Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (22)

de Daniela Luminita Teleoaca

B?trâna are ochii alba?tri-alba?tri. Plini de lacrimi care nu se preling. Din când în când ?i-i ?terge cu un col? iluzoriu al basmalei. Pe textil? nu se vede nimic. E m?run?ic? de tot. Un ghemotoc. Atunci când ochii i s-au oprit asupr?-i, Sonia era chinuit? de un gând livresc: „Nu! Nu face gre?eala s? pui mai întâi titlul ?i ulterior s? concepi subiectul! Concepe, elaboreaz? suficient de mult, astfel încât s? po?i opta mai apoi pentru titlul cel mai potrivit...”. Fa?? de povara acestui gând, desaga atârnând neprietenoas?, în fa?? ?i în spate, pe umerii de?ela?i ai bietei b?trâne în miniatur?, cânt?rea f?r? doar ?i poate infinit mai greu... B?trâna nu p?rea îns? a se sinchisi. În orice caz, nu prea mult. Tenacitatea ei de moment tr?da obi?nuin?ele de o via??, resemnarea, acceptarea obidei ca pe un modus vivendi, era proba exemplar? a acelei smerenii cu majuscul?. Sonia a fost cuprins? de un sentiment devastator de înduio?are. B?trâna era o apari?ie mai mult decât stranie într-un 117 circulând prin inima capitalei... Se vedea clar c? venea de la ?ar?... Nu, nu era nicidecum o cer?etoare, a?a cum au catalogat-o f?r? re?inere ?i f?r? pic de ru?ine cele dou? „or??ence” a?ezate „princiar” pe locurile din fa??, rezervate persoanelor cu... anumite probleme... Nu, nu era nici o „bagaboant?”,... nu era o boschetar? [„Dac?-i dai ceva d? mâncare, ia s? vezi,... prime?te??!! Nu, ??tia ca ea vrea bani, bani nimic al’ceva!!”], ci doar o bunicu??. Una taaaare b?trân?. Taaaare singur?. Taaaare nec?jit?... Care nu a replicat în absolut niciun fel!!! Doar c?uta col?ul acela iluzoriu, ca pe un acoper?mânt miraculos. De unde venea ea?! Ce f?cuse?! Unde se ducea?! Îi era foame?! Poate, sete?! Sau, mai ales, team??! Avea s? se întoarc??! Era, totu?i, cineva care o a?tepta?! Care îi purta, fie ?i pu?in, de grij??! Exista, oare, un loc în care s? nu fie o... intrus??! Fusese, m?car cândva, altfel?! B?trâna avea unghiile înnegrite de p?mânt ?i Sonia a v?zut-o aplecat? deaasupra r?sadurilor, neobosit? ajutând s?mân?a s? z?misleasc?... F?r? îndoial? c? atingerea mâinilor ei te-ar fi putut r?ni, a?a erau de uscate ?i de chinuite... Se a?ezase cuminte, aproape supus?, în fa?a celor dou?, de-abia dac? se vedea... Dar se a?ezase... inadecvat,... total... „necivilizat”, mai exact pe partea lateral? a scaunului... Zdruncin?tura autovehiculului o obligase foarte probabil s? accepte pozi?ia respectiv?; a?a b?trân? ?i micu?? cum era, supraînc?rcat?, f?r? îndoial? c? o alt? mi?care brusc? ar fi pr?v?lit-o la p?mânt... Sau poate c? nu a vrut s? le deranjeze pe cele dou? „doamne”, de altfel, suficient de înaintate în vârst? cât s? dispun? de o minim? în?elepciune în atitudine, gesturi, vorbe, dar ?i suficient... de... f?r? probleme cât s?... nu aib? acces propriu-zis la acele locuri rezervate... Dar cine st? s? ia în calcul atâtea detalii complicate??!! E mult mai u?or, aproape la îndemân?, s?-?i folose?ti striden?ele vocii, mai ales pe cele afective, ca s? judeci, s? faci pe grozavul, s? d?râmi acolo unde pr?bu?irea este ?i a?a atât de aproape... „A?az?-te ca lumea, ce stai a?a?? S?-mpiedic? lumea d? tine!!” O f?ptur? mic?-mic? se târ??te cu o cruce mare-mare în cârc?, doar ca s? le fac? pe plac interlocutoarelor... Nu zice nimic. Absolut nimic. Execut?. Nimeni nu pune mâna! Dac? „baba” are p?duchi sau, cine ?tie, boli de piele..., ceva care se ia ?i de care nici mort nu mai po?i sc?pa?!! Ochii se umezesc tot mai mult. Nu picur? lacrimi. Acela?i col? iluzoriu acoper? cerul privirii... În dreptul Bisericii Sf. Nicolae, b?trânica se înclin? ?i se închin?... cu o evlavie cutremur?toare, departe de falsitatea oric?rui gest ?i a oric?rei sim?iri ostentative ?i superficiale..., o evlavie pe care numai cel cu adev?rat credincios, care ?i-a iubit necondi?ionat Dumnezeul, în mod constant ?i cu toat? fiin?a, o poate avea... Lumina se r?spânde?te din ochii alba?tri spre cerul a ploaie... Se însenineaz?... „Da, ar putea fi Bunica mea!”, se trezeste Sonia gândind cu glas aproape tare... Într-o zi, poate, o s? scrie despre ea... Iar titlul, desigur, îl va pune la… sfâr?it, când va ?ti exact ceea ce a vrut, de fapt, s? spun?…


***

Septembrie: 14. Anul de gra?ie: 2016. Ma?ina: 117. Arie: Bucure?ti. Temperatur?: neobi?nuit de ridicat? pentru perioada în care... Lumea: a?a cum ne-am obi?nuit de la o vreme..., dar... Semne: „Rune, pretutindeni rune, / cine v?-nseamn?, cine v? pune? / F?pturile toate, ?tiute ?i ne?tiute, / poart-o semn?tur? - cine s-o-nfrunte? / Crinii muntelui - subtlunari –/ ?i-o duc neajuns? pe cre?tet. / Subt ceruri mumele-o poart? pe frunte.”, DAR, OARE, „Cine (mai) are urechi de auzit...??”…

***

Apari?ia B?trânei fusese preg?tit? de o alta, aproape la fel de stranie, mai exact „plin? de în?eles”… Sonia se trezise fa?? în fa?? cu o fat? care nu trebuie s? fi avut mai mult de 20 de ani. Era blond?-blond?. Firav?-firav?. Cu ochi alba?tri-alba?tri. ?i cu o bun?tate nem?surat? în privire. Dintre to?i (?i nu erau deloc pu?ini!), a ales-o pe ea. S? o întrebe: „Cum pot s? ajung la Pia?a Roman? cu tramvaiul 16?”. Aceasta a fost îns? doar o simpl? secven?? verbal?. Un enun? mai mult decât banal. De suprafa??. Sensurile se desf??urau îns? Dincolo… Poate nu to?i cred, dar când cineva î?i spune din toat? inima: „Drum bun!”, drumul t?u nu poate fi decât astfel: BUN! Ziua aceea a fost pentru Sonia una binecuvântat?: Dumnezeu a fost mai aproape ca oricând… iar zilele ca acestea nu se uit? deloc a?a de u?or…


***

… atunci când nu mai poate r?spunde exteriorului – ca s? fie în continuare –, Sonia î?i aranjeaz? gândurile sub forma unor ♫, le permite cearc?nelor s?-i acapareze poetic ☼. Are o ♥ crestat? în trei, ca o ♣. Vechea obsesie a ▲-lor echilaterale. O doare când trebuie s?-?i aud? din nou glasul r?sunând într-un ◊ perfect vid. Tace. Eul se destram?, devine asemenea unui ▓, la care ceilal?i se zgâiesc. Nu pricep mai nimic. Face sfor??ri uria?e. Se ridic?. Întoarce ▼-ul cu vârful în sus ▲, adic? a?a cum este firesc. Din bezn?, se ive?te un fel de ☻. Cristalul vocii umple ♦-ul. Pentru c? nu s-a sfiit s? cread?. Inima este din nou ♥!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro