proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cele ce urmeaz? nu sunt un pamflet, ?i trebuie tratate ca atare.
- Alo, domnul Rentea? Sunt Cut?rescu de la O.P.C. Brasov, v-am analizat sesizarea depus? la noi, ?i v? putem da un r?spuns. Dori?i s? vi-l trimitem în scris sau s? vi-l comunic telefonic?
- p?i… telefonic, dac? tot a?i sunat…
- ok, dar în cazul acesta, am rug?mintea s? m? suna?i dumneavoastr? pentru c? sun de pe telefonul personal.
Dac? ar fi s? dau un nume acestui capitol, l-a? numi „Eterna ?i fascinanta Românie”. Toate faptele pe care vi le voi povesti în cele ce urmeaz? s-au petrecut aievea, ?i m? au pe mine în prim-plan, naivul din titlu, Stan P??itul. Un alt dialog savuros l-am avut tocmai ast?zi cu o casier? de la sta?ia C.F.R. din Tîrgu Mure?. Dup? ce am reperat casele de bilete - gara fiind în renovare, ghi?eele au fost mutate in ni?te hambare la dracu-n praznic, de stai ?i te întrebi dac? mai are rost s?-?i iei bilet, sau î?i continui c?l?toria pe jos – m-am a?ezat la coad? ?i, când mi-a venit rândul am spus simplu:
- Budapesta, 9 iunie
- pofti?i? M? întreab? casiera
- Budapesta, 9 iunie, îi repet eu cu cel mai fermec?tor zâmbet de care sunt în stare
- ce dori?i domnule? Vine întrebarea pe un ton ar??gos
- un bilet de tren pân? la Budapesta, pentru data de 9 iunie. Dac? nu v? cer prea mult
- ?i eu de unde s? ?tiu ce vre?i dac? nu-mi spune?i
- p?i mai vinde?i ?i altceva în afar? de bilete de tren?
- domnule drag?, vindem bilete c?tre o mul?ime de destina?ii. Eu de unde s? ?tiu ce dori?i dumneavoastr?, dac? nu-mi spune?i…
Acestea îns? amintiri haioase, de care po?i râde peste ani, întâmpl?ri care ?i-au r?pit cinci minute din via??. Îns? nu întotdeauna lucrurile stau a?a. Lua?i spre exemplu b?ncile. Toate te asigur? în fel ?i chip c? pun banii, dar mai ales timpul t?u mai presus de orice; îns? vi s-a întâmplat vreodat? s? intra?i într-o banc? ?i s? sta?i numai „un minu?el”? E?ti pe fug? spre birou dar î?i spui c? ai timp s? intri ?i la banc? s? faci o plat?. Domni?a de la ghi?eu te întâmpin? toat? numai un zâmbet, ?i deja ?tii c? are s?-?i propun? vreo ofert? nou?. În cazul de fa?? o aplica?ie pentru telefonul mobil, prin care ai acces rapid la contul t?u, economisind, ghici ce, timp! E?ti hot?rât s? o refuzi dar zâmbetul ei cald ?i promisiunea c? dureaz? doar „un minu?el” te fac accep?i.
„ah, dar nu v-a?i actualizat datele, nu-i nimic c? le complet?m rapid, sta?i lini?tit ca repede merge… of, ?i netul acesta, tocmai acum s-a blocat… Ioanaaaa, ?ie î?i merge aplica?ia… (inteligibil), m? scuza?i, va trebui s? dau un telefon la sucursal?…”
?i uite a?a minutele se dilat?, zâmbetul ei se evapor?, tu te ui?i stânjenit la coada care s-a format în urma ta; ?i î?i dai seama c? cet??enii respectivi nu-?i folosesc hârtiile pe post de evantaie doar pentru a sublinia c? au început s?-?i piard? r?bdarea, ci pentru c? au venit de afar? de la minus zece grade, iar în?untru sunt plus zece; ?i, la fel ca ?i ?ie, au început s? li se lipeasc? hainele de spate.
Astea au fost alte treizeci de minute din via?? duse pe apa Sâmbetei. Ce spune?i îns? de treizeci de zile?! Cam atât a durat pân? am ob?inut ultimul credit. Fiind pe lista r?u-platnicilor, am avut nevoie de girant (mereu am mers pe principiul c? nu st? banca în banii mei, a?a c? plata ratelor a fost întotdeauna la coada listei de priorit??i). Dac? în cazul meu nu a fost nicio problem? cu hârtiile, deoarece colegele de la salarizare î?i cunosc ?i-si fac treaba, nu la fel au stat lucrurile în cazul girantului. Ba era vreo neconcordan?? pe undeva, ba lipsea vreo semn?tur?, a mai fost plecat ?eful în concediu… dup? care a plecat într-o delega?ie ?i persoana a c?rei semn?tur? lipsea… A?a au trecut mai bine de treizeci de zile, timp în care actele mele au expirat ?i au trebuit ref?cute.
Acesta sunt eu. Cu mine nimic nu e simplu, mereu ceva se defecteaz?-n preajma mea. De obicei atunci când sunt pe fug?. ?i cum eu sunt mereu pe fug?… Îmi amintesc cum într-o zi am alergat ca disperatul prin tot ora?ul, pe la toate punctele de unde se pot achizi?iona bilete la spectacole. A fost o curs? contra-cronometru pentru c? biletele la concertul care m? interesa, se vindeau rapid. Asta dup? ce fuseser? deja suplimentate. La primul magazin, cel mai aproape de cas?, am a?teptat minute bune pân? angajatul a urmat pas cu pas instruc?iunile primite prin telefon, pentru ca la final s? constate c? nu are conexiune la internet. În urm?torul cuno?teau deja problema cu lipsa conexiunii ?i a?teptau din clip? în clip? s? se remedieze, dar, aflând c? e o urgen??, au sunat la un al treilea punct de vânzare, unde, surpriz?, aveau conexiune. Având experien?a relativit??ii termenului de „minu?el”, m-am urcat într-un taxi ?i am zburat pân? în cel?lalt cap?t al ora?ului doar ca s? am „de unde m? întoarce” – vorba românului – c?ci acolo, într-adev?r, aveau conexiune la internet, dar li se terminase hârtia ?i nu aveau pe ce s?-mi imprime biletul.
Dar s? revenim la institu?iile statului. Un loc renumit pentru timpul pierdut acolo e spitalul. Cred ca to?i ne-am pierdut ore, zile, pe holurile spitalelor. Unii de nevoie, al?ii de bun?-voie, cum e cazul meu. Acum ceva vreme m? rodea curiozitatea s? v?d dac? nu m-am pricopsit cu vreo boal? veneric? dup? vreuna din escapadele mele amoroase, a?a c? m-am gândit s? donez sânge pentru a beneficia de analizele gratuite. Zis ?i f?cut. M-am prezentat la centru de donare de la SMURD, i-am spus unei asistente care se ocupa cu trierea pentru ce am venit, ea m-a înregistrat iar eu m-am pus pe a?teptat al?turi de mul?i al?i buni samariteni. Dup? câteva ore bune, mi-a venit în sfâr?it rândul, dar dup? nici dou? minute f?ceam cale întoars? pe u?a cabinetului pentru c? doamna asistent?, de?i m-a v?zut plin de tatuaje nu s-a gândit s? m? întrebe dac? am vreunul mai recent de ?ase luni. Pân? la urm? mi-am f?cut analizele la o clinic? privat? îns? ce îmi va r?mâne ve?nic în memorie a fost momentul în care am primit rezultatul. La momentul respectiv mai era doar o asistent? în toat? clinica a?a c? am rugat-o pe ea s?-mi traduc? ce scrie pe bilet. „dar ce a?i avut? … mda, a?i avut SIDA, sifilis….” Restul listei cu boli nici nu l-am mai ascultat. Pân? s?-mi dau seama c? ea vorbea despre ce analize erau trecute pe bilet, eu am avut un moment, scurt, ce-i drept, în care am crezut c? am suferit de toate bolile respective, dar, cumva, m-am vindecat! Cu siguran?? a? fi fost un caz unic în istorie, ?i cel mai probabil, pe lâng? notorietate, asta mi-ar fi adus ?i o vacan?? prelungit? în vreun laborator secret unde s-ar fi f?cut tot felul de teste ?i experimente pe mine, pentru a se afla cum a fost posibil.
Asta a fost doar una dintre experien?ele tr?ite prin spitalele noastre, îns? la câte sunt de povestit cred c? le voi dedica un capitol separat.