proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Some?an Sergiu


Desp?gubiri de r?zboi


Exist? mai multe minuni în lume decât purici în blana unui câine – Lao Ţing – înv??at chinez din secolul II B.C.


Înc? din prima zi de lucru a Evei, noua mea secretar?, am v?zut acest afi? a?ezat de ea la vedere chiar deasupra siglei firmei. „Exist? mai multe minuni în lume decât purici în blana unui câine – Lao Ţing – înv??at chinez din secolul III.” Era realizat din litere care imitau caracterele chineze?ti pe ceea ce p?rea a fi o hârtie de m?tase ?i era suficient de bine realizat încât s? se potriveasc? în orice decor. Nu mai auzisem pân? atunci nici de Lao Ţing ?i nici de butada lui dar am hot?rât s? nu întreb nimic; cel pu?in nu atâta vreme cât exista Google!
A?a cum mi s-a p?rut normal am întrebat-o cum se descurc? în prima zi de munc?. Aveam o mic? firm? care se ocupa cu cre?terea ?i comercializarea plantelor exotice. Criza m? afectase destul de pu?in pentru c? cei care f?ceau parte din comunitatea amatorilor de rarit??i botanice formau un fel de casta închis? care nu prea ducea lips? de bani. E drept c? ?i eu încercam s? îmi p?strez reputa?ia intact?, lucru foarte important într-o astfel de afacere. Uneori am dat exemplare superbe în pierdere numai pentru a-mi p?stra un client sau pentru a-mi face pu?in? reclam?. Pozele superbe ale exemplarelor vândute de mine erau peste tot pe net ?i în revistele de specialitate iar comenzile curgeau una dup? alta. Pentru specimene mai deosebite f?ceam o list? de a?teptare care se lungea de la un an la altul dar pân? la urm? nu l?sam nici un client nesatisf?cut. De fapt treaba secretarei chiar asta era: s? actualizeze lista de a?teptare ?i dac? nu puteam cre?te chiar noi planta solicitat? s? ia leg?tura cu furnizorii no?tri ?i s? urgenteze comenzile. Plus alte câteva lucr?ri m?runte de secretariat pentru c? a?a cum am mai spus firma era destul de mic?.
Eva mi-a r?spuns c? se descurc? foarte bine ?i chiar când s? plec a sunat telefonul astfel c? am asistat la o discu?ie care m-a cam pus pe gânduri. Cel care sunase era Max Resler, un evreu afurisit care conducea o firm? aproape concurent?. Spun aproape, pentru c? el comercializa plante de toate felurile nu doar din cele exotice, dar în cantit??i care sfidau bunul sim?. Rar de tot se ivea pe lista lui vreo plant? de care s? am nevoie ?i chiar ?i în acest caz evitam s? iau leg?tura cu el de fric? s? nu îmi scape vreo informa?ie crucial?. Avea un talent aparte de a m? trage de limb? lucru care m? înfuria îngrozitor mai ales dup? ce îmi sc?pa f?r? s? vreau vreun nume sau alt? rela?ie important?. Din acest motiv doamna Lidia, fosta mea secretar? m-a sf?tuit de nenum?rate ori ca pe cât posibil s? ?in leg?tura cu el numai prin email ca s? nu m? mai dau de gol. A?a c? în ultimul timp am evitat s? apelez la firma lui pentru c? era genul de comerciant care ar fi fost în stare s? vând? frigidere eschimo?ilor. Întotdeauna dup? câte o discu?ie cu el m? trezeam c? am cump?rat mai mult, mai scump ?i cu totul altceva decât aveam nevoie. Chiar înainte de a se pensiona doamna Lidia, am aflat c? Resler primise un transport de iri?i africani din care a? fi avut nevoie de câteva zeci de buc??i pentru un club privat ai c?rui membrii apreciau în mod deosebit asem?narea dintre petalele irisului ?i capul unui leu. Tocmai în ideea de a evita o discu?ie direct? cu el am preferat s? îi trimit un email apoi, cum nu mi-a r?spuns nimeni la el, am uitat de toat? afacerea. Se vede treaba c? asta îl sâcâia pe Max, dovad? telefonul de acum. A? fi vrut s?-i spun fetei s? întrerup? leg?tura cât s?-i spun ceva despre firea dificil? a interlocutorului dar Eva deja r?sfoia fi?ele doamnei Lidia.
Eva asculta preocupat? în timp ce parcurgea în vitez? fi?a ar??gosului interlocutor apoi r?spunse:
— Dar nici vorb? s? v? neglij?m domnule Resler! Cum am putea s? ne permitem a?a ceva tocmai cu dumneavoastr? care sunte?i unul dintre cei mai importan?i furnizori ai no?tri. Singura încurc?tur? este c? doamna Lidia s-a pensionat ?i c? a fost nevoit? s? plece urgent pentru a-?i rezolva o problem? de s?n?tate a?a c? nu am avut foarte mult timp s? m? pun la punct cu toate problemele. Îmi cer mii de scuze pentru asta. ?i cu ocazia asta permite?i-mi s? m? ?i prezint: m? numesc Eva Walsh ?i voi fi de azi înainte leg?tura dumneavoastr? cu firma „Superb Flowers”.
Ascult? câteva clipe în receptor apoi îmi zâmbi ?i î?i puse delicat un deget pe buze ca s? îmi fac? semn s? tac ?i pe urm? r?spunse:
— Îmi pare r?u domnule Resler dar ?eful a plecat acum câteva minute s? vad? unul din magazinele din ora?. Dar sunt sigur? c? acela?i lucru vi l-ar fi spus ?i el. Avem în continuare nevoie de iri?i dar la pre?ul obi?nuit. ?i m? gândesc c? poate c? nu ar strica ca pentru a pune sub bune auspicii începutul colabor?rii noastr? s? îmi oferi?i o mic? reducere ca s? m? pot l?uda ?i eu cu ceva în fa?a patronului.
F?cu o mic? grimas? auzind r?spunsul lui Resler apoi î?i compuse cel mai fermec?tor zâmbet ce mi-a fost dat s? îl v?d ?i spuse dulce:
— Sunt sigur? c? ?eful meu ar aprecia o reducere de 2% dar eu a? propune mai degrab? 25% ?i s? v? cump?ram tot stocul de iri?i africani. Nu uita?i c? se apropie s?rb?toarea ?avuot ?i orice act de bun?voin?? va fi bine v?zut în ochii Domnului.
S-a f?cut c? nu vede cum m-am apucat cu mâinile de cap ?i zâmbi mai departe telefonului susurând:
— Foarte bine domnule Resler! A?a r?mâne atunci: v? cump?r?m to?i cei patru sute de iri?i africani cu o reducere de 20%. A fost o pl?cere s? facem afaceri cu dumneavoastr?.
Puse receptorul în furc? ?i se întoarse cu acela?i zâmbet str?lucitor spre mine spunând:
— ?tiu ce vre?i s? spune?i domnule Adams: clubul „ Lion Gates” nu a cump?rat niciodat? mai mult de cincizeci de iri?i africani o dat?: am v?zut în fi??. Dar asta numai pentru c? nu li s-a explicat c? ar fi mult mai elegant ca pe fiecare mas? s? fie patru iri?i africani ?i nu doar unul, în a?a fel încât fiecare client s? priveasc? drept în fa?? imaginea leului format? în mod atât de minunat de petalele irisului. Am putea s? le livr?m iri?ii în ghivece cu motive africane ?i astfel am putea dubla pre?ul de livrare f?r? nici o problem?.
Am dat s? spun ceva dar Eva mai avea ceva de ad?ugat:
— Am v?zut c? mai exist? cel pu?in trei cluburi ?i cinci restaurante în ora? care au cuvântul „leu” în componen?a numelui. Dac? li s-ar explica în mod discret c? cel mai select club din ora? a g?sit de cuviin?? s? î?i împrosp?teze ?i s? înnobileze estetica interioar? prin folosirea iri?ilor africani sunt sigur? c? ar cump?ra bucuro?i diferen?a care ne-ar r?mâne.
Am r?mas cu gura u?or c?scat?: am privit afi?ul apoi iar pe Eva ?i tot ce am putut spune a fost:
— Sunt sigur c? dumneata e?ti una din minunile lumii de care vorbe?te Lao Ţing ?i nicidecum unul din animalele acelea mici care populeaz? blana câinilor.
A zâmbit la modul meu complicat prin care i-am adus primul meu compliment ?i am dat s? plec dar m-am oprit în u?? ros de curiozitate ?i am întrebat:
— În familia dumitale exist? cumva evrei? Mi s-a p?rut c? l-ai atins pe Resler chiar unde îl doare. Este un evreu destul de religios ca s? ?in? cu sfin?enie toate s?rb?torile religiei lui.
— Sunt irlandez? domnule Adams, n?scut? în Irlanda dar venit? de mic copil cu p?rin?ii în State. Cât despre domnul Resler am citit în fi?ele doamnei Lidia cam tot ce aveam nevoie ca s? pot purta o discu?ie convenabil? cu dânsul. Iar bunicul meu din partea tat?lui mi-a spus chiar înainte de a pleca spre America: „copila mea dac? vei nimeri vreodat? la mas? cu pisicile nu uita s? miauni la fel ca ele; dac? vei ajunge îns? în cu?ca câinilor tot ce î?i r?mâne de f?cut este s? latri.”
— ?i dac? vei ajunge la o flor?rie nu ?i-a spus ce trebuie s? faci?
A ridicat din umeri ?i a spus în timp ce aranja înapoi în biblioraft fi?ele doamnei Lidia:
— Asta nu mai trebuie s? îmi spun? nimeni pentru c? v?d ?i singur?: într-o flor?rie va trebui s? fiu ca un iris. Dar nu unul african ci un iris irlandez albastru. Nu-i a?a?
Odat? cu întrebarea a ridicat spre mine doi ochi atât de alba?tri încât p?reau într-adev?r doi iri?i irlandezi desprin?i parc? din rafturile cu flori.
Am dat doar din cap ?i am ie?it afar? cuprins de sentimente amestecate. Pe doamna Lidia pe care o mo?tenisem de la tat?l meu împreun? cu afacerea nu era nevoie s? o întreb nimic ?i adev?rul este c? nici ea nu m? întreba aproape niciodat? nimic. Era o secretar? bun?, corect? ?i eficient? dar niciodat? nu avea nici o ini?iativ? ba dimpotriv? p?rea de-a dreptul reticent? la schimb?ri ?i la tot ce nu se încadra într-un anumit tipar pe care ea îl cuno?tea bine. S? fie oare numai vârsta de vin?? Doamna Lidia se apropia de ?aizeci de ani atunci când am preluat eu firma pe când Eva p?rea s? aib? dou?zeci cel mult dou?zeci ?i doi de ani.
Singura dat? când mi s-a p?rut c? doamna Lidia a dep??it pu?in barierele pe care singur? ?i le stabilise a fost atunci când a plecat. Tocmai terminase instruirea noii secretare ?i dup? ce a terminat a trecut pe la mine pe la birou s? î?i ia r?mas bun.
I-am urat toate cele bune ?i la final am întrebat-o dac? crede c? Eva se va descurca.
— Se va descurca, se va descurca, m-a lini?tit doamna Lidia zâmbind. Se va descurca atât de bine încât înainte s? v? da?i seama firma „Superb Flowers” se va numi „Superb Flowers - Adams ?i fiii”.
A ie?it zâmbind înainte s? apuc s? o rog s? îmi explice ce a vrut s? spun?. Doar nu eram nici m?car c?s?torit a?a c? de unde fii? Sau î?i imagina cumva c? Eva o s? încerce s? m? seduc??
Va trebui s? stau cu ochii pe ea mi-am spus eu ?i amintindu-mi de formele ei apetisante mi-am spus ca asta nici nu ar trebui s? fie a?a de greu. Apoi mi-am spus c? de fapt nu asta am vrut s? spun ?i tot contrazicându-m? singur pe tema asta am ajuns la hala de ambalare unde m? a?tepta a doua surpriz? pe ziua de azi. Marko, b?iatul angajat recent de mine, împacheta atent sub supravegherea lui Tom, un transport urgent de cactu?i aurii. Mâinile lui Marko se mi?cau u?or ?i rând pe rând ghivecele cu cactu?i î?i g?seau locul între buc??ile de polistiren preg?tite din timp. De?i pare floare la ureche ambalatul cactu?ilor este una din cele mai dificile opera?ii ?i în cazul cactu?ilor aurii cu atât mai mult. Toat? frumuse?ea lor rezid? tocmai în spinii aurii lungi de câ?iva centimetri ?i care trebuie s? ajung? intac?i la clien?i. Aveam forme de polistiren care se îmbinau perfect peste ghiveci ?i me?inând astfel cactusul relativ nemi?cat în timpul transportului. Dar nu era nici pe departe a?a de u?or cum pare s? te fere?ti de acele sub?iri ?i elastice ale cactusului care parc? î?i urm?reau mâinile cu îndemânare de pisic juc?u?. Asta pentru c? la fel ca orice cactu?i din genul Haageocereus, cactu?ii aurii aveau sub rândul principal de spini înc? un rând mai scurt ?i mai periculos. ?i totu?i Marko p?rea c? se descurc? f?r? s? se în?epe dup? numai câteva ore de practic?. Urm?rindu-i de la dep?rtare mâinile care i se mi?cau cu agilitate aveai impresia c? ?i-a petrecut toat? via?a numai printre cactu?i ?i flori. În timp ce m? apropiam Tom îmi f?cu semnul victoriei peste um?rul b?iatului. Se pare c? b?trânul Tom, destul de moroc?nos de felul lui g?sise în sfâr?it pe cineva de care era mul?umit.
Atât Eva cât ?i Marko au ap?rut în via?a mea acum câteva zile în mod aproape miraculos. Eram în ora? în drum spre unul din magazine când s-a pornit brusc o ploaie toren?ial?. Amintindu-mi c? magazinul avea cinci tarabe stradale pe care î?i expunea florile am gr?bit pasul cu gândul s? le ajut pe cele dou? vânz?toare s? duc? ghivecele în magazin. Pân? s? ajung, ele dou?, ajutate de Eva ?i Marko au reu?it s? duc? toate florile la ad?post. Când am intrat am v?zut c? una din vânz?toare, recunosc?toare, le ar?ta celor doi magazinul iar cealalt? s-a apropiat discret de mine ?i m-a întrebat dac? ar putea s? le dea ceva din magazin drept r?splat? pentru c? f?r? ajutorul lor o mul?ime de flori ar fi fost total compromise. I-am privit pe cei doi cum ascultau explica?iile vânz?toarei ?i cum atingeau cu delicate?e florile. „Oameni ??tia chiar iubesc florile” mi-am spus ?i m-am hot?rât s? le ofer ceva mai mult decât o floare sau un buchet drept cadou. Din vorb? în vorb? am aflat c? amândoi erau în c?utarea unui loc de munc? astfel c? i-am luat cu mine la firm? ?i pe Marko l-am prezentat lui Tom, iar pe Eva, doamnei Lidia. Tom de mult? vreme se plângea c? nu mai face fa?? volumului tot mai mare de munc? iar despre secretar? ?tiam de câteva luni c? va trebui s? îi g?sesc înlocuitoare, dar tot amânam cu speran?a c? problema se va rezolva de la sine. Nu îmi venea s? cred ce noroc avusesem ?i mul?umit de mine însumi am intrat în biroul meu ?i am pornit calculatorul. Mai aveam câteva mici probleme de l?murit pentru ca mul?umirea mea s? fie deplin?.
Despre Lao Ţing nu am aflat nimic. Google nu ?tia mare lucru sau poate c? era mân? în mân? cu Eva ?i nu voia s? îmi spun?. Cuno?tea doua sute ?i ceva de milioane de Lao dar numai o mie de Ţing dar despre Lao Ţing nimic. Aici era o mic? enigm? pe care eram hot?rât s? o rezolv, chiar dac? sim?eam c? era lipsit? de importan??.
Oricum pentru prima dat? de la preluarea firmei sim?eam c? m? puteam relaxa de?i motivele nu îmi erau foarte clare. Poate c? fusesem ?i eu molipsit de energia tinerei secretare sau pur ?i simplu eram mul?umit de felul cum decurgeau lucrurile. ?i a?a, f?r? s? bag aproape de seam? zilele au început s? se scurg? una dup? alta, profitul ajungând ?i el pe o pant? ascendent? lucru care mi-a permis s? mai angajez doi oameni, s? repar ?i s? modernizez vechea ser?, s? înfiin?ez un mic atelier de ceramic? unde confec?ionam ghivece personalizate. Era înc? o idee str?lucit? a Evei pe lâng? multe altele pe care le punea una dup? alta în aplicare cu o energie pe care uneori o invidiam. Marko avea ceva probleme cu serviciul de imigrare pentru c? nu numai c? vorbea extrem de pu?in engleza dar când îl întrebai cum a ajuns în America se cufunda într-o t?cere posac?. Tot Eva a fost cea care a scos cu greu adev?rul de la el: era croat ?i toat? familia lui fusese masacrat? de sârbi pe stadionul din Vukovar în anul 1991. El a sc?pat ca prin minune pentru c? mama lui c?zuse peste el ?i l-a ad?postit cu trupul ei de gloan?ele uciga?e. A stat acolo pân? noaptea târziu ?i când a ie?it a fost salvat de un sârb b?trân care a aranjat dup? câ?iva ani ca el s? ajung? în State. Îmi explicam acum de ce tres?rea la zgomote puternice ?i uneori se oprea din treab? ?i r?mânea cu ochii pierdu?i în dep?rtare. M-am bucurat c? soarta l-a scos în calea mea ?i când am aflat c? nu are unde s? doarm? am f?cut rost de o canapea ?i l-am l?sat s? doarm? în c?m?ru?a de la cap?tul serelor. Eva s-a ocupat de actele lui ?i mi-a promis c? în cel mult un an îl face cet??ean american cu drepturi depline.
Într-una din zile a venit la mine în birou ?i mi-a ar?tat un CD.
— E cu muzic? croat?, l-am cump?rat pentru Marko, dar a? vrea s? îl asculta?i ?i dumneavoastr?.
Era o muzic? ritmat? în care spunea Eva se putea recunoa?te toat? resemnarea ?i în acela?i timp speran?a popoarelor slave. Era vorba în ele despre dragoste, desp?r?ire, jale, dor, dep?rt?ri, tr?d?ri ?i ochi negri care nu se pot uita.
F?r? s? în?eleg nici un cuvânt, furat numai de linia melodic? dup? câteva minute m-am trezit cu ochii în lacrimi.
— Nu trebuie s? v? fie ru?ine, a spus Eva v?zând c? încerc s? m? ?terg pe furi?. A?a am p??it ?i eu când am ascultat prima dat? cântecele.
„ Da, dar tu e?ti fat?, ai voie s? plângi când vrei” a? fi vrut eu s? spun, dar în loc de asta am rugat-o s? îmi cumpere ?i mie un CD cu muzic? croat?.
Când s? plece i-am spus:
— ?tii ce nu în?eleg? Cum este posibil ca cineva s? vrea s? omoare oameni care iubesc ?i cânt? o asemenea muzic??
Eva m-a privit lung cu ochii ei alba?tri ca doi iri?i irlandezi apoi mi-a r?spuns:
— La fel de bine cum oamenii care iubesc o astfel de muzic? pot ucide ?i ei la rândul lor. Dup? numai patru ani croa?ii au masacrat civili sârbi care se refugiau din calea r?zboiului pe ?oseaua din Petrovac. C?ru?ele erau pline cu b?trâni ?i copii care au pl?tit cu via?a pentru masacrele pe care nu ei le comiseser?. To?i de pe aceast? ?osea au fost bombarda?i ore întregi de avia?ia croat?.
F?cu o pauz? cu ochii în zare gândindu-se poate la Irlanda ei natal? apoi continu?:
— R?zboiul, indiferent de cauza pentru care e purtat, e prostia maxim? ?i ultim? a speciei umane.
Am ridicat din umeri:
— Se pare c? asta este o caracteristic? specific? speciei umane a?a c? nu prea avem ce face.
Eva avea îns? alt? p?rere a?a c? scutur? cu înd?r?tnicie din cap:
— De câte ori guvernan?ii nu mai g?sesc solu?ii la problemele curente decreteaz? starea mar?ial? ?i strig? “Aux armes, citoyens!”. Bunicul meu a fost primul care m-a încurajat s? vin în America spunând c? aici cet??enii sunt mai mul?i ?i în cazul în care va r?suna chemarea exist? ?ansa s? îmi vin? rândul mai târziu. Deci politicienii sunt de vin?… dac? ar disp?rea ei sunt sigur? c? ar disp?rea ?i r?zboaiele.
Am privit-o cum strângea înfl?c?rat? din pumnii mici ?i m? privea cu ochi scânteietori ?i mi-a p?rut r?u s? o aduc cu picioarele pe p?mânt:
— Eva, drag?, noi vindem flori nu eradic?m politicieni. ?i chiar dac? am g?si cum s?-i stârpim pe cei de acum ca pe p?duchii de trandafiri sunt sigur c? în numai câ?iva ani ar ap?rea al?ii. Întotdeauna se vor g?si unii care s? se a?eze în fruntea noastr? spunând c? ei se pricep cel mai bine s? ne conduc?, iar când vor da de greu ?i ei la rândul lor vor striga “Aux armes, citoyens!”.
Eva zâmbi ?i spuse:
— Ave?i perfect? dreptate, ca de obicei…Deci armele trebuie eradicate nu politicienii. Am s? m? gândesc la asta.
A plecat cu CD-ul cu muzic? pentru Marko f?cându-m? s? zâmbesc u?or în urma ei de?i poate c? nu ar fi trebuit s? o fac. În scurtul timp de când o cuno?team înc? nu avusese nici o idee pe care pân? la urm? s? nu o pun? în aplicare. Dar nici chiar pe Eva nu o vedeam în stare s? scape lumea de politicieni. Sau de arme.

*



Au trecut câteva zile ?i am uitat cu totul de mica noastr? discu?ie prins cum eram de rutina zilnic?. Tocmai împachetam împreun? cu Tom ?i Marko un lot delicat de orhidee când dinspre oficiu ?i-a f?cut apari?ia Eva fluturând agitat? în mân? o foaie de hârtie:
— ?efu’ v-am printat un email pe care cred c? ar trebui s? îl vede?i urgent.
Mi-am dat seama de gravitatea problemei înc? de la primul rând al emailului la care se a?tepta un r?spuns urgent: era vorba de o comand? de o mie de agave albastre varianta variegata. Livrarea nu era foarte urgent? dar confirmarea comenzii da. ?i un soi de rara avis în afacerea mea: se oferea plata întregii comenzi în avans.
I-am zâmbit Evei ?i i-am spus:
— Confirm? comanda…
— ?efu’, nu avem decât trei agave albastre pe stoc.
Nu aveam nevoie s? consult fi?ele de inventar ca s? ?tiu câte exemplare de agave albastre avem a?a c? am continuat:
— Confirm? comanda ?i pe urm? încalec? telefonul ?i nu te opre?ti pân? nu mai ob?ii înc? 997 de exemplare de agave albastre varianta variegata. Încerc? mai întâi la Resler.
M-a privit ?i a oftat dar cum mai f?cuse ?i alt?dat? a?a ceva nu m? îndoiam c? va reu?i s? se descurce. Dup? ce a plecat am început s? ambalez cu Tom ?i Marko orhideele dar gândul îmi st?tea numai la comanda de agave albastre. Din câte ?tiam agava albastr?, mai ales varianta v?rgat? de?i o adev?rat? minun??ie în sine nu era foarte c?utat? în special datorit? costului destul de piperat ?i la urma urmei nu se deosebea decât prin culoare de surata ei banal? ?i verde. Înc? m? mai gândeam la ciud??enia acestei comenzi când am v?zut-o iar pe Eva. Avea înc? un print în mân? ?i în ochi o u?oar? nelini?te:
Mi-a întins foaia ?i mi-a spus:
— Am confirmat comanda ?i în câteva minute au transferat toat? suma. Dar emailul acesta îmi pare ciudat…
Am coborât ochii pe foaia de hârtie ?i am citit c? o condi?ie special? a comenzii este ca plantele s? fie ambalate în timpul transportului în hârtie de ambalaj curat? ?i f?r? înscrisuri pe ea. Se solicita în mod expres ca plantele s? nu fie ambalate în ziare pentru c? se puteau înc?rca negativ de la ?tirile din paginile lor.
Am privit în ochii alba?tri ai Evei ?i mi-am adus aminte ce mi-a spus Tom acum câteva zile când am plecat cu el la o bere: to?i angaja?ii firmei erau convin?i c? între mine ?i tân?ra secretar? este o rela?ie destul de strâns?. Poate c? nu ar strica s? trec la fapte dac? ?i a?a toat? lumea este convins? de asta. Cred c? o parte din gândul acesta mi s-a citit în ochi pentru c? Eva a plecat ochii în jos ?i a ro?it pu?in. ?i-a mu?cat buza de jos apoi m-a privit drept în ochi ?i mi-a spus:
— ?efu… vre?i s? ne concentr?m pu?in pe emailul acesta? Dar mie mi s-a p?rut c? sun?: „?efule hai s? rezolv?m naibii problema asta ca s? ne putem ocupa pe urm? de noi”
Am scuturat din cap ca s? îmi revin ?i am ar?tat spre Tom care tocmai închidea l?zile:
— Nu am folosit în via?a mea ziare pentru împachetatul plantelor. Doar carton ondulat de ambalaj ?i polistiren expandat. Po?i s? confirmi c? dorin?a lor este lege pentru noi…
A plecat s? confirme, dar eu r?m?sesem cu gândul la ciudata cerin?? a clientului. De-a lungul timpului de când preluasem firma întâlnisem tot felul de dorin?e care mai de care mai ciudat?, dar atâta vreme cât nu înc?lcau legea ?i clientul pl?tea nu m? împotriveam niciodat?.
A?a cum am b?nuit în numai trei zile Eva primise confirmarea pentru toate cele 997 de agave albastre care ne lipseau. Dup? numai câteva zile aveam hala de depozitare scânteind în albastru pal de la agavele în?irate peste tot ?i pentru c? veneau de la o mul?ime de furnizori ar?tau destul de diferit a?a c? într-o încercare de uniformizare am început s? le transfer?m în ghivece produse de noi. Abia am terminat replantarea lor c? am mai primit înc? un email de la client: eram ruga?i s? le mai ?inem înc? patruzeci de zile în cele mai bune condi?ii pe care le puteam oferi. Clientul urma s? pl?teasc? acest efort suplimentar dar mai avea înc? o cerin??, de fapt chiar dou?: era foarte important ca toate ghivecele cu agave s? stea împreun? la cel mult un metru una de alta ?i în tot timpul nop?ii s? li se pun? muzic? dintr-o list? care era anexat? emailului. Era virat? suplimentar o sum? pentru achizi?ionarea unei sta?ii de sonorizare performante ?i a boxelor aferente.
Pentru a face economie eu ?i Tom ajuta?i de Marko am început singuri s? instal?m sta?ia de sonorizare ?i s? tragem firele la toate boxele din hal? în timp ce Eva a plecat în ora? cu lista de piese muzicale. Pân? am terminat noi de tras firele prin uria?a înc?pere Eva s-a întors ?i mi-a întins teancul de CD-uri.
— Le-am g?sit pe toate de pe list?. Sunt numai mar?uri r?zboinice, a subliniat ea ap?sat, dar nu am dat importan?? atunci acestui am?nunt.
Am luat unul din ele la întâmplare ?i am început s? probez sta?ia. Dup? numai câteva încerc?ri am reu?it s?-i dau de cap ?i l-am instruit pe Marko s? aib? grij? de ea ?i s? alimenteze cu CD-uri din când în când peste noapte magazia combinei muzicale. Urma s? func?ioneze conform instruc?iunilor primite de la client între ora dou?zeci ?i dou? ?i ?ase diminea?a. Clientul nostru st?pânul nostru, mi-am spus eu ?i chiar dac? îmi blocasem hala de ambalare pentru patruzeci de zile m? bucuram c? temperatura exterioar? era acceptabil? a?a c? nu trebuia s? mai cheltuim ?i cu înc?lzitul ei. De?i aveam impresia, dup? cum decurseser? lucrurile pân? acum, c? asta nu ar fi fost o problem? pentru ciudatul nostru client. Se pare c? voia foarte mult agavele astea.
Cum agavele, fie ele ?i albastre nu erau plante preten?ioase, le-am l?sat aproape în totalitate în grija lui Marko, de?i Tom î?i f?cea o datorie din a trece de câteva ori prin hal? pentru a verifica starea lor. Totul s-a desf??urat f?r? probleme ?i când au trecut cele patruzeci de zile am început ambalarea lor ?i în numai trei zile am reu?it s? le preg?tim pe toate pentru transport apoi le-am expediat la adresa indicat?. Au ajuns a doua zi ?i clientul ne-a confirmat c? au ajuns în perfect? stare. Vreo cinci au ajuns pu?in deteriorate dar se încadrau în pierderile prev?zute în contract a?a c? am primit mul?umirile obi?nuite, am închis dosarul ?i ne-am v?zut mai departe de treab? de?i parc? aveam în sinea mea a?a o u?oar? re?inere la modul în care se desf??urase aceast? ciudat? afacere.
Problemele au ap?rut la mai pu?in de o lun? dup? ce livrasem uria?ele ghivecele cu agave. Ca de obicei printr-un email printat ?i adus de Eva. Mi-am dat seama c? ceva nu era în regul? dup? modul ferit în care mi l-a înmânat, mai ales c? în ultima vreme rezolva probleme curente ale firmei aproape f?r? s? m? mai consulte.
Tocmai îi ajutasem pe b?ie?ii de la ambalare, eram înc?lzit iar transpira?ia îmi intrase în ochi a?a c? ne-am tras la o parte ?i am rugat-o s? îmi fac? un scurt rezumat.
— Probleme ?efule, mi-a spus ea scurt. Clientul cu agavele are o reclama?ie ?i vrea s? vin? pân? aici s? ne expun? problema direct poate vom g?si o cale amiabil? de rezolvare. A propus mâine la ora zece. E bine a?a? Pot s? îi confirm ziua ?i ora?
Nu prea aveam de ales a?a c? i-am spus c? totul era în regul? ?i m-am întors lâng? b?ie?i din hal?. În ultimul timp pusesem câteva kilograme a?a c? ori de cate ori se ivea ocazia d?deam o mân? de ajutor sim?ind c? ambalatul ?i ridicatul ghivecelor m? ajutau mai mult decât orele de la sal?.
A doua zi, fix la ora zece în parcarea firmei a ap?rut un microbuz cu geamurile mate din care a coborât un ?ofer îmbr?cat la patru ace. S-a apropiat de noi ?i dup? ce s-a prezentat a spus:
- ?eful meu sufer? de o form? rar? de astm bron?ic a?a c? trebuie s? r?mân? mereu într-o atmosfer? controlat?. Dac? nu v? deranjeaz? ar prefera s? discuta?i am?nuntele în ma?in?.
Am privit-o pe Eva care a dat din umeri ?i am urcat amândoi prin u?a lateral? a microbuzului. În?untru era semiîntuneric ?i un u?or miros sulfuros.
— Eu nu urc acolo, ne-a anun?at ?oferul ?i a trântit u?a în urma noastr?.
Un timp nu am v?zut nimic apoi ochii ni s-au obi?nuit ?i am v?zut dou? scaune pe care am luat loc pe bâjbâite ?i am privit în fa?a noastr? unde era un fel de cu?c? de sticl? în care plutea o cea?? u?oar?.
— M? scuza?i pentru disconfortul creat, s-a auzit o voce r?gu?it? din mijlocul norului de cea??, dar nici lumina nu o suport foarte bine a?a c? prefer, dac? nu ave?i nimic împotriv?, s? discut?m în aceste condi?ii.
Am dat din cap spre silueta care se z?rea din când în când prin cea?a din cu?c? ?i am auzit un morm?it aprobator.
— Atunci s? trecem direct la subiect: aceste plante pe care le-am cump?rat de la dumneavoastr? urmau s? fie folosite drept solda?i psi pe o planet? unde acest lucru se practic? în mod curent. Dac? sunt îndoctrinate suficient cu mar?uri militare ele devin ni?te r?zboinici redutabili. În loc de asta agavele dumneavoastr? pe câmpul de lupt? s-au comportat lamentabil. În loc s? nimiceasc? inamicul a fraternizat cu el ?i în loc s? îl zdrobeasc? pe notele unor mar?uri r?zboinice a început s? le fredoneze cântece de dragoste.
Am profitat de o pauz? în discursul oaspetelui ca s? privesc spre Eva care îmi întoarse o privire la fel de nedumerit? ca ?i a mea. Dup? cum am mai spus am întâlnit mul?i ciuda?i în activitatea firmei, dar nici unul de calibrul acestuia.
Mi-am dres glasul ?i am încercat s? îi cânt în strun?:
— P?i, stimate domn, nu ?tiu ce vin? avem noi mai ales c? am respectat întocmai indica?iile primite de la dumneavoastr?, am spus eu cât mai ferm posibil ,de?i aveam inima cât un purice; într-una din nop?ile când nu aveam somn trecusem prin dreptul halei unde erau agavele ?i mi s-a p?rut c? aud unul din cântecele de dragoste ?i jale ale lui Marko.
— M-am gândit c? nu o s? crede?i, a?a c? am sacrificat o agava ?i la autopsia psi
asculta?i ce melodie am g?sit.
Se auzi abia o umbr? de melodie, dar f?r? îndoial? c? era una din cele mai triste pe care le ascultasem de pe CD-ul lui Marko.
Am privit spre Eva ?i a ridicat neputincioas? din umeri. Sunt sigur c? atât eu cât ?i ea îi vom g?si circumstan?e atenuante bietului b?iat. Aproape uitasem c? el avea patul la cap?tul halei de ambalare a?a c? probabil se s?turase la un moment dat de atâtea mar?uri ?i încercase s? î?i pun? o muzic? mai familiar?.
— E în regul?, am spus eu. Se pare c? gre?eala ne apar?ine a?a c? suntem gata s? v? return?m sumele pl?tite în avans de dumneavoastr?.
Dinspre cu?c? s-a auzit un forn?it dispre?uitor ?i valurile de cea?? s-au învârtejit brusc:
— Nu este vorba pur ?i simplu de recuperarea banilor. Firma noastr? are o vechime de mii de ani ?i înc? niciodat? nu a p??it o asemenea ru?ine. Renumele nostru de vânz?tori de arme one?ti a fost f?cut de ocar? ?i nu poate fi sp?lat cu numai câteva mii de dolari. E nevoie de mult mai mult pentru a ?terge aceast? pat? de pe obrazul nostru.
— OK, spune?i ce anume dori?i!
Dinspre cu?ca transparent? s-a auzit o tuse aspr? ca ?i cum cineva s-ar fi înecat apoi vocea ?i-a revenit ?i a spus:
— Este nevoie de desp?gubiri de r?zboi. Le solicit atât eu în calitate de reprezentant al firmei p?gubite cât ?i în numele planetei care a pierdut r?zboiul din pricina voastr?.
— Despre ce anume este vorba? Ce fel de desp?gubiri v-am putea oferi noi? Am întrebat eu ?i am privit consternat spre Eva care în ciuda semiîntunericului din ma?in? se vedea c? este tot atât de derutat? ca ?i mine.
— Cum despre ce este vorba? Despre arme bineîn?eles, se auzi vocea metalic? din cabina plin? de cea??. Orice fel de arme.
Nu îmi plac jocurile de cuvinte gratuite, dar cuvintele omului din cabina cu cea?? chiar c? m-au b?gat cu totul în cea?? ?i m-au f?cut s? m? gândesc la Coltul vechi de colec?ie pe care îl primisem cadou de la tat?l meu când am împlinit dou?zeci ?i unu de ani. I-am ?i spus asta fiin?ei din fa?a mea, dar s-a mul?umit doar s? forn?ie dispre?uitor apoi a spus.
— V? rog s? nu ne insulta?i inteligen?a, domnule Adams! Locuim de mul?i ani pe planeta dumneavoastr? ?i ?tim foarte bine de ce arme dispune?i. Din cauza meseriei noastre am fost nevoi?i s? ?inem o eviden?? extrem de precis? a arsenalelor dumneavoastr?. Începând cu cel mai nou tip de rachet? balistic? ?i pân? la ultima pra?tie a?a c?, v? rog, s? nu ne prefacem c? nu ?tim despre ce anume este vorba.
În ciuda situa?iei extrem de nepl?cute în care ne aflam, f?r? s? vreau, am izbucnit în râs: fiin?a din fa?a mea confunda sertarul în care ?ineam b?trânul Colt cu arsenalele lumii.
— Stimate domn, am început eu vesel s? vorbesc, dar am primit un ghiont discret din partea Evei care mi-a luat vorba din gur?.
— Stimate domn, cum eu m? ocup de contabilitatea firmei da?i-mi voie s? v? întreb dac? armele existente în eviden?ele dumneavoastr? ar acoperi în totalitate prejudiciul cauzat de firma noastr? firmei dumneavoastr?.
Dinspre cu?ca de sticl? s-a auzit un morm?it aprobator apoi dup? o scurt? ezitare ?i înc? o tuse vocea a spus:
— În principiu da, numai c? trebuie s? lu?m în calcul ?i neprev?zutul ?i eventualele daune solicitate ulterior de ter?e p?r?i a?a c? ar trebui s? prelu?m ?i produc?ia de arme pe…urm?torii s? zicem 200 de ani.
— S? nu exager?m, v? rog, a spus Eva pe tonul unui negociator experimentat. Cred c? o sut? de ani ar fi mai mult decât acoperitor.
Dinspre cabin? nu s-a auzit un timp nimic apoi am auzit parc? ni?te ?oapte ?i o siluet? vag uman? s-a apropiat prin valurile de cea?? de peretele de sticl? p?rând c? vorbe?te preocupat? la ceea ce p?rea a fi un telefon. Dup? un timp s-a auzit un fâ?âit u?or ?i o fant? s-a deschis în perete, iar câteva foi de hârtie au alunecat într-o t?vi?? aflat? în prelungirea fantei.
— Semna?i, v? rog, contractul în dou? exemplare ?i un exemplar pune?i-l înapoi în t?vi??. Am putea prelua instantaneu armele, imediat dup? semnarea contractului, dar am l?sat o or?, termen de gra?ie, ca s? ave?i timp s? comunica?i celor interesa?i efectele contractului astfel c? numai începând cu ora dou?sprezece vom ridica armele. Ora local? bineîn?eles. Totul va dura doar câteva minute ?i efectele contractului se vor face sim?ite pe toat? planeta în acela?i timp. De asemenea cum suntem negustori de arme nu uciga?i vom permite celor afla?i în situa?ii deosebite evacuarea în siguran?? în locurile prev?zute în contract. Ne referim în special la personalul militar de pe avioanele aflate în zbor, la cei afla?i pe submarine sau nave militare. Vom lua toate m?surile de siguran?? pentru c? nu dorim s? complic?m în mod inutil o problem? ?i a?a complicat?.
Eva care se chinuia s? citeasc? în lumina s?r?c?cioas? prevederile contractului întreb?:
— Ce în?elege?i de fapt prin termenul generic de arme?
— Este specificat în ultimul rând al anexei de pe pagina doi: orice artefact uman
susceptibil de a provoca moartea sau lovituri cauzatoare de moarte unei fiin?e umane. Intr? aici totul începând de la arc ?i s?geat? pân? la ultimul tip de rachet? balistic? nuclear?, arme chimice, biologice, psihice ?i ca o concesie am trecut aici ?i armele ne-letale folosite de obicei pentru împr??tierea manifestan?ilor. Sunt denumite neletale ,dar la o folosire necorespunz?toare pot foarte u?or provoca moarte sau r?ni grave. Am l?sat be?ele ?i cu?itele cu lama mai mic? de 15 centimetri ,dar vor fi atent monitorizate ?i la primul semn c? ar fi folosite împotriva unor oameni vor fi instantaneu confiscate.
„Super” mi-a venit s? exclam dar mi-am dat seama c? nu asta se a?tepta de la mine a?a c? am luat contractele de la Eva ?i le-am semnat f?r? s? le mai citesc. Am pus unul înapoi pe t?vi?? ?i cu o min? grav? am spus cât de serios am putut:
— Asta e! Dac? am gre?it trebuie s? pl?tim. V? mul?umim pentru în?elegere ?i la revedere.
— La revedere, a spus vocea din cu?ca plin? de cea?? ?i noi am deschis u?a ?i am coborât în lumina str?lucitoare a soarelui.
— S? nu striga?i de bucurie ?i s? nu m? îmbr??i?a?i pân? nu se îndep?rteaz? ma?ina v? rog, a spus Eva pe un ton serios.
A?a am f?cut, dar dup? ce am luat col?ul am luat-o bucuros în bra?e ?i am învârtit-o de câteva ori f?când-o s? ?ipe încântat? f?r? s? observ c? aproape to?i angaja?ii micii mele întreprinderi erau la geamuri.
L-am trimis pe Mark s? le spun? la to?i s? se adune în hala de ambalare pentru c? era destul de mare ca s? încap? lejer to?i cei aproape dou?zeci de angaja?i. Dup? ce au venit to?i am privit la ceas: mai era aproape o or? pân? la dou?sprezece a?a c? am tras-o pe Eva mai aproape de mine ?i am început s? vorbesc:
— Avem s? v? comunic?m o veste foarte mare! ?i foarte bun? în acela?i timp…
— V? c?s?tori?i! Mi-a luat Marko vorba din gur? în timp ce to?i ceilal?i au început s? aplaude.
Eva a ro?it u?or apoi a plecat ru?inat? capul ?i a confirmat tuturor.
— Ave?i dreptate, a?a este! ?i m-a luat în bra?e s?rutându-m? lung pentru prima dat?.
Apoi, profitând de n?uceala mea mi-a ?optit la ureche:
— Cred c? este mai bine s? ne prefacem c? bucuria noastr? este produs? de aceast? veste ?i nu de cea adev?rat?. Pe aia ar trebui s? o ?inem doar pentru noi pentru c? nu cred c? furnizorii de arme ai lumii vor fi foarte bucuro?i de ceea ce se va întâmpla peste patruzeci ?i cinci de minute.
În timp de angaja?ii aplaudau mai departe m-a privit ??galnic ?i a ad?ugat:
— Bineîn?eles dac? nu vrei putem pe parcurs renun?a la varianta cu c?s?toria.
— Nu, nici vorb? c? nu, am spus eu gr?bit, strângând-o mai tare în bra?e ca ?i
cum mi-ar fi fost fric? s? nu mi-o ia cineva.
M-am întors spre cei din hal? ?i am spus:
— Ve?tile bune trebuie s?rb?torite a?a c? restul zilei avem liber. Tom, haide la mine s? î?i dau ni?te bani apoi mai ia pe cineva s? te ajute ?i du-te dup? ?ampanie ?i ce mai trebuie pentru o petrecere adev?rat?, iar tu Mark adu televizorul de la mine din birou ?i instaleaz?-l aici.
În timp ce toat? lumea s-a pus în mi?care i-am spus Evei care acum m? ?inea de bra? f?r? nici o re?inere:
— Petrecere, petrecere, dar nu a? vrea pentru nimic în lume s? scap ast?zi ?tirile de la ora doisprezece.
Eva a încuviin?at zâmbind ?i a plecat s?-i ajute pe ceilal?i s? aranjeze mesele pentru petrecere.