proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Doi ani au trecut destul de repede ?i o nou? schimbare s-a produs în via?a lui Nu?u. R??inarul a r?mas în urm?, transformat în curând doar în amintiri, de cele mai multe ori pl?cute. N-a fost s? fie a?a cum îi prezise na?ul s?u de botez: cariera ta s-a terminat odat? cu demisia din postul de director. N-o s? mai po?i avea, în veci, un post de r?spundere, o s? aib? grij? de asta partidul ?i inspectoratul, c? sunt tot una. Ascult?-m? pe mine, sunt b?trân ?i de mult fac pe cadrul didactic.
?i bine zicea na?ul cel b?trân, gândea Nu?u, dar numai în ceea ce prive?te afirma?ia fac pe cadrul didactic. Într-adev?r, doar îl f?cea, c? nu era. Terminase el, prin anii 20, cu greu Seminarul teologic. A fost preot prin mai multe sate. ?i-a dat seama c? doar din veniturile provenite de la parohie va r?mâne tot s?rac, a?a cum intrase în preo?ie, de aceea a început s? pun? deoparte banii pentru a cump?ra p?mânt. A cump?rat câteva iug?re dar, în curând, ?i-a dat seama c? proprietatea dobândit? va fi împotriva lui ?i a familiei sale. Urm?rea cu groaz?, de prin ziare ?i de pe la radio, atunci în vara anului 1944, cum înainta armata sovietic?. ?i mai ?tia c? acolo, în Rusia lui Stalin, bisericile au fost d?râmate iar preo?ii, care n-au fost omorâ?i, au fost du?i în dep?rtata ?i înghe?ata Siberie. Oare asta o s?-i fie soarta? La ceilal?i nu se gândea. Frica ce pusese st?pânire pe el s-a accentuat în toamna acelui an când armatele sovietice ?i-au f?cut apari?ia prin sat. Atunci, prin octombrie, într-o bun? diminea??, a fost trezit de b?t?i puternice în poart?. Sângele i-a înghe?at în vine. Or fi ru?ii care vor s?-l omoare, ori s?-l duc? cine ?tie pe unde. A r?suflat u?urat când, de dup? perdea, l-a v?zut pe Onu?, diacul. I-a deschis.
- Hai, p?rinte c? s-o spart biserica ?i ?i-au b?tut joc de cele sfinte.
Doar într-un târziu, când ?i-a dat seama c? nu mai este nicio primejdie, s-a dus, înso?it de Onu?. Într-adev?r, prin altar sfin?ii ?i chiar Mântuitorul ?i Fecioara aveau desenate, cu c?rbune, must??i, patrafirul ?i od?jdiile erau însemnate cu câte o stea în cinci col?uri, iar pe Sfânta mas? trona un co? cu struguri ?i prin împrejur se vedeau excremente umane. Potirul ?i linguri?a de argint lipseau.
Tot numai la el s-a gândit ?i atunci p?rintele. Va trebui s? plece, cât mai curând, din sat, undeva unde nu-l cunoa?te nimeni, ?i s? renun?e la preo?ie, pân? nu-i prea târziu.
S-a mai lini?tit, o vreme, v?zând c? nu se mai întâmpl? nimic, dar pân? la sfâr?itul anului a reu?it s?-?i vând? p?mântul. La începutul anului urm?tor, a g?sit, la o periferie a Sibiului, o cas? destul de mare înconjurat? de curte. A cump?rat-o. Dar din ce s? tr?iasc? dac? nu va mai avea venitul de la parohie? Va trebui s? se angajeze undeva, desigur, la stat c? este mai sigur. A avut noroc g?sindu-?i un post de administrator la o ?coal? profesional? nou înfiin?at?. Acolo, dup? o vreme, a?a cum s-a instituit pe atunci obiceiul, a trebuit s?-?i fac?, în scris autobiografia. A chibzuit câteva nop?i, fiind chinuit de nesomn, ce s? scrie. ?i a scris, cu inima îndoit?, c? ?i-a dat seama c? religia, pe care a slujit-o, nu este altceva decât o minciun? în slujba claselor exploatatoare pentru a-i aservi mai u?or pe muncitori ?i pe ??rani. N-a mai fost întrebat de nimeni în leg?tur? cu acea perioad? din via?a lui. Cei de la Arhiepiscopie l-au scos din eviden?ele lor. Da, dar nimeni de acolo nu s-a întrebat de ce oare fostul preot, absolvent de seminar, plecat de bun? voie din via?a bisericeasc?, s-a înscris, pentru completarea studiilor, la Institutul Teologic de grad universitar. ?tia doar el de ce, vroia s? fie profesor suplinitor, în înv???mântul gimnazial unde ar fi avut un salariu mai mare, pl?tit ca unul cu studii superioare. ?i a reu?it ce ?i-a propus, în doi ani dând ni?te examene de diferen?? a ajuns licen?iat în teologie. Dar, î?i zicea el, a c?zut din lac în pu?. În ora?ul unde î?i avea casa nu putea func?iona dup? 1948, când s-a scos religia din ?coli, iar la alte materii erau destui profesori califica?i. A f?cut cu greu naveta prin satele din jur predând ce se nimerea, f?când cu greu fa?? cerin?elor programelor analitice. De multe ori îl întreba pe el, ?i probabil ?i pe al?ii, unele probleme ce nu le în?elegea.
- Spune-mi, Nu?ule, ce în?elegi prin teama Austriei?
S-a gândit ?i n-a putut s?-i dea un r?spuns.
De-abia mai târziu c?zându-i în mân? un manual de istorie de Ioan Lupa? a v?zut un subtitlu la o lec?ie denumit a?a. Era vorba despre pozi?ia marilor puteri în leg?tur? cu unirea principatelor de la 1859. Austria se temea c? dac? Moldova ?i ?ara Româneasc? se unesc, nu cumva Transilvania s? vrea s? se uneasc? ?i ea cu cele dou? ?i s? se rup?, în felul acesta, de acel imperiu. Pe unde o fi g?sit cartea ?i cum se folose?te de ea în predare?


Nu, nu s-au adeverit vorbele na?ului s?u. N-a trecut mult ?i i s-a propus, iar el a acceptat, func?ia de director de ?coal? în satul Ca?ol?.
Propunerea nu s-a datorat unor merite ce le-ar fi avut ?i care ar fi fost recunoscute de de cei din conducerea inspectoratului. Nu, ea s-a datorat gre?elilor fostului director ?i a lipsei lui de abilitate pentru a le masca. Acesta ?i-a dat seama c? ar putea câ?tiga lunar ceva mai mult decât avea dreptul. Tot se pierdeau destule ore, nesemnate în condica de prezen?? ?i, deci, nepl?tite, când cineva, s? zicem, se îmboln?vea pân? era trimis vreun suplinitor sau el reu?ea s? asigure prezen?a la catedr? cu cineva din ?coal?, care, bineîn?eles, putea fi pl?tit pentru orele f?cute în plus, peste program. De obicei n-avea pe cine trimite s?-i ?in? locul celui absent din varii motive, a?a c? se semna el în condic? ca apoi s?-?i treac? pe statul de plat? ore suplimentare. Putea face acest lucru, î?i zicea el, f?r? ca cineva s? bage de seam?, mai ales c? statele de plat? le întocmea tot el în locul so?iei sale care, pe lâng? norma didactic?, avea ?i indemniza?ia de secretar?. Un timp lucrurile au mers a?a. Pe statul de plat? tovar??ul director, pe lâng? retribu?ia provenit? din norme lui didactic? ?i indemniza?ia de director, mai primea ?i contravaloarea orelor suplimentare care, de multe ori, dep??ea jum?tate din ceea ce i se cuvenea în mod legal. Un control financiar de rutin? a descoperit c? orele semnate de director se suprapuneau ca timp, în aceea?i or? el fiind la mai multe clase, sau c? semna ore când era pe la vreo ?edin?? în afara ?colii, ori de câteva ori când era în concediu medical. A urmat, apoi, o ?edin?? de Consiliu profesoral cu participarea inspectorului general adjunct ?i a inspectorului teritorial. Ace?tia au luat cuvântul descriind matraprazlâcurile fostului director, îndemnând ?i pe colegii lui s?-l înfiereze. A fost o ?edin?? cu totul ie?it? din comun. To?i se a?teptau ca individul s? fie înl?turat din înv???mânt ?i ca ancheta s? fie preluat? de Mili?ia economic? sau de c?tre procuratur?. N-a fost s? fie a?a. Fostul director a intrat într-un concediu medical prelungit, iar so?ia lui venea la ?coal? tot timpul cu ochii plân?i. Se plângea, cui vroia s-o asculte, de bolile celor dou? feti?e gemene ?i despre greut??ile vie?ii c?rora trebuia singur? s? le fac? fa??, al ei fiind pe patul de spital. Mai aducea vorba, f?r? ca interlocutorul, sau interlocutoarea, s? dea semne c?-i intereseaz?, despre r?utatea oamenilor din ziua de azi.
Katy, femeia de serviciu, când se nimerea s? fie prin apropiere, se gr?bea s? dispar? când era adus? vorba despre vechiul director, ca ?i când n-ar mai vrea s? aud? despre el. Lui Nu?u, se p?rea, începuse s?-i poarte respect. Poate pentru c? s-a interesat de fiul ei atunci când a fost internat în spital în urma unui accident cu tractorul, pe care-l conducea la brigada de câmp a C.A.P.-ului. A fost un accident destul de grav ce i-a afectat coloana. Un timp a trebuit s? stea în spital, unde un chirurg vestit a reu?it s?-i îndrepte vertebrele, dar ?i dup? aceea a mai stat acolo, pe patul de spital, nemi?cat, câteva s?pt?mâni. Într-una din seri, Nu?u a stat la o coad? imens? ?i a reu?it s? cumpere o pl?su?? de portocale, s? tot fi fost ceva mai bine de dou? kilograme. Trei buc??i, mai mari ?i mai frumoase i le-a dus lui Hans-Peter la spital. A?a îl chema pe b?iatul lui Katy. S-a nimerit s? fie ?i mam?-sa acolo. Dou? i le-a stors într-un pahar, în care a dizolvat ?i pu?in? miere dintr-un borc?nel, ?i i le-a dat s? le bea.
- S? ?ti?i, domnu` director, i-a spus dup? câteva zile, c? a?a de bine i-au c?zut lui Hans-Peter portocalele acelea de parc? a început s? prind? puteri v?zând cu ochii. V? mul?ume?te ?i pentru c?r?ile pa care i le-a?i dus ?i zice c? de-abia a?teapt? s? v? mai întâlneasc? dup? ce va ie?i din spital.
Era, într-adev?r, iste? b?iatul femeii de serviciu. Citea cam tot ce-i c?dea în mân? fie c?r?i în limba român?, fie în limba german?. Ar fi vrut s? plece ?i el din sat s? se angajeze ca l?c?tu? mecanic, meserie ce a înv??at-o la ?coala profesional?, ?i s? se înscrie la un liceu seral. Aceste visuri i-au fost, deocamdat?, spulberate de accident.
Era aceast? s?soaic?, femeia de serviciu, Katy, devotat? ?colii în care lucra de peste dou?zeci de ani. N-ar fi l?sat un fir de praf pe vreo banc? sau alt? mobil?. S?pt?mânal, în s?lile de clas?, iar în cancelarie în fiecare diminea??, mirosea a du?umele sp?late cu le?ie. În unele dup? amiezi, când Nu?u mai r?mânea prin ?coal?, îi pl?cea s? vorbeasc? cu ea. A aflat astfel despre prima ei tinere?e, cea de la cincisprezece la nou?sprezece ani petrecut? prin nordul Uniunii Sovietice, unde a fost dus? la munc? for?at? al?turi de al?i cons?teni sa?i. Era cea mai tân?r? dintre ei. A plecat acolo în?elând autorit??ile pentru a-?i salva o sor? mai mare, care era m?ritat? ?i avea un copil de ?ase ani. Din cei ?aizeci ?i doi, du?i atunci din sat, s-au mai întors treizeci ?i unu, unsprezece b?rba?i ?i dou?zeci de femei.
- Ceilal?i au r?mas pe acolo, îngropa?i f?r? un nume scris pe o piatr?, dar ce vorbesc eu de piatr?, nici m?car pe un lemn. Dar, totu?i, s? nu mint, s-au întors doisprezece b?rba?i. Unul dintre ei este Hans- Peter care avea atunci un an ?i jum?tate.
S-a uitat câteva secunde la podea ?i a ad?ugat:
- L-am c?p?tat de la un neam? din Polonia dus acolo ca ?i noi.
N-a mai zis nimic, dar nici Nu?u n-a întrebat-o mai multe. A aflat, îns?, mai târziu, de la o veri?oar? a ei, c? sora, în locul c?reia plecase, locuia în casa p?rinteasc? ?i, dup? ce le-au murit p?rin?ii, n-a vrut s? o primeasc? cu copilul. Au locuit amândoi în casa unui român b?trân care n-avea copii ?i de la care au mo?tenit casa.
- ?i acum, domu` director, a?tept pensia, mai am doi ani. Tare a? vrea s?-l v?d însurat pe Hans- Peter al meu ?i s?-i cresc copiii, dar nu ?tiu dac? se mai poate cu bete?ugul pe care l-a c?p?tat. A?a mi-a spus doctorul, dar, poate c? nu le ?tie nici dumnealui chiar pe toate.