Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mama e numai una!

de Nicoleta Ionescu

PERSONAJELE:
MARCELA 60 de ani, pensionar?
ADELA 30 de ani, fiica Marcelei, func?ionar?
POPESCU 65 de ani, pensionar
CRISTI 35 de ani, doctor, ginerele Marcelei

(Garsoniera Marcelei, o u?? în dreapta. Marcela î?i perie haina din cuier. Se aude cheia în broasc?. Intr? Adela, agitat?.)
Marcela: Tu e?ti, Adela?
Adela: Eu sunt, mam?. Te pup.
Marcela: Hai, intr?. Stai acolo pe fotoliu. Stai locului undeva, c? m? ame?e?ti.
Adela: Nu pot. Mam?, pe unde ai umblat? Te-am sunat toat? diminea?a.
Marcela: Am fost la... croitoreas?.
Adela: La cine?
Marcela: La madam Virginica.
Adela: La madam Virginica? P?i Virginica nu era coafeza?
Marcela : Nu, coafeza era Țica.
Adela: Cine?
Marcela: Țica. Țica..., aia care te-a tuns pe tine la zero când erai mic?, de urlai de fiecare dat? când o vedeai la u??.
Adela: Aoleu, nu-mi mai aminti, c?-mi vine ?i-acu' s? urlu. Z?u, nu ?tiu ce-o fi fost în capul vostru, s? slu?i?i un copil în a?a hal....
Marcela: Copiii urâ?i se fac frumo?i.
Adela: Da, ?i ?ia frumo?i se fac ?i mai frumo?i ?i pân' la urm? s-alege praful de to?i, dac? n-au noroc.
Marcela: Ce-ai, drag?, iar te-ai certat cu Cristinel?
Adela: Cristinel, Cristinel... Atâta îi cau?i în coarne de parc? el ar fi fiu-t?u, nu eu fie-ta. Niciun Cristinel. Nici maic?-sa care l-a f?cut nu-l alint? a?a. Îl cheam? Cristian. Cristian Cristescu-Plopeni. Consilier guvernamental ?i doctor în medicin?. Alternativ?.
Marcela: Fat?, n-ai pic de haz. Parc? te-a f?cut taic?-tu singur, dumnezeu s?-l ierte. Pe-acolo prin laboratoarele ?i eprubetele lui. Un ginere am, ?i dac? vreau eu s?-i zic Cristinel, pu?in îmi pas? cum îi zice mam?-sa ori cum îi zici tu între patru pere?i. Bietul copil, ce via?? chinuit?: vine ostenit de la slujb? ?i g?se?te o ursuz? ca tine ?i o acritur? ca m?-sa. Sunt convins? c? îi pui facturile pe mas? din prima.
Adela: Nu sunt pe mas?, sunt pe comoda din hol. Le cite?te în timp ce se descal??.
Marcela: ?i te mai miri c? are ulcer...
Adela: N-are niciun ulcer. Are o simpl? gastrit?. Colon iritabil. ?i în plus chele?te. Asta îl irit? mai mult decât colonul.
Marcela: Fiindc? nu l-a tuns.
Adela: Ce, colonul?!
Marcela: P?rul. La zero. Când era mic.
Adela: De unde ?tii tu? Poate c? l-a tuns.
Marcela: Soacr?-ta? Nu. Nu l-a tuns. N-a avut ea atâta interes pentru copil. Pentru un gest ca ?sta î?i trebuie t?rie de caracter. Nu orice mam? e în stare s?-ndure oprobriul familiei, al prietenilor ?i al str?inilor f?r? s? crâcneasc? în timp ce trage dup? ea un mic monstru url?tor... Ia s?-l fi dus la Țica...
Adela: Ei, ?i dac? l-ar fi dus?
Marcela: Acum n-ar mai fi chelit ?i dac? nu mai chelea, nu mai f?cea crampe la stomac ?i dac? nu mai f?cea crampe, poate c? nici ?ie nu-?i mai s?rea ?and?ra din orice.
Adela : Apropo de Țica. Ce mai face?
Marcela: De unde s? ?tiu eu? Ce-?i c??un? a?a, cu Țica?
Adela: P?i n-ai fost la ea?
Marcela: Nu! A r?posat acu' doi ani. Intoxica?ie cu plumb. De la vopsele.
Adela: Atunci unde-ai fost toat? diminea?a?
Marcela: Am fost... Da' de ce m?-ntrebi?
Adela: Ca s? ?tiu.
Marcela: De ce s? ?tii?
Adela: C? e?ti mama mea.
Marcela: Ce-are-a face?
Adela: A?a. Î?i port de grij?. Când nu r?spunzi la telefon.
Marcela: Nu r?spund - nu r?spund... Poate c? sunt... sub du?!
Adela: ?i diminea?a la opt? ?i la zece? ?i la ora prânzului?
Marcela: Vara e cald...
Adela: Hai, mam?, z?u a?a, pe cine crezi c? proste?ti?
Marcela: Drag?, hai s? facem o conven?ie: sun?-m? între cinci ?i ?apte seara....Nu, mai bine între ?ase ?i... nu, nu, mai bine las? c? te sun eu...
Adela: Cum?!!!
Marcela: Exact. ?i dac? vezi c? trei zile n-am sunat, sun-o pe Afloroaia de la trei. C? ea ?tie tot ce mi?c?-n bloc. Dac-am murit, chema?i de la St?nculescu, c? sunt cei mai pricepu?i ?i ie?iti mai ieftin.
Adela: Mam?! Ce-?i veni?
Marcela: Ce s?-mi vin??
Adela: Ai p??it ceva? Te sim?i bine? S?-i spun lui Cristian s?-?i ia ni?te analize....
Marcela: De ce, fiindc? nu m-ai g?sit la telefon?
Adela: Da! Fiindc? nu mi-ai r?spuns la telefon!
Marcela: Da' ce-s eu, drag?, birou de informa?ii, Gara de Nord, 112 ? Nici acolo nu-?i r?spunde întotdeauna a?a, când ai tu chef! Câteodat? mai sun? ?i ocupat....
Adela: Mam?... m? sperii!
Marcela: De ce s? te sperii?
Adela: Nu te mai recunosc...
Marcela: P?i te cred... M-am vopsit alalt?ieri. Mi-a cam ars p?rul, a?a-i?.... Dac? mai tr?ia Țica....
Adela: Te faci c? nu pricepi!
Marcela: Ce s? pricep?
Adela: C? ai o vârst?, ?i c? mi-e grij?, ?i c? dac? nu r?spunzi la telefon m? gândesc la ce e mai r?u.
Marcela: Extraordinar!!! ?i ce e cel mai r?u? Hm? Ce e cel mai r?u, a?a, dup? tine...?
Adela: Mam?... M? pui într-o situa?ie...
Marcela: Da' tu în ce situa?ie m? pui, nu te-ntrebi? Una-dou?, s?-?i dau socoteal?!
Adela: Da, s?-mi dai socoteal?! Dac? p??e?ti ceva, pe mine m? judec? lumea. Dac? ?i-e r?u, dac? te-mboln?ve?ti, dac?....
Marcela: Ei, vezi?
Adela: Ce?
Marcela: E?ti negativist?!
Adela: Eu?
Marcela: Tu. Fatalist? ?i negativist?. Mai pe române?te: cobe.
Adela: (Ofuscat?.) Mam?....?!
Marcela: Mai bine te-ai îngriji cum s?-mi faci un nepot, s?-?i g?se?ti lini?tea, nu s? te-nvâr?i atâta în jurul meu, c? nu-s pe moarte. Apropo, vezi c? pe-acolo prin raftul de sus e cartea aia pe care-o citeai tu pe ascuns pe la pai?pe ani, pentru care ?i-am tras eu vreo dou? palme ?i-ai urlat pân-a venit administratorul la u??; po?i s-o iei ?i s-o citi?i tu ?i Cristinel, c? acuma î?i dau voie.
Adela: Hai, mam?...
Marcela: Ce, nu-?i trebuie? Atunci d?-i-o doar lui, c? e b?rbat ?i trebuie s? se priceap?; c? eu cred c? a stat cam mult lâng? fusta mam?-sii ?i i-au sc?pat din vedere unele chestii.
Adela: Mam?, ce Dumnezeu, e medic!... ?i nu te mai b?ga în via?a noastr? particular?!
Marcela: Ei, vezi cum e? Nici tu s? nu te mai bagi în via?a mea... particular?.
Adela: Parc? tu ai via?? particular?....
Marcela: Tocmai! Am, n-am, m?... prive?te. Mai ales c? eu te-am f?cut pe tine, nu tu pe mine. Î?i repet: nu sunt Gara de Nord s? intri când vrei ?i s? pleci când vrei ?i eu s? stau cu por?ile vrai?te pentru tine 24 de ore din 24. S? m? cercetezi ca pe Mersul trenurilor când plec, când ajung ?i la ce peron trag de fiecare dat?.
Adela: M? faci s? râd! Te dai interesant?, mam?! Dar s? ?tii c? eu te citesc pe tine ca pe-o carte deschis?!
Marcela : Atunci de ce nu cite?ti ?i pe unde-am fost azi diminea???
Adela: C? n-am nevoie.
Marcela: Atunci de ce m? mai întrebi?
Adela: Ca s? vezi c?-mi pas?.
Marcela: ?i de ce te sim?i datoare s?-?i pese atâta?
Adela: P?i, de! Fiindc? ... nu-i a?a? "Mama e numai una!" De-aia!
Marcela: Aha, asta vine-a?a, carevas?zic?: de fapt, nu-?i pas?; da' te prefaci c?-?i pas?, ca s? cred eu c?-?i pas?. S? dorm eu lini?tit?, da' de fapt tu e?ti aia care doarme lini?tit?, fiindc?, de fapt, nu-?i pas?. M? cite?ti pe mine ca pe-o carte deschis?, consta?i c? nu are de ce s?-?i pese, închizi cartea ?i te pui pe tras la aghioase; dup? care te scoli frumu?el ?i-mi serve?ti mie comedia cu p?satul. De trei ori pe s?pt?mân? în persoan?, la fa?a locului, ?i de trei ori pe zi, la telefon. Halal socoteal?! S?-?i fie ru?ine!
Adela: Exagerezi, mam?!...
Marcela: Nu, nu exagerez câtu?i de pu?in. De azi încolo nu mai suni tu, c? nu-?i r?spund. Sun eu. O dat? pe s?pt?mân?.
Adela: Pun pariu c? o s? suni chiar mâine. O s?-?i se fac? dor. Dac? nu de mine, de Cristi. De Cristinel....
Marcela: S-a?tepta?i! (se uit? la ceasul de mân?): Oh, ce obosit? sunt! Imi iau pastilele ?i m? întind în pat. Tu du-te, du-te lini?tit?, c? eu vreau s? a?ipesc pu?in.
Adela (patetic, alarmat?): Pastile? Ce pastile? Ce ai, mam? drag?? E?ti bolnav?? Oh, ?tiam eu c? e ceva cu tine! De când iei tu medicamente? Când toat? via?a ai fost s?n?toas? tun?! Ca un taur, a?a spuneai...
Marcela: Nu, drag?, ca un taur era taic?-t?u. ?i uite c? a f?cut infarct la 50 de ani! ?i m-a l?sat singur?... Hai, du-te, du-te acas?, Adelu?a, c? n-am mare lucru, adic?... am, dar... ?tii ce? Du-te, du-te ?i studiaz? cartea aia de care ?i-am zis... Las?-m?....
Adela (Ca tr?snit?): Mam?, tu ai cancer! Ai cancer ?i vrei s? m? menajezi! (Apeleaz? pe mobil): Cristi! Cristiii! Mama are cancer! Are cancer ?i nu spune!!! Vino repede! Cum de unde ?tiu? P?i logic: fiindc? nu spune! (Plângând, o zgâl?âie puternic pe Marcela): S? nu mori, mam????!
Marcela: N-am niciun cancer! N-am!
Adela: Ba da, ba da, ai, dar nu vrei s? recuno?ti! Ca s? nu suf?r! E?ti o eroin?, mam?, ca-ntotdeauna! Nu murii! M?mica meaaa! Nu m? l?saaa!...
(Se aude cheia în u??. Intr? Popescu, cu dou? saco?e ?i cu un buchet de tuf?nele în mân?.)
Popescu (Strig? din hol): Eu sunt Marcelina, am g?sit un vini?or de Dealu Mare la 6 lei kilu' ... Punem de-o fripturic?...
Adela : (Tiranic.) Nicio fripturic?! Mama e bolnav?. Grav bolnav?. Ține regim! ?i cine e?ti dumneata? Oh, doamne, b?trânii ??tia... (Strig? tare ca la surzi): Alo, nene, ai gre?it etajul! Mai sus! Mai jos! Las?-ne!
Popescu (trânte?te plasele ?i se repede la Marcela, pe care o zgâl?âie): Marcela, îngerul meu... E?ti bolnav?? (Marcela tace, interzis?) S? chem?m doctorul! (C?tre Adela) Cine sunte?i, doamn??
Marcela (bâlbâit, ar?tând-o cu degetul pe Adela): Doctorul, puiule...
Popescu: Doamna doctor, m? scuza?i...
Marcela: Doamna doctor... Cristescu-Plopeni...
Adela: ....dup? so?...
Marcela (prinde din zbor): ...dup? so?ul meu, decedat, m? trateaz? acum pe mine...
Adela: ...???
Popescu: (la urechea Marcelei, dar destul de tare - e totu?i cam surd): Drag?, n-a? avea atâta încredere, dup? ce a murit Mi?u...
Adela: Mi?u... cine-i Mi?u?
Marcela (sec): Tac-tu.
Popescu: Doamna doctor e fiica natural? a lui Mi?u? Ce brut? de b?rbat ai avut, scumpa mea!
Adela: Mam?, cine e tipul ?sta care îl jigne?te pe tata cu atâta neru?inare? Ce cau?i în casa mea, domnule? Ie?i afar?!
Marcela: Nu e casa ta! A?teapt? mai întâi s? dau ortul popii!
Adela: Mam?, i-ai spus acestui.... acestui.... individ c? sunt fiic? natural?? Sunt foarte natural?, domnule... cum te cheam?, ?i-a lui tata - Mihai Popescu, decedat, ?i a mamei - Marcela Popescu, aici de fa??, nedecedat? înc?. Atât de natural? ?i absolut legitim?, dup? cum vezi, c? te poftesc în cel mai natural ?i mai legitim mod s?-?i iei catrafusele ?i s? pleci!
Marcela: Adela...
(Adela îi pune saco?ele în mâini lui Popescu ?i-l împinge spre u??).
Popescu: Marcelu?!.. Fripturica, vini?orul...
Marcela (calm ?i hot?rât): Adela, draga mea, ascult?-m? ?i pe mine o dat?: cel mai natural ?i mai legitim lucru e s? te duci la tine acas?. Te-a?teapt? b?rbatul.
Adela: Nu, mam?, e prea devreme...
Marcela: Nu asta am vrut s? spun.
Adela: Bine, mam?, dac? acum, când e?ti a?a de bolnav? îmi refuzi ajutorul...
Marcela: Nu sunt bolnav?.
Popescu: Oh, ?tiam eu, îngera?ule, mai ales dup? seara trecut?...
Marcela: Sssst!
Adela: Ce-ai f?cut seara trecut?, mam??
Popescu: Oh, seara trecut?...
Marcela: Taci!
Popesu: Hai, spune-i draga mea.
Marcela: Am... fost la restaurant. Am mâncat ?i am b?ut ?i am dansat!
Popescu (euforic): Pân? ne-au dat afar? osp?tarii! Hi, hi, hiii! Dup? care...
Marcela: Costache!
Adela: Cu cine? Cu dumnealui, mam?? Cu dumnealui? Cine e dumnealui?
Marcela: Costache, b?rbatul Țic?i.
Adela: Vai, mam?, nevasta lui î?i face rochii ziua ?i tu dansezi cu el noaptea?!
Marcela: Nu, drag?, aia cu rochiile e Virginica.
Adela: (î?i face cruci): Virgi... Dumnezeu s? v? în?eleag?....
Marcela: Nevasta lui a fost Țica, coafeza. Tare se mai pricepea... Uite-l ?i pe el, ce p?r bogat are... la vârsta lui...
Adela: L-o fi tuns ?i pe el la chelie...
Marcela: Costache drag?, ea e Adela, fata mea ?i a lui Mi?u, dumnezeu s?-l ierte.
Popescu: Doamna doctor?
Adela: Dup? so?, doar dup? so?, domnule. Eu sunt contabil? la ANAF. ?i ia zi, m? rog, mam?: de ce te scoate sâmb?t? seara la restaurant dumnealui de fa???
Popescu: Costache.
Adela: Hm?
Popescu: Constantin Popescu, fost...
Marcela: Fost. Punct.
Popescu: Costache pentru amici.
Adela: Nu mi-ai r?spuns la întrebare, mam?. De ce te scoate pe tine domnul Popescu la restaurant?
Marcela: Fiindc? a fost ziua mea!
Adela: Cum focului a fost ziua ta, mam??! Nu te-am s?rb?torit sâmb?ta trecut? la noi acas?, cu colegii no?tri de serviciu? Nu ?i-am luat cadou aparat de tensiune? De ultim? genera?ie?
Marcela: Mi-a?i luat.
Adela: Ei, vezi?
Marcela: V?d, dar...
Adela: Dar ce? Ce? Nu vezi c? tremur zi ?i noapte pentru tine?
Marcela: Ba da, dar...
Adela: Dar ce? Nimic nu te mul?ume?te, nimic nu-?i e pe plac, nu? Ce s?-?i mai dau? Ce s?-?i mai fac? Ce ?i-a lipsit? Ți-a lipsit ceva?
Marcela: Mi-a cam lipsit, Adelu?o...
Adela: Ce?
Marcela: Voi, Adelu?o... nu m-a?i dansat...
Adela: Extraordinar! Ai 60 de ani, mam? ?i cred c?-ncepi s? te ramole?ti! De ce n-ai spus? Asta era problema? Te dansam eu, te dansa Cristi, Cristinel...
Marcela: Nu, draga mea... Voi nu m? putea?i dansa... a?a...
Adela: Cum „a?a...”?
Marcela: A?a, ca Costache!
Adela: Cum ca Costache?
Marcela: Romantic...
Popescu: Sub clar de lun?!...
Marcela: Sub clar de lun?... Nu mai dansasem a?a de dou?zeci de ani...
Popescu: Da, da ?i dup?...
Marcela: Tais-tois, Costache!
(Adela se uit? stupefiat?. Se aude soneria, foarte insistent. Cineva izbe?te de câteva ori u?a, pân? sare din ?â?âni.)
Cristian: Sunt eu, Cristi! Nu v? panica?i! Totul e sub control! Am venit! Am adus ambulan?a! Mam? soacr?! (O apuc? ?i o zgâl?âie.) Mam? soacr?!!! Întinde-te s?-?i fac o injec?ie! Un calmant!
Adela: Nu mai e nevoie, drag?. F?-mi mie injec?ia ?i hai acas?.... Mama e s?n?toas?. Tun. Tr?ie?te o mie de ani. Ne-ngroap? pe to?i. Halal s?-i fie!
(Îl ia de mânec? ?i ies pe u??.)
Popescu (Pune o plac? la pick-up): Voulez-vous, madame?... Avec moi?
(Cei doi danseaz? fermeca?i, cheek-to-cheek ?i, din când în când, cu figuri.)

CORTINA

Nicoleta Ionescu (LiteraN) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro