proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Adoris si Kromia (35)


Un vânt puternic ?i ascu?it se pornise dinspre mare, tulburând lini?tea valurilor. Catargele cor?biilor ?uierau, prevestind triste?e ?i nelini?te. Aidoma catargelor, siluetele înal?ilor chiparo?i ?i platani ce str?juiau culmile colinelor se cl?tinau adânc, fo?nind puternic, adormitor ?i trist.

Pe aleile ?i c?r?rile ora?ului vântul puternic ridic? cu de-a sila scaie?ii, ve?tedele ramuri, frunzele ?i colbul aruncându-le prin ?an?uri, cuprinzându-le în vârtejuri violente ?i ducându-le mai departe peste câmpuri, în pustiet??i.

Spre sear? vântul se mai potoli. Dar zarea cerului în amurg se întunec? laolalt? cu noiane de nori negri ?i însp?imânt?tori, care înte?ir? negura de deasupra ora?ului. Apoi primele pic?turi de ploaie începur? s? loveasc? acoperi?urile uscate ale caselor.

Dar nu furtuna ?i zbaterile cor?biilor ancorate în port erau cele care r?spândeau atâtea nelini?ti în sumbrele case scufundate în întuneric din care arareori clipocea câte o lumin? slab? a opai?elor de undelemn, cât ve?tile nelini?titoare care începeau s? se furi?eze în ora?, de pretutindeni.

Mai întâi se r?spândi ?tirea cum c? o?tile per?ilor pornir? în puhoi mare spre apus cu gândul de a cuceri cet??ile cele multe de la mare. Regele Agatos, aflând aceste ?tiri, î?i preg?ti o?tirile ?i instal? grosul lor în trec?torile dintre mun?i ca s? împiedice n?v?lirea per?ilor în ?ara sa.

A?a dup? cum se zvonise, o?tile per?ilor nu întârziar? s? apar? la hotarele ??rii lui Agatos. Au ap?rut în ?iruri nesfâr?ite ?i î?i f?cur? tab?r? chiar în preajma o?tilor lui Agatos.

Câteva zile la rând cele dou? o?tiri s-au tatonat reciproc, dar au r?mas fa?? în fa??, neîndr?znind niciuna s? declan?eze marea ofensiv?. Numai c?, în timp ce tab?ra regelui Agatos r?mânea constant?, atâta cât? era, cea a per?ilor se tot înmul?ea de la o zi la alta. Apoi se pornir? luptele. ?i nu se poate spune c? o?tile lui Agatos nu se luptar? viteje?te pentru ap?rarea trec?torilor.

Totu?i, cetele de o?teni afla?i în slujba lui Agatos se r?reau, pe când cele ale per?ilor cre?teau într-una. Luptele devenir? dârze, asalturile c?l?re?ilor au fost cumplite, carele de lupt? se izbeau, se r?sturnau, caii nechezau ?i o luau razna peste câmpuri.

Dar o?tile per?ilor g?sir? ?i alte poteci ?i se strecurar? în num?r mare în spatele trec?torilor. O?tenii lui Agatos au fost încercui?i, înfrân?i ?i se risipir? care încotro, cei mai mul?i g?sindu-?i sfâr?itul în acele tragice b?t?lii.

Puhoiul c?l?re?ilor per?i cotropeau întreg câmpul de lupt?, cople?ind cu num?rul lor toate cetele o?tirii lui Agatos care încercau s? se retrag?. Satele ?i câmpurilor regatului au fost cotropite, jefuite, arse, iar neferici?ii locuitori care mai sc?paser? cu via?? s-au împr??tiat în lumea mare.

În cetate se ?tia înc? prea pu?in despre dezastrul o?tilor lui Agatos. Mul?i mai credeau c? luptele se mai d?deau cu îndârjire pe undeva. Totu?i, cetatea fusese bine preg?tit? pentru ap?rare, în eventualitatea c? per?ii vor ajunge chiar sub zidurile ei. Se ?tia c? acest r?zboi va fi unul lung ?i crâncen. Locuitorii cet??ii mai n?d?jduiau ceva sor?i de izbând?. Regele Agatos însu?i, aflând dezastrul o?tilor sale, veghea cu nelini?te câmpul dinspre miaz?noapte de zidurile cet??ii. Spera s? vad? ap?rând în zare m?car mici r?m??i?e din o?tirea sa, care ar fi trebuit s? se refugieze la ad?postul zidurilor cet??ii. Dar în loc de o?teni, spre cetate soseau cete de ??rani însp?imânta?i, cu copii ?i cu vite, implorând ad?post. Pe cât a fost cu putin??, regele le-a îng?duit acestor neferici?i s? fie ad?posti?i în cetate, de?i, la drept vorbind, ar fi preferat ca în locul acestor guri în plus de hr?nit ?i de p?zit, s? fi adunat în cetate mai mul?i ap?r?tori.

B?trânul Meneus î?i lu? în serios rolul de ap?r?tor al cet??ii. Î?i orândui osta?ii pe meterezele zidurilor, mai ales în preajma por?ilor dinspre intrarea în ora?. De asemenea, avusese grij? s? sporeasc? num?rul str?jilor în preajma templelor ?i palatelor regelui. Paza vigilent? era strict necesar?, pentru a preveni faptele unor uneltitori care ar fi putut prilejui multe nenorociri cet??ii.

Meneus îi încredin?? lui Adoris ?i oamenilor s?i un rol de seam? în ap?rare, anume p?zirea por?ii mari de la intrarea în cetate. Avea mare încredere în virtu?ile ?i devotamentul lui, de?i ar fi vrut s?-l menajeze mai mult. Dar la ce ar fi folosit s?-l cru?e, dac? per?ii ar p?trunde în cetate iar locuitorii Atalyei ar c?dea în mâinile lor?

În fa?a primejdiei templele nu au r?mas nep?s?toare. Preo?ii nu mai pridideau s? aduc? jertfe zeilor ?i s? rostesc? vorbe de încurajare sutelor de neferici?i ce-?i c?utau alinare ?i speran?? în rug?ciunile lor.

Piratos, slujind în templul lui Zeus, f?cea la fel, de?i cineva mai atent ar fi putut s?-?i dea seama c? era mai degrab? o pref?c?torie decât un lucru adev?rat efortul lui de a încuraja lumea. Urm?rea atent toate mi?c?rile ?i dispozi?iile regelui, ori de câte ori acesta venea în templu pentru a implora zeii s?-i salveze cetatea ?i ce a mai r?mas din regatul s?u.

Regele cugetase îndelung asupra mijloacelor prin care î?i putea ap?ra cetatea, în pofida faptului c? per?ii, înainte de a ajunge la grani?ele ??rii sale, cuceriser? multe ??ri ?i cet??i, unele din ele chiar bine ap?rate. Spera înc? s? primeasc? ajutoare din ?ara Lycaoniei ori din ??rile prietene de peste m?ri cu care, desigur, ?i-ar spori ?ansele s? reziste ?i chiar s?-i înfrâng? pe du?mani.

S-a gândit chiar ?i la posibilitatea refugierii pe mare, folosind numeroasele sale cor?bii din port. Dar asta ar fi însemnat la?itate curat?, abandonarea în mâna du?manilor a tuturor templelor ?i palatelor sale atât de sârguincios zidite, pe care hoardele per?ilor le-ar preface degrab? în ruine, d?râmând ?i trecând totul prin foc. Era decis s? apere cu orice pre? rodul str?daniei sale ?i a poporului s?u, c?ci pentru el nici nu exista alt? ra?iune decât aceea de a-?i ap?ra, chiar ?i cu pre?ul vie?ii, tot ceea ce era proprietatea lui.

Piratos jubila în sinea lui v?zând cât de pios devenise regele în ultimul timp, de când cetatea Atalya era amenin?at? s? fie cucerit? de per?i. Abia a?tepta un prilej de a-?i da arama pe fa??, s? treac? f??i? de partea du?manului. Abia atunci r?zbunarea sa va fi complet?. ?i nu se putea spune c? speran?ele sale erau de?arte, de vreme ce primise de curând un mesaj încurajator din partea "Amicilor de la R?s?rit", mesaj care suna astfel:

"Ajut?-ne s?-l r?sturn?m pe regele Agatos. Per?ii te vor ocroti ?i te vor a?eza bazileu pe tronul cet??ii Atalya, c?ci meri?i din plin ?i ne-ai fost de mare ajutor pân? acum. F? deci mai departe tot ce po?i ca s? ne aju?i s? cucerim cetatea.
Nu uita c? «Amicii de la R?s?rit» au nevoie de tine!"

Nu se putea afirma c? Piratos se încredea prea mult în per?i, îns? flatat într-atât pentru serviciile pe care le aducea acestora, se sim?i nespus de m?gulit de ispititoarele promisiuni ale str?inilor. Cu mintea sa vie ?i iscoditoare, apreciase deja c? resursele ap?r?rii cet??ii Atalya, în cazul unui asediu, erau foarte pu?ine ?i sim?ea coarda nelini?tii întins? la maxim. Ce ar fi putut face totu?i ca s? destrame cât mai repede baza de ap?rare a ora?ului? Chibzui adânc la acest subiect, timp de câteva zile ?i, în sfâr?it, se decise s? ticluiasc? per?ilor urm?torul r?spuns:

"Ce îmi cere?i voi este greu de înf?ptuit, iar eu îmi risc via?a! Totu?i, r?splata pe care mi-o f?g?dui?i m? ispite?te atât de mult, încât m-am decis s? v? ajut în orice condi?ii ?i nu m? voi sim?i r?zbunat pe deplin, dac? nu-l voi vedea pe îngâmfatul de Agatos alungat de pe tronul s?u.
M? bazez pe urm?torul plan: s? strecur?m în cetate ni?te presupu?i refugia?i din Antiohia, sc?pa?i de naufragiu, care s? scoat? ve?ti despre cor?bii nenum?rate ale voastre care se apropie de portul cet??ii Atalya. Ar fi de a?teptat ca vestea asta s? stârneasc? mare panic? în cetate”.

Pesemne c? pentru per?i nici c? se putea g?si o idee mai potrivit?, de vreme ce, a doua zi, fuseser? pescui?i în mare trei in?i ag??a?i de o barc? spart? ?i care se c?zneau s? ajung? la ??rm. Cei trei presupu?i naufragia?i aveau graiul ?i hainele ce aduceau cu ale unor cet??eni din Antiohia. Începur? s? în?ire prin port o poveste tragic? despre o corabie fugit? din Antiohia în fl?c?ri, care a r?t?cit timp de mai multe zile pe mare ?i care, distrus? de furtun?, s-a scufundat ?i numai cei trei reu?iser? s? se salveze. Descriau cu groaz? dar ?i cu multe detalii p?durile de catarge ale cor?biilor persane pe care le v?zuser? îndreptându-se spre apus ?i care, din moment în moment, amenin?au s? acosteze pe ??rmul Atalyei.

Groaznica poveste fusese ascultat? de mul?ime cu gura c?scat?. Naufragia?ii au fost du?i de îndat? în cetate unde li s-au al?turat celorlal?i refugia?i antiohieni. Ace?tia reamintindu-?i împrejur?rile tragice prin care trecuser? înainte de a fugi din cetatea lor pârjolit?, se cutremurar? de groaz? auzind c? per?ii se îndreapt? cu flota lor spre Atalya. Un atac al per?ilor de pe uscat ar mai fi dat înc? ni?te ?anse dar unul de pe mare le-ar fi n?ruit ?i cea mai mic? speran?? de salvare. Însp?imânta?i, se înf??i?ar? la regele Agatos implorându-l s? fie l?sa?i s? plece din cetate, împreun? cu cor?biile pe care veniser? ca refugia?i, spre alte t?râmuri mai sigure, acum cât mai era înc? timp.

Regele nu se gândi s?-i opreasc?. Cele dou? cor?bii au fost preg?tite de plecare, înc?rcate ochi cu refugia?ii antiohieni, apoi au pornit în volt? pe marea care înc? era în stare s? le asigure lini?tea.

Dar pânzele mari ?i albe ale celor dou? cor?bii ce se îndep?rtau de ??rmul nesigur al Atalyei fuseser? doar ni?te scântei care au reu?it s? aprind? spiritele ?i s? amplifice ?i mai mult nelini?tea locuitorilor din ?inut. Amenin?area cu invazia per?ilor de pe mare reu?ise s? stârneasc? atâta patim? încât forfota devenise de-a dreptul insuportabil?. A?a se face c?, în noaptea care a urmat, câteva cor?bii se f?cur? nev?zute la dosul întunericului cu întregul lor echipaj ?i cu o mul?ime de pasageri aduna?i ad-hoc pe ele în mare tain?. Fuga pe mare molipsi întregul ora?, însp?imântat de iminen?a unui dezastru, a?a c?, pân? în diminea?a zilei urm?toare n-a mai r?mas nicio singur? corabie în port. Doar ici-colo se mai vedea vreuna abandonat?, împotmolit? lâng? maluri. Disp?ruser? totodat? ?i o bun? parte dintre cele mai neînsemnate ambarca?iuni.

Nu putea st?vili nimeni nebunia celor care fugeau, care se ag??au dispera?i de orice corabie, de orice barc?, c?utând s?-?i salveze via?a ?i cele câteva bunuri agonisite cu trud?.

Nu se poate povesti îndeajuns jalea celor r?ma?i în cetate, în portul pustiu, f?r? nicio corabie. Cine va mai ap?ra portul? Num?rul ?i a?a mic al ap?r?torilor sc?dea ?i mai mult. Chiar ?i o?tenii de pe ziduri se r?rir? îngrijor?tor de mult.

La dou? zile de la fuga cor?biilor, din în?l?imea turnurilor cet??ii începur? s? se vad? în dep?rtare nori de praf. Apoi trâmbele de praf se mutar? în câmpiile din fa?a cet??ii ?i, în scurt timp, începur? s? se iveasc? cete mari de c?l?re?i apropiindu-se de zidurile cet??ii. S-au oprit îns? nu departe de ziduri ?i au desc?lecat s?-?i întind? taberele. Din spatele lor soseau alte cete, umplând toat? întinderea câmpiei din fa?a cet??ii.

Cei din cetate au ferecat bine toate por?ile. De acum înainte aceste por?i nu mai trebuiau s? permit? nim?nui s? intre sau s? ias?!
În diminea?a zilei urm?toare asediul cet??ii a început. Puhoiul o?tilor persane s-a n?pustit furibund spre por?i ?i spre ziduri, aruncând potop de s?ge?i, suli?e ?i pietre. Încercar? s? deschid? por?ile izbindu-le cu catapulte puternice. Îns? nu avur? succes, c?ci zidurile ?i por?ile erau înalte ?i groase, puternice ?i rezistente iar ap?r?torii de pe crestele lor î?i f?ceau datoria cu prisosin??, aruncând ploaie de s?ge?i, suli?e, pietre, smoal? sau ap? clocotit?. Per?ii au în?eles c? lupta va fi mai grea ?i mai îndelungat? decât au sperat, a?a c? s-au retras de sub ziduri în tabere, a?teptând noi solu?ii ?i noi ordine.

(va urma)