proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Era con?tient de aceast? separare de pelicul?, pe care îns? nu ?i-a dorit-o întotdeauna. Când a încercat s? î?i explice a coborât în sine pân? la un moment foarte neclar. Avea pu?in peste patru ani ?i î?i aminte?te c? se juca în lumin? purtând pe dunga de la covor o ma?inu?? albastr?. S-a auzit un zgomot puternic ?i s-a oprit pu?in, dar ?i-a reluat plimbarea pe c?rarea imaginar?. Apoi, când lini?tea ?i plictiseala au început s? împung?, s-a ridicat s-o caute pe mama, ca s? îi cear? cântecelul lor cu fluturi. A g?sit-o pe podeaua din buc?t?rie, întoars? c?tre direc?ia din care venea el, cu ochii deschi?i într-o mare mirare. Copilul s-a a?ezat lâng? ea, nu-l speria foarte tare c? nu i-a r?spuns. Cuminte, a început s? o mângâie ?i atunci a sim?it pentru prima oar? acea r?ceal?, venit? atât de nefiresc dinspre fiin?a care întrupa numai iubire fa?? de el. Din pâcla timpului scurs nu î?i mai aminte?te durata, clar îi este doar cum l-a g?sit bunica strâns lipit de ea, sperând c? o s? îi vorbeasc?. ?i din acel moment a fost ca ?i cum nu s-ar mai fi desprins niciodat? de absen?a ei, pe care a sim?it-o atât de distinct în fiecare etap? a cre?terii. Era ca ?i cum o purta înc? lâng? el, alb? ?i inert?. Nimic, nimeni, niciodat? nu a venit s? rup? leg?tura creat? din a?teptarea lui de copil.
În lipsa des?vâr?it? a unui tat? a fost crescut de bunic? ?i de m?tu??. Dragostea celor dou? femei nu a reu?it s? schimbe t?cerea lipsit? de senin?tate în care se strângea ca într-o cochilie, copilul deprins s? renun?e, s? plece privirea, s? caute margini ?i col?uri de fiecare dat? când întâmplarea îl aducea într-o colectivitate.
Nu a avut niciodat? sentimentul c? ar fi trecut printr-un proces de maturizare, s-a plimbat numai cu aceea?i greutate atârnându-i invizibil prin toate vârstele, o greutate care nu l-a l?sat s? alunece, s? gre?easc?, s? î?i piard? echilibrul, dar care nici nu i-a îng?duit vreodat? s? se înal?e dincolo de a?tept?ri sau s? se simt? cu totul ?i cu totul liber.
Iresponsabilitatea încânt?toare a elevilor s?i ?i bucuria riscurilor asumate în mod prostesc, oare ce ar putea s? îi înve?e dincolo de litera manualului? Cum s? se lase mumifica?i de el ?i de restul adormi?ilor care î?i îndeplinesc sarcinile f?r? s? se mai întrebe în ce direc?ie duc ac?iunile sau inac?iunile lor? Nu a vrut ore de dirigen?ie tocmai de teama c?, lipsit de ad?postul clasific?rilor din program?, ar deveni în scurt timp pedant ?i ipocrit.
Prilejul nemul?umitor al autointerog?rii i-a fost dat vineri. Dup? ce a plecat l-a sunat doamna Director ?i i-a cerut s? preia el a XI-a C, pentru c? Stela Mih?il? nu se mai poate întoarce la catedr?, se pensioneaz? pe caz de boal?. Sigur, totul a fost formulat ca o „rug?minte st?ruitoare”, care i-a fost adresat? pentru c? „se poate conta” pe ajutorul lui. De fapt, ar mai fi ?i al?ii care ar putea s? îi ofere acest „mic ajutor”, dar adev?rul este c? nimeni nu ar prelua o asemenea clas? cu zâmbetul pe buze – cel pu?in nu din pleiada marilor valori pe care doamna conteaz? chiar mai st?ruitor, în alte contexte. „Tu e?ti tân?r, ai alte metode ?i în plus, era vremea s? începi ?i tu de undeva. În fond, un cadru didactic este complet format doar dac? face acel act de îndrumare, care presupune mai mult decât sus?inerea orelor sale.” Ar fi vrut s? îi r?spund? c? un cadru didactic nu este niciodat? complet format, pentru c? procesul educativ presupune interac?iune ?i continu? schimbare. Dar ?i-a dat seama c? nu are rost s? deschid? un asemenea subiect, mai ales la telefon ?i a amânat discu?ia pentru luni, mai mult pentru formalizare decât pentru un eventual refuz.
Trece prin minte clasa, la orele cu ei trebuie s? se plimbe constant printre b?nci, le-a dat cele mai multe test?ri neanun?ate pe motiv de indisciplin?. Stela, cu circularitatea de patefon a ideilor sale, ajungea de multe ori s?-?i plâng? în cancelarie „bun?tatea c?lcat? în picioare”. Astfel, au dobândit în scurt timp faima de r?zvr?ti?i, îns? este drept c? se lupt? con?tiincios s? ?i-o p?streze.
Soneria întrerupe, nu a?teapt? pe nimeni ?i nici nu a auzit interfonul. Se d? jos din pat cu o durere groaznic? de cap, nemul?umit pe oricine s-a gândit s?-l deranjeze.
- Ce dracu’ r?spunzi a?a de greu?!
Indignarea încadrat? într-un dr?g?la? bob asimetric se preschimb? în mirare pe m?sur? ce privirea descoper? neorânduiala vizibilei st?ri de r?u.
- Bun? Alina.
O presiune se instaleaz? în lobul frontal, nici chiar imensa simpatie pentru purt?toarea n?sucului cârn nu va reduce disconfortul unei vizite care îl ridic? din pat.
- Mam?, tipule! Tu ?tii în ce hal ar??i?!
- P?i ... presupun.
Alina î?i face loc pe lâng? el, azvârle balerinii din picioare ?i î?i arunc? geanta pe jos, înaintând c?tre centrul camerei de zi. Este nepoata lui, pe care de regul? trebuie s? o vâneze pentru o conversa?ie mai lung? de cinci minute. Când era mic? i se ag??a de picior ?i se tânguia melodios: „Nuu peeeci Siviii!”. Acum îns? este o domni?oar? cu timpul consumat între ambi?iile ?i planurile în derulare, o prive?te cum î?i aranjeaz? ?inuta în geamul bibliotecii ?i se întreab? ce pove?ti o mai cuprind.
- Ia spune, pentru ce te-a trimis Mia?
- Da’ ce, am eu nevoie s? m? trimit? mama?!
Când se încrunt? apare pu?in din feti?a n?zdr?van? care î?i exersa talentul artistic pe caietele lui ?i se indigna la repro?urile primite, ca ?i când era absolut firesc s? î?i continue copacii pe toate spa?iile libere pe care le întâlnea.
- Ai r?cit, sau ce?
- Mda.
Nu vrea s? plimbe discu?ia prin simptome ?i tratament, nici s? caute posibile cauze în capriciile vremii. Lucrurile astea pot fi tolerate numai în conversa?iile cu str?ini, din polite?e sau din lips? de ocupa?ie.
- M? îngrijorezi de la o vreme. ?i dup? câte v?d am dreptate.
- ?i m? rog, cu ce te îngrijorez?
„De la o vreme” zgârie ap?sat. Adic? exist? o perioad? de observare a unui comportament sau a unei evolu?ii ?i totul f?r? ca el s? b?nuiasc? despre ce ar putea fi vorba.
- Ieri, de exemplu? ?tii ce zi a fost ieri?
Caut? data în desf??urarea lunii mai ?i surprinderea i se blocheaz? în privire: a trecut peste ziua Miei! Este dezam?git, probabil c? dac? nu pica sâmb?t? ?i-ar fi amintit când ar fi fost nevoie s? dateze ceva.
- M? gândeam eu! Cum tu nu ui?i niciodat? chestiile astea, mi-am zis s? trec pe la tine s? m? asigur c?
n-ai p??it ceva.
- Ce razna sunt, efectiv mi-a sc?pat!
Domni?oara se arunc? în canapea ?i caut? s? deslu?easc? titlurile noilor c?r?i a?ezate orizontal peste ordinea vertical? a celor vechi. Sursa de documentare din perioada liceului se afl? într-o continu? cre?tere ?i diversificare. Alegerile ei ulterioare n-au mai întâlnit interesul proprietarului, dar a r?mas cu pl?cerea de a c?uta în bibliotec?, un fel subtil de informare asupra direc?iei pe care o iau preferin?ele.
- O ?tii pe mama, cât caz face ea din fleacurile astea! Ar fi fost în stare s? îngroape telefonul ?i s? se ascund? în dulap, numai s? nu îi mai atrag? nimeni aten?ia asupra vârstei – la cea din buletin m? refer!
- Am o unic? veri?oar?, pe care pot s-o numesc de fapt sor? ?i …
- Va fi fericit? s? te ierte, dac? nu te gr?be?ti s? îi aduci aminte!
Ar vrea s? i se par? la fel de amuzant? situa?ia, se a?az? în fotoliu, cu capul dat pe spate ?i fixeaz? tavanul. Din îmbr??i?area dungilor crem – bleumarin, gândul Alinei îl transform? într-un tub epuizat de con?inut ?i abandonat la voia neglijen?ei.
- Voiam s? te scot în ora?, dar din câte v?d, mai bine te reped pân? la Urgen??.
- Nu au ce mare lucru s? îmi fac? ?ia acolo, m? duc mâine la doctor. ?i în plus mi-e ceva mai bine.
- Dac? acum ?i-e ceva mai bine, nu îndr?znesc s? îmi imaginez cum ar?tai când ?i-a fost r?u.
Zâmbe?te amuzat, ?tie c? dac? apuc? s? ias? pe u??, grijile Alinei se vor împr??tia în alte direc?ii, cu trop?ielile celor 20 de ani care fac din lume o ?es?tur? deas? de op?iuni ?i posibilit??i.
- Dac? tu m? iei a?a, atunci nici eu nu îndr?znesc s? îmi imaginez ce mi-ar spune Mia. Vezi, nu cumva s? m? pâr??ti, s u n t b i n e!
- Bun a?a, atunci am s?-i spun ?i Irinei.
Ce leg?tur? are Irina … sau cum a ajuns ea în discu?ia asta? ?i-a ridicat capul ?i subliniaz? mirarea doar din privire.
- Ne tot întâlnim la înot, zâmbim, ne salut?m. Ieri m-a oprit s? m? întrebe cum e?ti, dac? e?ti bine, ce mai faci ?i alte chestii de genul ?sta. M-am mirat pentru c? p?rea preocupat? ?i a trecut ceva timp de când …. Chiar Silviu, de când ce? Pentru c? tu nu te-ai obosit niciodat? s? îmi spui.
- O fat? istea?? ca tine a priceput totul, dar are nevoie de un desf??ur?tor numai pentru ciucureii curiozit??ii – întocmai ca mâ?ele.
- Dac? nu vrei s?-mi spui, ok. Dar nu m? lua ca pe t?nticile din fa?a blocului.
- Întrebarea corect? nu este ce, mai degrab? vrei s? afli de ce. Nici eu nu ?tiu prea bine, poate într-o zi ne-am privit atent ?i am descoperit c? nu mai eram aceea?i, sau poate ne-am l?sat consuma?i de timpul petrecut separat ?i nu mai r?mânea nimic atunci când ajungeam fa?? în fa??. A? putea s? spun c? a?tept?rile ei legate de mine au crescut, în vreme ce a?tept?rile mele legate de mine s-au cam atrofiat: mie îmi eram suficient pe când ei, se pare c? nu i-am fost niciodat? de ajuns.
- Nu. Sigur ai f?cut tu ceva gre?it, poate f?r? s? î?i dai seama. Din câte am putut eu s? v?d nu poate fi vorba de blazare – în niciun caz!