Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (5)

de Daniela Luminita Teleoaca

Un simplu concept spa?ial, cel mult poetic! Sau poate doar o defini?ie de dic?ionar înghesuit? între atâtea alte lexeme-titlu ?i no?iuni redundante, care – vorba fie între noi – la ce bun??!! Cu alte cuvinte, un amestec hidos de tehnic, abstract ?i livresc. Re?eta perfect? pentru non-sens, pentru un gen aparte de nebunie (s?-i spunem... non-în?elepciune, totu?i!!). Sufletul este îns? viiiiiiu!! Mult prea viu pentru a fi încorsetat în distan?e, formule fizice, defini?ii lexicografice ?i chiar st?ri poetice (cât de elevate, cât de motivate, cât de fire?ti ?i, mai ales, cât de dezinteresate?). În realitate, distan?a este doar un alt înveli? sonor pentru ‘apropiere’. O figur? de stil pu?in inspirat?, un cli?eu p?gubos ca de altfel toate cli?eele... Autorul?! Nimeni altul decât simpaticul homo (de 2 ori) sapiens în c?utare de „senza?ii tari” ?i de altele din aceea?i gam? experien?ial?.

De adev?rul ?sta a fost convins? Sonia ani în ?ir... De aceea nu a ?tiut decât s? tr?iasc?. F?r? niciun fel de prescrip?ii. Venite din afar?. A mizat, chiar a pariat totul pe propria intui?ie, pe dumnezeul l?untric care, de bun? seam?, nu avea cum s? dea gre?. ?i era un dumnezeu dr?g?la? ?i pufos care î?i f?cuse culcu?ul în primul strat de miocard. Din când în când Sonia îl auzea cum se întinde fericit, cum casc?, cum îl ia somnul. Se trezea f?r? zgomot, într-un fel de desprim?v?rare lent? ?i sigur?... El dicta sângelui ritmul, sensul, m?sura just?! Nu trebuia s? vorbeasc?. Nici s? fie autoritar. Atingea câte un spiridu? l?untric. Cum atingi corzile unei harpe sau pe cele ale sufletului mult prea sensibil. ?i orchestra prelua sfioas? comanda. F?r? niciun fel de complexe de inferioritate. F?r? angoase. F?r? ifose. Doar armonic. Sonia î?i mângâia dumnezeul ?i era fericit?... : cu certitudine, „DUMNEZEUL ĂSTA” nu exista în func?ie de termene de garan?ie, nici de alte predic?ii ?i tâmpenii strict omene?ti...





... pân?-ntr-o zi când „DISTANȚA AIA” a devenit „DISTANȚA ASTA”. A izbit-o mai concret decât orice interac?iune frontal?. Asemenea fiarei frustrate de a fi fost revolt?tor de firesc ignorat? ani la rândul, poate vie?i... de f?ptura insignifiant?, a?a de uman?, a?a de feminin?..., a?a de... a unei sonii.

***

În camera goal?, au r?mas o voce alb? ?i un nume grafiat cu minuscul?, deposedat barbar de orice detalii sonore-personalizante. O sonie miiiic? ?i vulneraaaabil?, de duzin?, ca un colet într-un morman de pachete. Gângania înghi?it? de Sentiment. Care este recipientul cel mai potrivit pentru un astfel de „con?inut”?! ?i cum s?-?i g?se?ti echilibrul s? te aciuezi m?car pe o margine pân? trece uraganul desonoriz?rii? S?-?i po?i ridica un enun?, fie el ?i firav, prin care s? tragi gura de oxigen vital?, s? prinzi minimul contact cu Esen?ialul,... s? nu te ui?i?? S? exi?ti, pur ?i simplu, în continuare!

Sentimentul Distan?ei este unul al rarefierii. Al scufund?rii. Un fel de vertij. Poate, doar o percep?ie subiectiv??! ?i, totu?i, canapeaua cândva vi?inie, atât de bine fixat? pe parchet, echidistant? matematic de... ?i de..., cu mireasma nealterat? a cire?ului în floare ?i atâtea memorii afective, devine piesa amnezic? a unui fundal hiperrealist cu trompe-l’oeil. Semnat, în timpurile bune, chiar de ea, atunci când dumnezeul pufos îi garanta securitate maxim?. Diminea?a e un fel de sear?, un obraznic the end în cre?tere. Unde au plecat cu to?ii??!! Lini?tea mut? umbrele pe pere?i. Trupul, într-o parte. Sufletul, unde?!


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro