au mai venit ?i al?i doi sportivi din cetatea Syracuzei, ni?te namile de atle?i pe nume Cilix ?i Cadmos, care porneau favori?i de fiecare dat? în întrecere îns?, fie din neîndemânare, fie din ghinion, pierdeau cam de fiecare dat?. Îns? publicul ?inea cu ei, indiferent de rezultate, pe tot parcursul întrecerii.

Mai era prezent ?i prin?ul Eson din Milet, un atlet des?vâr?it, b?rbat chipe?, cu o elegan?? ?i o dexteritate remarcabil? în aruncarea suli?ei, p?rând c? atunci când zbura din mâna lui, suli?a spinteca v?zduhul pân? la cer, apoi c?dea departe, armonios.

Lista atle?ilor dornici de întrecetre dreapt? era mare. Una dintre surprizele importante, care reu?ise s? stârneasc? multe controverse ?i se afla pe buzele tuturor, a fost aceea c? la proba arunc?rii cu suli?a participa însu?i prin?ul Kirvan, cel care f?cea parte din delega?ia de soli ai Persiei. De?i nu era slujitor al lui Zeus, i s-a f?cut aceast? onoare, în calitatea lui de oaspete însemnat al regelui.

Iat? c? întrecerea mult a?teptat? începu, fiind anun?at? de trâmbi?e. Sor?ii au decis c?, cel ce urma s? fac? prima aruncare era faimosul Filoctet din Sparta. Atletul intr? în aren?, mândru ?i etalându-?i tacticos mu?chii, hot?rât s? arate c? este cel mai îndrept??it s? câ?tige trofeul la aceast? încercare. Î?i fix? bine suli?a în mân?, cump?nind-o înainte ?i înapoi. Apoi se avânt?, corpul încordat i se destinse ca un arc ?i suli?a, zburând din mâna lui ?i în?l?ându-se spre cer, str?pungând cu vârful str?lucitor v?zduhul ?i ?uierând din coad?, f?cu o bolt? în aer apoi se r?suci ?i începu s? coboare lin, vibrând în r?sucirea ei, sfâr?ind prin a c?dea undeva departe pe câmp. Toat? lumea a urm?rit cu r?suflarea t?iat? zborul suli?ei prin aer.
A doua aruncare a lui Filoctet, de?i mult mai joas?, reu?i totu?i s? ating? p?mântul cu un pas mai departe. Pe drept cuvânt, falnicul Filoctet se retrase mul?umit în aplauzele mul?imii. Cine oare va mai reu?i o astfel de isprav??

Apoi, încercar?, pe rând o mul?ime de al?i atle?i, dar arunc?rile lor au fost mult mai scurte fa?? de cea a lui Filoctet. Dar iat? c?, pe locul de aruncare ap?ru elegantul Eson din Milet. Curio?ii din tribune încetar? dintr-odat? ?u?otelile ?i ?i-au a?intit privirile spre centrul arenei, acolo unde Eson se preg?tea de aruncare.

Suli?a porni din bra?ul s?u îndemânatic precum o s?geat? slobozit? din arc, r?sucindu-se încet în aer, cu vârfu-i sclipind în razele roarelui apoi, planând îndelung ca o libelul?, se a?ez? lin pe p?mânt. Îns? aruncarea sa c?zuse cu o palm? în urma celei a lui Filoctet. La a doua aruncare prin?ul Eson a avut ?i mai mare ghinion: suli?a se oprise ?i mai aproape.

Îi veni rândul prin?ului persan s?-?i încerce for?a ?i îndemânarea. Kirvan î?i cump?ni suli?a deasupra capului, î?i lu? elan ?i arunc?. Privirile tuturor urm?reau suli?a care î?i f?cea raidul prin v?zduh. Fusese o aruncare bun?, dar nu chiar atât cât cea a lui Filoctet, ba chiar ?i sub cea a lui Eson. Iar a doua încercare a fost ratat? complet.

Emo?ia spectatorilor p?rea c? a ajuns la mare încordare când le-a venit rândul la aruncare celor doi fra?i din Syracuza. Cilix, primul care a fost la rând, a aruncat suli?a prea sus, a?a cum o f?cea de fiecare dat?, iar aceasta c?zu în cele din urm? f?r? for??, întoars? parc? de palele vântului. Nici cea de-a doua încercare a sa nu a fost mai reu?it?. Apoi urm? prima aruncare a lui Cadmos, care nici ea nu fusese deosebit?. În schimb, cea de-a doua reu?i s? amu?easc? tribunele. Suli?a slobozit? de bra?ul lui viguros descrise o bolt? perfect? ?i se înfipse puternic în p?mânt, la o lungime de suli?? mai mult fa?? de cea a marelui Filoctet. Publicul, în delir, aplauda frenetic incredibila reu?it? a acestuia. Regele Agatos în persoan? se în?l?ase în picioare ?i aplauda cu entuziasm.

Încerc?rile care au mai urmat nu au reu?it niciuna s? dep??easc? performan?a lui Cadmos. A?a încât, în final, Cadmos, pentru prima dat? de când participa în aceste arene, a fost declarat înving?tor. Mul?imea din tribune - v?zându-l pe Cadmos ca ?i câ?tig?tor - d?du semne de ner?bdare, preg?tindu-se s? alerge cât mai repede s? ocupe un loc bun într-o alt? aren?, unde urmau s? aib? loc interesantele lupte între voinici. Chiar ?i regele f?cea semne s? fie gr?bit? premierea înving?torilor din aceast? aren?, ca s? poat? asista ?i la celelalte întreceri care mai urmau.

Dar iat? c? Arbatis, care st?tuse t?cut la locul lui tot timpul cât ?inu întrecerea, se ridic? dintr-odat? de pe scaun, s?ri direct în aren? ?i începu s?-?i lepede de pe el o parte din ve?minte. Publicul privea amu?it întreaga scen?. De sub ve?mintele sale care acopereau un corp ce p?rea al unui gr?san, ie?ir? la iveal? bra?ele groase ?i musculoase, un piept puternic acoperit cu p?r negru. P??i hot?rât spre locul de aruncare ?i ceru s? i se dea o suli??. Ridic? în sus bra?ul care ?inea strâns suli?a, f?cu un pas înapoi, apoi câ?iva în vitez? înainte. Corpul lui viguros se încord? agil ?i bra?ul slobozi suli?a care porni ca un fulger, sclipind cu întreruperi pe seninul cerului, ?uierând din vârf ?i zbârnâind din coad?, aproape pierzându-se în în?l?imi. Apoi c?zu departe de toate celelalte arunc?ri, înfigându-se puternic în p?mânt ?i frângându-se din coad? precum un vreasc uscat ?i putred.

Mul?imea din tribune privi amu?it? toat? aceast? nemaiîntâlnit? isprav?. Nu aplauda nimeni, c?ci nim?nui nu-i venea s? cread? cele petrecute. Cine era atletul acesta cu o a?a mare for???
Potolit, dar ferm, Arbatis î?i puse straiele la loc pe el ?i se întoarse în tribun?.

La festivitatea de acordare a cununei de lauri Arbatis refuz? s? primeasc? cununa înving?torului, c?ci el considera c? nu fusese înscris în concurs ?i apoi nu i se cade tocmai lui, un slujitor al zeului per?ilor, s? primeasc? un trofeu oferit în cinstea unui zeu p?gân. Cununa de lauri i-a fost atribuit?, pân? la urm?, tot lui Cadmos.

La ie?irea din aren?, când regele Agatos îi întinse mâna ?i-l felicit? pe Arbatis, publicul î?i reveni din uimire ?i se porni pe aplauze. Urm? un osp?? pe cinste, oferit de rege la sfâr?itul serb?rilor închinate zeului Dionisis.

În timpul osp??ului prin?ul Kirvan pândi un prilej s-o poat? revedea pe fermec?toarea Kromia, a c?rei imagine luminoas? nu-i mai disp?rea din minte. B?trânul Artaban înc? nu era pe deplin edificat dac? tot ceea ce v?zuse pân? atunci în casa regelui Agatos era într-adev?r crea?ia unui spirit mai presus de toate spiritele pe care le cunoscuse în lungile sale peregrin?ri pe la multele cur?i ?i cet??i de scaun ale suveranilor lumii. Încerca s? ghiceasc? izvorul de inspira?ie a acestui spirit novator pe care-l vedea prezent la tot pasul în cetatea Atalyei.

Într-un final reu?i s? g?seasc? r?spunsuri la chinuitoarele sale întreb?ri. Urm?rind, ascultând ?i analizând totul, în?elesese, în sfâr?it, c? ini?iativele ?i realiz?rile lui Agatos au la baz? spiritul ?i înclina?ia spre sublim ?i iluminare a încânt?toarei sale regine, Ariadna. În?eleptul Artaban ajunsese singur la aceast? concluzie, de care era entuziasmat. Recunoscu astfel c? cetatea Atalyei, în care spiritul continentului se îmbina atât de armonios cu fantezia nem?surat? a m?rii, se afla sub binecuvântarea sublim? a unui miracol.

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro