Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

B?rbatul cu p?l?rie gri

de Loredana A. ?tirbu



Se-ntîmpl? pentru ochii t?i (ochi de p?dure)
S?-nchipui uneori o vîn?toare –n vis
Într-un noian de frunze ro?ii de odihn?,
Gîndesc s?-?i pun sub cap
un iepure ucis.”
(Lucian Blaga-Andante)




În imobilul de pe Aleea Ion Stâlpeanu nr. 202 locatarii se preg?teau pentru o sear? pl?cut? de toamn? târzie, marea lor majoritate mo??ind în fa?a televizorului la vreo emisiune de divertisment de week-end sau forfotind prin buc?tarie.
Doamna Amalia Stancu locatara de la apartamentul 4, privea atent? pe fereastra de la camera de zi, mai exact, îl observa pe b?rbatul care se apropia gr?bit de intrarea în imobil. O intriga foarte tare faptul c? nu îi observase fa?a deloc, deoarece acesta î?i ?inea capul u?or aplecat ?i mai purta ?i o p?l?rie gri de fetru. ?tia cine este, era vecinul ei de la apartamentul 3, se mutase în al?turi nu de mult timp ?i o f?cuse f?r? mare vânzoleal?. Un tip ?ters, a zis Rora referindu-se la el, f?r? perspective.
Rora de fapt Aurora Stancu avea prostul obicei de a pune etichete oamenilor, mai ales celor pe care nu îi pl?cea ?i spre marea surprindere a surorii ei avea o abilitate uimitoare de a surprinde întotdeauna o tr?s?tur? de caracter dominant? a respectivei persoane.
Cele dou? surori locuiau de o jum?tate de veac acolo, apartamentul lor mare ?i spa?ios sem?na mai degrab? cu un muzeu decât cu o locuin?? obi?nuit?. Pere?ii erau înc?rca?i de tablouri de valoare, mobilele si vitrinele ad?posteau o mul?ime de obiecte de argint ?i antichit??i, lucruri adunate pe parcursul anilor de membrii familiei. Tat?l ?i str?bunicul lor fuseser? diploma?i de carier? ?i în lungile lor c?l?torii prin lume adunaser? o impresionant? colec?ie de obiecte de art?.
Ca în fiecare sear? Rora st?tea în fotoliul ei preferat ?i cro?eta ?nur pentru fa?a de macrame la care lucra, cînd era cazul se oprea rula ?nurul pe ghem ?i îl prindea cu ac de siguran?? ca s? nu se desfac?. Veioza înalt? cu picior de abanos ?i abajur bej cu ciucuri de m?tase împr??tia o lumin? cald? dar nu foarte puternic?, cu toate astea nici una din ele nu s-ar fi gîndit s? o schimbe cu ceva mai modern.
-La ce te ui?i ? Rora ridic? privirea curioas?.
-La vecinul nostru, apoi arunc? o privire spre orologiul, e ora ?ase f?r? un sfert, are un program cam ciudat nu vine niciodat? la aceea?i or?. M? întreb unde lucreaz??
-Poate e vreun comis voiajor mai ?tii?
- Nu prea cred, Amalia aranj? perdeaua de la fereastr? ?i se îndrept? spre fotoliul a?ezat vis a vis de cel al Rorei, are haine de calitate bun? ?i cred scumpe iar zilele trecute când am trecut pe lîng? el am sim?it un u?or iz de tutun Lord Winsmore care ?tii ?i tu cât de scump este. Î?i imaginezi, continu? Amalia vorbind mai înceti?or ?i aplecîndu-se pu?in peste m?su?a de cafea, nici chiar doamna Marcu, care ?tie toate bârfele din cartier dar?mite pe cele de scara noastr? nu a aflat mai nimic despre el. Atâta doar c? este foarte politicos (lucru pe care îl ?tim ?i noi) ?i c? frecventeaz? anticariatele din centru. Rora î?i ridic? privirea spre sora ei ?i o anun?? cu sarcasm.
- Uite înc? un lucru pe care nu îl ?tie M?rculeasa, vecinul nostru are o pisic?, o birmanez?.
-Serios? Dar tu de unde ai aflat, eu una nu te-am v?zut socializând cu el pân? acum?
-Î?i spun, c? oricum nu e mare lucru ?i ?tiu c? altfel o s? m? pisezi toat? ziua, a sunat la u?? ieri cînd tu erai plecat? la amica ta, la M?rculeas?, s? m? întrebe dac? nu cumva i-am v?zut motanul ?i mi s-a p?rut c? era sincer îngrijorat de soarta pot?ii. Norocul lui a fost c? potaia a început s? se manifeste cînd i-a auzit vocea pe scar?.
-Ca s? vezi, nici nu mi-a? fi imaginat o persoan? ca el cu o pisic? î?i exprim? mirarea Amalia privind fix revista pe care o ?inea în bra?e.
-De ce? Nu reu?esc s? pricep ce ?i se pare a?a de neobi?nuit, mul?i oameni au pisici? ?tii c? e?ti ciudat? r?u uneori, sper c? nu te-ai scrântit?
Ignorând tonul ironic al surorii ei , Amalia nu r?spunse, existen?a b?rbatului de lâng? ele îi crea o stare de nelini?te, avea senza?ia stranie c? ceva este pe cale s? se întâmple.



În apartamentul al?turat cîteva ore mai târziu un b?rbat destul de slab, îmbr?cat într-un halat de cas?, maro decolorat ?i ros pe la buzunare scria absorbit la birou. Camera p?rea impresionant? prin absen?a mobilierului deoarece în afar? de o bibliotec? plin? de c?r?i cu rafturile coco?ate, un covor ros de molii pe alocuri, biroul ?i un scaun scorojit nu era nimic. Motanul ?edea tol?nit pe o pern? de caifea rupt? privind hipnotic fumul ce se în?l?a din pipa st?pînului s?u. Foile albe se acopereau cu un scris m?runt ordonat, b?rbatul se opri o clip? î?i îndrept? spatele întinzîndu-?i mîinile în fa?? ?i troznindu-?i degetele.
Era destul de obosit a?a încât se hot?rî s? mearg? la culcare, mâine avea mult de alergat trebuia s? evalueze ni?te tablouri pentru o galerie de art?, primea un mic comision de fiecare dat?, destul cât s? se între?in? pe el ?i motanul o vreme.
Oricum nu mai avea mult ?i termina cartea la care scria de doi ani, un roman poli?ist, având ca subiect via?a unui ho? de obiecte de art? îndr?gostit de urm?toarea lui victim?. Un ho? cu o metod? neobi?nuit?, se muta întotdeauna în vecin?tatea celor pe care se preg?tea s? îi fure, pentru a-i supraveghea ?i studia mai bine.

-Hai, Bongo la culcare. Motanul îl urm? ascult?tor tol?nindu-se pe cuvertur? la picioarele lui.
Cu mâinile sub cap b?rbatul î?i a?inti privirile în tavan îl fr?mânta de mult? vreme c? nu avea înc? un titlu pentru carte. Din întâmplare privirea i se opri pe comod? unde î?i ?inea p?l?ria ?i dintr-o dat? ?tiu ce titlu avea cartea, parc? îl ?i vedea scris cu litere negre pe coperta albastr? B?rbatul cu p?l?rie gri. Oft? fericit ?i întorcându-se pe o parte adormi lini?tit.

Loredana A. ?tirbu (orhideea albastra) | Scriitori Români

motto: Când apare un om de?tept pe lume, po?i s?-l recuno?ti dup? faptul ca to?i prostii îl ur?sc. – Bisanne de Soleil

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro