proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nu întotdeauna este u?or s? p?strezi acel sentiment al totului în privin?a propriei persoane, mai exact a locului t?u ca entitate bine definit?, aparte, inconfundabil? ?i nedecompozabil? în amalgamul ambiental. Aceasta este, de fapt, situa?ia ideal?. Când cre?m astfel de sintagme cli?eice, noi, oamenii, con?tientiz?m cât de pu?in ne este (totu?i!) dat s? fiin??m în „ideal” ?i, dimpotriv?, cât de „predispu?i” suntem hazardului, accidentalului, capriciului clipei. Cât de asiduu tr?im în fragmentar, fragmenta?i ?i zobi?i, în pofida a?tept?rilor ?i chiar a unei voca?ii de profunzime, matriciale. Într-o ordine în care „ruptura” constituie aproape norma, cel pu?in în anumite momente (care, din nefericire, se pot desf??ura uneori [adeseori?!] chiar ?i pe parcursul unei vie?i întregi), trebuie în permanen?? s? te adaptezi, s? g?se?ti resursele acelea miraculoase de a-?i asigura continuitatea pe teritoriul zigzagat al devenirii.
O dup?-amiaz? de august r?mâne, totu?i, în linii mari, o „dup?-amiaz? de august”. În?elegi asta din abandonul timpului, l?sându-se posedat dup? bunul t?u plac de „om în vacan??”. Nu-i de mirare c? toate ceasurile au stat. Cumin?i, oamenii î?i fac siesta ?i (se) gândesc / se în?eleg / se contrazic / se despart / se reîntâlnesc et cetera pe îndelete. Aerul miroase a flori uscate de sânzian?, un fel de imortele obraznice impregnându-se suveran, f?r? niciun fel de spirit selectiv, f?r? nicio discre?ie. ?i, chiar dac? vacan?a ta nu este decât una iluzorie, impus? din exteriorul omogenizant, timpul se las? p?c?lit ?i iat?-l aici undeva la gleznele tale, rugându-te s? faci ce vrei cu el. Te amuz? într-un fel docilitatea lui temporal?. Te intrig? situa?ia asta „improprie”. De fapt, te agaseaz? pentru c? î?i impune s? parezi, s? mimezi o atmosfer?, care nu te mai con?ine. Totu?i, zâmbe?ti de form?, mecanic te la?i cuprins? de relaxarea maxim?, intri în discu?ii cu restul, te prefaci c? gu?ti din toate ca ?i cum ar fi în premier? absolut?. Simulezi încântarea ?i o dorin?? nebun? de via??. Dincolo, sângele bolborose?te ca într-un cazan neaerisit ?i te întrebi cât va mai dura pân? la explozia final?. Pân? una-alta, trebuie s? m?nânci o înghe?at? cu apetit pantagruelic, s? umpli o agend?, s?-?i alegi rochia pentru un eveniment monden, s?-?i dai cu p?rerea, s?-?i p?strezi vechea coafur?, pentru c? – nu-i a?a? – î?i vine de minune..., s?... s?... s?...
... s? te încui pe din?untru... e ?i asta o idee, m?car pân?... Ce vor spune ceilal?i... r?mâne de v?zut...
În închisoarea din tine, e?ecul primului examen cap?t? propor?ii monstruoase. Cu certitudine, nici moartea nu poate fi a?a de grav?. Nici a?a de hidoas?. Nici a?a de posesiv?. Nici a?a de absurd?. De?i nu ai mai mult de 14 ani, în?elegi, de fapt, e?ti convins? c? numai coborând în adâncul abisului vei putea s? descui la un moment dat u?a asta nesuferit?. S? nu mai tr?ie?ti doar de form? sentimentul vacan?ei. Care, în fond, ce este, dac? nu un paradisiac sentiment al libert??ii, mai exact al eliber?rii?! În ultim? instan??, al bucuriei ?i al fericirii necontraf?cute.

***

Moskwicz-ul devenise o bestie. Ridicase tot praful în uli??. ?i vecini consterna?i la poart?. Cerul disp?ruse într-o clip?. ?i Tata înjura. Din supersti?ie? Din dorin?a necontrolat?, obsesiv? ca Sonia s? aib? o zi impecabil?? Din ambele motive?! Din altele, pe care ea le omitea? ?i când mergi la un examen, mai exact la primul examen serios din via?a ta, se cuvine s? fii dotat pe m?sur?. Cu lec?iile înv??ate ?nur, odihn? ca la carte, adrenalin? pe m?sur?, dar mai ales cu un stilou la îndemân?... Acum e aproape convins? c? „acel e?ec” nu a fost cauzat decât de „stiloul blestemat” pe care pur ?i simplu, în loc s? îl pun? în serviet? cu o sear? înainte, îl l?sase pe birou...