Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

imagini cele?ti cu codi?e de purcei vietnamezi

de Ioan Postolache-Dolje?ti

Te-ai trezit iar cu noaptea în cap ?i umbli bezmetic prin cas?. Cum? 13 grade? Te m?nânc? buricul degetului, dar gândul la raportul dintre pung? ?i prezumtiva factur?,îi taie pofta de s?rut cu butonul de pornire a centralei.
Asear? ai f?cut dezordine c?utându-?i bulendrele de iarn? ?i-acum ar fi cazul... dar în tine e un sictir obez ce-?i spune cu leamete: las?-le ?i-a?a la tine nu vine nimeni...

În pas? proast? a vie?ii, stai bleg la mas? în buc?t?rie cu pixul ca o sabie deasupra hârtiei goale precum tâmpla ta. Din reflex ai luat-o din top. Ai v?zut c? ce scrii nu mai treze?te inters. Cum de ce? Întreb?rile pe tem? ca ?i r?spunsurile acum sunt greoaie în creier ca ni?te ?opârle amor?ite de frig, doar una-i vioaie, aceea c? necazul, durerea, moartea, m? rog, toate relele lumii sunt c?m??i pe care, vrem nu vrem, le purt?m ?i ne strâng ?i ne ard, ?i-avem fireasca pornire s? le rupem, s? le lep?d?m de pe noi ?i chiar dac? nu putem s? râdem, m?car s? ne punem o vreme ve?minte de clovni...

În câmpul vizual, tâmp vezi cum ?igara se fumeaz? singur? în scumier?, u?a de nuc e un dreptunghi intunecat de culoare în albul peretului, ca o clap? c?zut? ?i tu animal f?r? voin?a sc?p?rii prins în capcan?.

Doi S întor?i, de sticl?, pozi?iona?i pe vertical? în t?blia u?ii, ca intr-o ciudat? îmbr??i?are, î?i treze?te oarece interes. Hopa, pare reprezentarea grafic? a unei galaxi de tip spiral... S-a-nviorat bibilicul! i-auzi cum se mai deschid ?i se-nchid sert?ra?ele min?ii în c?utare de vechi cono?tin?e, parc? e?ti tu cel de-asear? c?utându-?i izmenele... Zâmbe?ti. Gata, animalu-i evadat, zburdalnic o taie prin spa?ii, prive?te, se minuneaz? ?i iar zâmbe?te de data asta c?, n?stru?nic? între imaginile cele?ti se interpune cea de la ?ar? cu purcelu?i vietnamezi ce te priveau curio?i pân? ai vrut ??-i atingi când au zbughit-o la fug? într-o hârjoan? de circ, împingându-se cu boticurile rozii,rotindu-?i întruna codi?ele...

La nou? vei merge la ?ar?. Acum abia trecut e de cinci. Dai drumu la radio. Într-un 21 octombrie se n??tea Nobel...
se inaugura cel mai puternic laser din România ?i din Europa, al doilea din lume... Einstein trimetea regretata scrisoare pre?edintelui SUA care avea s? declan?eze marea nebunie a lumii... pomenirea sfin?ilor ortodoc?i transilvani... Închizi radioul.Ce zi?! Vezi, ?i asta e-o fug? de relele lumii...Mai bine era la codi?e...

A?a, vas?zic? galaxiile sunt eliptice,spirale ?i neregulate. A ta e una eliptic?. Ca o lentil?... Ia stai a?a.Dar dac? galaxia e un ochi a lui Dumnezeu,ha? ce zici, o fi cristalinul sau lentil? de contact? nu ?tii dar s? zicem c?-i ochi ?i atât. Bun, ?i tu ce e?ti? Acu i-acu... dac? e?ti cel care vede lumina, ?i nu-?i mai încapi în piele de bucurie atunci în ochiul lui Dumnezeu e?i un bas-to-na?. Hei, asta explic? multe... Undeva, cândva, într-o galerie de min?, singur cu lampa de carbit stins?, de-atâta adânc de-ntunerc în coada ochiului vedeai stele. Oftalmologul ?i-a spus atunci c? de efort neputincios ?i-au pocnit bastona?e din umoarea ocular?.Logic, dac? sunt bastona? în ochiul domnului, el habar n-are de mine c? sunt ?i-abia când voi cr?pa în întunericul mor?ii m? va percepe în coada ochiului ca pe o scânteie,sufletul meu,?i doar atât...

Iar î?i fuge gândul la moarte? cel ce cite?te acum, cum s? nu dea clic,s?rind mai departe? Ia scurteaz-o, c?-l plictise?ti,cu-n final cât de cât optimist. OK! s-a f?cut.

S? nu m? dau mare, da, recunosc, galaxia mea e o bab? demult la menopauz?, ciufut?, acr?,dezam?git? c? f?t- frumosul ei n-a fost nici pe departe un înger ci dracul gol, s?tul? de toate pân? în gât, s? se termine o dat? cu toate, d? ghionturi neuronale, ca ?uturi în cur s? se mi?te mai iute, p?duchilor de pe un neg al ei cu nume p?mânt ?i, cum ??tea c?utând particula lui Dumnezeu o s? dea de dracu, nu cred c? mai e mult...
Cele spirale sunt tinere doamne în plin clocot de sânge ?i patimi într-un mare vânzol prinse de sfât? destr?b?lare. Celor de pe urm?, fecioare în deplasare spre ro?ul primei sânger?ri, pubere n?ucite de întreb?ri ?i visare, doar atât le pot spune: nu v? gr?bi?i ?i tr?i?i din plin vârsta voastr? de aur,c? la vreme ve?i fi ?i voi regulate,spirale...

Gata. Bastona?ul v? pup? ?i pleac?.
Acu?i se lumineaz? ?i vrea s? prind? lumina...

Ioan Postolache-Dolje?ti (ioanip) | Scriitori Români

motto: cuvântul scris - ve?nicia sufletului

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro