proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Pofta pre?edintelui






Chiar dac? e?ti al doilea procurist al republicii, atunci când e?ti trezit la ora trei din noapte ?i purtat mai mult pe sus pân? la o tanchet? care a?teapt? în strad?, iar de aici mai departe la palatul preziden?ial, nu prea ai cum s? te sim?i bine ?i nici în siguran??. Zvonuri despre oameni mai importan?i ca mine ridica?i în toiul nop?ii ?i pe care apoi nu i-a mai z?rit dup? aceea nimeni circulau de mult? vreme ?i nu aveam niciun motiv s? nu le dau crezare. Nici faptul c? la coborâre i-am recunoscut în sala unde am fost dus pe primul ?i pe al treilea procurist al republicii nu m-a f?cut s? m? simt mai bine. Am încercat s? îmi amintesc ce livrasem ultima dat? palatului preziden?ial, dar privirea dur? a comandantului g?rzii nu m? ajuta deloc s? m? concentrez. Ne-a privit pe rând insistent, apoi a spus doar atât:
— Pre?edintele are nevoie de voi! Intra?i!
O u?? cât o poart? de cetate s-a deschis ?i am p?truns to?i trei într-o
înc?pere de m?rimea unui hangar, urma?i îndeaproape de comandantul g?rzii ?i de câ?iva solda?i înarma?i. Un covor albastru ducea de la u?? pân? la ceva ce p?rea a fi un fel de tron pe care st?tea sprijinit de una din rezem?tori o ar?tare ce aducea cu un b?rbat supradimensionat ?i l?b?r?at, aproape rev?rsat în tot fotoliul, ar?tând de-a dreptul hidos în lumina puternic? ce îl ar?ta în toate detaliile.
— Înainta?i, ne-a spus rece comandantul g?rzii ?i ne-a îndrumat spre fotoliu.
Ne-am apropiat to?i trei cu pa?i m?run?i, r?stimp în care eu am privit pe furi? împrejur pentru a-l z?ri pe pre?edinte chiar în clipa în care avea s? apar?. Fa?a lui îmi era binecunoscut? din afi?ele care împânzeau ?ara, a?a c? nu ar fi trebuit s? îmi fie prea greu s?-l recunosc. Am mai f?cut câ?iva pa?i spre tronul-fotoliu ?i atunci binecunoscuta voce a pre?edintelui nostru a r?sunat dinspre ar?tarea de pe fotoliu:
— Mi?ca?i-v? odat?, popând?ilor! V? a?tept de ore întregi, ?i to?i trei am m?rit pasul oprindu-ne abia în fa?a sa.
Încercam s? nu privesc înspre l?b?r?area de gr?sime din fotoliu de fric? s? nu îmi scape vreo grimas? de dezgust, ?tiind prea bine c? ar fi fost ?i ultima din via?a asta.
Se pare c? al treilea procurist nu a avut acela?i noroc ca mine, pentru c? ridicat ochii ?i un icnet de scârb? s-a f?cut auzit dinspre el.
— Ce-i, procuristule? Ţi-e sil? de înf??i?area pre?edintelui t?u? Te-
ai gândit vreun moment c? din pricina problemelor ??rii am ajuns a?a?
Am riscat o privire spre muntele de gr?sime ?i i-am z?rit ochii cruzi,
îneca?i în osânz?, c?utând privirea comandantului g?rzii. A f?cut un semn scurt ?i doi oameni din gard? au p??it spre al treilea procurist ?i aproape c? l-au s?ltat pe sus. Un scâncet u?or, ca de iepure prins în capcan?, a fost tot ce a ie?it de pe buzele tremurânde ale procuristului în momentul în care a fost scos din camer?.
— A?a deci, hohoti pre?edintele nostru ascuns în mald?rul de gr?sime de pe fotoliu, am r?mas cu numai doi procuri?ti. Sper c? sunt ?i cei mai buni, altfel va trebui s? g?sim al?ii cât de curând.
F?cu semn spre comandantul g?rzii care zâmbea crispat:
— S? vin? biochimistul!
Pe una din u?ile laterale î?i f?cu apari?ia un b?rbat m?run?el cu un
barbi?on care îl f?cea s? semene cu un ?ap, iar, dup? cât era de însp?imântat, p?rea mai degrab? s? fie ?apul isp??itor decât primul biochimist al republicii. Înaint? cu pa?i m?run?i pân? ajunse lâng? noi, dup? care se opri brusc, l?sându-mi pentru o clip? impresia c? vrea s? îngenuncheze.
— Spune-le! l?tr? scurt pre?edintele.
Biochimistul se înclin? respectuos în direc?ia pre?edintelui, apoi se întoarse spre jum?tate spre noi.
— În urma cercet?rilor întreprinse în laboratoarele noastre s-a observat c? toat? hrana pe care o consum?m noi este format? din substan?e organice care sunt levogire, adic? deviz? lumina polarizat? spre stânga. Am ajuns la concluzia c? dac? procuri?tii preziden?iali ar reu?i s? aduc? din universurile paralele în care c?l?toresc ei hran? format? din substan?e organice dextrogire, atunci preastimabilul nostru pre?edinte ar putea mânca tot ce dore?te ?i în orice cantit??i astfel c? în curând va reveni la greutatea normal?. Bineîn?eles c? o u?oar? cantitate de hran? levogir? va trebui p?strat? în por?ia zilnic? pentru a men?ine metabolismul bazal.
Am privit uluit spre micul omule? de lâng? mine: dac? teoria lui era corect? pre?edintele nostru va putea s? se ghiftuiasc? precum un porc ?i s? arate ca o gazel?.
Primul procurist se dovedi ceva mai pragmatic ?i întreb?:
— Presupunând c? aceast? teorie este valabil?, am dori s? întreb?m pe stimabilul biochimist cum vom recunoa?te acest tip de hran?. Pentru c?, în ciuda talentului nostru special care ne permite s? c?l?torim între universurile paralele, suntem în fond ni?te oameni destul de simpli ?i uneori chiar cu o educa?ie precar?.
Partea cu educa?ia precar? se referea la mine, dar nu îmi mai p?sa de asta de mult? vreme. Am fost ridicat de pe b?ncile ?colii când s-a aflat de talentul meu, pus la dispozi?ia cancelariei preziden?iale ?i obligat s? procur tot fel de lucruri mai mult sau mai pu?in utile ??rii, dar în mod sigur pl?cute pre?edintelui.
Biochimistul deschise trus? elegant? pe care o avea, f?cându-i pe solda?ii din gard? s? ridice precau?i armele spre el, ?i scoase trei mici dispozitive de m?rimea unui ceas de mân? fiecare. Ne prinse câte unul la încheietur? ?i cum a r?mas cu ultimul în mân? a privit încurcat spre pre?edinte.
— M? scuza?i, dar mi s-a spus c? vor fi trei procuri?ti, ?i dinspre fotoliul preziden?ial s-a auzit un hohot sarcastic de râs.
— Trei au fost, biochimistule, dar unul a c?zut la testul de estetic?. ?i hohotele stârnite de aceast? glum? macabr? au r?sunat mult? vreme sub tavanul boltit al s?lii. Pe unul d?-l comandantului g?rzii s?-l p?streze pentru a-l avea de rezerv? în cazul în care cei doi procuri?ti r?ma?i nu se vor descurca onorabil.
Biochimistul a înmânat dispozitivul r?mas comandantului, apoi ne-a instruit cu privire la modul de folosire a detectoarelor de substan?e levogire. Era simplu: dispozitivul de forma ?i m?rimea unui ceas de mân? avea un mic loca? în care trebuia introdus? o buc??ic? de substan?? de m?rimea unui bob de orez sau chiar mai mic?. Un led verde care lumina indica substan?ele dextrogire. În schimb, dac? lumina ledul ro?u, substan?ele erau levogire, deci le puteam ignora.
— Gata cu vorb?ria! L?tr? vocea pre?edintelui. Pleca?i ?i ave?i grij? ce aduce?i! Lua?i cu voi containere mai mari ?i primul lucru pe care îl vreau e un jambon uria?… ?i dextrogir, bineîn?eles, ca s? pot mânca pe s?turate.
Am fost du?i spre sala procuri?tilor ?i, înainte de a ne lua fiecare cheile de activare a cabinei, primul procurist îmi spuse cu voce tare:
— Noroc bun s? avem, partenere!
— Mul?umesc la fel, am spus eu ?i am în?eles din felul în care fusese
formulat? urarea c? voia s? ne întâlnim înainte de a pleca la treab?.
În infinitatea de lumi paralele pe care puteam bântui f?r? nicio grij?, era una care avea o planet? la fel ca a noastr?, atât c? era nelocuit?. Dup? ce o descoperisem cu totul întâmpl?tor, am reu?it s? comunic cumva coordonatele ei primului procurist ?i am stabilit ca de câte ori urarea de noroc folosea pluralul s? ne întâlnim cât mai urgent acolo. Nu se punea problema s? fim urm?ri?i sau asculta?i pentru c? numai un procurist ar fi putut ajunge acolo ?i numai dac? ?tia coordonatele. Sau ar fi putut s? ajung? cu totul întâmpl?tor, a?a cum ajunsesem ?i eu, dar asta era o întâmplare cu o probabilitate atât de sc?zut? încât nici nu o luam în seam?.
Am pus în cabin? un container de alimente mai mare decât de obicei ?i sub privirea atent? a unui soldat din gard? care ne privea de parc? ar fi priceput ceva am r?sucit cheia de activare. A urmat obi?nuitul vertij ?i am fost înconjurat de un întuneric l?ptos, care atunci când s-a risipit m-a l?sat s? v?d în zare o plaj? cu nisip auriu ?i mai mul?i cocotieri care se aplecau deasupra unui golf ale c?rui ape erau de un albastru incredibil. Chiar lâng? mine se materializ?, la doar câteva secunde distan??, ?i primul procurist, care m? privea posomorât.
La început, imediat dup? ce descoperisem mirifica lume, i-am propus s? evad?m aici. S? g?sim o cale oarecare ?i s? ne aducem familiile aici. Primul procurist m? b?tuse blând pe um?r:
— Nu se poate, pu?tiule. Dup? ce ne aducem familiile noastre va trebui s? aducem aici ?i prietenii ca s? nu ne plictisim, apoi vecinii ca s? avem cu cine s? ne cert?m ?i a?a mai departe pân? am ajunge s? mut?m toat? lumea noastr? pe aceast? planet?. Ar fi mult mai simplu s? aducem aici 20-30 de oameni fideli pre?edintelui ?i lumea noastr? ar fi la fel de minunat? ca oricare alta.
În c?l?toriile noastre ajungeam uneori pe planete identice cu ale noastre, atât doar c? pre?edintele lor era ales pentru numai patru ani ?i nu pe via?? a?a cum se întâmpl? cu al nostru. Pe str?zi lumea vorbea tare, tinerii se distrau ?i oamenii aveau fe?ele vesele ?i luminoase. Erau ?i în acele lumi procuri?ti, dar se numeau altfel ?i erau folosi?i pentru cercet?ri ?tiin?ifice ?i pentru a stabili leg?turi între planete care altfel nu ar fi ?tiut niciodat? de altele. Unii erau uni?i într-un soi de Lig? profesional? care s? le apere drepturile, dar noi nu am îndr?znit niciodat? s? ne afiliem ?i nici m?car s? ne gândim la a?a ceva.
— Ce-ai de gând s? faci? l-am întrebat v?zându-l cât de încruntat privea nisipul de la picioarele lui.
A t?cut mult? vreme înainte de a-mi r?spunde.
— Am de gând s? le cer ajutorul, Tom.
De mult? vreme nu îmi mai spuse pe nume. Rela?iile prea strânse nu erau bine v?zute ?i folosirea numelor era privit? ca un prim pas spre planificarea unui complot.
— Cui? am întrebat eu de?i aveam o b?nuial?.
— Celor din Lig?. Adu-?i aminte ce spuneau. Ori de câte ori
avem nevoie de ei, ne vor ajuta. Mai multe min?i reprezint? mai multe idei ?i poate mai multe ?anse.
— ?i cum ai s? procedezi concret? am întrebat eu.
— A?teapt?-m? aici, a spus el ?i ?i-a activat cheia individual?,
disp?rând din fa?a mea în aceea?i cea?? l?ptoas? obi?nuit?.
Am început s? m? plimb ner?bd?tor pe plaj?, de?i eram con?tient c? voi avea destul de mult de a?teptat. M-am urcat pe o tulpin? de palmier care se întindea aproape orizontal deasupra apei ?i am privit mul?imea de pe?ti care se zbenguiau f?r? griji dedesubtul meu. M?car dac? a? fi avut din ce s? confec?ionez o undi?? s? îmi încerc norocul ca s? treac? mai u?or timpul. Dar pe planeta asta probabil c? se va auzi de fier ?i de ace de o?el peste multe, foarte multe sute de milenii. Imediat dup? ce am descoperit acest minunat loc am propus s? construim m?car o colib? unde s? st?m atunci când avem de vorbit mai mult? vreme.
— Nu cred c? este bine, s-a împotrivit atunci primul procurist. Pe aici nu este niciodat? vreme rea ca s? avem nevoie de un ad?post ?i apoi ne-am ata?a prea mult de locul acesta ?i ne-ar veni din ce în ce mai greu s? îl p?r?sim. Pân? într-o zi când nu am mai dori s? plec?m deloc de aici.
Lucru pe care nici nu îl g?seam chiar a?a de r?u ?i m? întrebam: din zecile de procuri?ti care de-a lungul vremii nu s-au mai întors din misiuni oare câ?i din ei pescuiau împ?ca?i cu lumea în astfel de locuri mirifice? Explica?ia oficial? era c? au c?zut la datorie pentru c? în orice moment, oricât de mult? grij? am avea, oricare din noi am putea ajunge pe o planet? aproape identic? din toate punctele de vedere cu Terra, mai pu?in în privin?a unui mic am?nunt mortal: oxigenul din aer s? fie înlocuit cu amoniac sau alt gaz irespirabil, temperatura s? fie coborât? mult sub limita la care un om putea supravie?ui ori mii de alte am?nunte poate mai subtile, dar la fel de mortale. Un procurist bun avea un al ?aselea sim? cu ajutorul c?ruia evita instinctiv astfel de planete. Dar tot se mai întâmplau accidente lucru care ne diferen?iau net de porcii cu ajutorul c?rora se c?utau trufele pentru mesele grandioase ale pre?edintelui ?i care î?i desf??urau activitatea în relativ? siguran??. Pentru c?, absolut întâmpl?tor, am aflat c? sumele alocate unui procurist erau egale cu acelea alocate dresajului ?i între?inerii unui porc specializat în c?utarea trufelor. Tocmai rumegam aceste gânduri care nu aveau deloc darul s?-mi ridice moralul când l-am v?zut pe primul procurist ap?rând din cea??.
Avea cu el dou? containere pentru alimente ?i prin capacul transparent li se putea vedea foarte u?or con?inutul: era aproape identic ?i p?rea extras din visul unui gurmand fericit. Totu?i, unul din containere avea con?inutul în mod u?or diferit: nu era nici pe departe la fel de apetisant ca al celuilalt. Jambonul era la fel de uria? ?i îmbietor, dar p?rea un pic mai fad ?i culoarea pu?in mai ?tears?. La fel ?i cârna?ii, pastrama sau buc??ile de salam. La suprafa?a fiec?rui container trona câte o uria?? pâine proasp?t?, ce p?rea abia scoas? din cuptor ?i la fel, în unul dintre containere pâinea p?rea o idee mai veche ?i trecut?.
Primul procurist îmi întinse containerul cu mâncarea care p?rea de calitatea a doua ?i îmi spuse:
— S? mergem, dar te rog s? ai grij?: sub niciun motiv s? nu gu?ti din mâncarea din containerul meu. Invoci ce motiv vrei tu dac? e?ti obligat, dar s? nu gu?ti. Spune, de exemplu, c? nu po?i s? î?i asumi r?spunderea pentru alimentele aduse de mine, ci numai pentru alte tale.
Dori s? aranjeze pu?in mâncarea în containerul lui, iar când înl?tur? capacul ca s? fac? asta un miros atât de înnebunitor ie?i din el încât aproape c? îmi veni s?-i dau peste mân? ?i s? rup m?car o buc??ic? din bun?t??ile lui. Îmi observ? privirea ?i îmi spuse zâmbind:
— Feromoni alimentari din bel?ug… sper s? reac?ioneze la fel ?i pre?edintele când vom ajunge. ?i acum hai c? o fi devenit ner?bd?tor.

*

Când am intrat în sala de acum binecunoscut?, în ciuda luminii feerice totul mi se p?rea aproape întunecat în compara?ie cu paradisul albastru din care tocmai sosisem. Purtam amândoi containerele cu alimente ca pe ni?te trofee pe care le-am l?sat la numai câ?iva pa?i de fotoliul preziden?ial. F?r? s? a?tepte alt? invita?ie, primul procurist d?du la o parte capacul de pe containerul lui ?i un miros îmbietor se r?spândi în sal?.
— Mda, recunoscu pre?edintele, miroase foarte apetisant, dar poate fi la fel de periculos pe cât de frumos arat?. Am s? te rog, stimate procurist, s? gu?ti dumneata primul.
Ca din p?mânt unul din solda?ii din gard? aduse câteva perechi de tacâmuri, altul o mas? u?oar? ?i un platou, apoi primul procurist începu s? taie tacticos mai întâi pâinea, pe urm? jambonul uria?, continuând cu mezelurile ?i pastrama.
Sub ochii m?ri?i de poft? ai pre?edintelui ?i ai celor din gard?, începu s? m?nânce încet, savurând fiecare îmbuc?tur?.
— Pentru c? este destul ?i pentru c? în numai zece minute mai pot aduce câteva containere asem?n?toare acum c? ?tiu sursa, pentru siguran?a onorabilului pre?edinte invit ?i solda?ii din gard? s? guste pentru a-?i face o impresie. Hran? gustoas?, garantat dextrogir?, care nu îngra?? nici m?car un gram.
Drept dovad? ar?t? senzorul al c?rui led clipea verde str?lucitor.
Comandantul g?rzi privi spre pre?edinte care, cu ochii în containerul deschis, î?i d?du aprobarea ?i to?i solda?ii n?v?lir? ?i începur? s? m?nânce de pe m?su??, în timp ce primul procurist a?ez? cu m?iestrie de buc?tar versat buc??i apetisante pe micul platou ?i îl înf??i?? pre?edintelui care, privind în sal? ?i v?zând cum to?i înfulec? de zor, începu ?i el s? m?nânce cu poft?.
L-am privit cu aten?ie pe primul procurist: mânca ?i el lacom al?turi de ceilal?i, de?i mi se p?rea c? l?comia lui era pu?in pref?cut? ?i c? plesc?iturile de pl?cere erau menite mai degrab? s? le arate celorlal?i ce mâncare bun? adusese. Între timp ochii îi fugeau pe furi? de la un soldat din gard? la altul ?i numai faptul c? îl urm?ream atât de atent m-a f?cut s? observ momentul în care primul soldat a c?zut ca secerat la podea. La început n-a observat nimeni, nici m?car pre?edintele, care era cu fa?a spre solda?i, dar când înc? doi, trei, au început s? se preling? spre podeaua lustruit?, pre?edintele a f?cut ochii mari ?i a dat s? strige ceva. În acela?i timp de afar? a început s? se aud? ceva ca un huiet, un zgomot de mul?ime furioas? care se apropia.
— Dictatorul a murit, tr?iasc? libertatea! S-a auzit clar când mul?imea
s-a mai apropiat.
Primul procurist s-a oprit din mâncat ?i a privit în spate: doar
comandantul g?rzii, care gustase din mâncare printre ultimii, a încercat cu un gest disperat s? scoat? pistolul, dar a c?zut înainte de a apuca s? trag? m?car un foc.
Doar Pre?edintele, care din cauza greut??ii probabil c? asimila mai greu alimentele, mai era înc? lucid. Cu un gest moale a b?gat mâna într-o deschiz?tur? a fotoliului, de unde a scos un pistol cu pr?sele de aur. Acum ori pistolul ?la era doar pentru decor, ori fusese desc?rcat de cineva care nu voia s? fie împu?cat din gre?eal?, c? percut? în gol ?i pre?edintele muri privind neîncrez?tor la arma care nu-i fusese de niciun folos.
Primul procurist verific? atent solda?ii din gard?, îndep?rt? precaut armele de lâng? ei, apoi opri una pentru el ?i îmi d?du alta mie. C?ut? în spatele fotoliului sta?ia de radio de unde dictatorul se adresa poporului ?i scoase din buzunar un minicasetofon pe care îl cupl? la sta?ie. În curând în toate radiourile din ?ar? ?i la difuzoarele din fa?a palatului r?sunau uralele mul?imii ?i vestea c? dictatorul a murit.
Dup? câteva minute, primul procurist comut? minicasetofonul pe alt canal ?i un comunicat oficial se f?cu auzit: un comitet revolu?ionar care urma s? fie condus de al doilea procurist al republicii urma s? preia puterea pân? la organizarea unor alegeri libere. Poporul era chemat la palatul preziden?ial s? apere revolu?ia de eventualii du?mani. Solda?ii care vor trece de partea revolu?iei vor fi absolvi?i de vina de a fi slujit un regim dictatorial, dar crimele individuale vor fi pedepsite conform legii.
Câ?iva solda?i din garnizoana palatului ?i-au f?cut apari?ia, dar, v?zând pre?edintele mort ?i gr?mezile de le?uri, au aruncat armele ?i au ridicat mâinile sus.
— Veni?i, le-a spus primul procurist, ?i depune?i jur?mântul în fa?a ?efului comitetului revolu?ionar. De ast?zi ve?i forma garda lui personal? ?i ve?i r?spunde cu via?a dac? i se clinte?te chiar ?i un singur fir de p?r din cap. A?tepta?i-l apoi afar?. O s? îl conduce?i în balcon, unde va ?ine un discurs poporului.
Au depus în grab? un jur?mânt improvizat ad-hoc ?i au ie?it apoi disciplina?i afar?, dar eu nu i-am urmat înc? ci, am r?mas ?i am privit încruntat spre primul procurist.
— ?tiu, drag? Tom, ce vrei. Câteva l?muriri, de?i sincer s? fiu m? a?teptam ca din partea unui tân?r ?ef al comitetului revolu?ionar s? dai dovad? de mai mult? perspicacitate. S? enum?r a?adar nel?muririle tale: alimentele mele au fost otr?vite cu o otrav? cu efect întârziat, dar destul de rapid o dat? ce se f?cea absorb?ia. Otrava mi-a fost livrat? de Lig? ?i tot ei mi-au dat ?i antidotul. Dup? Cum tot ei au f?cut înregistrarea ?i mi-au dat casetofonul direc?ional care, de?i era la mine în buzunar, f?cea ca sunetele s? par? c? vin din afara înc?perii. Mai ai întreb?ri?
Între timp decupl? casetofonul de la sta?ie ?i de afar? începur? s? se aud? în pia?a din fa?a platului, de data asta pe bune, strig?te ?i urale.
— Doar una singur?, i-am r?spuns: de ce m-ai numit pe mine ?ef al comitetului revolu?ionar?
M-a privit a?a cum un p?rinte î?i prive?te fiul pozna?:
— E simplu, drag? Tom: tu o s? fii în prim plan în a?a fel încât eu s? pot s? veghez din umbr? s? nu ?i se întâmple ceva pân? ce se va lini?ti totul.
A dat s? plece, dar s-a întors din prag ?i a ar?tat spre le?ul dictatorului:
— A, ?i bineîn?eles, s? fiu cu ochii pe tine s? nu te îngra?i prea tare.