Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (3)

de Daniela Luminita Teleoaca

Câmpia era imens?. Vuia. Zgomotul acela pe care nu îl po?i auzi din exterior. Cu niciun fel de detector. Mu?uroaie de furnici. De oameni. Trenuri... trenuri... trenuri...

***

„Dorina a adormit. Apare un pitic. Piticul duce o lamp?...”

La 40 de grade, somnul, piticul ?i lampa pot însemna orice altceva decât lec?ia ajut?toare de la litera D. Întunericul se dilat?. Prinde în burta lui tot ce g?se?te. P?s?ri, oameni-p?s?ri, plante, oameni-plante, senza?ii, st?ri, gesturi, timpul... Febra... febra... nu ?ine cont de ora târzie, nici de înfruntarea inegal?... Nu are scrupule. Nici minima aristocra?ie. Dincolo, trupul minuscul împingându-se în perete. Naivitatea incon?tient? care nu cunoa?te frica decât cel mult instinctual. Antipireticele. Multele rug?ciuni. Mâna Mamei trecând-o puntea spre a doua zi... Totul nu pare decât un vis. Poate c? nu a fost decât un vis... Impactul îns? s-a produs. Deja. Sonia modeleaz? sentimente calde din plastilin?. Surâsuri la fiecare unghi drept. Paradisul se ive?te ?i nu se ive?te dup? col?...

***

Cum po?i s? te pierzi f?r? urm? într-un cortegiu?! A?a cum f?cuse D?nu?... În ziua aceea, ea a purtat pentru prima dat? cizme din cauciuc. Dintr-o dat? se f?cuse noroi ?i toamn?. Colora mecanic. Ceva. Cu ni?te creioane fantomatice. Ap?sa pân? la capitularea ciocului. Nimic nu acoperea blancul. În ziua aceea apa a avut gust de chimicale. ?i pr?jitura cu vi?ine. ?i pijamaua pufoas? cu ursule?i joviali. D?nu? avusese „o bub? în gât”. D?nu? plecase „cu bub? cu tot”. Leag?nul r?m?sese gol. ?i banca r?m?sese goal?. Mai ales bra?ele mamei lui. Ea l-a tot a?teptat... pân?-ntr-un aprilie cu vânt ?i praf când gugu?tiucii nu se mai potoleau. Umpluser? toate gardurile. Toate ve?mintele. Toate interioarele. B?teau clopotele ca pentru incendii. Mingea din cauciuc devenise uria??. Îi turtea obrajii. ?i inima. Orizontul. Peste puloverul bleu cu n?sturei în care î?i luase împ?rt??ania de Pa?ti. Mirosea ciudat. Sufrageria întreag? ticsit? de pâinici. ?i de pristornice. Un fel de ?tampile func?ionând dup? legile proprii. Atunci îl v?zuse pe Tata plângând pentru prima dat?. ?i Tata devenise un str?in. Nu, nu Tata devenise un str?in. Ceva str?in se insinuase ?i le r?v??ise totul. De la ordinea mobilei, pân? la rânduiala hainelor. De la culoarea ierbii pân? la voce, convingeri religioase ?i restul. Chiar ?i timpul se comporta straniu. Avea obrazul unui om împietrit. Debusolat. S? fi fost vina ei?! Ar fi vrut s?-i cear? p?rerea Mamei, dar nu a îndr?znit. Nu a identificat-o. Dintr-un col? a privit cum Bunica pleca. ?i atât.

***

În imensitatea câmpiei, moara de vânt continua s? se învârt?. Înv?luit? în fl?c?ri. Fumul se amesteca în norii gro?i. Nu se mai deslu?ea decât o lini?te agonic?. Se pierdea... se pierdea... se tot scufunda. A încercat s? ?ipe. Glasul alb trecuse dincolo... Când s-a trezit deja crescuse. Mama, Tata, Sora mai mic?, Bunicii r?ma?i o îndemnau s? sufle în cele câteva lumân?ri colorate. Ea se str?duia s?-?i identifice numele. Dincolo de arbitrar, ?inea cu din?ii. De un accent ?i de acea desp?r?ire corect? în silabe... Din mijlocul mesei cre?tea un fel de spin ro?u. Nimeni nu a crezut-o. Desigur, de vin? era canicula. Tortul avea gust de cauciuc, iluzoriu cromatic, mori de vânt grote?ti în sfor?area lor oarb?... Chiar crescuse...


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro