proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Carmen îi treze?te tr?iri contradictorii. Pe de o parte, o admir? (poate chiar o invidiaz?, de?i Sonia este mult prea orgolioas? [sau... cum?!] s? admit?, cu referire la propria persoan?, ?i astfel de sentimente numite de ea „minore ?i degradante uman”) pentru non-?alan?a cu care aceasta trece peste probleme (?i, când te preg?te?ti s? împline?ti vârsta de 18 ani, po?i spune c? ai ?i tu „problemele tale”, f?r? ca cineva s? te contrazic? sau s? te ridiculizeze c? dramatizezi, c? te autovictimizezi, c? nu ai sim?ul realit??ii ?.a.m.dep.). Pe de alt? parte, aproape c? o dispre?uie?te pe cealalt? pentru superficialitatea de care d? dovad? în momente-cheie. [Nu, nu vrea s? judece pe nimeni... se gândea ?i ea... a?a... F?r? îndoial? c? ?i al?ii cad prad? acelora?i tenta?ii atât de specific umane, poate mai ales tipic feminine, prin urmare...] Câteodat?, Sonia se sup?r?, devine nihilist? ?i în?elege non-?alan?a ca pe o prelungire evident? a superficialit??ii. Î?i revine repede. Î?i aminte?te c? ?i ei i s-a spus, de mai multe ori, c? este dezinvolt?. Iar ea nu este, niciodat? nu a fost o persoan?... superficial?. Rezult?, fie c? non-?alan?a sau dezinvoltura nu are... neap?rat leg?tur? cu... superficialitatea, fie c? non-?alan?a asta a lui Carmen musai trebuie în?eleas? pu?in altfel. Devine din nou rea ?i-i spune f?r? s? ezite: tu-peu. Pentru c? dezinvoltura este o atitudine / conduit? care, atunci când apare, se manifest?... cu acte în regul?, pe când tupeul nu are acoperire „legal?”, acesta presupunând dep??irea anumitor limite, a anumitor posibilit??i, inclusiv intelectuale. Dac? se gânde?te mai bine, ea ar da chiar ?i amenzi pentru... Numai c? – în?elege Sonia – în lumea asta în care a trebuit ?i ea s? apar? la un moment dat, astfel de atitudini „ilicite” dau, cel mai adesea, bine, ba chiar se ?i r?spl?tesc, ceea ce înseamn? automat c? se promoveaz? în toat? puterea cuvântului. Nu este, totu?i, deloc exclus ca ra?ionamente de acest gen – care nu au, destul de probabil, nimic a face cu dorin?a Soniei de a se erija în judec?tor, ci, poate, cel mult, cu înclina?ia ei spre problematizare – s? par? de-a dreptul exagerate ?i ridicole în ochii multora. [Ar avea, desigur,... înc? ar avea acele circumstan?e atenuante date de... vârst?!! Mai târziu îns?...?!] De pild?, de ce s? ?i se par? tupeu sau, în orice caz, ceva mai pu?in l?udabil, c? te duci la examenul de bacalaureat la literatura român? cu Eminescu, C?linescu, Petrescu, St?nescu ?i câ?i vor mai fi fost nu... citi?i, ci comenta?i... în... manual?! La urma urmei, este un efort considerabil ?i, în egal? m?sur?, o performan?? redutabil? s? reu?e?ti s?-?i „însu?e?ti” mecanic, de fapt, robotic, subiecte, intrigi, personaje, semnifica?ii f?r? m?car s? fi deschis opera autorului respectiv...!! Desigur, percep?ia eronat? era a Soniei, compl?cându-se în ipostaza de victim? absolut? a dilemelor existen?iale, mai exact, a acelui despicat al firului în 4! Desigur, o mare vin? o purta ?i temperamentul ei empatic! Pân? la patologic! Ea nu l?sa niciodat? personajele, nici intriga, nici... acolo, în spa?iul lor pur... estetic. Generoas? din fire sau/?i posesiv?, le f?cea loc lâng? ea, mai exact în interiorul ei cel mai profund; ?i le apropria. A?a au ajuns s? coabiteze cât se poate de pa?nic, într-o contemporaneitate n?ucitoare, asumat? în acel spa?iu aproape microscopic al sinelui, dar cu laten?e neb?nuite, un s?rman Dionis, to?i avatarii faraonului Tlŕ, marele Hyperion, Otilia cu enigma ei cu tot, St?nic? ?i sforile, subtila D-na T, monstruoasa Sia, mondena Elena Hallipa-Dr?g?nescu, iubirea – leoaica aia a?a de tân?r?, copacul pribeag uitat în câmpie, fructul lui amar învelit în frunzi?... Nu-i de mirare c? „Sonia-asta” începuse s? miroas? a fil? de carte – i-a spus-o chiar d-?ra Carmen cu „dezinvoltur?” maxim? ?i, la drept vorbind, Sonia nu s-a gândit s? se... supere, pentru c? asta cam a?a era!! Mama îns??i o privise cu o oarecare invidie pe fata de-o seam? cu fiica ei, venit? tooooooooooooocmai din capital? în satul traversat de Câlni?te s?-?i preg?teasc? – în aerul curat de la ?ar? (sic!!) – examenul de bacalaureat: „Uite, Carmen spune c? a parcurs deja întreaga materie... [Mama ?tia c? Sonia nu acoperise înc? nici m?car 50 la sut? din aceasta!]... Treci ?i tu mai u?or peste subiecte [Mama vorbea!!?? Ea, Profesoara de român? intransigent?, în general Femeia intransigent? pe care Sonia o mo?tenise 100%!!?], altfel nu-o s? po?i face fa?? la toate cele care vor urma, înc? trei materii, plus preg?tirea pentru facultate...!” Sonia ?i-a privit Mama recunosc?toare: în?elesese mai bine ca oricine c? nu spre superficialitate o îndemna aceasta, nici nu o certa, nici m?car nu-i f?cea... observa?ii, ci doar a?a î?i exprima ea înduio?area în fa?a regimului spartan-draconic pe care Sonia îns??i ?i-l impusese ?i de la care nu admitea minima derogare, dar care – Doamne fere?te! – putea s? o îmboln?veasc? în cele din urm?... Atunci au ap?rut de fapt, ?i primele insomnii propriu-zise din existen?a Soniei, foarte probabil ?i acesta un „episod necesar” pentru... „trecere”. În acele momente, a relaxat-o ?i a amuzat-o (nemaicontrariind-o câtu?i de pu?in!) tabloul unei Carmen – chipurile – înv??ând la o mas? rotund? în poiana din curte unde era parcat? ?i o Dacie. Printre ierburile dese, mai ales, pe sub masa ei „intelectualizat?” ?i „ascetizat?”, f?cea nesfâr?ite tumbe un fox terrier cu un bot exagerat de prelung ?i cu o mirare perfect uman? ambiguizându-i tr?s?turile... Masa era plin? cu de toate: cire?e pietroase de iunie, orez cu lapte ?i scor?i?oar?, napolitane ?i pr?jituri cu l?mâie, sucuri care mai de care....... „Ia, poftim, serve?te [‘... serve?te-te!’ – o corectase Sonia... în gând], ?tii c? azi fac 18 ani?!”... „Aaaaa, iart?-m?...” – î?i exprimase surprinderea cealalt? cu voce tare – „... uitasem cu des?vâr?ire c? e?ti... Gemeni...”. Se îmbr??i?eaz?. Carmen prime?te „La mul?i ani-ul” odat? cu pup?tura ca un cutremur pe ambii obraji... „A?teapt?-m? pu?in, m? duc s? rup din gr?din? câteva gladiole... Ce preferi, alb sau grena?!”. Cealalt? ridicase din umeri: îi era indiferent? culoarea... a?a c? Sonia a fost pus? înc? o dat? în fa?a libert??ii de a alege... Au g?sit, pe masa rotund?, câ?iva centrimetri ?i pentru vaza în form? de corabie vertical?. Cele 5 gladiole – 2 albe ?i 3 grena – prelungeau catargul într-un involuntar peisaj suprarealist. Pr?jitura cu l?mâie era în plin proces de definire a gustului; ce ar fi avut, oare, de comentat autorul re?etei cu pricina s? afle c? aceasta c?p?ta treptat, dar sigur, inexorabil, gustul examenului de bacalaureat, mai exact al celui la limba ?i literatura român??! Inevitabilul se produsese: de-acum înainte, nimic nu avea (cum) s? mai intervin? în formula sa, decretat? absolut intrinsec?... La examenul oral nu putea s? le cad? decât acela?i autor: Geoge C?linescu; Enigma Otiliei (caracterizarea personajelor) – celei venite din inima capitalei în s?lb?ticia satului din lunc?; concep?ia c?linescian? despre art? – celei necesar revenite la matc? pentru a se reînc?rca energetic pozitiv. Evident, nu puteau ob?ine decât una ?i aceea?i not?: 10!! Un 10 perfect ilustrativ pentru teoria relativit??ii în zecile, sutele, miile... de universuri prefabricate tipic mundane, fiecare cu regulile, criteriile ?i sistemele de (non)valori proprii! Prima avea s? declare ulterior, cu aceea?i „non-?alan??”: „A fost o nimica toat?! Nici nu m-au l?sat s? spun tot ce ?tiam! A fost de ajuns s? le zic despre St?nic?, avocatul f?r? procese, tr?g?torul de sfori, exponent al lumii obsedate de bani, ca ?i azi de altfel,... ce, nu ?tim cu to?ii [„Da’ ?tii c?-i inteligent?, nu glum?, Carmen-asta?”]! Dar... banu-i ochiul dracului?!... [„Mie-mi spui?!”] M-au felicitat ?i mi-au urat succes pe mai departe, a?a c? nu-mi fac griji nici pentru celelalte examene...[„Nici nu... trebuie!”], a fost chiar mai u?or decât m? a?teptam” [„Oare, se putea concepe un grad de lejeritate mai mare decât cel pe care vecina îl experimenta ?i îl afi?a f?r? pic de sfial?, f?r? minima re?inere, f?r? jen??! Oare?!”]... „?i ?ie,... ?ie ce ?i-a c?zut? Parc? spunea Mama ta c? tot C?linescu..., ce coinciden??,... a?a-i?”. Sonia s-a limitat la a-i confirma, „Da, critica lui C?linescu, concep?ia lui despre art?”. Nu a dat „detalii” despre combaterea tezei maioresciene, conform c?reia poetul nu ar avea dreptul s? emit? judec??i critice; nici despre sim?ul critic definit drept act creator... e?uat; nici despre acea „complicare” sufleteasc? necesar? unui receptor / critic pentru a în?elege o crea?ie poetic?; nici despre sensul pe care, adesea, nici creatorul însu?i nu-l poate explica, nici despre..., nici despre... În schimb, i-a livrat un detaliu total ne?tiin?ific, pur anecdotic. ?tia c? aici receptivitatea celeilalte nu putea fi decât maxim?... sau se în?ela?! Domnii din Comisie o întrebaser?: „?i unde vrei s? încerci la... facultate?!” „La Medicin?!” – r?spunsese Sonia f?r? s? stea pe gânduri... „P?cat – regretaser? Domnii cu pricina – ai talent mai mult decât evident pentru disciplinele umaniste..., ai putea face carier?...” Sonia d?duse stingher? din umeri... Numai c? tot ea se r?zgândise deja cu doi ani în urm?, atunci când renun?ase la Liceul de chimie în favoarea sec?iei de filologie de la Vianu! Povestea o cuno?tea ?i bucure?teanca... de mai mult? vreme. Dar aceasta n-a schi?at decât un zâmbet for?at, s-a concentrat mai apoi pe privirea aceea „de la egal la egal”, în subtext chiar comp?timind-o pe Sonia: „A înv??at ca o fraier?, de 3 ori mai mult decât mine [„.. de 10 ori” – o corectase Sonia tot în gând. Cealalt? nu s-a prins. ?i-a continuat „ra?ionamentul” pentru extragerea concluziei aproape vitale]... ?i nu a reu?it s? ia decît aceea?i not? ca ?i mine! Mare scofal? ce a f?cut ea!! Total ineficient!”. S-au pref?cut c? le-a acaparat mireasma unui tei cu floarea r?t?cit? în începutul de iulie; ?i-au spus „Noapte bun?!”. Era lun? plin?. De aproape 2 s?pt?mâni începuser? concertele de greieri. Sonia se gr?bea s? prind? cele 2 ore de stat sub lun? cu Mama, înainte de miezul nop?ii..., pe banca ocrotit? acum de salcâmi, ulmi ?i castani (vi?inii gemeni sunt doar o poveste”; oare, chiar au fost aievea,... cândva?!)...

***

Mai apoi, dup? primul examen, a?a cum se întâmpl? aproape mereu sau, mai exact spus, a?a cum noi, oamenii, avem obi?nuin?a / deficien?a?! de a percepe, de a valoriza, timpul a început s? se scurg? cu o repeziciune uimitoare. Într-un fel te bucuri, c?ci ai ?ansa de a te vedea mai repede (e)liber(at). În acela?i timp, te-ncearc? anxietatea de a nu dispune de r?gazul suficient pentru a te preg?ti a?a cum se cuvine. Dar încrederea este cuvântul-cheie, a?a c? nu te pierzi prea mult în astfel de medita?ii ?i, iat?, deja e?ti în sal? la cea de a doua prob? a examenului de bacalaureat, în cazul t?u, verificarea cuno?tin?elor la limba ?i literatura francez?. Cel mai dificil este pân? afli subiectele. Tabla neagr? se acoper? treptat de albul cretei. Ţii ochii larg deschi?i, s? nu pierzi nici minimul detaliu: ‘1. Traduisez en français le texte suivant’ („Desigur, a?a cum era de a?teptat, problema subjonctivului cu toate timpurile sale, nu putea fi ignorat?... E un text simpatic, tonic în con?inut, r?mâne doar s? fiu atent? la concordan?a timpurilor...”); ‘2. Mettez en discours indirect libre le texte ci-dessous’ („Nu par a fi probleme propriu-zise,.. totu?i, s? fiu atent?!”); 3. ‘Réalisez une composition ŕ partir de la remarque de Brâncu?i « Rien ne pousse ŕ l’ombre des grands arbres »’ („Minunaaaaaaat!”). Acum, de fapt, unica problem? care îi r?mâne este aceea de a-?i cenzura tremurul mâinii la gândul „Cât de mult am de scris! Dac?...?!”. Î?i aminte?te ?i azi cum a rezolvat în vitez? cele 2 probleme de gramatic?, pentru a avea cât mai mult timp la dispozi?ie pentru crea?ia literar?. Cu pulsul m?rit, cu obrajii intens colora?i, ?i-a smuls la un moment dat br??ara de chihlimbar de la mâna dreapt?: începuse s? o deranjeze îngrozitor; tocmai acum î?i g?sise, când ea nu-?i permitea nici m?car s? respire! Desigur, a fost un gest pu?in nervos, b?t?tor la ochi, dar a?a este ea: temperamental?, vulcanic?, spontan?... Profesorii de la Vianu o cunosc de altfel... Nu-i nimic, s? o cunoasc? ?i cei de acum, veni?i tooooocmai de la Maiorescu, se pare, liceul nr. 1 în ora?ul G[i]!! Da, a?a poate scrie mult mai bine! Parc? ?i-a scos un ?treang din jurul gâtului! ?i a scris..., a tot scris... despre ??ranul simplu dotat cu geniu care nu s-a sfiit s?-?i poarte crucea în modul cel mai autentic cre?tin... El, care avea acea religiozitate imanent?, cutremur?toare pentru cei care o descopereau a?a cum fiin?á aceasta în persoana artistului, homo aestheticus ?i homo religiosus deopotriv?.... Omul care a crezut atât de mult în menirea sa, într-un Sens, în acea posibil? ?i necesar? dezvoltare pe vertical? a fiin?ei umane... Care nu s-a sim?it înjosit nici s? spele vase în birturi ordinare, nici s? rabde de foame, nici s? fac? munc? de simplu decorator de mobilier... Temerarul ?i martirul care nu a pregetat s? parcurg? pe jos distan?e care azi sunt de neconceput a fi str?b?tute cu piciorul, din Bavaria pân? în Elve?ia ?i pân? la Langres, în Fran?a... El, care avea cultul muncii, al Adâncului, al Dumnezeului na?ional, dar ?i un sim? remarcabil al realit??ii, el a ?tiut prea bine c? replica sa, Rien ne pousse ŕ l’ombre des grands arbres „La umbra marilor copaci nu cre?te nimic!”, nu putea,... nu avea cum s?-l jigneasc? pe marele Auguste Rodin! El, ??ranul gorjean, cunoa?tea glasul p?mântului, deopotriv? pe al cerului! Legile elementare, dar esen?iale ale Naturii! El ?tia drama firavei plante pe care destinul o depusese sub coroana unui stejar! Aparent privilegiat?, ea avea s? existe în orizontul a altceva, la cheremul acelui altceva, FĂRĂ PUTINŢA DE A SE ELIBERA PENTRU A FI EA ÎNSĂ?I! A?a c? a plecat! S? se descopere!! Printre altele, vizitase la Viena muzee cu opere de art? inaccesibile în România. Aici, de pild?, el a f?cut cuno?tin?? cu sculpturile egiptene; geniul s?u îi va dicta calea prin care mesajul acestora putea fi transfigurat astfel încât rezultatul s? fie cât se poate de brâncu?ian! Cât se poate de românesc! Cât se poate de... universal! El a pornit de la natur?, dar niciodat? nu ?i-a f?cut un crez din imitarea acesteia... A tins spre acea Esen?? a lucrurilor, locul întâlnirii omului cu Dumnezeu... De aici, ?i importan?a capital? acordat? luminii în sculpturile sale... A intuit ?i a exprimat magistral unitatea dintre sensibil ?i spiritual. Nu s-a ru?inat cu obâr?ia-i ??r?neasc?, ba dimpotriv?, plecând de sub obl?duirea marilor nume, el a f?cut din tradi?iile ?i miturile na?ionale suprema surs? a operei sale... R?m?sese singura în sal?... „Domni?oar?, timpul a expirat deja de 3 minute...!” – s-a impacientat doamna de la catedr?... „Mai am ceva despre... Coloana Infinitului...” – a vrut s? cear? p?suire Sonia... ?i-a reprimat avântul, în?elegând c? deja beneficiase de toate p?suirile posibile... A strâns paginile, le-a înmânat politicos; cu un gând bun, ?i-a recuperat chihlimbarul br???rii, a f?cut un efort de reintegrare în realitatea imediat?... Înc? mirosea a tei. A petale de trandafiri... Din aceia roz... Adierea vântului aducea subtile note ale unei vacan?e de var? care, anul acela, avea s? se limiteze la mai pu?in de... 3 s?pt?mâni... Timpul alerga nevrotic... Proba la latin? avea s? vin? cu Caesar ?i cu un fragment din ale sale Commentarii rerum gestarum belli Gallici, ales spre traducere chiar în vara în care Sonia se prezenta la acest examen de maturitate care era bacalaureatul. A întâmpinat unele probleme, dar – a conchis ea post-eveniment – s-a descurcat! Mai mult i-au pl?cut Metamorfozele lui Ovidiu. A scris despre... iubirea aceea complet? ?i despre toate „metamorfozele” acesteia (ipostaza mitologic?, erotic?, sacr?, religioas?, dar ?i... cotidian? a iubirii). L-a pomenit pe Heraclius ?i conceptul „devenirii” (aprofundat ?i la orele de filosofie dintr-a XII-a!). A fascinat-o de la început aceast? imagine a infinitului vie?ii: dispari?ia fiin?ei nu exist?, de fapt, totul se reduce la un nesfâr?it joc al devenirii (iar noi, oamenii, trebuie musai s? g?sim în?elepciunea de a fi la discre?ia pozitiv? a acestui joc!). De fapt, cea care anim?, motiveaz?, confer? Sens, este Iubirea, iar Ovidiu o exprimase magistral în operele sale! Era deja obosit?, dar mai avea înc? un examen. Unul la o materie care nu-i pl?cuse, de fapt, niciodat? prea mult, dar, de data aceasta, contrar principiilor ei, f?cuse o concesie care nu o înnobila prea mult. Era ultima prob? la bacalaureat ?i – a?a cum c?zuser? de acord, ea ?i mai to?i colegii ei – profesorii aveau s? se arate cât se poate de... îndur?tori!! A?a c? Sonia a amânat de pe o zi pe alta s? se preg?teasc? temeinic ?i s-a trezit cu o zi înainte de examen... mergând cu o carte de geografie dup? ea (parc? era corpul delict, dar, oricum ar fi fost, trebuia s? ?i-l asume!), în po?eta vi?inie din lac, în Parcul Alei. Se întâlnea cu o coleg?. Mariana! Fata aceea deosebit de con?tiincioas? ?i de cuminte. S-au aranjat cum au ?tiut ele mai bine, c?ci apropierea sfâr?itului de sesiune nu putea fi decât una s?r-b?-to-reas-c?! ?i-au pus pantofi cu toc. ?i-au fardat pleoapele, ?i-au dat cu rimel, cu ruj cât încape,... s-au parfumat... Sonia a îmbr?cat o fust? mai îndr?znea??, una perfect mulat?, cu n?sturei argintii pe laterala stâng?. În drumul lor, au primit mai multe „aten?ii”: p?sâituri, s?sâituri, chiar cuvinte articulate, în emo?ia încercat? – în?elegeau ele –, adjective onorante foarte la adresa feminit??ii (cel pu?in, a?a se sim?eau ele: flatate!)! Au mers ca ni?te ladies! Nici n-au întors capul! O vreme au p??it a?a de ?an?o? c?, la un moment dat, nu au mai putut evita denivel?rile trotuarului, pl?tindu-?i trufia cu câte o mic? scrântitur?. Abia dac? au sim?it-o! Ajunse la destina?ia respectiv?, ?i-a scos fiecare manualul de geografie. Cu o neîndemânare ?i nesiguran?? maxime, ca ?i cum... Dar, bine,.. dar... biiineee,... manualul ?sta avea mai mult de 200 de pagini [dar, ce, de-abia azi aflau?!], iar ele nu parcurseser? nici primele 20 de pagini! Ce fusese în capul lor când hot?râser? s? se întâlneasc? în Alei s?.... înve?e pentru examenul la... geografie?! Oare, teama în ajunul execu?iei le scosese din cas??! Teama de anxietatea ce s-ar fi declan?at cu toat? for?a în solitudine?! Eschivarea la?? în fa?a eviden?elor?! R?sfoiau nebune?te cartea... Dip?ruser? ?i titlurile, capitolele, subcapitolele, totul era un amalgam maxim... Cum puteau ghici ce avea s? cânt?reasc? mai mult, astfel încât s? constituie subiect de examen?! Au decis s? se calmeze... Ce ar putea s? fac??! O oarecare solu?ie putea fi selectarea la întâmplare a 2-3 teme asupra c?rora s? insiste în dup?-amiaza respectiv?, ?i aia pe sfâr?ite... ?i-apoi,... ce va fi.. va fi... Soniei i-a fost o ru?ine îngrozitoare c? se compl?cuse – atras? de restul turmei – în acea situa?ie compromi??toare... ?tiin?ific, în ultim? instan??, uman... ?i azi înc? subcons?tientul o chinuie?te cu „lec?iile-lips?” la geografie... Se treze?te transpirat?, ca dup? cel mai aprig co?mar: nu a înv??at la geografie pentru bacalaureat! Degeaba a luat 10 la toate celelalte examene! În toamn? va trebui s? se prezinte din nou ca s?... Ah! Ce bine! Doar un nefericit de co?mar!..... În visul-co?mar nu apare îns? niciodat? „continuarea”, totul se opre?te la experimentarea angosei maxime, când con?tientizezi paroxistic faptul c? mâine (iar acum este deja... sear?, ajunul lui mâine!!) ai un examen foarte important, iar tu nu ai înv??at decât par?ial despre... Carpa?ii Meridionali! În co?marul ?sta, nu vine niciodat? nimeni s?-?i ?opteasc?: ?i-au c?zut... SubCarpa?ii... de Curbur?... Tu nu ai ?tiut s? scrii decât c? „??tia” fac un fel de punte între Carpa?ii Orientali ?i cei Meridionali... C? aceasta grup? mai poart? ?i denumirea de grupa sudic? a Carpa?ilor Orientali, evident, datorit? pozi?iei geografice... Dar.. dar tu... ?tiuse?i s? pui punctul pe i; f?r? doar ?i poate, „corupsese?i” juriul ?la cu fe?e intransigente. Începuse?i – din disperare, din sentimentul acut al unei cauze oricum pierdute?! – s? ba?i câmpii, se pare,... destul de... inspirat!! A?a se face c? ai atins performan?a de a scrie nici mai mult, nici mai pu?in decât ... 4 pagini! Da, 4 pagini despre... zonele cu poten?ial turistic în (Sub)Carpa?ii de Curbur?! Oricum, lumea le cunoa?te a?a de pu?in! Ai început cu Vulcanii Noroio?i ai Buz?ului... Ai continuat cu lan?ul muntos de sare din localitaea aia cu nume de (la)... mânz,... Mânz?le?ti (ai scris pân? ?i c? apa izvoarelor din zon? este folosit? de c?tre localnici la... pusul... mur?turilor!),... cu pe?tera de sare de la Meledic (acolo unde trebuia s? se ridice castelul Pele?!),... cu a?a-numitul „foc viu” de la Lop?tari (gazele naturale emanate din p?mânt care se autoaprind în contact cu atmosfera!),... cu muzeul chihlimbarului (sl?biciunea ta în materie de... pietre!) de la Col?i, unde s-ar fi g?sit un bulg?re de chihlimbar de... 3,5 kg!! De altfel, legenda spune c? aici, la Col?i, s-ar fi n?scut ?i balada Miori?a, acesta fiind locul unde vin în transhuman?? ciobanii din Muntenia, Moldova ?i Transilvania ... în sfâr?it, spre delectarea maxim? a „juriului,” ai scris ?i despre locuin?ele rupestre din aceea?i zon?... Nu a trebuit deloc s? te prezin?i în... toamn? pentru... reexaminare! Chiar c? nu a fost cazul! De-loc!