Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

De ce, tat??...

de Teodor Dume

Tata s-a dus într-o zi de iarn? cu foarte mult? z?pad?. De fapt, nici nu ?tiu dac? s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile înce?o?ate, îmi mângâia cre?tetul, apoi, "plonja" în ochii mei mari de copil ?i m? încuraja;" Fiule, eu nu o s? plec de lâng? voi niciodat?. Spune asta ?i fra?ilor t?i".
Cred c? a fost singura dat? când l-am v?zut l?crimând. S?rea dintr-o stare într-alta. Uneori, cu degetele sale lungi ?i noduroase, î?i freca tâmplele ?i înjura printre din?i;"Futu-i terenti?u m?-sii de via??..." Apoi t?cea. T?cerea lui stranieîmi împiedica vorbele. Lini?tea dar ?i frica îmi gr?beau respira?ia. Dincolo de fereastr? era un spa?iu în care îmi a?ezam gândurile ?i plângeam. Nu voiam s?-l sup?r pe tata. Probabil el se lupta cu t?cerile sale dar ?i cu via?a. Avea o pensie de 6oo lei ?i ?apte guri de hr?nit. Alteori î?i hr?nea sufletul cu privirile noastre. ?i era fericit. Ba din când în când î?i creiona un plan de lucru pentru prim?vara pe care o a?tepta ca pe Dumnezeu în zilele de duminica. Sear? de sear? se întorcea înspre oglinda ciobit? de timp, dar în acea sear?, obosit de parc? ar fi venit de departe, a?ezat pe c?p?tâiul patului, murmura; " Înainte de Florii o s? cur?? fântâna, o s? refac gardul din spatele casei, o s? schimb balamaua de la poart?, o s?..."
Î?i ?inea respira?ia ca într-o rug? îndreptat? înspre Dumnezeu. Ne privi pe to?i cei cinci copii a?eza?i dup? m?rime ?i ani pe lavi?a din fa?a sobei, apoi continu?;" O s? schimb ?i scândura de la pat, dac?...m? va ajuta bunul Dumnezeu".
Patul era unul din scândur? cu saltea de pânz? umplut? cu paie ?i-l mo?tenea de la bunicii din partea mamei.Pe ceilal?i nu i-am cunoscut.
Tata nu prea era un bun cre?tin, dar în momentul acela parc? interiorul s?u striga dup? ajutor. Privirea lui plecat? undeva departe developa imagini cadru cu cadru. P?rea interesat de ceva anume.Pândea dincolo fereastra cum parc? din moment în moment s-ar ivi cineva din cea?a abia l?sat?.
"Vede?i, voi?", spuse tremurând. Omul tr?ie?te între dou? respira?ii: cea a venirii pe lume ?i cea a plec?rii din lume...Dar ?ine?i minte un singur lucru: Pe Dumnezeu s? nu-l refuza?i niciodat?. Poate c? El are nevoie de mine, acum..."
În sob? ardea focul cu flac?r? ?i din când în când vâjâia printre lemnele umede cum au stat sub strea?ina casei. Se f?cuse lini?te, o lini?te f?r? margini ne ?intuii privirea pe chipul b?rbatului de lâng? geam care se afunda tot mai mult în necunoscut. În ciuda frigului din cas?, de?i din oala de lut de pe sob? ie?eau anemic câ?iva aburi, sim?eam cu prin vene îmi curgea toat? c?ldura din lume.?i parc? m? temeam de lini?te. Poate din cauza fricii sau poate a remu?c?rilor. Eram doar un adolescent naiv ?i nici nu ?tiu dac? scuzele mele ar fi contat în acel moment. P?ream victima neputincioas? dintr-un experiment tor?ionar. Pielea buzelor începea s? mi se usuce alarmant de repede. M-am a?ezat mult mai aproape de u?a sobei interdeschise ?i am privit fl?c?rile cum se luptau cu umezeala din lemne. Mi-am frecat mâinile apoi l-am privit pe tata. St?tea cu ochii undeva pe zare ?i puf?ia îndelung. Dup? câteva minute bune s-a întors spre noi, ne-a porivit printre lacrimi, apoi a plecat...
A trecut timpul. Gura fântânii e astupat? cu o pânz? de p?iajeni ?i multe frunze c?zute din nucul de la uli??, u?a de la poarta de jos a c?zut din balama, patul din camera mare e tot acolo...
Gândurile mele se tem s? întrebe; de ce, tat??
Uneori derulez secven?? cu secven?? timpul în care eram copil. Țin pumnii încle?ta?i ?i strig; De ce, tat??...

Teodor Dume (Dumov) | Scriitori Români

motto: Cel ce ocole?te suferin?a moare încet pentru c? nimeni ?i nimic nu poate înlocui atingerea (teodor dume)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro