proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În întuneric aproape c? a prins-o de mân?. Într-un fel intuise gestul lui. Nu f?cuse îns? nimic. Avea s? experimenteze infinitul sau vidul în toat? grandoarea. Nimic din aceste dou? extreme. Un „mijloc” anemic, un ceva „între ?i între”, aproape invizibil, de fapt, inexistent... În mare, el i se înf??i?a ca un fel de linie care, de?i desf??urat? pe vertical?, se pierdea constant în detalii orizontale. Din curiozitate, din sl?biciune tipic omeneasc? / b?rb?teasc?, pentru c? o for?? nev?zut? dispunea de traiectoria lui...?! Nu avea niciodat? prea mult? saliv? s? articuleze cuvintele sau, poate, „rezervorul acela” seca în anumite circumstan?e. Se îneca.... Sonia nu are nicio vin?! ?i o spune cu mâna pe inim?! La prima vedere ai fi zis c? este blond, numai c? blondul lui c?dea pe o epiderm? închis?, chiar foarte închis? la culoare ?i Sonia s-a convins la un moment dat, dup? multe eforturi de concentrare, c? nu soarele era vinovatul. Cândva, în laboratoare genetice ne?tiute de nimeni, cineva se jucase ?i pusese o peruc? deschis? la culoare pe fa?a unui manechin aproape negru. Contrastul era atr?g?tor, mai exact incitant. Fata încerca s? ?i-l reprezinte a?a cum era el în realitate, dincolo de prefabricatele mai mult sau mai pu?in inspirate. Nu în?elege nici acum de ce nu a re?inut niciodat? cum îl chema, de?i el se prezentase înc? de la bun început. Aproape automat, Sonia pusese, în locul numelui, clipocitul des al b?iatului ?i refuzase s? îl asocieze pe acesta cu entitatea desemnat? nominal. P?rea un pitic b?trân, de?i avea o în?l?ime rezonabil? pentru un adolescent de vârsta lui. Sonia ?i-l înhipuia nop?ile arzând l?mpi întregi cu petrol ca s? deslu?easc? secrete alchimice care oricum nu ar fi interesat pe nimeni. Nici nu ar fi ajutat la ceva. F?r? îndoial? c? a?a se ?i explic? cearc?nele uria?e, privirea afumat? ?i graba disperat?, deshidratarea maxim?, vizibile toate cu ochiul liber, la orice or? din zi sau/?i din noapte. Din punctul lui de vedere, f?r? îndoial? c? „povestea (lor)” trebuia s? înceap? cât mai repede, ca s? aib? timp s? se deruleze... Era ceva gran-di-os!! Atunci Sonia vedea pe obrajii lui, îngr?m?dite ?i agresive în lips? de spa?iu ?i de timp, o mul?ime de derivate, nume de agent, nume abstracte, colective, diminutive ?i augmentative... Singurul ei sentiment era o senza?ie, aceea a unui vertij puternic, care a ?i f?cut-o la un moment dat, f?r? s? se mai gândeasc? la eventuale consecin?e, s?-l loveasc?! Nu prea r?u! N-a fost cine ?tie ce!! L-a atins pu?in. Cu geamantanul pe care îl purta de Acas? în ora?ul G(i), din ora?ul G(i) Acas? ?i tot a?a... Desigur, fusese un gest total neinten?ionat, de vin? era insomnia din noaptea ce nu trecuse înc?... O mimic? de var se înst?pânise pe fa?a negriciosului blond îndesat centimetri buni în sinele ascuns de propria timiditate, aproape patologic?. P?rea c? se preg?te?te s? le?ine... Tot el îns? î?i ceruse scuze. Mai mult decât prompt. Cu tot sufletul. Sonia sim?ise un gust atroce de cocleal?, ca ?i cum ar fi ingurgitat ceva nu tocmai pl?cut, împotriva propriei voi... L-a privit cu în?elegere... El încercase s? o protejeze punându-?i bra?ul drept centur? în jurul taliei fantomatice. Era prea de tot! Sonia a luat-o la goan?... a r?t?cit la propriu cel pu?in o jum?tate de or?... au l?trat-o mai mul?i câini, ?i-a ag??at dresul, a experimentat mirosul transpira?iei mult prea calde ?i al timpului h?ituitor... Î?i aminte?te, a fost printre pu?inele d??i când ?i-a dorit din toat? inima SĂ-SE-PIAR-DĂ!! ?i s-a pierdut! ... auzea ecoul vorbelor lui, care o invitau „la un suc”-ul acela!!! Dac? ur??te ceva, dar ur??te, nu se joac?, atunci acestea sunt cli?eele, care îi provoac? la propriu grea?? ?i nu-i de mirare c? Mama g?se?te emetiral mai peste tot...

(O posibil? Premis?) El este de aceea?i vârst? cu ea. La acela?i liceu. La alt? sec?ie. La una în minoritate. La Real. Tocmai la.... XI......... F!! Este coleg de clas? cu... Banca a II-a!! Nu ?tie (înc?) dac? detaliul ?sta are sau nu vreo relevan?? în toat? odiseea ei... în ultim? instan??... sentimental?! Când se vor mai limpezi apele, va în?elege poate mai bine... Aceea?i concesie f?cut? trecerii timpului îi arat? cât de insignifiant? este în lumea asta de pitici negricio?i sau mai pu?in... (Un fel de Concluzie)

Nu întotdeauna îns? mâinile Geneticianului dau gre?... De pild?, atunci când acesta pune s? conlucreze un p?r blond, o fa?? alb? ?i ni?te ochi alba?tri-alba?tri. „Acest el” purta blugi strâm?i ?i un diplomat. Ochelari de soare cu rame foarte negre ?i o siguran?? de sine dezarmant?. Sau înarmant?. Depinde. Privirile li s-au ciocnit. O frac?iune de secund?!! Deja mult prea mult pentru instituirea unor big bang-uri în serie! L-a iubit nebune?te. Nici nu s-a putut apropia de mâncare. Câteva zile. Privirea lui i se incrustase a?a de adânc în interior încât toate oglinzile refuzau s?-i mai reflecte chipul... [O vreme, Sonia a fost nevoit? s? cear? p?rerea (mai pu?in) binevoitorilor...] De bun? seam?, a?a trebuie s? fi ar?tat F?t-Frumos ?i, atunci, cine ar mai putea acuza o Cosânzean? c? suspin? ?i cade, ca o bleag?, iremediabil la pat...?! Î?i imagina c? este medic. Chirurg. Mai exact, chirurg cardiolog... Alesese ora?ul acesta mic f?r? doar ?i poate ca s? o întâlneasc? la un moment dat pe ea... A fost mai mult decât convins? de acest adev?r mai ales c? nu o singur? dat? s-au întâlnit în virtutea acelei coinciden?e deloc coincident?... De unde ?tia el, de pild?, c? s?pt?mâna urm?toare ea va pleca Acas? nu cu autobuzul de 14, ci cu cel de 16??!! De unde..., alt?dat?, faptul c? ea avea s? se piard? în detalii ?i avea s? piard? ?i... ultimul autobuz din ziua respectiv???!! ?i el suferise ni?te „pierderi”. Similare. În aceea?i zi... Nu ?i-au spus un cuvânt. Fiecare ?i-a dus povestea în propriul stil, dup? propriile reguli regizorale ?i nevoi afective... Apoi a venit o ploaie stranie. Nu-?i puteai permite s? mai prive?ti în stânga, în dreapta... Ţinta era în fa??, a?a c? nu o puteai rata... Ea trebuia s? aib? grij? sa fac? distinc?ia între acuzativul ?i ablativul latin, s? nu se împotmoleasc? în timpurile subjonctivului francez, s? g?seasc? o cale de a împ?ca paradoxurile ce se iveau aproximativ la fiecare col? mai ascu?it de strad? sau de imagina?ie,... El, s?-?i dea examenele de promovare, astfel încât s? poat? profesa ca medic primar cât mai curând, s?-?i umple golul de pe inelar cu un accesoriu, s? plece în vacan?? în Tenerife sau undeva la Pontul Euxin. Cu so?ia. Cu cealalt?. Singur. Cel pu?in teoretic, astfel de preocup?ri dezvolt? conceptul de ‘linii paralele’... Iar conceptul instituie, m?car uneori, realitatea. Cu referen?i cu tot. Sonia s-a gândit dou? s?pt?mâni c? „domnul acela” fusese doar în trecere pe acolo. El a fost convins c? „fata aia exotic?” avea o imagina?ie foarte bogat?... A?a se termin? câteodat? pove?tile nici m?car începute... Dar lumea e larg? ?i Cupidon lucreaz? full time ca un autodidact ce este, unul care are adânc insuflat cultul propriei activit??i ?i meniri! A?a c?, printre declin?ri, moduri, timpuri ?i paradoxuri (surmontabile sau nu) se mai g?se?te ?i câte o secund? pentru deraierea de la „drept în fa??”... ?i nu e nimic mai palpitant decât s? faci un coup de foudre pentru o vedet?! Mai ales când acea vedet? evoc? un Elvis, un Mississippi, un modus vivendi ŕ l’américaine ?.a.m.dep. Dragostea este atât de oarb? încât gelozia Soniei se revars? nu numai asupra lui, ci ?i asupra unei posibile, foarte posibile, de fapt, sigure iubite a lui, ?i ea vedet? sadea. Pe ea o ur??te cu înver?unare mai multe luni, ceva mai atenuat câteva s?pt?mâni... În ultimele zile cineva îi deslu?e?te misterul: cei doi nu au avut nici în clin nici în mânec?. Ni-cio-da-t?!! R?mâne cu un gol. Vedeta nu mai prezint? decât un interes minor...
.... în acest context, nimic nu se compar? cu dragostea fa?? de un el z?mislit EXACT în conformitate cu tiparele ei. Îl cheam? Gabriel (ca pe unul dintre arhangheli, dar este o pur?-pur? coinciden??, mai exact o simpl? omonimie!) ?i, pentru c? se d? în vânt dup? numele în -escu, îi zice, pentru început, Vl?descu, continu? cu Iord?chescu, ezit? la Mih?escu, se opre?te... concesiv? la Tomescu. Da, Gabriel Tomescu nu poate fi decât b?rbatul ideal!! În primul rând pentru c? nu ?tie decât s? o adore pe ea! Tot în primul rând pentru c? ea hot?r??te în locul lui când / ce / cum / unde spune / face / gânde?te / nu gânde?te / sper? / îmbrac? / dezbrac? ?.a.m. dep. Nu, nu..., asta nu înseamn? c? GT nu are personalitate! Dimpotriv?! ?i nu, nu, el nu este doar o fic?iune, un... „zbur?tor”, ?tiu de el ?i Sora, ?i Veri?oara, ?i Colega aceea, pân? ?i Mama ?i Bunica... Cu toate sunt iremediabil încântate, iar, dac? b?iatul va face ?i carier? de medic, nu poate fi decât cel mai potrivit pentru Sonia lor!!