Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Legenda lui Mo? Cr?ciun

de Mihaela Rascu

A?eza?i-v? cu to?ii într-un loc c?ldu? unde s? nu v? ajung? viscolul de afar? ?i preg?ti?i-v? s? asculta?i aceast? legend? pe care o povesteau în fiecare iarn? la gura sobei bunii ?i str?bunii no?tri.
Cic? ar fi tr?it cândva un gospodar tare vrednic pe nume Cr?ciun. Pe cât era el de muncitor, pe atât era de aprig la mânie. Toat? lumea îl cuno?tea ?i îl respecta pentru c? avea o cas? din care nimic nu lipsea ?i ni?te grajduri cu animale cum nu erau altele mai îngrijite. E drept c? în toate se vedea ?i mâna nevestei sale, o femeie vrednic?, bun? ca pâinea cald? ?i cu fric? de Dumnezeu, dar greul îl purta pe umerii s?i zdraveni tot Cr?ciun. Cât era ziua de lung? trudea din greu, a?a c? nu g?sea potrivit s? d?ruiasc? nimic din agoniseala lui, cu toate c? uneori nevasta îl mai ruga s? trimit? ba o bucat? de brânz?, ba un col? de pâine celor mai nevoia?i.
- Nici s? nu te gânde?ti s? îmi risipe?ti munca, striga Cr?ciun la femeie, s? î?i rup? spinarea fiecare a?a cum mi-o rup eu ?i vor avea tot ce le dore?te inima!
Degeaba insista femeia ?i aducea în vorb? credin?a în Dumnezeu c? omul ei nu credea decât în munca lui ?i pace bun?! Î?i vedea de lucru înainte cu ?i mai mare sârg ?i fereasc? p?catul s? fi ap?rut cineva la poarta lui s? cear? ceva din ceea ce avea.
Într-o iarn?, pe o noapte cumplit? în care Criv??ul scutura nebune?te ramurile copacilor înghe?a?i de lâng? gospod?ria lui ?i z?pada se a?ternea în vr?jm??ie straturi-straturi, dup? ce se asigur? c? animalele au destul? mâncare ?i c?ldur? în grajduri, Cr?ciun î?i c?ut? de lucru pe lâng? fustele nevestei care fr?mânta de zor aluat pentru pâine. Bine mai era în cas?! De afar? se auzea vuietul puternic al vijeliei nemiloase care se c?znea f?r? reu?it? s? p?trund? prin cr?p?turile geamurilor aburite. Bu?teanul pe care tocmai îl aruncase în foc începu s? pocneasc? ?i s? împr??tie scântei în jur.
- Bate cineva în poart?!
Cr?ciun î?i privi nevasta ascultând zgomotele de afar?.
- Ți se pare, îi spuse, e numai vântul!
Nu trecu mult ?i se auzir? de data aceasta clar b?t?i în poart?. Cr?ciun î?i trase cojocul pe umeri ?i ie?i în ninsoare. La poart? g?si doi c?l?tori, un b?rbat care ?inea dup? umeri o femeie. Erau acoperi?i din cap pân? în picioare de z?pad? ?i gospodarul putea vedea bine c? erau pe jum?tate înghe?a?i.
- Seara bun?, salut? b?rbatul urmat ?i de femeie, te rug?m s? ne prime?ti peste noapte, c? nevasta mea st? s? nasc? ?i ne-a prins furtuna de z?pad? pe drum!
- Ce om s?n?tos la cap umbl? pe afar? pe vremea aceasta? Întreb? Cr?ciun. Nu te-ai gândit la nevasta dumitale când ai pornit la drum?
- N-a fost voia noastr? s? plec?m, r?spunse trist omul, dar, rogu-te, las?-ne s? ne ad?postim undeva din calea Criv??ului, în orice col? uscat dac? nu î?i e pe plac s? ne prime?ti în cas?!
- Vede?i-v? de drum! Strig? Cr?ciun înainte de a le trânti poarta în nas. Auzi acolo, dac? n-a fost voia lor s? plece, nu plecau!
La una dintre ferestre, nevasta lui Cr?ciun ?tersese cu mâna un ochi prin care s? poat? vedea ce se întâmpla la poart?. Imediat ce b?rbatul intr? în cas? bomb?nind verzi ?i uscate, ea î?i trase o h?inu??, în care ascunse o pâine proasp?t coapt? ?i ie?i afar? pe nesim?ite. Deschise poarta tocmai când cei doi c?l?tori, dispera?i, se preg?teau s? plece mai departe.
- Veni?i dup? mine!
F?r? prea multe vorbe, b?rbatul ?i femeia o urmar?. Îi conduse în grajd unde era cald ?i animalele rumegau de zor fân proasp?t. Nevasta lui Cr?ciun adun? repede câteva bra?e de fân curat într-un col? ?i f?cu un culcu? peste care întinse o p?tur? veche. Le puse c?l?torilor pâinea al?turi ?i se gr?bi s? se întoarc? în cas? la b?rbatul ei, înainte ca acesta s? intre la b?nuieli.
- Unde ai fost femeie?
- Afar?, r?spunse ea, s? v?d de animale!
- N-am fost eu s? v?d de ele?
Nevasta nu r?spunse. Adun? pâinea coapt?, o a?ez? frumos pe policioar? ?i o acoperi cu un ?tergar curat, dup? care se întoarse la ale ei. Cr?ciun bomb?ni o vreme, dup? care d?du s? mai pun? un bu?tean pe foc. Iat? îns? c? în cas? nu mai erau lemne a?a c? î?i lu? toporul ?i porni s? mai taie câteva. În drum spre magazie se opri ca secerat. Dinspre grajduri se auzea un scâncet ciudat. Ce animal putea s? scoat? astfel de sunete? Se îndrept? cu pa?i repezi spre primul grajd ?i îi împinse u?a cu um?rul. În lumina cald? a felinarului atârnat de grind?, v?zu un pruncu? nou n?scut ?i al?turi de el pe femeia ?i b?rbatul pe care el îi alungase de la poart?. Se r?suci ca viscolul de afar? pe picioare ?i o strig? pe nevasta lui cu o voce care f?cu s? se opreasc? ninsoarea.
Femeia ie?i speriat? din cas? ?i se trezi cu b?rbatul s?u ridicând toporul asupr?-i. Nici una nici dou?, ca pedeaps? c? îi nesocotise ordinele, Cr?ciun îi retez? ambele mâini. Îns??i Criv??ul încremeni în loc când nevasta lui Cr?ciun se pr?bu?i în z?pada curat? ca un brad secerat din trunchi. Stelele pornir? s? str?luceasc? puternic, aruncând sclipiri ireale în curtea înghe?at? a gospod?riei. Cr?ciun f?cu ochii mari, î?i privi mâna însângerat? în care mai ?inea înc? toporul ?i, în?elegând ce f?cuse la mânie, c?zu în genunchi în fa?a nevestei sale, plângând amarnic. P?rul ?i barba îi albir? pe loc de durere.
U?a grajdului se deschise ?i în prag ap?ru Fecioara Maria cu Pruncul Isus în bra?e, c?ci lor le oferise ad?post femeia gospodarului în acea noapte de iarn?. Pân? s? apuce Cr?ciun s? se ridice din z?pad?, minunea se înf?ptui ?i Maica Domnului îi vindec? nevestei sale mâinile pe loc.
Cu lacrimi de recuno?tin?? ?iroindu-i pe obraji, Cr?ciun întinse o mas? mare la care î?i chem? to?i vecinii ?i s?rb?torir? cu mic cu mare na?terea Pruncului Sfânt. La plecare, Cr?ciun le d?rui tuturor cadouri pentru a-?i aduce mereu aminte de minunea înf?ptuit? în gospod?ria sa.


Mihaela Rascu (MyMosys) | Scriitori Români

motto: A crea este marea pl?cere, a reu?i este marele talent.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro