proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Pe drumul spre Eforie Sud, George s-a l?sat în voia culorilor care deja au pus st?pânire pe litoral, gândurile se sub?iaz? spre sfâr?itul de s?pt?mân? ?i lentoarea microbuzului face timpul s? par? el însu?i o variant? neinspirat? de transport. A coborât în centru, nu cunoa?te denumirile str?zilor ?i o vreme a bâjbâit cu adresa scris? pe un col? de caiet, dar în cele din urm? a ajuns în fa?a unei propriet??i cu o suprafa?? generoas?. Vegeta?ia în exces atac? îndr?zne? delimit?rile, doar ni?te urme vagi de îmblânzire dezv?luie c? a existat cândva o voin?? impus? naturii. Printre jocurile de umbr? ?i lumin? ale copacilor de la poart? se arat? o vil? veche, pe terasa c?reia îl a?tepta Dimitriu, lungit într-un ?ezlong de r?chit?. A intrat urmând c?rarea tigrat? cu gri ?i ro?iatic, din pavele montate în forme circulare. Când s-a apropiat ?i a strâns mâna întins? i-a venit în n?ri, foarte clar, un miros inconfundabil.
- Ia loc! Te relaxezi cu mine sau î?i torni un Glenfiddich ajuns la majorat, altceva nu am g?sit pe aici.
George se întoarce spre poart? ca s? poat? evita ca din întâmplare albastrul intimidant din privirea oprit? asupra lui.
- Am b?ut o bere, nu intr?. Iar de fumat, nu mai obi?nuiesc.
- Domnul „Corect” refuz? orice introducere! Dar nu pot s? nu remarc acel „nu mai”?
Prefer? s? tac?, s-a a?ezat la rândul lui într-un ?ezlong, eliberându-se de geanta de pe um?r. Nu se a?tepta la abordarea asta.
- Te preocup? serios via?a … ?i ce te-a speriat?
- “Reducerea cortexului cingulat anterior”.
Mirarea strâmbat? ironic îl invit? la o explica?ie. Ar vrea s? o evite, dar t?cerea lui Alexandru îl asigur? c? nu va trece peste.
- Eram cu ai mei, m-au scos în ora? ca s? s?rb?torim nu mai ?tiu ce aiureal? inventat? de mama ?i în mijlocul plictiselii, mi-a c?zut un joint din buzunar. M? a?teptam la un scandal monstru, amândoi sunt medici, a?a c? d?-?i seama! În schimb tata a fost foarte calm, mi-a aruncat câteva statistici pe un ton sever ?i asta a fost tot. Mama era ceva mai agitat? …
- Mda, p?rin?ii!
- Credeam c? a trecut ?i nu vor mai fi decât ironii pe tema asta. Dar m-a sunat într-o dup?-amiaz? ?i mi-a zis s? trec pe la el pe la cabinet. Mi s-a p?rut ciudat, dar n-am avut obiec?ii. Dup? ce ?i-a terminat ultima programare, a salutat pe toat? lumea ?i mi-a spus “S? mergem”, de parc? ar fi trebuit s? ?tiu ?i unde. Abia când am v?zut c? ne îndrept?m spre ie?irea din ora? l-am întrebat, dar mi-a r?spuns cu o întrebare legat? de ?coal? ?i discu?ia a continuat pe subiect pân? când am ajuns la Palazu. Mi-am zis c? probabil este ceva legat de munc?. M? prezint? unui fost coleg, medic psihiatru ?i ce crezi? Ne ia ?la s? ne plimbe prin unitate, de parc? ar fi vrut cineva s? vad? monstruozitatea aia pe din?untru. Tipul era de treab?, mult mai ok decât tata. ?i începe s?-mi vorbeasc? despre consumul de narcotice ?i efectele lui pe termen lung. Ca s? m? conving? de faptul c? nu exagereaz? se apuc? s? deschid? u?i, s? îmi arate oameni. M-am ?inut mult? vreme tare, ?tiam care e jocul ?i a?teptam s? se termine, dar î?i spun … la un moment dat, mi-am dat seama c? merg cu un nod în gât. La sfâr?itul fantasticului tur de prezentare, mi-a spus c? pot s? stau lini?tit, marijuana nu d? dependen??, dar c? în cazul unui consum regulat apare toleran?a. Asta face ca în timp s? fie nevoie de mai mult? substan?? pentru acela?i efect ?i de aici pot ap?rea adev?ratele probleme, incapacitatea de concentrare, de memorare, riscul de a dezvolta psihoze, predispozi?ia pentru boli cardio-vasculare ...
- Logoreea obi?nuit?. ?i „consumul excesiv de zah?r ?i gr?simi d?uneaz? grav s?n?t??ii”.
- Nu, tipul e ok. Spunea c? planta are chiar efecte terapeutice, atunci când este utilizat? corect, dar c? favorizeaz? apetitul pentru st?rile euforice ?i de regul? nu este decât o treapt? spre o alt? lig?, a consumatorilor cu „greutate”. Nu ?tiu de ce, dar gluma asta mi s-a p?rut teribil de scârboas?, aveam înc? în ochi stafiile care populau camerele alea jegoase, în care inevitabil coroda ceva ...
- Da. Treaba ta!
Alexandru face un semn cu mâna dreapt?, de parc? s-ar fi ap?rat de o insect? sâcâitoare, a ascultat destul. Nimic în jur nu îi mai merit? aten?ia, a?a c? se ridic? ?i ia telefonul de pe mas?, f?r? s? observe stânjeneala colegului întrerupt. Cite?te câteva mesaje, r?spunde, apoi prive?te spre strad? ca ?i cum a?teapt? s? vin? ceva din direc?ia ei.
- ?i cu rahatul ?sta de proiect cum proced?m?!
Indignarea brusc? îl face s? tresar? pe George, prins ?i el acum în comentariile unei post?ri.
- Nu ?tiu, nu am nici cea mai vag? idee.
- To?i uit? c? accesul la informa?ie este altul decât cel de pe vremea lor, când trebuia s? scuturi inutilit??ile din zeci de pagini g?lbejite, ca s? g?se?ti ceva folositor. Dai search ?i ai umplut pagini de maculatur? pentru cât vrei s? afli.
- Dac? ar fi cerut referate nu ne punea s? lucr?m în perechi.
- Da …?tiu. Vrea s? culegem informa?iile cele mai interesante, s? le organiz?m ?i s? le prezent?m cât mai conving?tor.
- Treaba curioas? este cu notarea, 70% nota profesorului ?i nota clasei 30%.
- ?i se puncteaz? precizia expunerii, complexitatea ?i originalitatea. Ce dracu’ poate s? mai fie original în prezentarea unui subiect inspirat din Biologia de clasa a XI-a?!
George râde aprobator, de regul? profesorii sunt mul?umi?i s? îi noteze pe chiulangii ?i pe cei cu simptome de corijen?? prin test?ri, cer lucruri simple ?i ?tii clar ce ai de f?cut pentru o not?.
- M-am tot întrebat – cum o fi picat Bambi diriginte?
- De ce ar conta?
- Nu ?tiu, tipul ?sta mi-a dat senza?ia c? se separ? de restul cataloagelor ambulante, dar c? nici cu noi nu se amestec?. A?a, ca ?i cum ar purta un fel de dispre? eminescian fa?? de toat? lumea.
- Ha-Ha! Dispre? eminescian! E?ti bruiat r?u, Bulici!
O pal? de vânt se joac? în cârlion?ii lui Alexandru ?i ofer? voce copacilor, de parc? se amuz? ?i ei împreun? cu cei doi.
- ?i m? rog, cine s? ne ia? Voinea? Ăla f?cea infarct de cum auzea de noi. S?nduleasca este prea valoroas? de când pred? ?i la universitate, iar Marcu probabil iese la pensie.
- Madam Dima de exemplu.
- Aia Georgel .... pe aia nu puteau s? o încurce, are scar? mult prea sus.
- Aiurea! Nu se bag? nimeni peste directoare, la cât e de a dracu’ iese tricotat din ghearele ei.
George î?i aminte?te c? a venit cu manualul ?i îl scoate din geant?, ceva tot trebuie s? fac?, oricât ar amâna. Deschide la cuprins ?i începe s?-l citeasc? t?r?g?nat, a?teptând s? pice de undeva inspira?ia. Din cei ?ase, câ?i sunt pentru not?, a nimerit cu Dimitriu ?i astfel se pare c? el a devenit elevul responsabil, care va face treaba pentru doi. Nu prea corespunde profilului, dar nici alternative nu are.
- Auzi, mi-a venit o idee. Doctoral ?sta al t?u, crezi c? po?i s?-l convingi s? ne acorde un interviu?
- Cred c? da. Avem ?i camer? de filmat! Scoatem un material bunicel despre efectele consumului de droguri.
- Nu St?nescule, f?r? banalit??i. Doar nu vrei s? concurezi cu Diana pentru tocilarul anului.
- Atunci ce?!
- Spuneai ceva de efecte terapeutice …
- Oho, v?d unde ba?i! Dar pe bune, chiar crezi c? ...
- Sunt sigur, asta ?i nimic altceva!
Î?i închipuie întreaga clas? cu exact aceea?i expresie de nedumerire pe care o are George acum, va fi f?r? cusur! În fond i s-a cerut originalitate, ideea nu este nou?, dar nici abordat? la clas? nu a mai fost. ?i va avea grij? ca prezentarea s? nu sufere de stâng?cii, ar mai fi doar complexitatea.
- Am s? m? gândesc la întreb?rile pentru interviu, tu numai s? ai grij? ca el s? aib? loc. Scoatem de pe internet articole pentru o compunere frumoas? ?i gata!
- Nu ?tiu ce s? zic. M? tem c? în loc s? ne încheiem situa?ia, risc?m s? ne-o complic?m.
Pentru George povestea asta este o sfidare f?r? sens, el are nevoie doar de o not? ?i oricare de la 6 la 10 l-ar mul?umi.
- Ă?tia ca tine, care fac orice numai s? nu-i sim?i, ajung gra?i ?i cu chelie f?r? ca m?car s? ?tie când a trecut via?a pe lâng? ei. Bulici, dac? iese r?u, este ideea mea ?i voi recunoa?te c? am recurs la intimidare ?i ?antaj ca s? o accep?i. Acum hai s? mergem pe plaj?, putem s? ne distr?m la cât am fost de geniali pe ziua de azi.
Alexandru se dezbrac? de tricou din mers ?i intr? în cas?, de unde se întoarce dup? câteva minute schimbat, cu ochelari de soare wrap – around ?i o minge în mân?.
- Coborâm la Capu’ Turcului, dac? avem noroc prindem un volei. Cam pe la ora asta se formeaz? echipele. Hai!
Lucrurile nu se întâmpl? a?a cum se a?tepta George, i se pare un timp pierdut, iar el chiar vrea s? scape de toate obliga?iile. Trebuie s? se hot?rasc? unde d? mai departe ?i i s-a pus în vedere c? a venit vremea marilor decizii pe care nu le mai pot lua al?ii pentru el. Nu vrea totu?i s? intre în astfel de discu?ii, îl urmeaz? pe Alex f?r? convingere, hot?rât s? caute ?i în alt? parte ajutorul pentru proiect.
Marea începutului de sezon este pentru oamenii locului. Mângâierea ei se înc?lze?te treptat, de la ??rm c?tre larg, parc? ar împrumuta din entuziasmul copiilor veni?i s? adune minun??iile dantelate în sidef. Str?luciri calme încurajeaz? desc?l??rile ?i privirile caut? îndr?zne?ii primelor intr?ri în ap?, ca pe un start neoficial – “de acum se poate!”. Plaja devine cea mai puternic? dintre chem?ri, una cu flutur?ri de vele ?i cu atingerile blânde ale nisipului.
Alina a recunoscut silueta zvelt? ?i rev?rsarea scânteietoare de blond peste verdele smarald al c?m??ii. S-a apropiat plimbând în gând invidia c? Irina poate s? poarte armonios absolut orice î?i dore?te, atât în privin?a culorilor cât ?i în privin?a croielilor.
- Domni?oara nu observ? c? este urm?rit?!
Surprinderea o întoarce în momentul prezent de undeva, de foarte departe. Zâmbe?te chipului vesel, cu n?suc mititel ?i cârn, care me?te?uge?te iluzia de feti??, chiar dac? purt?toarea lui este înalt? ?i deloc fragil? în alc?tuire.
- Bun?! Nu te-am v?zut. M-am am?git c? dac? ies la o plimbare voi reu?i s?-mi pun ceva ordine-n gânduri, dar nu am reu?it decât s?-mi pierd aten?ia la tot ce este în jur.
- Eu când am chestii care ?in de sortat, de regul? prefer s? le întorc pe toate p?r?ile din vârful patului, pân? s? îmi încep ziua.
Nici m?car nu a ie?it cu totul din adolescen??, responsabilit??ile ei se pliaz? în mare parte dup? structura anului universitar ?i deci n-ar fi prea multe lucruri de întors pe toate p?r?ile. Cu siguran?? c? perspectiva era alta când era de vârsta ei, dar Irina nu î?i aminte?te ca la vremea aceea s? î?i fi pierdut prea mult timpul cu probleme.
Discu?ia porne?te pe calea subiectelor generale, pl?cute ?i f?r? prea mult? substan?? – atât cât s? fie parcurse cu u?urin?? ?i schimbate în acela?i fel. ?i totu?i, amândou? au sentimentul c? ocolesc ceva dur ?i rece, uneori foarte aproape, alteori cu pruden??, de la distan??.
- Îmi face pl?cere s? te întâlnesc, chiar dac? acum numai întâmpl?tor. S? ?tii c? Silviu nu s-a obosit s? spun? ce s-a întâmplat. Prefer? s? devin? ironic, de parc? asta ar ?ine loc de orice explica?ie.
- Cred c? nici nu ar avea prea multe de spus. Am ajuns într-un punct în care niciunul dintre noi nu a mai sim?it c? este necesar compromisul. Ne-am tot îndep?rtat în gândurile noastre pân? când s-a întâmplat acela?i lucru ?i fizic.
- Presupun c?, dac? n-am aflat niciodat? cum v-a?i cunoscut, nici ce s-a întâmplat cu adev?rat nu voi ?ti. Îmi pare totu?i r?u.
Zâmbetul nu are for?? s? schimbe melancolia coborât? din trecutul cu sta?ii luminoase. Î?i spune c? pove?tile altora au probabil un rol hr?nitor pentru imagina?ia Alinei.
- Vizitam Muzeul de Istorie la cererea a trei olandezi, interesa?i de un scurt parteneriat. Nu era ceva deosebit, citeam ?i le traduceam f?r? s? adaug nici cea mai mic? und? de sensibilitate, simplu ?i sec a?a cum etichetele ofereau informa?iile, deoarece p?reau mai de grab? preocupa?i de modul în care rochia mea scotea în eviden?? formele, decât de exponate.
Într-o înc?pere de la primul etaj am remarcat un b?rbat înalt, cu ochi fascinan?i. A fost ca ?i cum o for?? nev?zut a canalizat aten?ia mea ca pe un spot luminos. Când am trecut prin dreptul lui am privit peste um?r, creând falsa impresie de interes unuia dintre înso?itori. Olandezul a r?spuns admira?iei mele cu un zâmbet larg, devenind brusc interesat de cel mai banal opai? din toat? expozi?ia. ?i am intrat în joc, amuzat? de modul în care s-au perceput lucrurile. Dintr-o dat?, istoria românilor a devenit uimitoare, ba chiar primeam ?i întreb?ri, la unele r?spundeam din ceea ce liceul a mai l?sat în memoria mea, de altele sc?pam cu vagele întortocheri ce se pot pune pe seama comunic?rii într-o limb? str?in? tuturor participan?ilor la conversa?ie.
Peste trei luni l-am reîntâlnit la Bra?ov, în gar?. Am coborât din acela?i tren ?i din toat? mul?imea aflat? într-o continu? ?i pestri?? mi?care, privirile mele s-au oprit asupra lui. M-am aplecat s?-mi a?ez mai bine bagajele ?i în momentul urm?tor am descoperit c? eram a?tepta?i amândoi de v?rul meu, despre care am aflat ulterior c? i-a fost coleg la masterat.
Înainteaz? împreun?, aproape de ap? ?i t?cerea se prelunge?te calm în respira?ia m?rii. Pentru Alina, degradeul zonelor de cenu?iu este de neîn?eles. Doi oameni nu ?tiu clar motivul pentru care nu mai sunt împreun?, este cert îns? c? sentimentele nu au disp?rut, doar c? acum sunt altceva. E ca ?i cum o plimbare început? în doi nimere?te la un moment dat într-o zon? de cea?? dens?, pe care ajung s? o str?bat? separat.