proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A fost odat?, c? de n-ar fi fost, n-a? fi avut cum s? v? povestesc, un rege nemilos ?i lacom, care î?i chinuia peste m?sur? supu?ii. Oamenii trudeau cât era ziua de lung? pentru bun?starea st?pânului lor, f?r? a se putea bucura de vreo agoniseal?, c?ci abia aveau de-ale gurii pentru a-?i duce zilele de pe o zi pe alta. Nu puteau nici p?r?si regatul pentru c? o?tenii regelui aveau porunc? s? îi scurteze de cap pe to?i cei care ar fi avut o astfel de îndr?zneal?. Acest rege avea o singur? mare team?: teama de vr?jitoare. Se zvonea c?, pe vremea când fusese prunc, o b?trân? vizitase palatul p?rin?ilor s?i, prezicând c? o vr?jitoare îl va transforma pe vecie. Regele de atunci, tat?l s?u, d?duse porunc? s? fie prinse toate vr?jitoarele din regat ?i s? li se dea foc, sperând c? a?a, vorbele b?trânei nu vor avea cum s? se adevereasc?. Cu toate acestea, tân?rul rege nu putuse sc?pa de teama sa, chiar dac?, din câte ?tia el, în regat nu mai r?m?sese urm? de vr?jitoare.
Vezi, îns?, c? el nu ?tia bine! La marginea împ?r??iei tat?lui s?u, într-o p?dure de brazi, locuia o vr?jitoare ce prinsese drag de un c?rbunar ?i îl luase de so?, sc?pând astfel de pedeaps?. Auzind despre soarta celorlalte surate, vr?jitoarea î?i t?inui puterile, în?elegându-se cu b?rbatul ei s? fac? în a?a fel încât nici copila lor s? nu afle ceea ce fusese mama ei. ?i aveau vr?jitoarea ?i c?rbunarul o copil?, frumoas? ca o zân?, harnic?, bun? ?i atât de în?eleapt?, încât i se dusese vestea prin tot regatul, oricât încercau p?rin?ii ei s? o ?in? cât mai departe de ochii lumii. Auzi ?i regele acelui ?inut despre frumuse?ea acestei fete ?i, pentru c? sosise vremea s? î?i aleag? o regin?, ceru s?-i fie înf??i?ate toate fetele frumoase din regat, mai cu seam? fata c?rbunarului.
Sosind ziua pe care o hot?râse pentru alegerea unei soa?e, regele deschise por?ile palatului s?u, î?i chem? c?pitanul de o?ti s?-i stea al?turi ?i ceru s?-i fie aduse toate fetele.
- S?-mi faci semn când apare fata c?rbunarului, porunci regele c?pitanului de o?ti.
- Nu va fi nevoie, zise c?pitanul, o vei recunoa?te singur, c?ci nu mai e alta ca ea pe întreg p?mântul, nu numai în regat.
Mai curios decât fusese vreodat?, regele f?cu semn s? intre fetele. Frumuse?ile regatului începur? s? treac? prin fa?a lui una câte una, unele dintre ele n?d?jduind s? ajung? regine, altele speriate de faima cumplitului rege.
- Care e? Care e? Întreba mereu regele, dar c?pitanul de o?ti nu f?cea decât s? dea din cap, c?ci nici una nu sem?na m?car cu fata c?rbunarului.
Când se ispr?vi ?irul fetelor, regele s?ri în picioare de la locul s?u.
- Unde e fata c?rbunarului?
- Se pare c? n-a venit, zise cu fereal? c?pitanul de o?ti.
- Cum îndr?zne?te s?-mi nesocoteasc? porunca? I s-a dat de veste la timp?
A fost adus în fa?a regelui mesagerul care fusese la casa c?rbunarului, iar acesta povesti, tremurând de spaim?, c? f?cuse cunoscut? porunca regelui chiar nevestei c?rbunarului, mama fetei. Mânios peste m?sur?, regele porunci c?pitanului de o?ti s? ia câ?i oamenii credea de cuviin?? ?i s? mearg? de îndat? dup? fat?.
Plec? deci c?pitanul cu o mân? de o?teni, socotind c? pentru o fat? nu era nevoie de mai mult. Îi lu? dou? zile pân? reu?i s? ajung? în p?durea de brazi în care se afla casa c?rbunarului, dar acolo nu o g?si decât pe nevasta acestuia. Femeia nu se sperie de o?teni ?i î?i continu? treburile pe lâng? cas?, ca ?i când nu i-ar fi v?zut.
- Hei, femeie, strig? c?pitanul, unde este fiica ta?
- De ce o c?uta?i?
- A primit porunc? s? se înf??i?eze la palat! De ce nu i-a dat ascultare?
- E bolnav?, r?spunse femeia, nu se poate mi?ca din pat!
- S?n?toas?, bolnav?, cum o fi, avem porunc? d? o ducem regelui.
Cum rosti acele vorbe, c?pitanul ?i intr? în casa c?rbunarului. Nu trecu mult ?i ie?i foc ?i par?, c?ci nu g?sise pe nimeni acolo.
- Femeie, te mai întreb odat?, unde e fiica ta?
Pentru c? nevasta c?rbunarului î?i vedea în continuare de treburile ei f?r? a mai r?spunde, c?pitanul de o?ti porunci oamenilor s?i s? o prind? pe femeie, c?ci nu se putea întoarce la rege cu mâna goal?.
Regele se mânie ?i mai tare aflând c? o?tenii s?i nu reu?iser? s? o g?seasc? pe fat?. O întemni?? pe femeie ?i porunci s? fie c?utat c?rbunarul. Nu trecu mult ?i îl aduser? pe bietul om în fa?a regelui.
- Unde ?ie-a fata, c?rbunarule? Vreau s? aflu adev?rul ?i ai grij? ce spui, altfel ajungi în temni?? al?turi de nevasta ta!
B?rbatul îl privi cu triste?e pe rege, dup? care î?i întinse singur mâinile pentru a-i fi legate. Îl întemni?ar? al?turi de nevasta lui. Dup? ce se gândi o vreme, regele porunci s? fie întemni?at al?turi de ei un o?tean îmbr?cat în haine de cer?etor, care s? trag? cu urechea la vorbele celor doi. În noaptea aceea regele nu puse gean? pe gean?. Nici nu se lumin? bine de ziu? ?i ceru s?-i fie adus o?teanul-cer?etor.
- St?pâne, se arunc? în genunchi o?teanul, nu am auzit nimic, c?ci am c?zut într-un somn greu imediat ce am fost l?sat singur cu c?rbunarul ?i nevasta lui.
Dup? ce îl pedepsi crunt pe acel o?tean, regele trimise altul în locul lui. La fel se întâmpl? ?i cu al doilea ?i cu al treilea o?tean. Regele î?i pierduse de tot r?bdarea.
- St?pâne, îndr?zni c?pitanul de o?ti, porunce?te s? le d?m drumul ?i îi vom urm?ri.
- Ar trebui s? faci asta f?r? s? simt? ei, altfel nu ne vor duce la fat?.
- St?pâne, alege un singur om, unul în care s? ai deplin? încredere!
- Nu am încredere în nimeni!
Pân? la urm?, regele hot?rî s? îl trimit? chiar pe c?pitanul de o?ti pe urmele c?rbunarului ?i a nevestei sale. Spera ca omul lui, care câ?tigase zeci de b?t?lii pentru el ?i pe care nu reu?ea s?-l în?ele nici cel mai ?iret du?man, va izbândi în cele din urm? ?i o va aduce pe fat? la palat.
Cât lipsi c?pitanul, regele nu coborî din turnul cel mai înalt al palatului. A?teptând cu privirile lipite de drum, nu se gândea decât la cum s? o pedepseasc? pe fata c?rbunarului c? îndr?znise s? nu dea ascultare poruncilor sale. Dup? nu mai pu?in de cinci zile de a?teptare, c?pitanul ap?ru la palat, de unul singur. Regele o lu? la fug? în jos pe sc?rile turnului, gata s? îl scurteze pe acesta de cap.
- Nu te mânia pe mine, st?pâne, c?rbunarul ?i nevasta lui s-au întors acas?, dar de acolo nu au mai plecat nic?ieri. Trei zile am stat pe lâng? cas?, dar nu am v?zut nici urm? de fat?.
F?r? s? mai stea mult pe gânduri, regele porunci s? se dea foc casei c?rbunarului ?i întregii p?duri de brazi. Când se apropiar? o?tenii cu tor?e aprinse de p?dure, se porni o furtun? cumplit?, cu tunete, fulgere ?i o ploaie groas?, care fu cât pe ce s? înece toat? oastea regelui. Din ce în ce mai mânios, regele trimise din nou dup? c?rbunar ?i nevasta lui, hot?rât s? le scurteze lor capetele pentru nesupunere. O?tenii trimi?i cu aceast? porunc?, îns?, disp?rur? f?r? urm?, ultimul loc în care fuseser? v?zu?i fiind chiar marginea p?durii în care locuia familia c?rbunarului.
Spumegând de furie, regele î?i lu? sabia, armura ?i cel mai bun cal ?i porni de unul singur s? g?seasc? fata ?i s?-i pedepseasc? pe to?i cei din neamul c?rbunarului. În drumul s?u, supu?ii o luau la goan? temându-se s? nu-i ajung? cine ?tie ce n?past? din partea unui st?pân mai negru de furie de cum nu mai avusese vreodat? acel regat. A?a se f?cu c? regele nu avu nici m?car pe cine întreba unde e casa c?rbunarului ?i în care dintre p?durile de brazi ale regatului s?u ar fi trebuit s? se opreasc?. R?t?cind f?r? o ?int? clar?, pe rege îl apuc? o sete sor? cu moartea. Sim?ind c? îi arde gâtlejul ?i c? ?i-ar putea da duhul de însetat ce era, începu s? caute un izvor din care s? poat? bea ?i el ?i calul s?u. Locul acela în care ajunsese, îns?, p?rea c? nu v?zuse o pic?tur? de ap? de mult? vreme. Soarele pârjolea iarba m?runt? de pe paji?ti, copacii î?i aruncau umbrele fierbin?i pe p?mântul uscat, f?r? ca vreo pas?re s? coloreze buc??ile de cer senin strecurate prin sita crengilor încremenite. Regele nici nu ?tia dac? se mai afl? sau nu în regatul s?u. Stors de setea nemiloas?, se l?s? s? alunece din ?a ?i r?mase nemi?cat în iarb?.
Într-un târziu, i se p?ru c? o f?ptur? neasemuit de frumoas? ap?ruse lâng? el ?i îi umezea buzele cu cea mai proasp?t? ?i mai bun? ap? pe care o gustase vreodat?.
- E?ti bine? Întreb? o voce mai dulce decât cântecul p?s?rilor.
Regele clipi m?runt c?tre frumoasa fat? care îi ridicase capul pe genunchii ei ?i îi d?dea s? bea dintr-o ulcic? de lut. Întâlnindu-i privirea de un albastru mai curat decât cerul, regele se sim?i s?getat de un dor n?praznic c?ruia n-ar fi putut s?-i spun? pe nume.
- Cine e?ti? Întreb? r?gu?it, privind cum soarele se juca prin p?rul fetei.
- Codru?a.
În râsul fetei, p?reau s? curg? izvoare r?coroase care puteau s?-i topeasc? regelui orice sete l-ar fi încercat vreodat?.
- Dar cine sunt eu, ?tii?
- Un c?l?tor însetat?
Sprâncenele aurii ale fetei se ridicar? ca aripile unor p?s?ri, dup? care revenir? cumin?i la locul lor.
- Eu sunt regele ?i tu vei fii regina mea!
Fata râse din nou.
- Dac? se învoiesc maica ?i taica, eu m? învoiesc bucuroas?.
Regele era sigur c? nu exista în tot regatul un supus care s? nu se învoiasc? a se înrudi tocmai cu el. R?mase îns? mut când minunea aceea de fat? îl duse la ea acas? ?i acolo îi întâlni pe c?rbunar ?i pe nevasta lui.
- E?ti fata c?rbunarului!! R?cnetul regelui se auzi pân? în regatul vecin. Am s? te pedepsesc cumplit pentru neascultarea poruncilor mele!
Fata î?i lu? r?mas bun de la p?rin?ii s?i c?rora le ceru s? nu se opun? regelui, dup? care se l?s? dus? la palat ?i apoi întemni?at?.
- S? fie pus? s? spele toate hainele din palat, porunci regele în prima zi.
Fata munci pân? în asfin?it f?r? s? se plâng?. Ba, la un moment dat, începu s? cânte cu atâta dor c? to?i supu?ii care o auzeau începeau s? l?crimeze. L?crim? ?i regele din cel mai înalt turn în care se închisese pentru a nu se l?sa prad? dorin?ei de a o strânge în bra?e pe frumoasa fat?.
- S? i se dea s? spele toate treptele ?i podelele palatului, porunci regele în a doua zi.
Fata frec? trepte ?i podele pân? în miez de noapte, iar cântecul ei îi f?cu pe supu?i s? râd? ?i s? plâng? în acela?i timp. Râse plângând ?i regele, zb?tându-se în patul de care se prinsese cu mâinile pentru a nu se repezi s? o s?rute pe minunata fat? pe care trebuia s? o pedepseasc?.
- S? i se dea s? toarc? toate caierele de lân? din palat, porunci regele în cea de-a treia zi.
Fata munci pân? în miez de noapte, când degetele începur? s? îi sângereze. Cântecul ei din acea zi, era atât de minunat, încât, încet, încet, pe lâng? palat începuser? s? se adune to?i supu?ii regelui, care îmbr??i?au unii pe al?ii ?i dansau cu to?ii, încercând o bucurie cum nu mai încercaser? niciodat?. În turnul s?u, regele se zb?tu cât se zb?tu în lan?urile cu care se legase ?i, în cele din urm?, se smulse din leg?turi ?i se repezi în locul în care era întemni?at? fata c?rbunarului.
- Vreau s? fii regina mea, vreau s?-mi tr?iesc tot restul vie?ii al?turi de tine, vreau s? m? iube?ti a?a cum am ajuns s? te iubesc eu pe tine!
Fata se opri din cântat ?i îl privi senin?.
- To?i vrem câte ceva. Supu?ii t?i doresc s? tr?iasc? în lini?te ?i bun?stare, liberi s? umble dup? pofta inimii, p?rin?ii mei doresc s? nu fie deranja?i în p?durea lor, p?s?rile doresc s? zboare ?i s? cânte, pe?tii doresc s? înoate. Ar trebui ca fiecare s? poat? ob?ine ceea ce dore?te în via??, nu-i a?a?
- Tu m? vrei pe mine? Întreb? regele cu îndoial?.
- R?spunsul meu, depinde de r?spunsul t?u, rege al acestui ?inut.
Regele se gândi trei zile ?i trei nop?i ce r?spuns s? îi dea fetei c?rbunarului pentru a nu o pierde. Întoarse cuvintele rostite de ea pe toate p?r?ile, în?elegând c? nu degeaba se dusese vorba c? fata era frumoas?, harnic? ?i mai ales în?eleapt?. Ros de iubirea pentru ea, în cea de-a treia zi, o chem? la sine pentru a-i da un r?spuns. Parc? în acea zi, fata era ?i mai frumoas? decât ?tia el. Abia g?sindu-?i cuvintele, regele rosti:
- R?spunsul meu pentru tine este c? eu nu pot vorbi în numele altora, dar, ca rege al acestui ?inut, pot s? fac în a?a fel încât acolo unde st?pânesc eu, fiecare suflet, fie el cuvânt?tor sau necuvânt?tor s? poat? s? î?i urmeze voin?a.
- R?spunsul meu pentru tine este c? m? învoiesc cu drag s? fiu regina unui astfel de rege.
Se f?cu deci o nunt? cum nu s-a mai v?zut vreodat? ?i de atunci, în regatul acela se tr?i în pace ?i bun?stare. Dac? vreodat? cineva se întreba cum de fusese transformat regele lor hain într-un rege bun ?i drept, fi?i siguri c? nimeni nu punea acest lucru pe seama vreunei vr?jitoare. Eu m-am coco?at în turnul acelui palat ?i o astfel de poveste am aflat.