proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Subsemnatul Miron Manega, de profesie sicofant, declar pe propria-mi r?spundere c? poetul austriac René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke a murit asasinat, pe 24 decembrie 1926, la Montreux, în Elve?ia. E adev?rat c? medicii au atribuit moartea sa unor cauze medicale, dar eu afirm ?i sus?in c? a fost o crim? cu premeditare, proiectat? cu mult înainte. Am în vedere ?i circumstan?a c? Rilke, dintr-un soi de masochism morbid care s-a manifestat de-a lungul întregii lui vie?i, a fost complice la propria moarte, inspirând cumva aceast? crim? oribil?. Dar faptele r?mân fapte.

Toat? existen?a sa a decurs sub semnul trandafirului, floare imperial? ?i seduc?toare, dar ap?rat? de spini nemilo?i. Dac? e s? gândim în termenii lui Sigmund Freud, cu care a fost prieten ?i de la care ?i-a însu?it o serie de cuno?tin?e de psihanaliz? în perioada 1912-1913, Rilke, fiin?? fragil? ?i complexat? ontologic, ca un trandafir japonez plantat în pust?, a c?utat întotdeauna în trandafiri str?ini protec?ia spinilor care-i lipseau. Aceast tip de propensiune maladiv? avea s? fie identificat? ?i divulgat? mai târziu, de poetul român Lucian Blaga:

''Roz trandafir, frumse?ea ta
nu m-a cru?at. Din drum m-abat
?i m? r?sfir, când zmeu, când stea,
prin ziua ?i prin soarta ta.''

Cauzele acestei sl?biciuni freudiene, convertit? în poezie de înalt? clas?, se g?sesc în trecutul familial al poetului. Tat?l s?u, Josef Rilke, a fost un om cu un caracter slab, ve?nic nemul?umit, care a e?uat în cariera militar?, devenind func?ionar. Mama sa, Sophie, era în schimb o femeie dominant? ?i autoritar?, care se tr?gea dintr-o familie înst?rit? de fabrican?i praghezi, având în acest sens a?tept?ri înalte de la so?ul s?u. Dup? dezam?girea provocat? de e?ecul profesional al acestuia, Sophie Rilke a suferit o alt? lovitur? grea: moartea fiicei ei mai mari. Disperarea a f?cut-o pe mam? s? se ata?eze într-un mod nefiresc de fiul ei René, for?ându-l s? se substituie, într-un fel, surorii sale defuncte. Practic, pân? la vârsta de ?ase ani, Rilke a fost crescut ca o fat?, fotografiile sale timpurii ar?tându-ni-l cu p?rul lung ?i îmbr?cat în rochi??.

În contradictoriu cu aceast? educa?ie nefireasc? ?i p?guboas?, tân?rul Rilke este trimis în 1885 la ?coala de cade?i din Sankt Pölten, spre a fi preg?tit pentru cariera de ofi?er. Exigen?ele instruc?iei militare ?i experien?a unei colectivit??i exclusiv masculine l-au traumatizat pe termen lung. A întrerupt în cele din urm? preg?tirea militar? dedicându-se, în anii 1895 ?i 1896, la Praga ?i la München, studiului îndârjit al literaturii, filosofiei ?i istoriei artei.

Nevoia de protec?ie (a? numi-o, plastic ?i realist, ''nevoia de spin'') a avut prima împlinire în 1896, când Rilke a cunoscut-o pe viitoarea lui iubit?, Lou Andreas-Salomé, o intelectual? frumoas? ?i rasat?, cu 14 ani mai în vârst? decât el (ea avea 35 de ani iar el 21), care era ?i c?s?torit?. Aceasta l-a determinat s?-?i schimbe numele din René în Rainer, considerat (?i dovedit) mult mai potrivit pentru marele poet care avea s? fie Rainer Maria Rilke.

Rela?ia lor amoroas? a început în 1897 ?i a durat pân? în 1900, când Lou i-a pus cap?t. Venise vremea ca poetul s? fie l?sat s? ''zboare'' singur. Dar, chiar ?i dup? ce s-au desp?r?it, Lou Andreas-Salomé i-a r?mas lui Rilke cea mai bun? prieten? ?i sf?tuitoare, manipulându-l benefic de la distan??. În anul 1937, la moartea ei, Sigmund Freud i-a rostit necrologul, în care a spus, printre altele: ''Se ?tie c? i-a fost atât muz? cât ?i mam? iubitoare marelui poet Rainer Maria Rilke, care era destul de neajutorat în via??''.

Balansul între spin ?i trandafir a fost o constant? permanent? în via?a lui Rilke, fa?a ?i reversul propriei medalii. ''Trandafir cu miros de sfânt? goal?'' fulgura el, inspirat, într-un vers genial, pentru ca, la fel de genial, s?-?i retracteze magnifica inspira?ie printr-o viziune opus?: ''Frumuse?ea nu este altceva decât începutul terorii''. În 1901 s-a c?s?torit, la Worpswede, cu sculptori?a Clara Westhoff pentru ca, în 1902, s? p?r?seasc? locuin?a comun? ?i s? plece la Paris, l?sându-?i so?ia ?i pe feti?a lor, Ruth (1901-1972), singure. Mai târziu, la München, între 1914-1916, a avut o leg?tur? pasional? cu pictori?a Lou Albert-Lasard, rela?ie care s-a stins brusc, a?a cum a început.

În sfâr?it, ultimul ''trandafir'' din via?a lui Rilke a fost pictori?a de origine polonez? Baladine Klossowska, pe care a cunoscut-o în 1919, în Elve?ia, ?i de care nu l-a mai desp?r?it decât moartea sa, survenit? în 1926. Rela?ia cu Baladine, desf??urat? cu multe intermiten?e i-a fost, se vede, fatal?, de?i extrem de fructuoas? pe plan artistic. În aceast? perioad? ?i-a finalizat dou? dintre cele mai importante colec?ii de poezii ale sale: ''Elegiile duineze'' (Duineser Elegien) ?i ''Sonete c?tre Orfeu'' (Die Sonette an Orpheus), ambele publicate în anul 1923. Este ceea ce Rilke a numit ''o furtun? creativ - s?lbatic?'' pe care Merline (a?a îi spunea Rilke iubitei sale) a ?tiut s? i-o stârneasc? ?i s? i-o men?in?.

Moartea, a?a cum am spus la început, a fost o crim? premeditat? cu mult înainte. Exist? ?i o m?rturie scris? în acest sens, semnat? de Johann Wolfgang Goethe în 1799, m?rturie pe care biografii lui Rilke au ignorat-o sau au tratat-o cu superficialitate. Revin ?i insist: chiar dac? aceast? declara?ie a fost scris? cu 127 de ani înainte, este totu?i declara?ia unui martor ocular, pe care se sus?ine ?i depozi?ia mea. Iat? m?rturia lui Goethe:

''Un fl?c?u în câmp z?ri
Floarea de r?sur?,
Mândr?-n straie purpurii.
Dulce-n inim? sim?i
O s?get?tur?
Ro?u, ro?u trandafir,
Floare de r?sur?.

El îi zise: Eu te rup,
Floare de r?sur?,
Ea-i r?spunse: Eu te-mpung,
S? ?ii minte îndelung -
Floarea nu îndur?,
Ro?u, ro?u trandafir,
Floare de r?sur?.

Crunt fl?c?ul, crunt a rupt
Floarea de r?sur?.
Ea l-a-mpuns ?i s-a zb?tut,
Geaba-n lacrimi a gemut,
Soarta tot o-ndur?,
Ro?u, ro?u trandafir,
Floare de r?sur?''.

(''Floare de r?sur?'', Goethe, 1799) [1]

Ceea ce vreau s? spun este c? poetul Rainer Maria Rilke a murit asasinat de un trandafir pe care încerca s?-l rup?. Trandafirul, aflat în legitim? ap?rare, l-a în?epat cu spinii, iar poetul a f?cut septicemie ?i a murit, ceea ce medicii n-au putut nega. Nu ?tiu r?zbunarea c?ruia dintre trandafirii tr?da?i sau silui?i a fost aceast? crim?. Medicii au mai ad?ugat c? poetul suferea de leucemie.

P.S. Complicitatea lui Rainer Maria Rilke la propriul s?u asasinat este o realitate evident?, în orice perspectiv? am aborda cazul: existen?ial?, filosofic?, psihanalitic? etc. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care ?i-l alesese singur, cu pu?in timp înainte de a muri:
''Trandafir, oh, contradic?ie pur?,/ de a nu fi, sub atâtea pleoape,/ somnul nim?nui''. (Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern).

-------------------------------------------------------------


[1] Heidenröslein

Sah ein Knab' ein Röslein stehn,
Röslein auf der Heiden,
War so jung und morgenschön,
Lief er schnell es nah zu sehn,
Sah's mit vielen Freuden.
Röslein, Röslein, Röslein rot,
Röslein auf der Heiden.

Knabe sprach: "Ich breche dich,
Röslein auf der Heiden."
Röslein sprach: "Ich steche dich,
Dass du ewig denkst an mich,
Und ich will's nicht leiden."
Röslein, Röslein, Röslein rot,
Röslein auf der Heiden.

Und der wilde Knabe brach
's Röslein auf der Heiden;
Röslein wehrte sich und stach,
Half ihr doch kein Weh und Ach,
Musste es eben leiden.
Röslein, Röslein, Röslein rot,
Röslein auf der Heiden.