proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Banii au fost întotdeauna o problema ?i la noi. Când nu mai aveam cu ce aprinde focul în vatr?, m? duceam la pr?v?lie cu dou? ou? ?i vânz?torul le privea chiorâ? dac? sunt destul de mari pentru o cutie cu chibrituri. Mama abia a?tepta posturile... O mai r?ream cu laptele ?i putea s? strâng? ceva brânz?. Când se aduna mai mult? o vindeau, duminica, la târg, la Titu ?i mai f?ceau rost de ceva parale. O mai înnodam ?i noi, cum puteam, pân? pe la Pa?ti, când f?ta vaca ?i apoi ne mai cârpeam cu banii de pe vi?el o vreme. C?, dac? se mai înc?lzea, se apuca tata de una de alta ?i mai agoniseau câte ceva…
Era mare bucurie pe mine când mergeam la târg! De cu sear?, îmi preg?team hainele alea bune ?i nu mai închideam un ochi toat? noaptea. De fric? s? nu cumva s? plece f?r? mine! Cum soseam, m? repezeam la chio?cul ?la cu bun?t??uri de unde cump?ra lumea gogo?i, halvi?? ?i sucuri. Înghi?eam în sec, dar grij? mai mare nu aveam decât s? fiu cu ochii pe cei care desf?ceau sticlele ?i s? adun c?p?celele aruncate. Îmi umpleam buzunarele, c?ciula ?i cine mai era ca mine? Când m? vedeau acas? ceilal?i copii t?b?rau pe mine, care cu poame, care cu nuci s? le dau ?i lor. Gogu?? al lu’ nea Vasile Gainet îmi d?dea chiar ?i câte o felie de turt?, uns? cu untur?! M? dedeam mare, negociam la sânge… ?i s? te ?ii, nu ne mai trebuia gârl?, nu ne mai era foame. Toat? ziulica aruncam la gardul lu’ nea Mielache ?i ne ciorov?iam. Ba, ne mai ?i înc?ieram când nu c?deam la pace cine e primul lâng? linie.
Începuse s? se cam desprim?v?reze. ?i în ziua aia, când am ajuns noi la tîrg, parc? plouase cu brânz?. Cu chiu cu vai, a tras, tata, c?ru?a pe margine, a legat calul de picior... Da’ nu g?sea loc unde s? pun? g?le?ile cu brânz?. Dup? multe str?danii, s-a dat ?i el, a?a, mai într-o margine, unde nici nu ajungeau cump?r?torii. ?i a trecut o or?, dou? iar el nu vânduse nici cât s?-mi ia mie un suc. ?edeam ?i ne uitam la ceilal?i cum vindeau. Aveam ?i ni?te brânz? moale, o gre?ise mama din sare, c? abia, abia de se ?inea felii.
Tata a început s? umble prin g?le?i, s? o scoat? pe aia mai tare deasupra. S? o f??uiasc?! ?i, cum ?edea el aplecat, numai ce-l aud morm?ind cu voce tare: “M?, b?iete... proast? lume! Uit?-te ?i tu la femeile astea... Halal gospodine! Cucoane în toat? regula ?i cump?ra, ca proastele, brânz? de aia de vac?, iar de asta de oaie nici nu se apropie. Las-o, tatic?, c? o b?g?m la butoi ?i mergem cu ea la Bucure?ti... Venisem doar s? încerc?m pia?a de aici! Da’, ce s? te pui cu ??ranii care se dau ?i ei mari or??eni...” Îl ascultam, nedumerit, ?i nu pricepeam o boab?. De unde oi... De unde butoi...
Aveam s? m? dumiresc curând. O cucoan? simandicoas? tot gusta brânza de la unu’ ?i altul, la câ?iva pa?i mai încolo. Auzindu-l pe tata, plin? de ifose, s-a apropiat ?i de noi.
“- ?i, zici c? e de oaie? Nu prea pare...
- Aoleoo, p?i uit?-te cucoan? ?i dumneata la mine ?i la b?iatu’ ?sta! Mai vezi pe cineva cu cojoace ca noi?”
?i, într-adev?r, aveam fiecare câte un cojocel f?cut de Cochici din ni?te piei de oaie, care ani de zile z?cuser? prin pod pe la la tata mare, Tira. ?i fiindc? cucoana privea neîncrez?tor, tata rupse o coaj? de pâine ?i cu briceagul întinse pe ea ni?ic? brânz? din aia care începuse s? se fle?c?iasc?.
“– Ia, cucoan?, te v?d mai deosebit?... Gust? ?i dumneata s? pomene?ti brânz? adev?rat? de oaie! Uit?-te cât e de untoas?! Am trei butoaie acas?, am venit s? încerc pia?a... Da’ mai bine m? astâmp?ram. O duc la Bucure?ti ?i o dau cu cin’?pe lei chilu, cu coad?... Pe asta, c? e brânz? mult?, am l?sat-o la trei’?pe lei. Da se compar? cu aia de vac?? P?i, dai zece lei pe chil de poman?... Are ?i miros, c? toate vacile stau acum s? fete! Am adus din aia mai nes?rat?... Uite-o cum se întinde ca untu’! O pui direct în strachin? cu un ou fiert ?i moale... Pe deasupra ni?te m?m?ligu?? bine mestecat? ?i fierbinte...”
Cucoana, mai s? nu saliveze! Lu? frântura întins? de tata, o mestec? înceti?or... Apoi, mai rupse o ciosvârt? din g?leat?, o b?g? în gur? ?i începu s? aleag? felii din alea mai moi ?i s? le a?eze în talerul balan?ei. La pre?ul tatei, f?cea cam dou?zeci ?i ?ase de lei. Dar pentru c? îi f?cuse safteaua, i-o l?s? la dou?zeci ?i cinci. Tocmai atunci se mai apropie o doamn?, pe care cucoana o cuno?tea ?i, priceput? foc pentru c? ea se tr?gea de la munte, o asigur? c? e un fel de ca?. Dup? ea se mai îngr?m?dir? câteva femei. Aproape se golise o g?leat? ?i nu mai vindea nimeni decât noi...
V?zând cum se îmbulze?te lumea, un ?igan, care privea dintr-o parte ?i se d?dea mare negustor, se repezi la tata. Îl apuc? de mân? ?i îi spuse c? o cump?r? el pe toat?. Începur? s? se târguiasc?, femeile vociferau care mai de care mai dornic? s? cumpere... Dar, cum ?iganul oferi dou?’?cinci de bani în plus la chil, i-am mutat-o în c?ldarea lui ?i am plecat gr?bi?i.
Am f?cut pe fug? ceva cump?r?turi, cu gândul s? ajungem cât mai repede la cal ?i s? plec?m de acolo. Tocmai scoseser?m c?ru?a la drum, când îl vedem pe ?igan f?cându-ne, de departe, semn cu mâna s? ne oprim. Cum pornise c?tre noi, tata a început s? dea bice... Am zbughit-o ca din pu?c? f?r? s? mai privim înapoi. De team? s? nu ne ia ?iganul urma, nici nu am mai luat-o pe drumul obi?nuit. Am nimerit în câmp pe ni?te clete desfundate ?i am ie?it prin gr?dinile s?lcu?enilor. Abia, abia am sc?pat de haitele de câini...
S? fi trecut vreo trei ceasuri, când ne pomenim cu ?iganul la poart?. Cum l-am v?zut, prin geam, am încremenit cu to?ii. Am crezut c? a venit s?-i d?m banii înapoi. Ne gândeam c?, invidioas? pe afacerea noastr?, vreo cons?teanc? îi d?duse toate informa?iile necesare. Da’ de unde, ?iganu ciulise urechea la povestea cu butoaiele de brânz?... ?i, dornic de îmbog??ire, voia s? ne cumpere toat? marfa. Habar nu am cum a sc?pat bietul tata de el...