proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Adoris ?i Kromia (31)


Nu se poate spune c? Piratos nu era mul?umit de mersul lucrurilor din ultima vreme. R?scoala sclavilor ?i a s?r?cimii, chiar dac? fusese înfrânt?, avusese darul s? z?d?rniceasc? lucr?rile de în?l?are a noului templu. Iar pentru ca lucrurile s? mearg? în aceast? direc?ie, îi p?rea c? ?i el contribuise îndeajuns. Prin urmare, pân? una alta, se sim?ea r?zbunat pe îngâmfatul rege la Atalyei, cel care îl umilise în ultima vreme nesocotindu-i meritele.

În sinea sa sim?ea ?i o strângere de inim?, cu gândul la soarta multor robi ?i nevoia?i care î?i pierduser? via?a, ori luar? calea pustiurilor în urma represaliilor care au urmat. Totu?i, nu se l?s? descump?nit într-atât încât s? fac? o tragedie din asta. E bun? la ceva ?i s?r?cimea de vreme ce el î?i atinsese prin intermediul ei m?car o parte din scop.

Sim?ea cum, pe zi ce trecea, î?i rec?p?ta cump?tul ?i buna dispozi?ie, iar vocea îi r?suna parc? mai în?l??tor sub bol?ile aurite ale templului lui Zeus. ?tia bine cum s?-?i manevreze vocea ca s?-i sporeasc? sonoritatea ?i cum s? taie elanul vocilor celorlal?i preo?i invidio?i, care încercau s?-l ajung? din urm? în privilegii. Nu-i mai era fric? deloc de concuren?a lor. Iar mintea lui ager?, capabil? de ample judec??i, lucra din plin, socotind ?i pl?nuind mersul evenimentelor. Astfel c?, toate p?reau c?-i merg nespus de bine.

Pe Kromia, ?tia c? o pierduse definitiv. Regele Agatos, mândru ?i nestatornic, de bun? seam? se jucase cu inima lui un timp, s?dindu-i o iluzie de?art? pe care tot el o tr?dase. Mai apoi, amintindu-?i c? el, Piratos, nu e decât un fost copil s?rac, adunat de pe drumuri ?i c? nici acum nu este cu mult mai bogat decât înainte, regele probabil se r?zgândise în privin?a viitorului ficei sale. Deh! Fiecare rege î?i face socotelile lui ?i nu îi po?i impune dorin?ele tale cu de-a sila!

Piratos încerca s? se consoleze cu gândul c? va trebui s? uite toate astea, ca s? vegheze în a-?i p?stra m?car rangul de mare preot, rang pe care talentele sale îl meritau pe deplin.

?i totu?i, când o rev?zu într-o zi pe Kromia la o serbare, mai frumoas? ca întotdeauna, surâzând fericit? în compania unui tân?r comandant de o?ti împopo?onat în ?inuta-i semea?? ?i purtând un coif aurit cu pene ar?toase ?i o tunic? numai fireturi de aur bogat me?te?ugite, inima suferind? a lui Piratos r?bufni din nou într-o gelozie adânc?, ce îi tulbur? mintea pe de-a întregul. De unde mai r?s?rise ?i filfizonul acela? Cine o fi ?i de ce-?i d? atâtea aere? Cum de câ?tigase încrederea în ochii regelui?

Piratos se consider? din nou aspru umilit, cel mai vitregit de soart? de pe fa?a p?mântului. Privirile i se întunecar? la loc ?i sim?i cum totul devine confuz ?i trist, cum p?mântul porne?te s? se învârt? ame?itor odat? cu el ?i s? i se scufunde de sub picioare. Încle?tându-?i pumnii, ie?i furios din sala spectacolului, retr?gându-se ca o n?luc? s?-?i caute ad?post printre altarele templului în care slujea. La ceasul acela templul era pustiu, întunecat ?i sinistru. Se pr?bu?i pe o piatr? rece, într-un col? ascuns. Lacrimile îi ?iroiau iar pieptul îi era sfâ?iat de durere.

Într-un târziu, lacrimile din ochi i-au secat. Î?i roti privirea trist? în jur ?i sim?i o ur? înver?unat? asupra stâlpilor de marmur? ?i a statuilor din jur care parc? râdeau de el. Vedea umbre batjocoritoare în toate col?urile întunecate ale înc?perilor, care parc? îl îngânau ?i îl înt?râtau. Ce mult ?i-ar fi dorit s? fi pierit în clipele acelea!

Se ridic? de pe lespede tremurând, p??ind anevoie. Ocoli stâlpii ?i b?ncile pân? ajunse într-un col? anume al înc?perii. Mai mult ghicea lucrurile decât le vedea. Pip?ia totul în jur. Mâinile lui înfiebântate ?i umezite atinser? un vas rece ca ghea?a, înfiorându-i trupul. C?ut? încet, pip?ind, spre gura acestuia. Ridic? capacul greu ce-l acoperea, cu mâna tremurând?, z?ng?nindu-l fioros de marginea vasului. Zgomotul metalic al capacului îi readuse luciditatea. Privi în jur, cu luare aminte, temându-se s? nu fie v?zut de cineva. Nu, în înc?pere nu era nimeni. Cu mâna liber? c?ut? în adâncul vasului. Ţip?, speriat, ca dup? o mu?c?tur? de ?arpe, sco?ând repede mâna din vas. Îns?, dup? câteva clipe, curiozitatea îi reînvie curajul. Duse mâna cu siguran?? în vas sco?ând la iveal? un mic sul. Inima îi b?tea puternic, mai s?-i sparg? pieptul. Îl cuprinsese o nou? nelini?te: primise un mesaj de la persanii ce spionau cetatea! Era primul mesaj de acest fel ?i se sim?ea sugrumat de emo?ie. Oare ce-l a?tepta?

Ardea de ner?bdare s? dezlege cât mai repede con?inutul misteriosului mesaj. Nu cuteza s? aprind? nicio f?clie, de team? s? nu fie surprins de cineva. De aceea, ascunse sulul cu grij? sub mantie ?i ie?i din templu pe o u?? dosnic?. Se strecur? ca o umbr? pe lâng? ziduri, pân? la marginea unei livezi de m?slini. Acolo, la lumina razelor lunii, deschise sulul ?i citi urm?torul mesaj, scris în limba str?inilor:

"Ia aminte, Piratos, c? ai încheiat o conven?ie cu noi, pe care trebuie s? o respec?i întocmai. Nu încerca s? ne tragi pe sfoar? sau s? ne duci cu vorba. Nu încerca s? ne min?i, c?ci vei fi prins ?i aspru pedepsit!

Vrem s? ?tim, cât mai curând, dac? regele Agatos va putea s? înapoieze per?ilor cele zece mii de talan?i, cu dobânda aferent?, a?a cum a fost stabilit la împrumut. Nu-?i fie team?, te vom proteja! F?-ne cunoscute din timp toate persoanele care te-ar putea b?nui în slujba noastr? ?i ele vor fi reduse la t?cere.

Ai avut dreptate, a ie?it grozav povestea aceea cu r?scoala sclavilor! ?i totu?i, nu pune la încercare r?bdarea noastr?, ci trimite-ne cât mai repede ve?ti.

Amicii de la R?s?rit"

Papirusul tremura înc? în mâinile sale înfrigurate ?i r?coarea îi p?trunsese pân? în m?duva oaselor. Oare ce nefericiri îl mai a?teptau? Cine l-a îndemnat s? se bage în aceast? afacere primejdioas? cu ni?te str?inii? Ce mai putea face acum? Mai putea, oare, da înapoi? Nu! Înapoi nu mai putea da! Era amenin?at ?i urm?rit! Se în?elegea clar c? era la cheremul p?gânilor!

Mototoli cu mult? ciud? papirusul cel aduc?tor de ve?ti rele ?i de necazuri. Porni, tremurând, spre chilia care-i era ad?post, unde se pr?bu?i înfrânt pe pat, cu capul cuprins de febr?. Mintea îi chinuia mii de gânduri ?i planuri în privin?a celor ce urma s? fac? ?i s? trimit? ca r?spuns.

Se gîndi s? le scrie chiar atunci. Dar ce anume s? le scrie? S? încerce s? dea un r?spuns evaziv, f?r? s? spun? ceva concret? S? ticluiasc? o minciun? bine camuflat?? Dar dac? spionii se dumiresc ?i î?i vor da seama c? i-a dus de nas?

A naibii încurc?tur? în care intrase! Se chinui toat? noaptea s? g?seasc? un r?spuns mul?umitor, dar nu reu?i. Pân? la urm? hot?rî s? recurg? la un vicle?ug. ?i anume, s? scrie ceva care s? le plac?, pe moment, per?ilor. Vor fi orbi?i de pl?cere ?i vor deveni mai pu?in suspicio?i. Spera ca astfel s?-i mai r?mân? un timp de gândire...

Spre zorii zilei, cu mintea muncit? de gânduri negre, cu ochii înro?i?i de nesomn ?i de febr?, Piratos se hot?rî s? scrie, la lumina înc? palid? a lunii, pe o m?su?? mic? de lâng? fereastr?, r?spunsul pe care s?-l dea per?ilor:

"Dac? v? intereseaz? planurile regelui Agatos trebuie s? încep prin a v? spune c? nici eu nu le cunosc înc?! Dar ?tiu sigur c? regele nu mai are niciun ban în visteria sa. Micile sale venituri de-abia vor ajunge s?-?i pl?teasc? o?tirea care îi p?ze?te hotarele regatului.

De aceea sunt sigur c? regele nu va putea înapoia curând cele zece mii de talan?i împrumuta?i, c?ci nu ar avea de unde. Chiar se vorbe?te pe la col?uri despre asta. Aurul împrumutat a fost cheltuit în întregime pentru zidirea templului care înc? nu a fost terminat. În ultimul timp nu-?i mai poate pl?ti lucr?torii, ?i o bun? parte dintre ei s-au revoltat sau se preg?tesc de revolt?.

V? voi comunica la timp tot ce voi afla nou ?i care ar putea s? v? intereseze.
Prietenul vostru care v? dore?te o grabnic? izbând?, Piratos"

Pirotos lu? papirusul primit de la per?i ?i îl arunc? în foc peste ultimii t?ciuni care mai mocneau în vatr?. Dup? ce termin? de scris, sigil? r?spunsul ?i, de cum se lumin? de ziu?, se opri la templu. Aici, c?utându-?i ceva de lucru, se apropie de vasul din care luase mesajul de la “amicii de la R?s?rit”, îi ridic? z?ng?nitorul capac ?i strecur? în?untru pergamentul cu mesajul s?u de r?spuns.

Chinurile din sufletul s?u nu încetar? îns?. Îi era nespus de team? s? nu-i fie descoperit mesajul, chiar ?i numai întâmpl?tor, de c?tre cineva care ar c?uta prin acel vas. De aceea, în timpul ceremoniei sale de diminea?? î?i arunc? destul de des privirea, cu coada ochiului, spre col?ul în care se afla vasul, pentru a vedea dac? nu se atinge altcineva de el. Apoi zile în ?ir, pe la sfâr?itul ceremoniilor, c?uta pe ascuns în vas s? vad? dac? mesajul fusese ridicat. Dar mesajul se afla tot acolo, a?a cum l-a pus.

A patra zi îns?, în toiul ceremoniei, aruncând priviri spre pridvorul templului, iat? c? v?zu un m?tur?tor al templului, unul pe care îl cuno?tea bine de mult? vreme, pref?cându-se a schimba apa din ni?te carafe de pe pervazul ferestrei, ridic? capacul vasului acela, scoase mesajul ?i îl strecur? cu abilitate în sân, ie?ind gr?bit afar?. Piratos era cât pe ce s? se dea în vileag totul, l?sând balt? ceremonia ?i repezindu-se în urma omului care plecase cu mesajul. Î?i învinsese în ultima clip? acest impuls, întorcându-se ?i reluându-?i treaba de acolo de unde o l?s?, dar trudindu-se din greu s? par? lini?tit. Îl cuprinsese o fric? f?r? margini: dac? mesajul s?u va fi dus regelui iar el va fi demascat?

Tr?i asemenea nelini?ti câteva zile la rând, pân? când g?si în vas un nou mesaj:

"Am primit ve?tile tale. Suntem mul?umi?i de ele. Vegheaz? s? fii la fel de folositor ?i pe mai departe.

Amicii de la R?s?rit"

Piratos aproape c? nu-?i mai revenea în urma întâmpl?rilor din ultima vreme. Va s? zic?, chiar m?tur?torul de la templu, cel pe care îl ?tia de om cumsecade, tocmai el e unealta tr?d?rii în slujba per?ilor?

Toate gândurile acestea îl f?ceau s? simt? lan?urile din jurul s?u strângându-se ?i mai tare, c?ci nu mai putea face niciun pas f?r? s? se simt? supravegheat. Avea totu?i consolarea c?, chiar ?i în aceast? situa?ie, î?i putea arunca r?zbunarea sa într-un fel anume pe nes?buitul rege Agatos.

(va urma)