Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Un c?l?tor fl?mând în deplasare

de Radu Raluca Alexandra

Ridic? bile?elul din col?ul pr?fuit al sertaruli ?i îl privi îndelung.
,,S? nu ui?i niciodat? c? am cucerit împreun? un munte.’’ citi în repetate rânduri cuvintele care, rotocol, rotocol, spre culoarele cele mai îndep?rtate ale amintirilor, începeau s? bat?, în caden??, din ce în ce mai violent, urmele b?t?torite ale unui vis îngropat. Din nou ea. Drogul de care nu se putea desp?r?i pentru totdeauna. Patima care îl ardea neîncetat, nemilos. Balaurul ce devora ultimele resurse de uitare. Cum ar fi putut s? uite o avalan?? de z?pad?, un uragan, o furtun? des?vâr?it? sau un taifun nemilos, doar a?a ar fi putut-o uita ?i pe ea.
Cu ochii închi?i, întotdeauna cu ochii închi?i se încorda ca o panter? ce î?i urm?re?te prada din punctul ultimei frontiere înainte de atac, se apleca spre urechea lui ?i îi ?optea simplu: ,,Te vreau.’’. F?r? inhibi?ii, f?r? stâng?cii, f?r? drept de apel. Fiind clipe rare, în care dorul avea întotdeauna timp s? î?i reverse sticlu?a cu tr?iri intense, sim?ea c? dac? nu îi îndeplinea dorin?a era posibil s? o vad? pentru ultima oar?. Îi spusese cândva, adormit?, c? de se va îndura vreodat? s? îi refuze pl?cerea trupeasc? nu se va mai sim?i femeie în fa?a lui, iar el, nu doar c? o dorea de fiecare dat? mai mult, dar cu atât mai aprig se aprindea în fa?a pericolului de a o pierde. ?i, ah, cât de exploziv i se abandona în bra?e, mu?cându-i buzele cu delicate?e, din când în când f?r? mil?, pân? aproape de durere, oprindu-se la timp pentru a-l biciui cu un scâncet înc?rcat de patim? ?i poft? carnal?, a?a cum numai femeia iubit? poate s? totureze mintea supusului abandonat între sânii volupt??ii necru??toare. ?i ce mai supus îi fusese! Tembel îndr?gostit de fiecare coborâre de pleoape, arcuire de mu?chi, sfârcuire de plete, zvâcnire, tremur, murmur, patos ?i respira?ie accelerat? de b?t?ile degetelor sale pe pielea ei de vioar? în acordare.
Pân? într-o zi, când, mânat de ambi?ie, sau mai mult decât atât, o refuz?, iar ea nu disp?ruse a?a cum îi promisese cândva. Mai a?tept? o clip?, o or?, o zi, o s?pt?mân? o lun?, un anotimp, un regret, o revenire, un colaps, o rena?tere, un semn, îns?, se p?rea c?, refuzând-o tot mai des ?i mai agresiv, sim?ea cum î?i revine din supunere. Cu fiecare ,,Nu’’ rostit sau gesticulat se îndep?rta tot mai tare de acea femeie copil care se juca mereu cu focul, f?r? s? aib? habar cât de mult suflet poate înghi?i acel s?lbatic fl?mând legat în lan?uri naive ?i prea pu?in justificate.
La scurt timp, potopul!
Dintr-o ea, femeie iubit? ?i r?sf??at? de un el, supus îndr?gostit, se transformar? încet în el, b?rbat viril cu agenda legat? de gât ?i în ea, mireas? p?r?sit? în fa?a altarului p?tat de promisiuni pe care nu le ceruse vreodat?. Când tot ceea ce î?i dorise era s? o fac? s? realizeze, spera, c? trupul lui ?i el în întregime i-ar putea fi destina?ia final?, cameleonic?, niciodat? gratuit? sau fad?. S? o cucereasc? pentru totdeauna. S? îi pun? aurul la glezna degetului. Dar, undeva pe drum pierdu motivul pentru care pornise itinerariul. Concentrându-se mai mult pe el, o pierduse din vedere pe ea.
Apoi, r?zboi. Repro?uri ascu?ite în c?lcâi de Ahile, sticle sparte în culoarele sufletului, oglinzi ciobite sub pa?ii r?t?cirilor, gât uscat în fa?a artileriei ap?rut? brusc dinspre ruinile dezmierd?rilor uitate.
Iar la final, morminte. Doi pierz?tori pe tabla de ?ah a dragostei. Dou? capete plecate ?i o genune infinit? între ei. Se întorsese doar o clip? cu spatele la ea, ca mai apoi, revenind cu groaz? în suflet spre h?ul ce îi desp?r?ise, s? vad? cum disp?ruse cu totul, ca ?i cum s-ar fi evaporat un fluture la grani?a dintre vis?ri ?i realitate.
S?-l fi iubit cu adev?rat? S? fi fost în stare, el, din postura de supus, s? îi nasc? r?d?cini de silfid? întrupat?, f?r? s? realizeze, iar transformarea în mascul feroce s? îi fi inundat ultimele sim?uri de amazoan? crunt de independent?, lucru care o determinase subit s? se retrag? în carapacea ei f?r? orizonturi ?i odihn?? ,,S? nu ui?i niciodat? c? sunt un simplu c?l?tor fl?mând în deplasare ?i îmi repet asta în fiecare zi.’’, îi spusese ea, atunci când îi declarase pentru prima dat? c? s-a îndr?gostit. ,,Nu vreau s? î?i provoc suferin??, dar nici nu îmi voi opri existen?a pentru o alt? persoan?. Am atâtea de experimentat ?i de v?zut în via?a asta! Nu vreau copii, nu vreau c?snicie, nu îmi doresc familie care s? m? lege de un singur loc. Nu ?tiu unde îmi voi lua zborul data viitoare. Sunt hot?rât? s? nu îmb?trânesc niciodat?, pentru nimeni. Dac? m? simt în plus, dispar. A?a, pur ?i simplu. Puuf!’’. Iar el o crezuse O crezuse de parc? în trecutul ei, tân?r? de dou?zeci ?i trei de ani ar fi putut cuceri deja Rome, Casanovi, savane, vulcani.
S? fi fost, de fapt, el însu?i temelia for?ei care o propulsase spre via?a pe care sus?inea c? o reprezint?, f?r? m?car s? o fi experimentat vreodat?, probabil pentru c? se împiedicase de el, sau tocmai pentru c? nu o f?cuse pân? atunci? S? fi fost el, în vâltoarea celei mai radicale ironii a sor?ii – piatra de hotar spre împlinirea destinului care o chema neîncetat?
Dup? ce g?sise biletul pe noptier?, descoperi senza?ia provocat? de p?mântul ce se pr?v?le?te sub propriile picioare. ?tia c? era deja mult prea târziu când sunase la ea acas?. I se transmise c? î?i luase zborul spre un t?râm îndep?rtat, la sora ei. De acolo avea s? mearg? ?i mai departe, iar adresa momentan? îi era interzis?. Pân? la urm? devenise ceea ce îi promisese c? era : un simplu c?l?tor fl?mând în deplasare. Exersase zilnic, pesemne, ascultând aproape în fiecare diminea?? ,,Tie me down’’ al lui Savoretti. Iar el nu ascultase niciodat? piesa pân? la cap?t.
A?ez? cu repeziciune bucata de hârtie la loc ?i trânti cu verv? sertarul. De ars nu putea s? ard? nimic, dar putea trânti pân? la refuz sertarele din biblioteca amintirilor. Sim?ea tot mai mult nevoia unei aventuri. Urm?toarea destina?ie era una clar?, doar c? momentul fusese de mai multe ori amânat c?ci a?a cum niciodat? nu servea o bere oarecare, cu oricine sau oricând, la fel nu putea împlini o destina?ie f?r? s? simt? c? are o anumit? stare, aparte, care s? îl poat? desc?tu?a pân? ?i din cel mai infim por al înfrân?rilor.

Radu Raluca Alexandra (Elzorab) | Scriitori Români

motto: Sunt liber s?-mi aleg singur lan?urile.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro