proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

I

Ana c?p?tase un tic: se ducea mereu în fa?a oglinzii, nu pentru a-?i admira chipul, nici pentru a num?ra ridurile de la coada ochilor sau de la col?ul gurii; se privea cu aten?ie, doar ca, dup? un minut, s? ?uiere: ”E?ti urât? ?i nu te mai suport!”
De ce ajunsese la aceast? sa?ietate de sine, e greu de spus, am putea presupune c? un factor în degringolada sa fusese moartea accidental? a fetei celei mici, care, nesupravegheat?, la 4 ani, se spânzurase, în tentativa de a s?ri peste un gard.
Moartea survenise ca urmare a sufoc?rii cu pardesiul, se prinsese de o scândur?, se r?sucise ?i îi venise peste fa?? ?i, chiar dac? ar fi încercat s? strige dup? ajutor, nu putea. A r?mas spânzurat? în gard, cu fa?a acoperit? de pardesiu, o zi ?i o noapte.
Ana înt?rise nasturii pardesiului, avea tipic?riile sale, nu-i pl?cea dezordinea, nu-i pl?ceau lucrurile f?cute pe jum?tate ?i ??tia de la fabric? pun nasturii de form?, cad foarte repede. Un pardesiu cu un nasture din alt model era de neconceput pentru Ana, a?a c? a pus mâna pe ac ?i a cusut cu râvn? fiecare nasture din nou.
Cum s? mai cedeze vreunul, cât timp Licurici, cum o alinta pe feti?? de la numele Liliana, s-a zb?tut în vârful gardului?!
Trecuser? îns? ni?te ani buni de la aceast? tragic? întâmplare; la prima vedere, dup? o perioad? de doliu, cu lacrimi, vizite la cimitir, la biserica de cartier, dar ?i la celelalte din ora?, via?a Anei curgea pe f?ga?ul normalit??ii.
La prima vedere…
În realitate, Ana între?inea conflicte permanente cu so?ul s?u, prin refuzul de a mai avea un copil.
Nu se mai vedea în ipostaza de a sta noaptea s? vegheze prunci plâng?cio?i, cu crampe ?i nelipsitele biberoane, cu pamper?ii care trebuie schimba?i ?i cu b?i?ele zilnice, nu prea g?sea timp nici pentru cealalt? fat?, acum elev? în clasa a II-a.
De fapt, Ana î?i pierdea vremea cu plimb?ri aiurea prin ora?.
Mai ales când venea toamna, anotimpul mor?ii lui Licurici, Ana pleca de-acas? diminea?a ?i nu se înapoia pân? ce soarele nu începea s? urmeze linia orizontului spre apus.
Cu un aer preocupat, ea mergea adesea în parc, se uita la frunzele înmuiate în ruginiuri sau în ro?u aprins ?i le num?ra cu r?bdare.
Dup? minute bune, când socotea frunze de stejar, de plop sau de salcie, pleca din parc ?i r?t?cea pe str?zi, atent? la arhitectura vreunei cl?diri vechi. Se sim?ea atras? ca de un magnet de cl?dirile istorice ?i ora?ul avea destule, spre exemplu, pe calea Unirii, îi erau familiare Casa Feraru, casa Schina ?i casa Grigorescu, toate fiind construite la mijlocul secolului al XIX-lea. În casa Feraru, acum Institutul de Cercet?ri Socio-umane ”C.S. Nicol?escu- Plop?or”, întârzia mult s? admire interiorul, ambientul.
Îi devenise simpatic? paznicului de la intrare, prin aerul ei u?or distrat, prin familiaritatea cu care saluta: ”Bun?”, ”Bun?” ?i prin cuno?tin?ele despre cl?dire, pe care i le împ?rt??ea ?i celui angajat cu paza.
Casa de la num?rul 68 apar?inuse mo?ierului Feraru, cu p?mânturi pe Verbi?a ?i cu terenul din centru, pentru care primise autoriza?ie de la Prim?rie s? construiasc? o cl?dire dup? planurile arhitectului Alfred Vincenz, un inginer, conservator al sec?iei etnografice a Muzeului Olteniei.
De altfel, acest inginer era solicitat de marii proprietari ai vremii s? realizeze arhitectura unor case în stilul academismului francez.
Casa, cu patru niveluri, nu avea intrare din strad?, ci prin curtea interioar?, iar Anei îi pl?cea s? urce scara în spiral?, ce ducea la etaj ?i, de pe balconul principal, s? priveasc? în lungul C?ii Unirii, f?r? vreo ?int? anume.
De la Ana paznicul aflase c? picturile murale au fost f?cute de Francisc Trybalski, iluminarea fiind opera inginerului Florea Iliescu, în timp ce sobele urmau modelul renascentist.
La Casa Ghincea, cl?dire situat? aproape de fostul han ”Izvorul rece”, a c?rui denumire provine de la ci?meaua de unde oamenii luau cea mai bun? ap? de b?ut, Ana f?cea un popas mai lung.
Acolo intra ?i, fiind acum restaurant, comanda meniul zilei: invariabil, o ciorb? ??r?neasc?, friptur? ?i fruct. Întârzia cu fiecare fel de mâncare, îns? chelnerii o l?sau în pace, nu era atât de aglomerat, încât s? fie nevoie a elibera masa unde Ana p?rea transpus? în alt? lume...
Privea linogravurile de pe pere?ii restaurantului, fotografiile de familie vechi, cu dame ?i cavaleri costuma?i în ve?minte de epoc?.
Aveau acele chipuri o m?re?ie tragic?, iar pe Ana o fascina misterul vie?ii lor, imaginându-?i tot felul de scenarii.
Pe sear?, ea revenea acas?, cu un aer str?in, f?r? chef de vorb?.

II

- Nu ai f?cut nimic ast?zi, a?a e? Ce mânc?m acum? întreba deseori Gimi, so?ul Anei, al c?rui program de lucru nu era flexibil ca al ei, femeia fiind angajat? part time, la o firm? de restaur?ri ale obiectelor de cult, aflate în patrimoniul Mitropoliei.
- M?nânci ce vrei, du-te la restaurant, c? nu tr?ie?ti în p?dure, îi r?spundea Ana, gata de har??.
- Ana, dar la Miruna te-ai gândit? ?i-ai pus problema c? la?i copilul nesupravegheat ?i hoin?re?ti de nebun? pe str?zi?... Dac? pentru mine nu-?i faci griji, m?car fa?? de ea s? ai un comportament responsabil.
- Ia mai las?-m?-n pace cu responsabilitatea asta de parad?! dac? vreau, g?tesc, sp?l, fac ?i curat, dac? vreau, repet, dac? nu am dispozi?ie, nu fac nimic! Pentru mine, cine ce face? ?i Miruna are deja 9 ani, poate s? aprind? aragazul ?i s?-?i fac? un ou ochi.
- Deci tu, ca mam?, e?ti mul?umit? de faptul c? Miruna ar putea s? aprind? aragazul ?i s?-?i preg?teasc? singur? prânzul? un ou, precum spui…
- Dac? nu-?i convine, angajaz? menajer?, te crezi mare manager de firm? ?i m? pui pe mine la crati??! ia exemplul altor directori, c? tot v? duce?i pe la tot felul de întruniri, ?i secretarele dup? voi, evident, crezi c? sunt idioat?? ?ia nu-?i trimit nevestele în buc?t?rie, le cump?r? bun?voin?a altfel.
- Cum, Ana? cum le-o cump?r?, pân? acum ai f?cut repro?uri c? mergem cu secretarele dup? noi, de parc? ai fi spus c? mergem la chermeze?
Vezi c? te contrazici singur?!
- Vrei s? spui c? este vreunul fidel so?iei lui? m? la?i?...
- Eu nu vreau s? spun despre al?ii, Ana, eu spun despre mine c? te iubesc ?i a? vrea s? avem o rela?ie de familie ca înainte...
- Ca înainte de ce? ?i-e fric? s? pronun?i? s? recuno?ti c? avem o vin? în tot ce ni s-a întâmplat?
- Ana, nu mi-e fric? s? recunosc, dar nu mai îndrept nimic.
- Brava, domnule, mor?ii cu mor?ii, viii cu viii, asta este esen?a supravie?uirii, nu?
- ?tii tu alta?
- Nu ?tiu ?i nici nu vreau s? ?tiu. Noi purt?m în cârc? o povar?, a neglijen?ei, pe tine nu te v?d încovoiat de ea, asta m? scoate din s?rite. Adormi noaptea imediat ce te pui în pat ?i se termin? transmisiunnea sportiv? preferat?. Sfor?i ca un nesim?it, con?iin?a ta e scroaf?, cam asta e, îi place meniul la troc, l?turile cotidiene.
- Eu ?i-am mai spus, nu cad în capcana gâlcevei cu tine. Discu?iile ofensatoare nu sunt domeniul meu. Cobori cât dore?ti, nu te urmez în acest demers de a pune paie pe foc. Te întreb eu pe tine, dac? a?a vrei s? continui, repro?ându-?i la infinit o întâmplare nefast? pentru amândoi, dac? nu te adaptezi prezentului ?i nu ai minima vigilen?? de a gândi la viitor, unde crezi c? ajungem?
- La divor?, insinuezi, da…acolo...las’ c? ?tiu eu!
- Ana, te cunosc, nici tu, nici eu nu vrem divor?ul ?i nici Miruna, dac? îi ceri p?rerea; ?i Gimi deschide pu?in u?a buc?t?riei, cât s? bage capul pe hol, apoi strig? brusc:
- Mirunaaa, las? pu?in desenele animate ?i vino în buc?t?rie!
De la dormitorul cel mic pân? la buc?t?rie erau dou? holuri, unul mai lung, ducea spre buc?t?rie, cel?lalt, dinspre sufragerie, spre baia principal?.
Apartamentul familiei Bucium, ca mai toate construite în anii ‘80, era decomandat, cu sufragerie, dou? dormitoare ?i dou? b?i. Avea ?i c?m?ri, ?i box? la subsol, prin urmare, suficiente spa?ii pentru depozitat orice.
De la cap?tul holului principal ap?ru Miruna ?i, în ciuda celor 9 ani, puse problema tran?ant:
-Dac? m? chemi s? v? spun ce cred eu despre noi , tati, ?i-am mai zis c? niciunul nu ave?i dreptate. Sora mea a murit, e adev?rat, c? nu a fost supravegheat?, dar pe copiii vecinilor de la etajul 4 cine îi supravegheaz?? … c? se duc la cer?it, trimi?i chiar de p?rin?ii lor, toat? scara ?tie cât sunt de be?ivi ?i de scandalagii so?ii P?duraru.
Copiii se duc pe sc?rile bisericii sau prin sta?ii de autobuz, cer bani de la oameni, uneori ?i mâncare cer. ?i mie mi-au cerut, când m-au v?zut cu trei napolitane. Le-am dat, c? mi-a fost mil? de ei.
- Noi nu avem treab? cu al?i copii, Gabi, nu despre asta e vorba, zise Ana, care, între timp, g?sise un ziar vechi ?i citea anun?urile mortuare, avea acest obicei.
- Dar despre ce, mami, c? voi discuta?i mereu numai despre moartea lui Licurici, ce, nu v-am ascultat de-atâtea ori? ad?ug? Miruna, cu vocea tremurat?.
- Acum nu asta vreau s? l?murim, oricum nu mai putem l?muri nimic, ci s? stabilim ni?te reguli, ad?ug? Gimi, calm.
- Mor de ner?bdare s? le aud, zise ironic Ana, f?r? s? ridice ochii de pe ziar.
- Miruna, e?ti destul de mare, po?i s?-?i preg?te?ti singur? prânzul, consider? mami, dar te întreb eu pe tine ?i s? fii sincer?, de ce, când mergem amândoi la cump?r?turi, te opre?ti în loc, apoi întorci capul dup? copiii mici, du?i în c?rucioare sau de mânu??. De ce faci asta? o întreb? conciliant Gimi pe fiica sa, pref?cându-se c? nu spus nimic despre vreo regul?.
- A?a faci? ad?ug?, brusc interesat?, Ana, l?sând s?-i scape ziarul pe mas?.
- Da, recunosc, m? simt singur?, eram obi?nuit? cu ea, ?ti?i ?i voi, totul se f?cea împreun?…m?rturisi Gabi, cu ochii u?or înl?crima?i. Mi-a? dori s? mai am ?i eu o sor?, chiar ?i frate de-ar fi, tot m-a? bucura, continu? Gabi cu privirea în jos, din sfial? sau team?.
- Ia vino la mine, puiule, o chem? Ana pe Gabi, abia pronun?ând cuvintele.
- Vrei s? ai o sor?, chiar dac? de cealalt? te-ai desp?r?it definitiv?
- Dar, mami, nu e nimeni atât de vinovat, cum crezi tu, se poate întâmpla oricui, nu a?a, tati, încerc? Gabi s? g?seasc? un aliat ?i evident c? reu?i.
- Bineîn?eles, noi doi, ?i tu ?i tati, o implor?m pe mami s? fie de acord ca tu s? mai ai un frate sau o sor?.
Ana nu mai spuse nimic, st?tea iar pierdut? în gânduri, seara urma s? se desf??oare dup? vechiul tipar: Gimi cu televizorul, ea cu lectura ori cu t?cerile sale, Gabi, în dormitorul mic, la tablet?.
Diminea?a, Gimi r?mase perplex, când v?zu c? Ana f?cuse cafea pentru amândoi, nu se mai întâmplase demult asta, el obi?nuia s? pun? în filtru, la serviciu ori s? trimit? pe Bianca, secretara, s?-i fac? o cafea, îns?, de cele mai multe ori, prefera s? ?i-o preg?teasc? singur, ?tia exact cât de tare trebuie s? fie…
Acum Ana îl a?tepta ?i primele sale vorbe sunar? ca un tr?znet:
- Gimi, nu am închis ochii toat? noaptea, dup? discu?ia de-asear?.
Într-adev?r, ai avut dreptate, suntem tineri, Gabi a fost mereu în preajma surorii sale, singur?tatea de dup? dispari?ia lui Licurici a afectat-o, ca ?i pe noi. Ajut?-m? s?-mi recâ?tig încrederea ?i pofta de via??, ?i eu vreau s? devenim a?a cum am fost, când tr?ia Licurici.
- Scumpa mea, sunt al?turi de tine ?i, chiar de-?i par vorbe mari, spuse pentru efectul lor, eu m-am c?s?torit din dragoste, în fa?a preotului, dar mai ales în fa?a lui Dumnezeu, am spus Da pentru totdeauna!

III

Gimi începea fiecare zi de serviciu banal, dar sim?ea un plus de energie, când se gândea la felul cum petrecuse câteva minute de diminea??, cu Ana, sorbind cafeaua aromat? ?i povestind tot felul de nimicuri.
O lua de la cap?t, cu grafice, consultarea agendei pentru ziua respectiv?, o reprogramare a unui partener, pentru a finaliza proiectul de modernizate a firmei, prin l?rgirea spectrului de activit??i din domeniul service-ului IT.
Auzi telefonul la un moment dat, dar îl l?s? s? sune, nu avea de la cine s? primeasc? apel la ora asta matinal?.
Dup? ce r?sfoi un dosar, lu? telefonul ?i, surprins, observ? c?-l apelase Ana.
Imediat sun? acas?, iar Ana îi spuse, cam pe fug?, parc?, de vizita la ginecolog, la vestitul Plicu, porecl? dat? de pacien?i, întrucât nu te puteai apropia de medicul Cre?u, decât dac? îi pasai plicul, iar în interior, aveai grij? s? fie 500 de lei.
I se dusese buhul prin tot ora?ul, dar nu aveai ce-i face, cineva din minister îl sus?inea necondi?ionat, probabil c? din aceast? cauz? nu ie?ise la pensie, de?i vârsta legal? o avea de mult, iar ceilal?i doi ginecologi, ”cârlanii”, cum le zicea el, mai în glum?, mai în serios, abia a?teptau s? scape de Plicu ?i s? devin? ei t?ticii clinicii de ginecologie.
Ana f?cuse vizita la Plicu, pentru o consultatie, f?r? s?-i spun? ceva lui Gimi.
Dup? consulta?ie, Plicu o trimisese s?-?i fac? un test de sarcin?.
În aceast? diminea?? Ana primi rezultatele: era îns?rcinat?!
Trecuser? ?ase luni de la discu?ia din buc?t?rie ?i de la curajul lui Gabi de a recunoa?te c? se simte singur?, iar o sor? sau un frate ar face-o fericit?.
Ana, con?tientizat? astfel de fiica sa cea mare, a l?sat totul în seama destinului.
Ast?zi destinul i-a dat un semn: va urma un copil, la aproape zece ani de la na?terea lui Gabi.
Când Gimi auzi aceast? veste, r?mase câteva clipe mut, apoi, gâtuit de emo?ie, nu g?si altceva mai bun de zis, decât c? nu conteaz? absolut deloc dac? e b?iat sau fat?.
Pe Ana, aceast? confesiune o amuz?.
A?a este Gimi, pare puternic, se impune, dar în asemenea momente, b?rb??ia lui are nuan?e de copil?rire sincer?, gândi Ana.
- Sigur c? nu conteaz?, Gimi, sunt con?tient?, trebuie s? fiu s?n?toas?, s? urmez sfaturile medicului ?i s? ne putem vedea într-o familie m?rit?, dup? cele nou? luni de sarcin?.
Alte patru luni s-au scurs într-o armonie pe care fiecare se str?duia s-o p?streze a?a.
Gimi prinsese aripi, firma lui devenea tot mai puternic?, iar Ana f?cea restaur?ri u?oare, în general acas?, pe masa improvizat? într-una dintre debarale.

IV

Venise toamna, un septembrie capricios, când cu o c?ldur? sufocant?, când frig, ca în noiembrie.
Era joi ?i Ana se gândi s? coboare de la etajul doi, unde aveau apartamentul, ca s?-i întâmpine pe cei de la Cargus.
A?tepta comanda unei rochii de gravid?, de pe Remix, pe care o achitase on line ?i, cum îi telefonaser? s? vin? în fa?a blocului, pentru a ridica acel colet cu rochia, Ana era gr?bit? ?i ner?bd?toare, ca orice femeie care î?i a?teapt? o rochie, fie ea ?i de gravid?.
În timp ce cobora, la etajul unu, Ana sim?i un val de c?ldur? care se scurgea pe picior, în lungul ciorapilor de nylon.
- Ce naiba?! î?i zise ea, în timp ce l?s? privirea în jos, ce e asta?
O dâr? de sânge se vedea clar, dâra se tot îngro?a, ceea ce, pe moment, o determin? pe Ana s?-l sune pe Gimi.
Ocupat cu un dosar care trebuia neap?rat rezolavat, Gimi nu r?spunse, de altfel, nici nu fu curios cine îl sun? la ora aceea.
Abia dup? o jum?tate de or?, Gimi g?si r?gazul s? verifice telefonul.
Sunase Ana, dar oare de ce?
?i form? num?rul ei. Ana nu r?spunse ?i Gimi î?i v?zu de treburile sale.
Între timp, cu inima cât un purice, Ana formase 112 ?i ambulan?a o transportase deja la spital.
Acolo, Plicu ?i cei doi ”cârlani”, o primiser?, dup? filtrul de la urgen?? ?i întocmirea fi?ei de internare.
Plicu, cel care o consultase ?i prima dat?, d?du indica?ia s-o urce pe ”capr?”.
Consultul dur? foarte pu?in, iar verdictul sun? sinistru: chiuretaj!
Unul dintre cei doi ”cârlani”, doctorul Petea, f?cu o remarc? destul de vag?:
- Dar gravida este în lun? mare, de ce chiuretaj?...
Atât ?i nimic mai mult…
Plicu î?i continu? indica?iile:
- Preg?ti?i m?i sala, care vine cu mine mâna a doua? oricum asista?i amândoi...
Se mai întâmplase ca ambii ginecologi s? r?mân? în sala de interven?ii, dar numai unul singur participa efectiv la chiuretaj sau opera?ie, cel?lalt asista pur ?i simplu.
De data aceasta ceva plutea în aer.
”Cârlanii” ?tiau c? Plicu nu mai vedea bine, îi tremurau mâinile pe chiuret?, dar cu toate astea, se înc?p??âna s? fie el adesea mâna întâi. De câte ori nu ajunseser? pacientele într-o stare grav?, fiind trimise la Bucure?ti, dup? ce le ”aranja” Plicu?
Niciuna îns? nu f?cuse vreo plângere la Colegiul medicilor, poate ?i pentru c? problema cu sanc?iunea pentru culpa medical? nu prea func?iona, mân? pe mân? se spal?, cum ar veni!
Acum, în?ele?i între ei, medicii mai tineri hot?râser? s?-l lase pe Plicu s? fac? toate gre?elile posibile.
Dac? îi va tremura mâna, s?-i tremure, Petea nu va lua el chiureta, dac? nu va vedea de unde s? taie, asta e, s?-i fisureze uterul femeii, c? poate se înva?? minte ?i se duce dracu s?-?i m?nânce pensia, cu cine-o vrea, c? nevast?-sa î?i luase fata ?i plecase la p?rin?ii ei, undeva în Ardeal, de tân?r?, cum s? reziste cu Plicu?
În aceste circumstan?e, ”echipa” de medici intr? în sala de opera?ie, unde Ana st?tea întins? pe ”capr?”, cum i se spunea în argou acelui obiect hidos pe care se r?scr?c?nau femeile la chiuretaj.
I se f?cu anestezie dup? ce se verific? tensiunea ?i, din momentul când începu chiuretajul, Ana nu mai sim?i decât o durere surd?, dar suport? cu stoicism, c?ci ?tia de Plicu, de limbajul lui în timpul unor asemenea interven?ii, nu ar fi dorit s?-l aud?:
- Ce f?, te-ai regualt cu mine, de urli? atunci ?i-a pl?cut, s?-?i plac? ?i-acuma. Nu mai da din craci, c? te ia mama dracu, auzi?
Petea, ”cârlanul„ num?rul unu, sta aproape de Plicu, atent ?i nu spunea, nici nu f?cea nimic.
Cel?lalt ginecolog, Gore, era pe un scaun, scria ceva, poate o fi??, cine ?tie…
Când Plicu începu s? arunce resturi de fetus în lighean, Petea spuse ca pentru sine:
- Dac? nu e aten?ia m?rit?, se poate fisura uterul, ajungem s? scoatem ovarele, ne batem joc.
Plicu p?rea indiferent, îns? un fulger îi trecu prin privirea de tigru.
Dup? o jum?tate de or?, chiuretajul se termin? ?i Ana fu dus? în salon. Era con?tient?, îns? epuizat?.
Salonul, mai select decât altele, era o rezerv? cu doar dou? paturi, dar numai Ana sta acolo, cel?lalt pat r?m?sese liber.
Dup? alt? jum?tate de or?, pe care o parcurse semiadormit?, Ana fu sunat? din nou de Gimi.
Îi povesti pe scurt ce se întâmplase, cum f?cuse hemoragie brusc ?i cum, tot brusc, ajunsese la urgen??, apoi la chiuretaj.
Gimi o întreb? dac? are nevoie imediat de el, c? las? totul ?i vine la spital.
- Nu, acum chiar nu ai ce s?-mi faci tu aici, sunt singur? în rezerv?, încerc s? adorm, dac? voi putea, nu vreau s? m? gândesc la nimic. Vezi ce face Gabi, am plecat ?i nu ?tie de mine.
- Bine, Ana, mai am ceva de lucru ?i o s? vin la prânz, î?i aduc o sup?, ceva de mâncare, c? de la spital e l?turi, ?tiu de când am fost internat cu acea bronhopneumonie de-acum doi ani. Acum odihne?te-te, vorbim când ajung la tine.

V

Dar destinul avea s?-i mai lase un semn Anei.
Ar fi trebuit s? semneze un nou contract cu Mitropolia, chiar ast?zi, cum nu ajunsese, colega ei o sun? pe Gabi ?i, auzind ce s-a întâmplat, se oferi s? vin? la spital, ca s? nu piard? acest contract, erau amândou? interesate ?i pasionate de munca lor.
Vica sosi în sec?ia Ginecologie, avea destule cuno?tine în spital, a?a c? nu fu o problem? s? afle num?rul rezervei unde era Ana.
O g?si destul de palid?, dar calm?, vorbir? despre contract, Ana apucase s? semneze, când Vica î?i duse mâna la gur?, apoi zvâcni cu tot trupul spre u??, urlând cât o ?ineau puterile:
-Ajutooor! Rezerva doi?pe, veni?i repedeeee! Ajutooor!
Imediat ap?rur? câteva capete curioase prin u?ile întredeschise ale saloanelor. Cabinetul lui Plicu se dechise ?i el, iar din prag, doctorul întreb? deranjat:
-Ce e cu zarva asta? ce s-a întâmplat?
-Domnule doctor, veni?i repede, îmi moare prietena, Ana, a?i chiuretat-o ast?zi ?i are hemoragie, curge prin saltea. A pornit-o pe sub pat, pe ciment, ca un pârâu…v? rog, ea nu simte nimic, este înc? sub anestezie.
Plicu se f?cu alb la fa??, trase u?a dup? el ?i se gr?bi c?tre salonul Anei.
Ea se ridicase pu?in, cât s? vad? c? ceea ce anun?a Vica era perfect adev?rat, sângele trecuse prin saltea ?i nu sim?ise nimic.
Când Plicu ajunse ?i ridic? cear?aful, deveni ?i mai alb.
-B?i, repede în opera?ie, preg?ti?i urgent dou? truse, îi spuse asistentei-?efe, care ap?ruse în prag, gata s?-?i urmeze superiorul, cu slug?rnicia care o f?cuse s? accead? la func?ia actual?.
Plicu î?i lua alt halat, trimise dup? cei doi ”cârlani” ?i Ana se trezi din nou pe targ?.
Pentru c?, în agita?ia care se crease,”cârlanii” întârziau s? se conformeze, Plicu începu s? urle pe culoar:
-B?i, veni?i la sal? imediat, intr?m în cezarian?, ce mama dracului face?i, c? dac? moare, v? împu?c? ?i pe voi, ?i pe voi v? împu?c? b?rbatu-s?u, b?i, s? nu crede?i c? sc?pa?i, c? dac? sc?pa?i de el, v? trag eu dup? mine, c? a?i stat degeaba în sal?, se burzului ?i mai r?u Plicu, când ap?rur? ”cârlanii” ?i aveau tupeul s?-i râd?-n fa??.

Opera?ia începu la ora 12 f?r? un sfert. Plicu, evident, prima mân?, iar Gore, cel?lalt ”cârlan”, mâna a doua.
Din nou anesteziat?, Ana c?zu în somnul indus, nu mai auzi nimic, nu mai sim?i nimic.
Plicu, v?dit nelini?tit, trase cu bisturiul prima linie, de unde despic? pe o por?iune destul de lung?, abdomenul Anei.
Mâna îi tremura, ochii p?reau cuprin?i de o perdea de cea??, dar continua s? taie, s? taie ?i s? scoat? cheaguri, buc??i, buc??i.
-Ce faci domne, o tran?ezi? îi zise Gore, nu po?i s? cure?i mai repede locul ? I-ai atins uterul, la chiuretaj, ai aranjat-o frumos.
Plicu nu-i r?spunse, cum era s?-i recunoasc? faptul c? nu prea vede ?i c? tocmai acum îl apucar? tremur?turile de mâini?
-D?-mi cealalt? trus?, îi spuse asistentei-?efe, f?r? s?-l bage-n seam? pe ”cârlanul”obraznic. Las?, are timp ?i de el, s? ias? din opera?ia asta odat?!...
Dar cu bisturiul în burta femeii, se trezi tras de mânec?:
-Domne, vezi c? ai ajuns prea sus, ce pisici, vrei s-o mutilezi?s? moar? aci? îi spuse Gore, f?r? a schi?a vreun gest de a interveni.
Sigur c? putea s-o fac?, nu era cine ?tie ce opera?ie, dar m?garului ?stuia b?trân trebuia s? i se-nfunde cu ceva, de la cineva, acum era prilejul s?-?i dea seama, în sfâr?it, c? nu mai e de el nicio interven?ie cu bisturiul.
”Cârlanul” cel?lat privea când înspre Plicu, când înspre colegul s?u, parc? ar fi a?teptat un tren care întârzia în gar?.


VI

La femeile tinere histerectomia se face subtotal, e necesar s? râmân? un ovar, ca organismul s? nu aib? ?i mai mult de suferit.
Plicu ?tia asta ?i acum, chiar dorea s? fac? în a?a fel, încât s?-i salveze Anei ovarul stâng, mai pu?in afectat, dar nu g?sea resurse s?-?i st?pâneasc? tremuratul, iar pe ”cârlan” n-avea inten?ia s?-l roage. Adic? s?-l roage el pe un ?la s? opereze în locul lui? imposibil! ...?i continu?, cu mai mult? înfrigurare.
Timpul trecea greu, greu, parc? m?surat cu anii, nu cu minutele, nici cu orele.
I se umpluse fruntea de transpira?ie ?i nervii erau la maximum încorda?i, cu respira?ia lui Gore în ceafa lui ?i cu privirea avid? a celuilalt ”cârlan”, aflat pe scaun, ca un reflector.
Dup? aproape trei ore, Plicu ie?i din sal? gârbovit parc?, cu pa?ii târ?i?i pe cimentul proasp?t sp?lat de femeia de serviciu.
R?mas în sal?, Gore urma s? închid? pacienta.
El privi ligheanul plin cu sânge închegat ?i cu resturile unor organe umane, ciopâr?ite de Plicu. Fu mul?umit.
Gata, dac? nici asta nu i-a fost suficient s? se retrag?, s-a terminat!
O închise pe Ana ?i chemar? brancardierul.
Între timp, ajunsese Gimi cu supa, cald? înc?, într-o caserol? albastr?, din plastic, lâng? care pusese pe masa din rezerv? câteva mere, banane ?i o pâine alb?.
St?tea la u?a s?lii de opera?ie al?turi de Vica, când ie?i Plicu, îl salut?, se prezent? ?i întreb? cum a decurs opera?ia.
Plicu îl m?sur? de sus în jos ?i de jos în sus, v?zu cum îi tremura b?rbia omului, apoi îi spuse:
-Opera?ia e o reu?it?, dar, din p?cate, am fost nevoit s? tai din uter, s? extirp un ovar, ca s?-i salvez via?a. Nu va mai putea avea copii, ave?i copii?
-Da, avem o feti??, îi spuse Gimi înecat.
-Atunci e bine, ad?ug?, cam cu pu?in? convingere, Plicu.
La scurt timp u?a s?lii de opera?ie se deschise ?i Gimi îl z?ri pe Gore, apoi, cu un pas în urma lui, o v?zu pe asistenta-?ef?.
Pe urm? v?zu targa, pe Ana acoperit? de un cear?af alb, cu ochii închi?i ?i doi brancardieri zdraveni, care o c?rau înspre sala de terapie intensiv?.
”Doamne, d? Doamne s? scape cu via??, nu mai vreau decât s-o aud prin cas?, nu-mi mai trebuie altceva!o avem pe Gabi, de ce am insistat?...poate nici nu era preg?tit? suflete?te pentru o asemenea încercare!” se gândi Gimi, m?cinat de premoni?ii înfior?toare.
R?mase în fa?a u?ii de la terapie intensiv?, încercând s? p?trund? cu privirea dincolo de geamul mat. Nu reu?i.Lâng? el, Vica se uita undeva pierdut?, f?r? ?int?.
V?zur? amândoi cum rând pe rând intrau acolo, în sala de terapie intensiv?, anestezistul, cei doi ginecologi mai tineri ?i, ultimul, Plicu.
”Oare, ce-i mai fac”, se întreb? Gimi în gândul lui.
Nu avea de unde s? b?nuiasc? efectul devastator al opera?iei asupra Anei, c? ea ar fi trebuit deja s? se trezeasc? ?i nu o f?cea.
Anestezistul încerc? manevrele obi?nuite de resuscitare. În zadar!
Ana nu se trezea.
Plicu, agitat, îi tot da zor:
-Hai, frate, hai odat?, ce dumnezeu se întâmpl? cu tine?
F?cuser? un semicerc la capul Anei, fiecare privea chipul împietrit al femeii ?i a?tepta minunea - s? deschid? ochii, ceea ce, pân? la urm?, se întâmpl?.
Gimi auzi un strig?t ”Bravooo!”, era Plicu, sc?pat de sub tensiunea momentului.
Ana se uit? în jur ?i, cu vocea abia auzit?, întreb?:
-Ce s-a întâmplat?...unde sunt?
-Sai lini?tit?, nu s-a întâmplat nimic, îi spuse asistenta-?ef?, ai fost într-o opera?ie, dar s-a terminat acum, e?ti bine.
-Gimi, unde e Gimi, so?ul meu? s? vin? Gimi, v? rog!
Plicu se îndrept? c?tre u??, o deschise ?i îi f?cu un semn discret lui Gimi s? se apropie.
Veni lâng? patul Anei, ea intinse mâna, el se aplec? ?i, f?r? s? ?in? seama de privirea celorla?i, îi lu? acea mân? rece, o duse la piept, dup? care ?opti:
-Ana, via?a mea!...via?a mea!... ?i lacrimile curgeau pe fa?a lui Gimi, ca o eliberare dup? mult? tensiune ?i suferin??.

În acea dup?-amiaz? Plicu nu mai fu v?zut prin sec?ie, la contravizit?...nici a doua zi, nici a treia...
”Cârlanii” deveniser?, în sfâr?it, t?ticii Ginecologiei!