proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nota: acesta este un preprint al unui articol care face parte din cartea Academicianul Dr?g?nescu, editori: ?tefan Iancu ?i Nora Rebreanu, în curs de apari?ie la Bucure?ti: Editura AGIR.
Textul a fost preluat de la adresa http://inmediasresebooks.weburl.ro/ . La aceia?i adresa ve?i mai g?si ?i ultima carte a lui Mihai Dr?g?nescu Societatea con?tiin?ei (2007), precum ?i cartea lui Ionu? Isac, Introducere în filosofia structural-fenomenologic?. Paradigma ortofizicii (2001).


Preambul

Obiectivul acestui text este de a prezenta ?i a analiza comparativ dou? abord?ri cosmologice similare deoarece au la baz? o entitate princeps ?i anume informa?ia. ?i anume: (a) „Modelul cosmologic”, pe care-l vom numi ?i „informa?ional” (Mihai Dr?g?nescu) ?i (b) „Universul holografic” (Wheeler, Susskind, ’t Hoft, Bekenstein ?i Maldacena cu extensia propus? de Greene).
Expunerea va fi structurat? în trei p?r?i. În primele dou? se vor prezenta pe rând cele dou? abord?ri, r?mânând ca în ultima s? ne concentr?m pe o analiz? comparativ?.
Ceea ce ne intereseaz? în mod deosebit este faptul c?, a?a cum va rezulta în final, Modelul cosmologic informa?ional prezint? o prioritate, din punctul de vedere al constituirii ?i apari?iei sale, în raport cu Universul holografic.
Exist? o diferen?? dar ?i cel pu?in dou? asem?n?ri în expunerile, de c?tre autori, ale celor dou? modele (teorii).
În privin?a diferen?ei se poate spune c? Mihai Dr?g?nescu propune un discurs filosofico-?tiin?ific (nu de natura unei „filosofii a ?tiin?ei” ci, nai degrab?, vizând ontologia ?i epistemologia), în timp ce autorii Universului holografic sunt apleca?i mai mult spre unul ?tiin?ific. Prin urmare ?i prezentarea noastr? va diferi, ca natur? a argument?rilor, când vom prezenta cele dou? abord?ri.
În ceea ce price?te asem?n?rile, ele sunt de dou? feluri.
În primul rând, ambele propuneri având un domeniu comun, cel al fizicii cuantice ?i subcuantice ?i al astrofizicii, au beneficiat de autori cu o deosebit? intui?ie în domeniul respectiv, în afar? de a poseda ?i cuno?tin?e aprofundate de specialitate. Iar aceast? intui?ie i-a ajutat s? pun? accentul pe unele principii noi la nivel micro, complet diferite de cele cu care eram obi?nui?i la nivel macro.
În Anexa se prezint? o list? selectiv? ?i explicativ? a unor principii care guverneaz? cuanticul, subcuanticul ?i astrofizicul ?i care, direct sau indirect, au fost implicate ?i în elaborarea celor dou? abord?ri de care ne ocup?m.
În al doilea rând, de?i pentru a exprima cât mai precis rezultatele la care au ajuns, autorii respectivi au f?cut apel le un aparat matematic extrem de complex ?i greu accesibil unui nespecialist (Mihai Dr?g?nescu a utilizat teoria matematic? a categoriilor ?i a toposurilor ?i spa?iile Hausdorff, iar cei care s-au ocupat de Universul Holografic – spa?iile Hilbert, matricele ?i unii operatori de proiec?ie), ei au avut îndemânarea ?i talentul de a evita un limbaj puternic tehnicizat în prezent?rile destinate unui public larg, f?r? îns? a pierde esen?a abord?rilor propuse.
Dovada o constituie ?i faptul c? unele dintre lucr?rile lor, semnalate ?i în bibliografie, au devenit best sellers.
În aceast? situa?ie ?i noi am încercat s? facem la fel. Dac? am reu?it sau nu, este cu totul alt? problem?.
În încheiere este necesar s? mai spunem ?i c? exist?, în astrofizica actual? bazat? pe fizica cuantic? ?i subcuantic?, trei tipuri de teorii de apari?ie a universurilor din Cosmos [1] („multiversuri” denumire sugestiv? propus? de Martin Rees[2]). ?i anume: (i) na?terea universurilor în serie, (ii) na?tere de universuri în paralel ?i (iii) varianta mixt?.
Vom vedea pe parcurs câte dintre cele trei tipuri sunt acoperite de fiecare dintre abord?rile de care ne ocup?m.

Partea I-a: Mihai Dr?g?nescu - Modelul cosmologic informa?ional

I.1. Introducere

Cel care se va apleca cu aten?ie asupra abord?rii dr?g?nesciene, va fi, f?r? doar ?i poate,
uimit de vastitatea ?i profunzimea culturii ?tiin?ifice a autorului, dar ?i de a celei filosofice. ?i va fi uimit pentru c? cea ?tiin?ific?, cu informa?ii up-to-date din ?tiin?ele de vârf [3] la ora actual?, dep??e?te net o specializare îngust?, la mod? în prezent, care, ?i ea la rândul s?u, a fost totu?i ilustrat? de autor în „electronica func?ional?” [4], o prioritate pe plan interna?ional. Cât despre cea filosofic?, lucrurile sunt ?i mai ?ocante deoarece ea pune greu la încercare o gândire circumscris? de regul? doar la contextul cultural occidental, f?r? s? ?in? seama de pozi?ia noastr? geo-cultural? specific? ?i, se poate spune, privilegiat?. C?ci afirm? Mihai Dr?g?nescu[5]:

De ce s? nu ne spunem, cum au spus de altfel mari c?rturari din trecut, c? la aceast? întret?iere
între r?s?rit ?i apus putem aduce ceva în cultura omenirii care s? porneasc? din firea ?i gândurile
poporului român supravie?uind la r?spântie de lume, popor care s? se ridice la în?l?imea unor noi
?i mari crea?ii culturale, ?tiin?ifice ?i filosofice,

afirma?ie practic ilustrat? de abordarea de care ne ocup?m ?i pe care am putea s-o caracteriz?m mai concis: nici occidental? ?i nici oriental? ci simultan ambele într-o sintez? specific? nou?.
Concep?ia dr?g?nescian? cunoa?te dou? variante: (a) cea prezentat? în Profunzimile lumii materiale[6] ?i Ortofizica[7], ambele ap?rute înainte de 1989 ?i (b) cea realizat? dup? 1989, care a coincis cu lucr?rile realizate în cadrul unui grup interna?ional.
Acest grup a luat na?tere în 1995 când Mihai Dr?g?nescu, în urma unei vizite academice, a luat contact direct cu universit??i din USA. El a cuprins personalit??i din mediul universitar american, formate atât în contextul cultural occidental (Menas Kafatos, Richard Amoroso, Daniele Struppa), cât ?i în cel extrem-oriental (Goro Kato). Ulterior s-a ata?at grupului ?i Sisir Roy, profesor universitar din India (Calcutta). Încadrat în acest grup, una dintre întrunirile sale fiind g?zduite de Academia Român?, Mihai Dr?g?nescu a contribuit cu lucr?ri, ca unic autor sau în colaborare, pân? aproape de plecarea sa dintre noi.
În prima perioad?, datorit? restric?iilor aferente acesteia, Mihai Dr?g?nescu a trebuit s? fie „materialist”, de?i nu a fost vorba de un materialism ortodox, pe care a încercat s? l dep??easc?. Prin urmare, modelul propus, pe care îl vom nota cu „Modelul/Varianta 1”, pe scurt „Modelul/Varianta V1”, va fi unul în care se va vorbi de o realitate material? împ?r?it? pe dou? niveluri: fizic ?i ortofizic.
În a doua perioad?, datorit? deschiderii ap?rute, autorul a putut s?-?i exprime explicit o serie de întreb?ri, imposibil de formulat public ?i clar în prima perioad?. Rezultatul va fi admiterea existen?ei unei a?a numite Con?tiin?e Fundamentale. Prin urmare modelul s?u va migra spre o a doua variant?: „Model/Variant? V2” în care se va vorbi despre Existen?? ?i ierarhia nivelurilor sale.
Nu putem încheia f?r? s? facem dou? preciz?ri importante.
Prima se refer? la analiza comparativ? pe care ne-o propunem în acest text. Din acest punct de vedere, „Universul holografic” precum ?i „VariantaV1” a abord?rii dr?g?nesciene pot fi considerate „teorii ?tiin?ifice”. În schimb „Varianta V2” ar ie?i din discu?ie, ea prezentând un caracter „metafizic”.
Aceast? afirma?ie trebuie s? fie argumentat?.
Astfel, dac? vom privi cu aten?ie modul în care este considerat? ?i caracterizat? azi o teorie ?tiin?ific?, pentru a fi delimitat? de una metafizic?, lucrurile se vor clarifica. ?i aceasta deoarece observ?m c? în prezent celebra „falsificabilitate” popperian? a ipotezelor, mult în vog? cu pu?in timp în urm?, prin care se delimita drastic o teorie ?tiin?ific? de una metafizic?, aproape c? nu mai conteaz?. În sensul c?, în cadrul unor ?tiin?e de vârf (astrofizica ?i fizica cuantic? ?i subcuantic?, nano-tehnologiile, robotica, neurofiziologia sistemului nervos central, con?tiin?a ?i inteligen?a artificial?, etc.), nu se mai pune condi?ia restrictiv? ca o teorie s? fie considerat? „?tiin?ific?” numai în m?sura în care este validat? experimental, ci ea trebuie numai s? îndeplineasc? dou? criterii de baz? (a se vedea ?i P. Duhem [8]) ?i anume [9]: (1) natura îns??i, ca existen??, trebuie luat? drept axiom?, ?i (2) cum tot axiomatic trebuie considerat un evolu?ionism generalizat (selec?ie natural?) plecând de la cel al lui Darwin. Prin urmare, trebuie exclus? orice interven?ie din afar? a unei eventuale Divinit??i sau Transcendent Absolut (inclusiv ceva de genul Con?tiin?ei Fundamentale a lui Mihai Dr?g?nescu), revenindu-se astfel la celebra sintagm? laplacian? ?i anume c?, în cadrul unei asemenea teorii, nu avem nevoie de o astfel de ipotez?. Iar în acest context, orice teorie care satisface aceste criterii trebuie p?strat? pân? în momentul în care avansul tehnologic va permite testarea ?i validarea ei (sau nu). Mai trebuie ad?ugat c?, de multe ori, chiar dac? nu se pot ob?ine la un moment dat test?ri din care s? rezulte informa?ii directe, exist? posibilitatea ob?inerii unor date indirecte, circumstan?iale, care s? fie atât de pertinente încât teoria s? poat? fi validat?. Ca, de exemplu, în cazul Big Bang-ului ?i a infla?iei universului nostru, în care detectarea ?i investigarea „radia?iei de fond” a condus la acceptarea acestor teorii de c?tre comunitatea ?tiin?ific?.
Prin urmare, putem spune în cadrul acestei prime preciz?ri c? atât „VariantaV1” a modelului dr?g?nescian, cât ?i cea a modelului „Universului holografic”, pot fi considerate drept „teorii ?tiin?ifice”. ?i, având în vedere presupusa lor similaritate, pot fi supuse unei compara?ii. În schimb, „Varianta V2” (dr?g?nescian?) va c?p?ta ?i tr?s?turi metafizice [10]. De aici rezult? c? accentul, în cele ce vor urma, va trebui pus pe „VariantaV1”. ?i dac? vom vorbi ?i despre „Varianta V2”, f?r? îns? a ne apleca prea mult asupra ei, acest lucru ne va servi ca în „Epilog” s? schi??m unele perspective pe care ea le deschide.
A doua precizare se refer? la faptul c? „Varianta V1” este extrem de complex? prezentând o multitudine de aspecte. Astfel ea poate fi privit? ?i descris? fie drept o fenomenologie informa?ional? care înglobeaz?, dep??indu-le, pe cea kantian? ?i pe cea husserlian? sau: fie ca o prezentare având la baz? informa?ia, ca principiu, la egalitate cu cel al materiei, cum spune Mihai Dr?g?nescu, a genezei celor trei tipuri de organizare a materiei (nevie, vie ?i neurofizic?[11]), fie ca o teorie general? a informa?iei[12], fie ca o descriere neconven?ional-informa?ional? a nivelelor macro, micro (cuantic) ?i subcuantic ale realit??ii, etc. Pe noi ne va interesa îns? altceva: osatura, arhitectura, acestei abord?ri care se bazeaz? pe entitatea pe care am numit-o „princeps” – i.e. informa?ia, arhitectur? care constituie un adev?rat model cosmologic informa?ional, model posibil a fi comparat cu altul ?i anume cel holografic, ambele vizând evident apari?ia universurilor („multiversurilor”). Prin urmare, cu riscul de a pierde o mare mul?ime din bog??ia nuan?elor abord?rii dr?g?nesciene, în continuare vom prezenta o succint? ierarhie arhitectural-func?ional? a „cosmologiei informa?ionale” cu speran?a c? ea va cuprinde, într-o m?sur? acceptabil?, esen?a acestei cosmologii.


I.2. Modelul v1 – arhitectura sa ?i jocul func?ional

O prezentare succint? a primei variante (Model V1), din punctul de vedere exprimat în titlul acestui paragraf, ar putea fi cea care urmeaz?[13].

(i) Realitatea este structurat? pe dou? mari niveluri: (a) „ortofizicul” care se afl? în umbra fizicului în sensul curent al acestui termen ?i (b) „fizicul” condi?ionat de ortofizic.
(ii) În ortofizic se afl? dou? tipuri de materie: „informateria” ?i „lumatia”; informateria este flu?, precum curgerea unui râu cu vârtejuri, adic? cu structuri extrem de rapid schimb?toare; lumatia este materie amorf? cu entropie maxim?, similar? cu cea aristotelic? „privativ?” de forme.
(iii) La limita dintre ortofizic ?i fizic, structurile informateriale, în anumite circumstan?e, se cupleaz? cu lumatia; o in formeaz?, realizând structuri relativ stabile în fizic, cu r?d?cini în ortofizic. Structurile flue din informaterie, care au r?mas pe dinafara cuplajului, dispar. Tot la limita ortofizic/fizic se produc ?i decupl?ri ale informateriei cu lumatia, ceea ce conduce la dispari?ia structurilor din fizic ?i, odat? cu ele, ?i a „r?d?cinilor” acestora din ortofizic.
(iv) Toposul care cuprinde ortofizicul este un spa?iu adimensional (f?r? întindere). ?i tot aici exist? un timp f?r? durat? sau, mai degrab?, un rudiment de timp: cel al instantaneit??ii. F?r? trecut ?i viitor, doar un „prezent” continuu în care lucrurile se fac ?i se desfac instantaneu. O instantaneitate a unei infinit??i de prezenturi echivalente, dar nu identice. Aceast? „facere ?i desfacere a lucrurilor” const? în formarea ?i dispari?ia de structuri din informaterie ?i din cupl?ri/decupl?ri ale acestora cu lumatia.
(v) Toposul fizicului este un spa?iu cu întindere în trei dimensiuni ?i cu timp cu durat?.
(vi) Transform?rile, prin cuplarea structurilor informateriale cu lumatia, fac ca o
structur? instantanee ?i f?r? întindere din ortofizic s? se proiecteze în fizic sub forma unei structuri cu durat? ?i întindere, ambele finite; dac? consider?m termenul „fizic” într o accep?ie extrem de general?, atunci cupl?rile/decupl?rile se proiecteaz? în fizic sub forma unor schimb?ri într un univers dat sau pot conduce chiar la apari?ia/dispari?ia de noi universuri, cu sau f?r? entit??i sensibile; „multiversuri” în termenii lui Rees, citat ?i de Dr?g?nescu [14]. Cupl?rile ?i decupl?rile structurilor informateriale cu lumatia sunt aleatoare. Structurile informateriale care nu s-au cuplat cu lumatia dispar.
(vii) Structurile flue din informaterie sunt induse în dou? moduri: pe de o parte, datorit?
unor tendin?e existente în profunzimile ortofizice, numite ortosensuri, iar pe de alta datorit? unor capacit??i de ordin informa?ional ale unui creier de tip uman sau similar acestuia, dintr un univers, presupunând c? acolo ar fi ap?rut entit??i adecvate.

Aceast? prezentare, poate prea sintetic?, necesit? cel pu?in unele detalieri ?i comentarii pe care ni le putem permite în spa?iul limitat afectat acestui text ?i care vor fi expuse în paragrafele ce urmeaz?.

I.3. Cheia de bolt? a Modelului V1

Cheia de bolt? a Modelului V1 este alc?tuit?, pe de o parte, din cele dou? ipostaze ale materiei ?i, pe de alta din informa?ie.

Cele dou? ipostaze ale materiei (informaterie ?i lumatie)

Ideea existen?ei materiei sub forma a dou? ipostaze nu este chiar atât de nou? ?i surprinz?toare, iar Mihai Dr?g?nescu face apel în acest sens la cultura autohton?.
Astfel, referindu-se la Mihai Eminescu, el spune [15]:

Gândind materialist, Eminescu constat? c? nu poate s? nu existe o alt? substan?? decât
atomii. O nume?te imaterial? mai curând cu în?elesul c? nu este ’atomic?’, dar nu este
total imaterial? din moment ce este substan??.

Alexandru Surdu [16] relev? o mul?ime de alte surse care se refer? fie direct la cele dou? ipostaze, fie numai la cea de a doua prin compara?ie implicit? cu prima cu care suntem obi?nui?i (de sorginte aristotelic?) cum ar fi:
- concep?ia lui Ioan Petrovici despre substan?a transcendent?, din care ar proveni ceea ce se nume?te de regul? „corp”, dar ?i ceea ce se nume?te „spirit”,
- ceva asem?n?tor se petrece, în viziunea lui Constantin R?dulescu-Motru cu realitatea originar?, care ar precede orice diferen?iere între fizic ?i psihic, ambele fiind cuprinse la început în aceasta,
- aproape de zilele noastre, Florian Nicolau, la care se refer? în mod special Mihai Dr?g?nescu, vorbe?te despre o „realitate fizic? non-individual?”, pe care o considera ca substrat al lumii cuantice, un substrat mai profund decât al particulelor elementare,
- Nicolae Paulescu se refer? la un substrat al materiei vii, numit uneori „bioplasm?”, ?i chiar la un substrat material al gândirii, pe care Eugen Macovschi îl nume?te „materie noesic?” sau „noesiplasm?”, etc.
?i tot Alexandru Surdu ne mai spune [17]:

Faptul c? materia profund? nu este un gând izolat sau chiar o inven?ie ciudat? a lui Mihai Dr?g?nescu poate fi ilustrat ?i cu idei asem?n?toare ale unor savan?i occidentali, care, fire?te, n-au suferit influen?a gânditorilor români enumera?i. David Bohm, [amintit de Mihai Dr?g?nescu ca având o concep?ie similar? cu a sa [18] G.M.] de exemplu, vorbe?te despre posibilitatea unei mecanici subcuantice, pe baza c?reia s? poat? explica principiile mecanicii cuantice ca manifest?ri ale unei realit??i profunde, în care ar domni o ordine subiacent? realit??ii noastre, în afara cadrului spa?io-temporal.

În acest context, extrem de important ni se pare faptul c? existen?a a dou? ipostaze ale materiei o g?sim în antichitatea greac? de unde ea s-a perpetuat, peste timp, în contemporaneitate.
Astfel, pentru Heraclit exist? o materie special? care sus?ine Logosul Divin, diferit? de cea care ulterior va fi luat? în considerare de Aristotel. Iar într o astfel de materie „pe cel care coboar? în acela?i râu îl scald? mereu alte ?i alte unde” [?i nici omul nu mai este acela?i G.M.] [19] . ?i aceasta deoarece „toate lucrurile se nasc din contrarii ?i toate se scurg, a?a cum curge un râu” [20].
Aceste idei sunt subliniate ?i de Blaga [21]: „Se ?tie c? Heraclit, ?i ca el Stoicii de mai târziu [a se vedea, mai jos ?i ce spune Plotin G.M.], admit în metafizica lor, existen?a unei substan?e primare, ’divine’, conceput? ca spirit ?i materie în acela?i timp”.
La Plotin lucrurile devin mai clare [22]:

Al?i filosofi sus?in c? [...] nu exist? o singur? Materie, ci c?, pe de o parte, exist? aceasta – substan?a corpurilor [de aici, din lumea noastr? de toate zilele, empiric? G.M.] – ?i apoi ei se refer? la materia avut? în vedere de filosofii de dinainte [stoicii, care spun c? G.M.] cealalt? materie este anterioar?, aflându se în domeniul inteligibil al lumii ideilor ?i constituie substratul formelor ?i al fiin?elor inteligibile…

În fine, la Aristotel g?sim [23] ”materie prim?” ?i ”materia secund?” care este materie limitat? de determin?ri specifice în individ. Gând preluat de Thomas de Aquino care face ?i el deosebirea dintre materia prim? ?i cea secund? (materia signata quantitate) sau “materie quantificat?” care, spre deosebire de prima , explic? astfel „individualizarea” drept o cuantificare a materiei.
?i exemplele pot continua.

Informa?ia

Despre informa?ie Mihai Dr?g?nescu afirm? [24]: „No?iunea de informa?ie este o no?iune extrem de general? la egalitate cu no?iunea de materie. […] Materia f?r? informa?ie nu d? na?tere la nici un univers”.
Mai precis ?i în acord cu Mihai Dr?g?nescu, putem spune c? ?i informa?ia cunoa?te dou? ipostaze, pe care le vom numi: poten?ial? ?i în act.
„Poten?ial?” sau „pur?” în sensul c?, de?i exist? ca form? , ea nu este perceptibil? direct prin sim?uri sau indirect prin intermediul unui mijloc tehnic actual sau viitor, ne fiind unit? cu materia. C?ci:

În concep?ia lui Aristotel, putem avea ?i substan?? f?r? materie. Ca form? pur?, neunit?
cu materia, el concepe Primul motor, substan?? f?r? materie, f?r? mi?care proprie dar
care pune în mi?care tot restul [25].

Acest mod de a vedea lucrurile arunc? din start o umbr? de îndoial? asupra viziunii strict materialiste a autorului chiar în cadrul Modelului V1, toate acestea nefiind observate la timpul lor de cei care ar fi trebuit s? le „observe”.
„În act”, ca informa?ie manifestat? prin intermediul unui suport (substrat) material, ea fiind perceptibil? direct sau indirect, mai întâi sub form? de structuri „flue” în informateria din ortofizic? (ortoexisten??) ?i ulterior, prin cupl?rile acestora cu lumatia care au ca rezultat apari?ia unor structuri fizice, cu o stabilitate relativ îndelungat?, în fizic.
Luând în considerare cele de mai sus, rezult? c?:
(a) pân? s? nu se manifest? pe un suport material, informa?ia poten?ial?/pur?, de?i exist?, nu poate fi pus? în eviden?? ?i deci nu este nici formalizabil? matematic, ?i
(b) în cazul cupl?rii unei structuri informateriale cu lumatia, structura fizic? rezultat? p?streaz? tot timpul existen?ei cuplajului o r?d?cin? informaterial?.

I.4. Toposul ortofizic

În leg?tur? cu toposul ortofizic este necesar s? facem o serie de preciz?ri.
În primul rând trebuie spus c? un astfel de topos pare a fi similar cu „vidul plin” (full void) al lui Dirac (a se vedea ?i Anexa) din care apar ?i dispar unele particule elementare [26].
În al doilea rând, nu se poate neglija analogia dintre apari?ia ?i dispari?ia particulelor elementare în ?i din „vidul plin” cu apari?ia/dispari?ia „de nici unde” ?i în „nici unde” a punctelor instan¬tanee, conform teoriei budiste The Theory of Instantaneous being [27]. Aici trebuie s? amintim c? de?i Mihai Dr?g?nescu nu a fost de acord cu doctrina budist? care afirm? irealitatea (iluzia) existen?ei lumii noastre fizice, de toate zilele[28], nu a devenit niciodat? atât de închistat-dogmatic încât s? nu preia anumite elemente din ea ca, de altfel ?i din alte doctrine idealiste din ambele contexte culturale: occidental ?i extrem-oriental[29], elemente pe care le-a considerat integrabile in propriul sistem de gândire prin deschiderea acestuia c?tre o nou? realitate, cea ortofizic?, aflat? în umbra realit??ii fizice, pe care o condi?ioneaz?.
În al treilea rând, în leg?tur? cu adimensionalitatea toposului ortofizic, se poate vedea teoria big bang lui în cadrul c?reia dintr un punct (adimensional) a „explodat” universul nostru. ?i cum, conform matematicii, o sfer? se poate restrânge topologic într un punct, evident adimen-sional dar de „puterea” continuului infinit „nenum?rabil” (Cantor), tot a?a ?i un univers poate s? colapseze în final, tot într un punct, în ipoteza unui univers neinfla?ionist.
În al patrulea rând, în leg?tur? cu instantaneitatea proceselor din ortofizic, o informa?ie indirect? pare a o furniza ?i principiul non-localiz?rii sau inseparabilit??ii[30] (a se vedea ?i Anexa) care, plecând de la experimentul (mental) EPR (Einstein Podolsky Rosen), dup? trei decenii de la publicarea sa, îl face pe John Bell s? enun?e o teorem? contrazicându-l. Afirmând c? în cazul a dou? particule elementare care au interac?ionat vreodat?, orice nou? ac?iune ulterioar? asupra unei dintre ele se resimte (transmite) instantaneu ?i asupra celeilalte, chiar dac?, de exemplu, una este pe p?mânt ?i alta pe lun?. Aceast? teorem? a fost validat? ulterior experimental (prin experiment exterior, obiectiv) de c?tre cercet?torul Alain Aspect. Iar acest experiment ar putea sugera indirect c? în subcuantic (ortofizic) timpul nu ar mai avea durat?, adic? ar fi instantaneu. ?i, în acela?i timp, c? acolo, în subcuatic (ortofizic), principiul inseparabilit??ii/non-localiz?rii ar fi unul de baz?.
În al cincilea rând, Mihai Dr?g?nescu semnaleaz? intuirea de c?tre Eminescu a existen?ei unei aspa?ialit??i, undeva în afara universului nostru [31] precum ?i sugerarea, de c?tre Vasile Conta [32], a unui „cronos”, i.e. a unui timp instantaneu, similar cu un „tact” de calculator f?r? durat?, care ar avea numai menirea de a provoca schimbarea ?i nu scurgerea timpului, a?a cu se exprim? Mihai Dr?g?nescu în alt? parte [33].
În fine, în al ?aselea rând, trebuie semnalat ?i apelul lui Mihai Dr?g?nescu la Mircea Vulc?nescu [34] care sugereaz? condi?ionarea lumii noastre de toate zilele de o realitate profund? care „cuprinde” ?i „umple” aceast? lume conform urm?torului citat [35]:

Existen?a româneasc? nu cuprinde îns? numai lumea de aici, ci ?i lumea de dincolo […].Lumea de dincolo are pentru român o situa?ie stranie fa?? de cea de aici. Te-ai a?tepta s-o g?se?ti desp?r?it? printr-un hotar spa?ial: aici, dincolo. O afli desp?r?it? printr-o schimbare de fire a fiin?ei. Lumea de dincolo, nu e pentru noi „afar?” din lumea de aici. […] Lumea de dincolo o cuprinde pe cea de aici. Ea e un receptacul deschis, care p?trunde lumea de aici din toate p?r?ile, o p?trunde, o umple ?i o împline?te. Lucrurile nev?zute sunt ca ?i cele v?zute, chiar dac? nu sunt date în spa?iu […].

I.5. Acoperirea Modelului V1

A?a cum am mai men?ionat, în astrofizica actual? bazat? pe fizica cuantic? ?i subcuantic?, exist? trei tipuri de teorii de apari?ie a universurilor („multiversuri”) din Cosmos. ?i anume: (i) na?terea universurilor în serie (unul din altul), (ii) na?tere de universuri în paralel ?i (iii) varianta mixt?.
Modelul V1 dr?g?nescian acoper? toate cele trei tipuri.

I.6. Ortofizicul ?i aleatoriul

În cadrul celei de a ?asea caracteristic? a Modelului V1 se specific?: „Cupl?rile ?i decupl?rile structurilor informateriale cu lumatia sunt aleatoare. Structurile informateriale care nu s-au cuplat cu lumatia dispar”.
În acest fel pare a se putea spune c? în Ortofizic acest caracter aleatoriu (contingent) al
cupl?rilor ?i decupl?rilor informaterie-lumatie le confer? acestora o puternic? tent? probabilistic?, tent? care se prelunge?te cel pu?in ?i la primul subnivel fizic, i.e. cuantic (subatomic)[36]. Acest lucru pare îns? a fi anulat de caracteristica VII a Modelului V1: „Structurile flue din informaterie sunt induse în dou? moduri: pe de o parte, datorit? unor tendin?e existente în profunzimile ortofizice, numite ortosensuri, iar pe de alta datorit? unor capacit??i de ordin informa?ional ale unui creier de tip uman sau similar acestuia, dintr un univers, presupunând c? acolo ar fi ap?rut entit??i adecvate.
Despre acestea vom discuta imediat în paragraful urm?tor.

I.7. Ortosensurile ?i sensurile

S? revenim la caracteristicile (VI) ?i (VII) ale Modelului V1. Aici se vorbe?te despre cupl?rile/decupl?rile de structuri informateriale cu lumatie care conduc la apari?ia/dispari?ia de universuri (caracteristica VI) ?i de ortosensuri (caracteristica VII).
În primul rând, ce ar însemna un „ortosens”? Ca s? r?spundem la aceast? întrebare va trebui, mai întâi s? men?ion?m c? în ortoexisten?? nu mai este vorba de for?e, mas? ?i alte m?rimi mecanice sau alte no?iuni din fizica macro sau micro (cuantic?); aici vom vorbi numai de manifest?ri material-informa?ionale [37]. Iar astfel de manifest?ri sunt desemnate de Mihai Dr?g?nescu prin denumirea de „tendin?e naturale” sau fluctua?ii ale informateriei [38]. Pe scurt, „ortosensuri”. Iar ortosensurile ar fi cele care premerg constituirii unor legi într-un univers fizic (ortosensuri de mi?care, de interac?iune, de diviziune,de sarcin?, de cuplare-decuplare, de integrare, etc.) sau, dac? se refer? la ortofizic, asemenea ortosensuri pot fi chiar legi de constituire a unui univers.
Dintre ortosensurile/legile de constituire a unui univers, primordial este, dup? Mihai Dr?g?nescu, ortosensul „A Exista” [39] cu componentele sale: „în sine”, „din sine” ?i „pentru sine”, al c?ror în?eles este:
- „din sine” – furnizarea de informa?ii pentru formarea ?i dezvoltarea de structuri fizice ale unui nou univers;
„pentru/întru sine” - retragerea informa?iilor despre structurile fizice dintr-un univers ceea ce duce la dispari?ia acestuia;
„în sine” – autoreferen?ialitatea, i.e., autogenerarea cu în?elesul c? ortosensul „A Exista” se autoreproduce la infinit în informaterie fiind astfel o tendin?? continu? de formare/distrugere de universuri.
Acest ortosens – tendin?? l-am putea asimila cu o selec?ie natural? extins?. În acela?i timp ?i în acest context nu ne poate sc?pa, când vorbim de „A Exista” numit de Mihai Dr?g?nescu ?i „Monoid al Existen?ei”, trimiterea la cunoscutul Tao cu ale sale Yin ?i Yang. O alt? interpretare cu referire la Extremul orient o da chiar autorul [40] : componenta din sine „it may be named Indra after the similar role played by Indra in Rig‑Veda”. Iar componenta pentru sine “may be named Agni, because of the role of Agni is to bring back informations from an universe to the deep existence”.
?i înc? o observa?ie, de aceast? dat? extrem de important? ?i care trebuie re?inut?. ?i anume c? acest Monoid al Existen?ei reprezint? o lege de conservare a informa?iei care se manifest?, de aceast? dat?, nu numai la nivel fizic ci, în mod corelat, la un nivel ortofizic-fizic.
În afar? de ortosensuri, ca tendin?e naturale, Mihai Dr?g?nescu vorbe?te ?i despre „sensuri”. Acestea se refer? la capacit??i de ordin informa?ional ale unui creier de tip uman - sau similar acestuia - dintr un univers, de a putea introduce structuri în informaterie (caracteristica VII). Astfel de capacit??i semnific? faptul c? într-un asemenea creier exist? informa?ii poten?iale (pure), neformalizabile, deci care nu pot fi puse în eviden??. Iar în momentul în care astfel de informa?ii se vor referi la introducerea de legi de constituire a unui nou univers, ele ar putea deveni ortosensuri. Cum, dac? ?i în ce fel se va materializa aceast? posibilitate, eventual prin intermediul apari?iei unor „ortotehnologii” cum le nume?te Mihai Dr?g?nescu, toate acestea dep??esc scopurile prezentului text.
În fine mai trebuie s? men?ion?m ?i faptul c? posibilitatea entit??ilor de tip uman sau similare de a introduce informa?ii care s? formeze structuri în ortofizic face ca un univers în care apar astfel de entit??i s? devin? „anentropic” [41] sau „antientropic” [42]. În sensul c? astfel de entit??i împiedic? cre?terea entropiei (dezordinii) – legea a doua a termodinamicii – într-un univers.
Ar mai fi de discutat ?i dac? utilizarea capacit??ilor mentale de care am vorbit, în m?sura în care ele vor fi fructificate pe deplin, mai devreme sau mai târziu, prin ortotehnologii, nu va aboli cumva caracterul probabilistic al celor ce se întâmpl? la nivelul ortofizicului ?i, de aici, inclusiv, la cel al fizicului. Realizându-se, în primul rând, visul mult visat al omenirii ?i anume „imortalitatea” ?i inclusiv controlul total asupra naturii. Despre toate acestea vom vorbi câte ceva în Epilog când ne vom referi la Modelul V2 dr?g?nescian.

I.8. Este teoria „Model V1” asimilabil unei teorii ?tiin?ifice?

În m?sura în care consider?m conceptul de „natur?” în sensul cel mai larg posibil al sferei sale care cuprinde pe lâng? fizic ?i ortofizicul, ?i având în vedere c? în apari?ia ?i evolu?ia acestei naturi (evolu?ie care se desf??oar? conform unei selec?ii naturale extinse) nu intervine cineva din afar? de genul unei Divinit??i sau Transcendent Absolut, putem spune c? Modelul V1 care se refer? la aceast? natur? este unul ?tiin?ific. ?i acest lucru r?mâne valabil în ciuda faptului c? într-o asemenea natur? pot ap?rea ?i disp?rea universuri, cu sau f?r? aportul unor entit??i de tip uman sau similare c?ci ?i ele, la rândul lor, fac parte din aceast? natur? ?i, prin urmare, nu intervin din afara ei.

Partea II-a: Universul Holografic (Wheeler, Susskind, ’t Hoft, Bekenstein ?i Maldacena cu extensia lui Greene)

II.1. Introducere

Ca ?i Mihai Dr?g?nescu, Wheeler, Bekenstein, Susskind, ‘t Hoft, Maldacena ?i Greene, to?i fizicieni de marc?, ante-penultimul laureat Nobel, dar nu numai ei, sus?in c? exist? o realitate ascuns? care se afl? în backgroundul universului nostru ?i care îl condi?ioneaz?. Este vorba de o teorie, pus? recent la punct de cei ?ase, cea a „Universului holografic”, în cadrul c?reia informa?ia are locul princeps ca ?i în „Modelul cosmologic informa?ional” dr?g?nescian.
Aceast? teorie este acum acceptat? de un grup de fizicieni în continu? cre?tere care se ocup? cu „string-urile”.
Mai întâi cunoscutul Stephen Hawking a prezis c? „g?urile negre”, care p?reau a înghi?i tot, î?i manifest? totu?i prezen?a printr-o radia?ie cu o temperatur? extrem de mic?. Previziunea sa a fost confirmat? experimental ?i radia?ia respectiv? a c?p?tat denumirea de „radia?ia hawking”.
A venit rândul lui Leonard Susskind, unul dintre fondatorii teoriei stringurilor ?i al lui ‘t Hoft, ambii lucrând sub îndrumarea lui Wheeler, s? afirme c? emiterea radia?iei hawking de c?tre o gaur? neagr?, este suportul, substratul material, care poart? informa?ii asupra celor care se întâmpl? într-o asemenea gaur?. Iar aceste informa?ii r?mân pe suprafa?a unui univers generat printr-un Big Bang de gaura respectiv? (Bekenstein, Susskind, ’t Hoft, Greene). ?i a?a cum o raz? laser care trece prin ni?te simboluri bidimensionale, aflate pe o suprafa?? transparent?, va genera o hologram? tridimensional?, tot a?a ?i informa?iile existente pe suprafa?a unui univers ca al nostru de exemplu vor genera, printr-un mod adecvat, în interiorul acestuia, toate entit??ile tridimensionale pe care universul le con?ine. Iar o asemenea generare se realizeaz? printr-un algoritm formalizat ulterior de c?tre Juan Maldacena. Iat?, pe scurt, povestea „Universului Holografic”.
Ceea ce este îns? extrem de important pentru noi, se refer? la faptul c? Modelul cosmologic avansat de Mihai Dr?g?nescu, a ap?rut înaintea Universului holografic, a?a cum se va vedea în partea a III-a a acestui text, având deci prioritate în afirmarea rolului primordial al informa?iei. Dar pân? atunci s? urm?rim modul în care a început ?i s-a finalizat teoria holografic?.
?i pentru c? ea începe cu g?urile negre, tot cu ele vom începe ?i noi.

II.2. G?urile negre

În 1917, la un an dup? publicarea relativit??ii generale de c?tre Einstein, Schwarzschild g?se?te o form? mult mai exact? a ecua?iilor propuse de Einstein [43]. Aceste noi ecua?ii d?deau o solu?ie ciudat?: dac? într-o regiune suficient de mic? este înmagazinat? o mas? suficient de mare, se formeaz? un abis gravita?ional care înghite totul. Ulterior predic?ia a fost confirmat? iar în 1966 Wheeler [44] a botezat un astfel de abis „gaur? neagr?” ?i a?a a r?mas.
Ce ?tim în mod curent despre o gaur? neagr?? ?tim c?:
(a) o asemenea gaur?, ap?rut? în universul nostru, ia na?tere în urma imploziei unei stele; ea cu timpul dispare,
(b) dac? se dep??esc, în interior, grani?ele unei anumite arii sferice/orizont care reprezint? tocmai gaura neagr?, o asemenea gaur? înghite tot: spa?iu, timp, materie; inclusiv orice semnal deoarece dintr-o asemenea gaur? nu mai scap? nimic, nici m?car o radia?ie; prin urmare ?i lumina care ar putea fi suport/substrat al unei informa?ii despre ce se întâmpl? acolo; pentru a afla câte ceva ar fi nevoie de „ceva” care s? dep??easc? viteza luminii,
(c) în m?sura în care se dep??e?te, spre interior, orizontul unei g?uri negre, legile relativit??ii generale nu se mai aplic?,
(d) ?i, mai nou, am aflat despre ipoteza Big Bang(ului) – acceptat? ast?zi pe baza unor date indirecte dar suficient de pertinente – cum c? aceasta ar fi condus la apari?ia universului nostru ca rezultat al form?rii unei g?uri negre (în alt univers?!).

II.3. Entropia si radia?ia hawking

În 1970 John Wheeler constat? c? legea a doua a termodinamicii este abolit? atunci când apare o gaur? neagr? [45]. În sensul c? entropia care într-un univers tinde s? creasc? continuu, f?r? ca acesta s? fie absolut închis [46], atunci când apare o asemenea gaur?, ea local se va diminua.
Pe scurt s? ne reamintim ce înseamn? entropia. Ea este o m?sur? a ordinii (sau dezordinii). Cu în?elesul c? o configura?ie cu entropie mai mare prezint? ?i o dezordine mai mare în compara?ie cu una cu entropie mai mic?. Se poate spune c? m?sura entropiei unui sistem ?i, implicit, a ordinii/dezordinii acestuia, o reprezint? num?rul de aranjamente ale componentelor sale, la nivel microscopic, care nu schimb? sensibil forma configura?iei sistemului la nivel macroscopic.
Pentru a fixa mai bine lucrurile s? ne închipuim [47] c? într-un apartament de dou? camere stau doi chiria?i, fiecare într-una dintre camere. Unul extrem de ordonat, cel?lalt extrem de dezordonat. Într-o zi, venind amândoi acas? în acela?i timp, cel dezordonat, când intr? în camera sa, nu observ? nimic suspect; în schimb, ordonatul vede ca in cele dou? sertare din noptiera de lâng? pat în care î?i ?inea ciorapii, în cel de sus – ciorapii noi, în cel de jos – ciorapii vechi, lucrurile se schimbaser?: ciorapii noi erau, acum, amesteca?i cu cei vechi. Concluzia: cineva intrase în cas? în lipsa lor. Dac? ar fi fost dup? chiria?ul dezordonat, în camera c?ruia era o dezordine complet?: c?r?i peste tot, ambalaje de toate felurile - idem, perna pe un scaun, un costum pe pat, altele in ?ifonier împreun? cu crati?e, etc., etc., etc., orice lucru care ?i-ar fi schimbat locul , pe ansamblul camerei nu ar fi schimbat imaginea acesteia. Cam a?a ar ar?ta un sistem cu entropie mare în raport cu unul cu entropie sc?zut?.
Mai departe, s? ne închipuim acum c? într-o gaur? neagr? se arunc? de-a valma: sticl? sf?râmat?, cerneal?, tot soiul de de?euri, nisip, buc??i mai mari sau mai mici de ciment ?i alte materiale solide, copaci, fiin?e vii, etc. Toate aceste eterogenit??i sunt compactate în gaura neagr?.
Brian Greene ne relateaz? urm?toarele [48]: în Acceleratorul de Ioni Grei din Brookhaven (AIGB), New York, nuclei de aur au fost f?cu?i s? se ciocneasc? între ei la viteze apropriate de cea a luminii. Deoarece nucleii respectivi con?ineau, fiecare, mai mul?i electroni ?i protoni, coliziunile au creat un amestec de particule la temperaturi de mai bine de 200.000 de ori mai mari decât cea din miezul Soarelui. Adic? suficient de fierbin?i pentru a topi protonii într-un fluid de quarcuri ?i gluoni. Fizicienii au dedus c? aceast? faz? asem?n?toare unui fluid, numit? plasm? quarc gluon, este o form? pe care materia a luat-o un timp extrem de scurt, imediat dup? Big Bang.
Prin urmare, se poate deduce c? eterogenitatea, deci entropia mare, a entit??ilor aruncate de noi în gaura neagr?, prin compactarea lor va conduce la apari?ia unui asemenea fluid – „plasm? quarc gluon” - cu doar câteva componente, adic? cu o entropie extrem de sc?zut? dac? lu?m în considerare num?rul de aranjamente ale componentelor care s? nu schimbe aspectul exterior al fluidului respectiv. Acesta a fost motivul pentru care Wheeler a constatat c? o gaur? neagr? reduce local entropia unui univers.
În 1971 Stephen Hawking [49] emite ipoteza c? totu?i existen?a unei g?uri negre este semnalat? printr-o radia?ie emis? de aceasta, deci „ceva” pare a sc?pa dintr-o asemenea gaur?.
Ipoteza a fost ulterior confirmat? ?i radia?ia respectiv? a c?p?tat denumirea de „radia?ie hawking” [50].
Ceea ce trebuie re?inut este c?, în abordarea lui Hawking, pe de o parte, sc?derea local? a entropiei prin apari?ia unei g?uri negre este compensat? de cre?terea entropiei prin radia?ia emis? ?i, prin urmare, efectul local este anulat ?i entropia la nivelul universului tinde în continuare s? creasc?, iar pe de alt? parte, c? radia?ia sa semnaleaz? local existen?a unei g?uri negre f?r? a con?ine îns? ?i informa?ii despre ce se întâmpl? în interiorul acesteia.

II.4. Reac?ia lui Susskind ?i ’t Hoft

În 1980, în cadrul unui simpozion la care au luat parte [51] pe lâng? Hawking ?i al?i doi fizicieni Suskind ?i ’t Hoft, ace?tia l-au contrazis, afirmând c? în radia?ia sa trebuie s? se reg?seasc? informa?ii despre ce se întâmpl? într-o gaur? neagr?. Argumentul lui Susskind ?i ’t Hoft a fost c? Hawking nu a luat în considerare un nou principiu de la nivel cuantic ?i anume cel al conserv?rii informa?iei.
A?a a început ceea ce Susskind a numit „R?zboiul g?urilor negre” [52] care a luat sfâr?it abia în 1997 când Maldacena [53] a venit cu demonstra?ia sa matematic? care l-a f?cut pe Hawking s? se recunoasc? învins. Dar s? nu anticip?m.

II.5. Entropie ?i informa?ie

Pentru ce va urma, este necesar s? ne oprim din nou asupra entropiei. Îns? privind-o în leg?tur? cu ceea ce am putea numi „informa?ie ascuns?”.
Începem cu rug?mintea ca cititorul s? fac? abstrac?ie, s? uite pur ?i simplu, de teoria lui Shannon în leg?tur? cu informa?ia ?i de posibilele corel?ri între ea ?i entropie. ?i aceasta deoarece ne propunem s? privim acum entropia drept ceva care ia în considerare diferen?a între informa?iile pe care nu le avem – ne sunt ascunse – în ceea ce prive?te aranjamentele microscopice interne ale componentelor unui sistem ?i informa?iile de care dispunem la nivel macroscopic – tr?s?turile macroscopice exterioare, de ansamblu, ale sistemului. Din acest punct de vedere, am putea spune c? entropia m?soar? (nu numai „ordinea”/”dezordinea” sistemului, ci ?i) acele informa?ii ascunse în detaliile microscopice ale unui sistem, adic? num?rul de variante de aranjamente (în sens matematic) ale componentelor „micro”, pentru care configura?iile la nivel macro sunt sensibil egale.

II.6. Principiul Holografic al lui Bekenstein

Imediat dup? începutul R?zboiului g?urilor negre, Bekenstein [54] – ?i el ca ?i Suskind ?i ’t Hoft fiind, la un moment dat, elev al lui Wheeler – a emis principiul „Universului holografic” [55].
Conform acestui principiu, în cadrul unui univers existent informa?ia referitoare la el cap?t? dou? forme complementare: una, s-o numim „înf??urat?”, compact?, aflat? pe un substrat material de pe partea exterioar? a suprafe?ei universului ?i alta, s?-i zicem „desf??urat?”, aflat? în materia din interiorul universului. ?i exist? o modalitate ca, placând de la informa?ia înf??urat? s? se ob?in? forma desf??urat?, întocmai cum prin trecerea unei raze laser printr-o suprafa?? transparent? (bidimensional?) pe care se afl? o anumit? structur? de semne, se ob?in „holograme”, adic? imagini tridimensionale. Aceasta modalitate a fost matematic pusa în eviden?? ulterior, în 1997, de c?tre Maldacena pe baza unor simul?ri care utilizau teoria stringurilor [56].
În leg?tur? cu cele de mai sus trebuie f?cute urm?toarele preciz?ri.
În primul rând, denumirile de informa?ie „înf??urat?” ?i „desf??urat?” ne-am permis s? le introducem noi plecând de la teoria „parametrilor ascun?i” a lui Bohm [57].
În al doilea rând, Bekenstein nu restric?ioneaz? faptul c? informa?ia „înf??urat?” trebuie s? existe bidimensional iar cea „desf??urat?”, tridimensional; el spune doar c? a?a se întâmpl? în cazul universului nostru. Prin urmare, am putea generaliza spunând c? în cazul unui univers „n” dimensional, conform principiului holografic, informa?ia „înf??urat?” se va afla imediat deasupra suprafe?ei n-1 dimensionale, iar cea „desf??urat?”, în interiorul celor „n” dimensiuni ale universului. Aceast? generalizare ?ine seama de faptul c? în astrofizica actual? se admite ?i existen?a unor universuri cu un num?r de dimensiuni diferite de cele ale universului nostru.
În al treilea rând, se observ? c?, de fapt, principiul universului holografic este o consecin?? a principiului „complementarit??ii” dar ?i a principiului „incertitudinii”. Astfel, aceia?i realitate, i.e., informa?ia, poate fi v?zut? în dou? moduri complet diferite în func?ie de punctul de vedere al observatorului (complementaritate) ?i niciodat? nu poate fi determinat? simultan informa?ia înf??urat? cu cea desf??urat? (incertitudine). Iar, în final, „incertitudinea” conduce la alt principiu ?i anume cel al „interzicerii clon?rii”, pentru c? dac? clonarea ar fi permis?, atunci, la un moment dat s-ar realiza o clon? iar ulterior pe original, de exemplu, s-ar pune în eviden?? informa?ia „înf??urat?” ?i, simultan pe clon?, cea „desf??urat?” [58].

II.7. Universul Holografic Wheeler-Bekenstein-Susskind-’t Hoft-Maldacena-Greene

Vom concentra la maxim expunerea sperând s? ob?inem esen?ialul luând îns? în considerare ?i extensiile propuse de Brian Green care analizeaz? detaliat cele ce se întâmpl? atunci când un univers devine independent de universul generator [59], precum ?i completarea pe care ne-am permis s-o propunem pentru umplerea unei lacune referitoare la „informa?ia nediferen?iat?” ?i apari?iile acesteia.
Când este vorba de un univers generat de o gaur? neagr?, lucrurile se întâmpl? în felul urm?tor.
Evolu?ia unei g?uri negre se termin? prin dispari?ia ei printr-un Big Bang care poate reprezenta apari?ia unui nou univers.
Atâta timp cât gaura neagr? exist?, datorit? conserv?rii informa?iei precum ?i a unei selec?ii naturale l?rgite/generalizate în raport cu cea darwinian?, materia care este înghi?it? de gaura neagr? va purta cu ea informa?ia necesar? apari?iei ?i dezvolt?rii noului univers sub form? „nediversificat?”, o form? poten?ial? a informa?iei, iar o asemenea poten?ialitate, atunci când intr? în act, devine „înf??urat?” ?i, respectiv, „desf??urat?”. Se observ? aici aplicarea unui principiu al „complementarit??ii extinse”: pe de o parte, forma „nediferen?iat?” ?i, pe de alta, formele „înf??urat?” ?i cea „desf??urat?”, cu men?iunea c? „nediferen?ierea”, adic? simultaneitatea „înf??ur?rii” ?i „desf??ur?rii” practic nu se manifest? (dar exist?) atâta timp cât aceast? nediferen?iere este numai poten?ial? ?i nu în act.
Odat? cu aportul de materie sosit într-o gaur? neagr?, intr? în oper?/act/ac?iune principiul pe care îl vom numi al „selec?iei ?i excluziunii”, spre a-l deosebi de cel al „excluziunii” pus în eviden?? de Pauli (Pauli: „dou? particule subatomice identice nu pot ocupa aceia?i stare cuantica simultan” – a se vedea ?i Anexa).
Astfel, informa?ia „nediferen?iat?” a viitorului univers, existent? în materia intrat? în gaura neagr? se conserv? atunci când este desp?r?it?, conform principiilor selec?iei ?i excluziunii ?i holografiei, în informa?ie „înf??urat?” care este trimis?, prin radia?ie hawking pe partea exterioar? a orizontului/suprafe?ei g?urii negre, în timp ce informa?ia „desf??urat?” r?mâne în interiorul g?urii negre.
Informa?ia înf??urat? va reprezenta informa?ia concentrat? privind evolu?ia viitorului univers, iar informa?ia desf??urat? va proveni din decodificarea celei înf??urate.
Termenii de informa?ie înf??urat? ?i desf??urat? i-am preluat de la David Bohm, a?a cum am mai spus, pentru sugestivitatea lor.
Atunci când evolu?ia g?urii negre ajunge, prin concentrarea la maxim a densit??ii materiei, la un Big Bang, principiul selec?iei ?i excluziunii î?i înceteaz? ac?iunea, informa?ia conservându-se din nou în form? nediferen?iat?.
În fine, odat? cu apari?ia, prin Big Bang, a unui nou univers în materia acestuia are loc o nou? selec?ie ?i excluziune a informa?iei primit? din universul p?rinte ?i care se conserv?, în informa?ie înf??urat? a noului univers, trimis? pe o zon? adiacent? a suprafe?ei sale exterioare ?i informa?ie desf??urat? existent? în interiorul universului respectiv.
În acest mod ?i în final, în conformitate cu abordarea propus? de Wheleer-Susskind-’t Hoft-Bekenstein-Maldacena-Greene, principiul conserv?rii informa?iei furnizate de universul p?rinte unui nou univers n?scut din el printr-o gaur? neagr?, implic? o serie de transform?ri, f?r? pierdere.
Ceea ce trebuie în mod deosebit s? fie subliniat, este c? acest principiu al conserv?rii informa?iei î?i exercit? valabilitatea dincolo de interiorul unui univers. Dimpotriv?, am putea spune „trans-universal” sau „cosmic” [60] în cazul apari?iei seriale de universuri prin intermediul g?urilor negre.
Pentru c? este extrem de important s? în?elegem cât mai bine cele expuse anterior, vom privi lucrurile prin prisma unor observatori afla?i în diverse pozi?ii.
În m?sura în care un observator se va afla (1) într-un univers în care apare o gaur? neagr?, el va putea, teoretic, s? observe (în m?sura în care mijloacele tehnic îi vor permite la un moment dat) doar (a) informa?ia „desf??urat?” a universului în care el se afl?, în timp ce informa?ia „înf??urat?” a aceluia?i univers îi este inaccesibil?; (b) în schimb, îi va fi accesibil? informa?ia „înf??urat?” a unui viitor nou univers ce va fi generat de o gaur? neagr? ap?rut? în universul s?u. (2) Informa?ia „nediferen?iat?” din gaura neagr?, teoretic, nu ar putea fi accesibil? direct decât unui observator care s-ar afla într-o asemenea gaur? neagr?, respectiv în nucleul acesteia. Lucru principial imposibil deoarece acolo nu se poate manifesta materie cu „form?” ; prin urmare nici un asemenea observator nu poate exista în act. (3) În fine, un observator care s-ar afla în interiorul unui nou univers generat de o gaur? neagr?, va putea observa numai informa?ia „desf??urat?” a noului univers, dac? se face abstrac?ie de eventualele g?uri negre ce ar putea s? apar? în noul univers. În concluzie ?i extrem de important, putem spune c? atâta timp cât gaura neagr? exist?, i.e. nu a ap?rut înc? Big Bang-ul na?terii unui nou univers, teoretic am putea afla informa?ii complete dar „înf??urate” despre evolu?ia viitorului nou univers, astfel de informa?ii aflându-se în radia?ia hawking care înso?e?te gaura neagr? la exteriorul suprafe?ei/orizontului acesteia.

II.8. Concluzii la Universul Holografic

În aceast? etap? a model?rii nu s-a pus problema modului în care informa?ia înf??urat? a unui univers poate fi dedus?/decriptat? dintr-o radia?ie hawking. S-a încercat s? se r?spund? numai la întrebarea dac? o asemenea informa?ie exist? sau nu? R?spunsul a fost c? teoretic este posibil. În leg?tur? cu acesta s-ar putea avansa ideea c? într-o radia?ie hawking, printre variantele de informa?ie înf??urat? aferente diverselor aranjamente ale constituen?ilor microscopici care nu schimb? sensibil imaginea configura?iei de ansamblu a unui univers, exist? una singur? care corespunde st?rii actuale a universului respectiv; restul variantelor ar constitui istoria (ascuns?) a universului.
Modelarea Wheeler-Susskind-’t Hoft-Bekenstein-Maldacena-Greene ridic? câteva întreb?ri.
(i) Exist? vreun un feedback prin intermediul c?ruia s? se compare efectiv evolu?ia „desf??urat?” a unui univers cu planificare „înf??urat?” a acestuia? Aceast? întrebare redeschide ipoteza unui „ceva” purt?tor de informa?ie care s? dep??easc? viteza luminii sc?pând astfel atrac?iei gravita?ionale aparent atotst?pânitoare a g?urilor negre. Suger?m c? în acest caz ar putea, conform principiului non-localiz?rii (a se vedea Anexa), s? existe o asemenea posibilitate.
(ii) Dac? un univers apare numai prin na?terea sa din altul, atunci cum a ap?rut primul univers? R?spunsul, în acest caz care se refer? la teoria analizat? de noi, ne trimite la o abordare ontologic?, deci la metafizic?. Dac? dorim s? r?mânem în perimetrul unor teorii de natur? „?tiin?ific?”, deci cosmologice de care se ocup? astrofizica din zilele noastre, atunci trebuie s? admitem, cum am mai spus, c? natura îns??i, ca existen??, trebuie luat? drept axiom?, cum tot axiomatic trebuie considerat un evolu?ionism generalizat (selec?ie natural?)plecând de la cel al lui Darwin [61]. Prin urmare orice interven?ie din afar? a unei eventuale Divinit??i sau Transcendent Absolut trebuie exclus?.
(iii) Apari?ia ?i evolu?ia unui univers nou generat, conform modelului luat aici în discu?ie, sunt strict deterministe sau nu? R?spunsul, în cadrul unei „teorii ?tiin?ifice” cum este cea a Universului holografic, s-ar p?rea c? este pozitiv (a se vedea „Epilogul” în cadrul c?ruia admiterea existen?ei unei Con?tiin?e Fundamentale reconstituie caracterul probabilistic; omul nu poate deveni „st?pânul naturii”).

Partea III-a: Compara?ie între cele dou? abord?ri

III,1. Compara?ia

Suntem acum în m?sur? s? compar?m cele dou? abord?ri.
(1) Modelul lui Mihai Dr?g?nescu Model V1, desemnat mai departe prin MDV1, a fost conturat în 1979 în Profunzimile lumii materiale [62]. În Ortofizica [63](1985) acest model a fost detaliat. În schimb Modelul Holografic, desemnat mai departe prin MH, a fost lansat, ca ipotez? de lucru, în 1981 ?i definitivat abia în 1997. Ambele modele au ca obiect apari?ia ?i evolu?ia universurilor (multiversuri) din Cosmos ?i confer? un rol primordial informa?iei, Din acest punct de vedere, MDV1 constituie o prioritate în raport cu MH.
(2) Prin prisma punctului de vedere al acoperirii, MDV1 ia în considerare toate posibilit??ile de apari?ie ale unui univers, conform teoriilor actuale din astrofizic?: (a) în serie, (b) în paralel, (c) mixt?, în timp ce MH se refer? numai la na?terea unui univers dintr-o gaur? neagr? care exist? în alt univers (universuri seriale). Din acest punct de vedere se poate spune c? MDV1 este o teorie integratoare, de aici ?i ideea de „?tiin?? integrativ?” ?i „efectiv?” promovat? de Mihai Dr?g?nescu ?i Menas Kafatos [64] care s? cuprind? atât ortofizicul cât ?i fizicul ?i al c?rui limbaj s? fie cel pus la dispozi?ie de teoria matematic? a categoriilor ?i a toposurilor [65], în timp ce MH constituie doar un capitol al acesteia care detaliaz? lucrurile la un nivel punctual. Ba chiar s-ar putea afirma c? MH este doar un subcapitol deoarece chiar ?i apari?ia serial? prezint? mai multe variante [66]: prin g?uri negre, prin apari?ie de „bule”, „membrane”, etc.
În acest context, deoarece MDV1 ?i MH nu sunt complementare ci consistente top-down, putem avansa ideea c? este posibil cât de curând s? mai apar? ?i alte „capitole”/”subcapitole” ale Modelului cosmologic informa?ional, în m?sura în care se ia în considerare „informa?ia” ca ingredient principal, al?turi de „materie”, precum ?i o lege de conservare a informa?iei al?turi de una de conservare a energiei.
(3) Atât MDV1 cât ?i MH presupun existen?a unor informa?ii esen?iale „înf??urate” despre evolu?ia unui univers, astfel de informa?ii aflându-se într-un spa?iu emergent exteriorului suprafe?ei universului respectiv, precum ?i faptul c? aceste informa?ii se vor decodifica, „desf??ura”, în timpul implement?rii evolu?iei universului. În cadrul ambelor model?ri, modul de
desf??urare se presupune a putea fi pus în eviden?? prin „operatori de proiec?ie”. Îi dator?m lui David Bohm [67] o prezentare intuitiv? asupra modului în care „lucreaz?” un asemenea operator. Astfel, Bohm imagineaz?

un dispozitiv ce const? din doi cilindrii concentrici din sticl? cu un fluid foarte vâscos între ei, cum ar fi glicerina, [dispozitiv] realizat astfel încât cilindrul exterior s? poat? fi rotit foarte încet, difuzia fluidului vâscos fiind neglijabil?. În fluid se pune o pic?tur? de tu? insolubil ?i apoi cilindrul exterior este rotit încet, rezultatul fiind c? pic?tura este alungit?, pân? când cap?t? o form? filamentoas? […]. Când cilindrul este rotit în direc?ie opus?, forma filamentoas? revine la cea ini?ial? ?i devine deodat? vizibil? ca o pic?tur? în mod esen?ial asem?n?toare cu cea care se g?sea la început acolo.

(4) De?i ambele model?ri au tangen?e semnificative cu abordarea lui David Bohm [68], f?r? a se reduce la aceasta, doar în cadrul MDV1 se fac referiri la David Bohm ?i concep?ia sa [69].
(5) Ambele modele au un caracter „?tiin?ific” în acord cu viziune la zi a „?tiin?ificit??ii” unei teorii, viziune care o dep??e?te pe cea clasic?, popperian?, a „falsificabilit??ii”.
(6) În sfâr?it, Modelul MDV1 presupune ?i existen?a unor cuante de spa?iu-timp care vor dicta configura?ia spa?io-temporal? a unui univers (nu neap?rat cu trei dimensiuni spa?iale ?i una temporal? cum este cel an nostru). Astfel MDV1 este compatibil ?i cu teoria „Gravita?iei cuantice cu bucle” [70], indiferent de varianta de apari?ie a unui univers, în schimb MH nu face acest lucru (r?mânând exclusiv la nivelul „stringurilor” ?i „superstringurilor”) ?i, probabil, va trebui s? fie completat în acest sens.

Epilog

A?a cum s-a ar?tat în paragraful “I.1. Introducere”, Modelul cosmologic informa?ional
propus de Mihai Dr?g?nescu prezint? dou? variante pe care le-am notar cu Model V1 ?i Model V2.
Dac? r?mânem la nivelul variantei Model V1, avem de-a face cu o teorie cu caracter ?tiin?ific. Dac? vom lua în considerare varianta Model V2 care completeaz? varianta V1 cu admiterea existen?ei unei Con?tiin?e Fundamentale, modelul în ansamblu va c?p?ta ?i o tent? metafizic? cum ne spune chiar autorul. ?i aceasta deoarece, din afara „Naturii”, care include ?i entit??ile de tip uman, intervine aceast? Con?tiin?? Fundamental? similar? cu o Divinitate, dac? privim lucrurile din punct de vedere teologic sau cu un Transcendent Absolut, din punct de vedere filosofic.
Ce lucruri noi apar în arhitectura Modelului dr?g?nescian ?i deci cum se completeaz?
aceasta prin admiterea Con?tiin?ei Fundamentale? Vom vedea toate acestea prin modificarea
caracteristicei (vii) din paragraful „I.2. Modelul v1 – arhitectura sa ?i jocul func?ional” în felul
redat mai jos.
(vii’)Cine ?i cum poate interveni în ortofizic pentru a introduce structuri în informaterie în scopul de a genera schimb?ri, mai mici sau mai mari, pân? la apari?ia de noi universuri la nivel fizic ?i cine hot?r??te cuplarea ?i decuplarea informaterie-lumatie? R?spuns: o a?a numit? „Con?tiin?? Fundamental?” împreun? cu entit??i de tip uman, care erau exclusiv luate în considerare în Modelul V1.
Astfel, în m?sura în care asemenea entit??i apar într-un univers, ele pot crea artefacte în interiorul universului din care fac parte, cu respectarea legilor fizice impuse de c?tre Con?tiin?a Fundamental? sau pot chiar s? schimbe astfel de legi pân? acolo încât s? creeze noi universuri. În acest fel un univers în care se afl? asemenea entit??i devine anentropic [71].
Dar toate aceste schimb?ri realizate de oameni sunt supuse unei restric?ii ?i ea fundamental?. ?i anume: întreaga crea?ie uman? trebuie s? se desf??oare sub controlul Con?tiin?ei Fundamentale, i.e., s? respecte o teleologie impus? de aceasta; teleologie al c?rui scop poate fi doar intuit de c?tre om dar nu poate fi exprimat clar ?i univoc [72].
R?mâne astfel la latitudinea „liberului arbitru” uman ca acest tip de entitate s? ac?ioneze încadrându-se, mai mult sau mai pu?in, într-o asemenea teleologie. Iar în m?sura în care omul încearc? s? ac?ioneze complet în afara ei, Con?tiin?a Fundamental? va interzice, pur ?i simplu, o asemenea ac?iune, în acest mod explicându-se caracterul aleatoriu al apari?iei unor schimb?ri efective la nivel fizic.
Se revine astfel la caracterul probabilistic al celor ce se întâmpl? cel pu?in în ortofizic.




ANEXĂ: Unele principii de la nivelul cuanticului luate în considerare direct sau indirect în cele dou? abord?ri

1. Existen?a universurilor anetropice [73]. „Exist? universuri care permit apari?ia în interiorul lor a unor entit??i care reduc entropia”.
2. Existen?a antimateriei (Vidul ”plin” al lui Dirac) [74]: „La nivel subatomic orice particul?/und? are o antiparticul?/antiund?”. În universul nostru predomin? particulele/undele. Este îns? posibil ca în anumite circumstan?e s? existe simultan o particula/unda ?i antiparticula/antiunda sa; numai c? timpul de existen?? a materiei ?i antimateriei în acest caz este extrem de redus astfel c? existen?a simultan? a celor dou? forme nu poate fi observat? iar dup? acest timp ele se anihileaz? prin ciocnire.
2. Complementaritatea [75]. „La nivel subatomic, în func?ie de punctul de vedere adoptat, este posibil s? se ob?in? rezultate contradictorii pentru aceia?i realitate”. Astfel dac? organiz?m într-un anumit fel (dintr-un anumit punct de vedere) un experiment, este posibil ca ceva s? par? a fi o particul?, în timp ce dac? schimb?m punctul de vedere, i.e. organiz? altfel experimentul decât în cazul precedent, acel ceva s? par? a fi o und?. Ambele rezultate se consider? a fi dou? aspecte complementare ale aceleia?i realit??i ?i astfel contradic?ia este abolit?.
3. Holografia [76]. „La nivel subatomic informa?ia existent? în interiorul unui univers cu n dimensiuni spa?iale este echivalent? cu informa?ie existent? pe suprafa?a sa (aceast? suprafa?? având n-1 dimensiuni)”.
4. Incertitudinea/nedeterminarea [77]. „La nivel subatomic este imposibil s? se cunoasc? simultan dou? caracteristic ale unei entit??i”. Exemple: impulsul ?i pozi?ia unei particule, informa?ia înf??urat? ?i cea desf??urat? a unui purt?tor material.
5. Interzicerea clon?rii. „La nivel subatomic, este interzis? clonarea”. Acest principiu este o consecin?? a principiului incertitudinii care spune c?, la nivelul de care ne ocup?m, unele de caracteristici fizice, cum ar fi viteza ?i impulsul unei particule, nu pot fi puse în eviden?? (m?surate) simultan. În acest caz, dac? s-ar admite clonarea particulei, atunci simultan pe clon? s-ar putea m?sura viteza ?i pe original, impulsul – sau invers.
6. Nonlocalizarea [78]. „La nivel subatomic, dac? dou? particule au interac?ionat vre-o dat?, orice ac?iune ulterioar? asupra uneia dintre ele se va resim?i instantaneu asupra celeilalte, indiferent unde ?i la ce distan?? între ele se vor g?si cele dou? particule”. Prin urmare, în acest caz, viteza luminii este dep??it?.

Note

[1] John Barrow, Originea universului, Bucure?ti: Humanitas, 2008, Martin Bojowald, Ce a fost înainte de Big Bang?, Bucure?ti: Humanitas, 2016, Peter Byrne, Yhe Many Worlds of Hugh Evert III, New York: Oxford University Press, 2010, David Deutsch, The Fabric of Reality, New York: Allen Line, 1997, Bryce DeWitt & Neil Graham (eds.), The Many-Worlds Interpretation of Quantum Mechanics, Princeton: Princeton University Press, 1973, Michio Kaku, Lumi paralele, Bucure?ti: Editura Trei, 2015, Leonard Susskind, Peisajul cosmic, Bucure?ti: Humanitas, 2012.
[2] Martin Rees, Just Six Numbers. The Deep Proces That Shape The Universe, Orion Publishing Group Ltd., © 1999 Marin Rees.
[3] astrofizica ?i fizica cuantic? ?i subcuantic?, neurofiziologia, nano-tehnologiile, electronica ?i microelectronica, ingineria genetic?, dar îndeosebi IT, în general ?i Inteligen?a Artificial?, în special; a se vedea Mihai Dr?g?nescu, A doua revolu?ie industrial?, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 1980, dar ?i Mihai Dr?g?nescu, Societatea con?tiin?ei, Bucure?ti: Institutul pentru Inteligen?? Artificial? al Academiei Române, 2007.
[4] Dr?g?nescu Mihai, Gheorghe ?tefan, Corneliu Burileanu, Electronica func?ional?, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 1991.
[5] Mihai Dr?g?nescu, Informa?ia materiei, Bucure?ti: Editura Academiei Române, 1990, p. 168.
[6] Mihai Dr?g?nescu, Profunzimile lumii materiale, Bucure?ti: Editura Politic?, 1979.
[7] Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica, Bucure?ti: Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1985.
[8] Ana Petrache, „Rela?ia între metafizic? ?i teoria fizic? la Pierre Duhem”, NOEMA, VIII/2009, pp. 191 – 214.
[9] Leonard Susskind, Peisajul cosmic ?i Lee Smolin, Three Roads To Quantum Gravity, © The Orion Publishing Group Ltd., 2000.
[10] Chiar autorul face o asemenea precizare în Dr?g?nescu, Societatea con?tiin?ei, Bucure?ti: Institutul pentru Inteligen?? Artificial? al Academiei Române, 2007.
[11] Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica, pp. 198 – 357.
[12] Mihai Dr?g?nescu , Op. cit., pp. 372 – 429.
[13] Mihai Dr?g?nescu, Profunzimile lumii materiale, Bucure?ti: Editura Politic?, 1979, Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica, a se vedea ?i Gorun Manolescu, „Fenomenologicul la Mihai Dr?g?nescu : Con?tiin?a Fundamental? a Existen?ei”, NOERMA, XII/2013.
[14] Rees Martin, Just Six Numbers. The Deep Proces That Shape The Universe, Orion Publishing Group Ltd., © 1999 Martin Rees.
[15] Mihai Dr?g?nescu, Informa?ia materiei, p. 176.
[16] Alexandru Surdu, ”Aspecte ?tiin?ifico-filosofice ale conceptului de existen?? profund?”, în Noema, X, 2011, p. 17
[17] Alexandru Surdu, Op. cit., p. 18.
[18] Mihai Dr?g?nescu, Informa?ia materiei, cap. II.2. Ordinea implicat? a lui David Bohm ?i principiile ortofizicii
[19] Adelina Piatkowsky, ?i Ion Banu (1979), Filosofia greac? pân? la Platon, I, Partea 2 a, Bucure?ti: Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1979, p. 352.
[20] Diogene Laertios, Despre vie?ile ?i doctrinele filozofilor, Bucure?ti, Editura Academiei, 1963, p. 425.
[21] Blaga Lucian, Trilogia Cunoa?terii, Bucure?ti, Funda?ia Regal? pentru Literatur? ?i Art?, 1943, p. 16.
[22] Plotin, Opere I, Bucure?ti: Humanitas, 2002, pp. 345 – 346.
[23] Anton Dumitriu, Istoria logicii, Bucure?ti: Editura Didactic? ?i Pedagogic?, 1969, p. 349.
[24] Mihai Dr?g?nescu, Profunzimile lumii materiale, pp. 49 – 50.
[25] Mihai Dr?g?nescu, Op. cit., p. 47.
[26] O exprimare sugestiv poetic? a „vidului plin” (Dirac) reg?sim în Fitjorf Capra, Taofizica, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 1999, p. 7 pe care o reproduc, pu?in modificat?: „Cu cinci ani în urm? am tr?it o experien?? care m a determinat s? o apuc pe un anumit drum…M? aflam pe malul oceanului într o dup? amiaz? de var? târzie, priveam valurile rostogolindu se ?i mi ascultam propria respira?ie când, deodat?, am avut revela?ia întregului meu univers angajat într un dans cosmic gigantic. Fiind fizician, ?tiam c? nisipul, pietrele, apa ?i aerul din jurul meu sunt formate din molecule ?i atomi în vibra?ie, iar acestea la rândul lor, din particule care interac?ioneaz?, f?când s? apar? sau dispar? alte particule [din ?i în alt spa?iu]”
[27] Theodor Stcherbatsky, Buddhist Logic, New York, Dover Publications, Inc., 1962, pp. 78–118.
[28] Mihai Dr?g?nescu, Profunzimile lumii materiale, p. 100.
[29] A se vedea „Monoidul Existen?ei” din Mihai Dr?g?nescu, „Automorphisms in The Phenomenological Domains”, Proceedings of the Romanian Academy, Series A, vol.2, No.1, 2001, in care se specific?: „<1> is a set with three elements. This set is a phenomenological set of a larger category of existence… If the phenomenological sense a) [to exist in itself] is a fixed star… b) [to exist from itself] and c) [to exist for itself] can be commutated. It seems that b) has normally a pole position because it is a generator of new orthosenses (the deep phenomenological senses are also called orthosenses) for the generation of new universes; as such it may be named Indra orthosense after the similar role played by Indra in Rig‑Veda. The orthosense c) that may be named Agni orthosense, because of the role of Agni is to bring back informations from an universe to the deep existence. It may change its position with b) and to occupy the pole position”.
[30] Amit Goswami, Universul cin?tient de sine, Bucure?ti: Editura Orfeu 2000, 2008, pp. 129 – 150.
[31] Mihai Dr?g?nescu, Informa?ia materiei, p. 178.
[32] Mihai Dr?g?nescu, Op. cit., p. 209
[33] Mihai Dr?g?nescu, „Automorphisms in The Phenomenological Domains”, Proceedings of the Romanian Academy, Series A, vol.2, No.1, 2001
[34] Mihai Dr?g?nescu, Tensiunea filosofic? ?i sentimentul cosmic. Discurs de recep?ie cu acordarea titlului de Academician al Academiei Române, rostit la 6 septembrie 1990 în ?edin?? public?, Bucure?ti: Editura Academiei Române, 1991, p. 11.
[35] Vulc?nescu, Izvoare de filozofie. Culegere de studii ?i texte, vol. II, Bucure?ti: Editura Bucovina I. E. Torom?iu, 1942, p. 68. Acest citat i-a prilejuit ?i subsemnatului scrierea unui articol plecând de la „Gândirea arhitectural?” promovat? de Mihai Dr?ganescu, ?i anume: Gorun Manolescu, „An Architectural Modelling Approach by Means of Categories and Functors”, Noesis, vol. XXVI, 2001, pp. 79 – 96, în cadrul c?ruia spa?io-temporalitatea noastr? de toate zilele este scufundat?, în sens matematic, în alta mult mai general? care „o cuprinde , o p?trunde, o umple ?i o împline?te”
[36] Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica.
[37] Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica, pp. 121 - 122: „În ortoexisten?? singurul element dinamic este informa?ia, ca
singur? „for??”, dar de fapt no?iunea de for?? nu are nici un rost. Informa?ia din informaterie se structureaz? datorit? interac?iunii dintre diferitele ei p?r?i” care au ap?rut la nivel informa?ional.
[38] Similar cu cele care astrofizica presupune c? ar fi ap?rut imediat dup? Bing Bang, fluctua?ii care au condus ulterior la apari?ia unor neomogenit??i ale materiei unde a început s? ac?ioneze gravita?ia “pozitiv?” de atrac?ie, împotriva celei “negative”, de respingere” , infla?ionist?.
[39] Mihai Dr?g?nescu , Ortofizica, pp. 73 – 74.
[40] Mihai Dr?g?nescu, „Automorphisms in The Phenomenological Domains”, Proceedings of the Romanian Academy, Series A, vol.2, No.1, 2001
[41] Conform denumirii introduce de Rees
[42] Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica, cap 3 Ortosensuri, sec?iunea „Univers entropic ?i univers antientropic”
[43] Brian Greene, Realitatea ascuns?. Universuri paralele ?i legile profunde ale cosmosului,Pite?ti: Paralela 45, 2012, p. 286.
[44] Brian Greene, Op. cit., p. 287.
[45] Ibid., p. 288.
[46] Boris Draganov, „Entropy – Historical Analysis” , Noesis, 2013-2014, pp. 1 – 59.
[47] Brian Greene, Op. cit., p. 290.
[48] Ibid., p. 322.
[49] Ibid., p. 295.
[50] Despre modul în care a ra?ionat Hawking când a prezis existen?a radia?iei hawking, a se vedea Brian Greene, Op. cit., pp. 295 – 299 ?i Leonard Susskind, The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics, Little Brown, 2008, pp. 171 -178.
[51] Leonard Susskind, Peisajul Cosmic, Bucure?ti: Humanitas, 2012, p. 376.
[52] A se vedea: Leonard Susskind, The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics, Little Brown, 2008, Brian Greene, Op. cit., pp. 284 -326 ?i Leonard Susskind, Peisajul cosmic, Bucure?ti: Humanitas, 2012, pp. 374 – 393.
[53] Leonard Susskind, Peisajul cosmic, Bucure?ti: Humanitas, 2012, p. 390 ?i Leonard Susskind, The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics, Little Brown, 2008, pp. 395 -421.
[54] Brian Greene, Op. cit., p. 288.
[55] Leonard Susskind, The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics, Little Brown, 2008, pp. 290 – 308.
[56] Leonard Sisskind, Op. cit., pp. 395 – 421.
[57] David Bohm, Plenitudinea lumii ?i ordinea ei, Bucure?ti: Humanitas, 1995.
[58] Leonard Susskind, Peisajul cosmic, Bucure?ti: Humanitas, 2012, p. 383.
[59] Brian Greene, Op. cit., cap. 10 „Universurile, computerele ?i realitatea matematic?”.
[60] Credem c? ar trebui s? p?str?m în minte tot timpul faptul c? termenul de „univers”, ap?rut ulterior în latin?, a îngustat nepermis sfera de semnifica?ie a termenului grec de „cosmos”, prin echivalarea celor doi termeni.
[61] Leonard Susskind, Op. cit., p. 9, Lee Smolin, Three Roads To Quantum Gravity, © The Orion Publishing Group Ltd., © 2000.
[62] Mihai Dr?g?nescu, Profunzimile lumii materiale, Bucure?tiL Editura Politic?, 1979.
[63] Mihai Dr?g?nescu, Ortofizica, Bucure?ti: Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1985.
[64] Menas Kafatos, Mihai Dr?g?nescu, Principles of Integrative Science, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 2003 ?i Dr?g?nescu Mihai, Sisir Roy, Menas Kafatos, „Efective Theories and The Phenomenological Information”, [online, http://www.racai.ro/media/EffectiveTheoriesPhenomen ologicalInformation.pdf] [30 dec. 2016]
[65] Daniele Struppa, Menas Kafatos, Sisir Roy, Goro Kato, Richard L. Amoroso, “Category Theory as the Language of Consciousness”, Noetic Journal, volume 3, issue 3, 2000.
[66] Leonard Susskind, Peisajul cosmic.
[67] David Bohm , Plenitudinea lumii ?i ordinea ei, Bucure?ti: Humanitas, 1995, p. 256.
[68] David Bohm, Op. cit., David Bohm, Causality and Chance in Modern Physics, London: Routledge & Kegan Paul Ltd., 1957; a se vedea ?i Michael Talbot, The Holographic Universe, London: Harper Collins Publishers, 1996.
[69] Mihai Dr?g?nescu, Informa?ia materiei, Bucure?ti: Editura Academiei Române, 1990, cap. II,2. Gândirea implicat? a lui David Bohm ?i principiile ortofizicii, pp. 62 -70.
[70] Lee Smolin, Op. cit., Marin Bojowald, Once Before Time. A Whole Story of the Universe,Frankfurt am Main: © Fisher Verlag GmbH, 2009.
[71] Martin Rees, Op. cit. A se vedea ?i Anexa.
[72] “Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie s? se tac?”, vezi Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, Bucure?ti: Humanitas, 1991, p. 124, dar se poate „ar?ta” prin sugestie metaforic?, de exemplu.
[73] Martin Rees, Op. cit.
[74] David Vidmar, “The Dirac Equation and the Prediction of Antimatter”, [online,http://www.multimidia.ufrgs.br/ conteudo/frontdaciencia/dirac%20antimatter%20paper.pdf] [6.12.2016] ?i Bernard d’Espagnat, On Physics and Philosophy,Oxford: Princeton University Press, 2006, pp. 41 – 46.
[75] Werner Heisenberg, Pa?i peste grani?e, Bucure?ti: Editura Politic?, 1977, pp. 47 – 69 ?i Bernard d’Espagnat, Op. cit., pp. 250 – 255.
[76] David Bohm, Plenitudinea lumii ?i ordinea ei, Bucure?ti: Humanitas, 1995, Michael Talbot, The Holographic Universe, London: Harper Collins Publishers, 1996.
[77] John Wheeler, W. Zurek (eds.), Quantum Theory and Measurement, Princenton, 1983.
[78] Bernard d’Espagnat, Op. cit., pp. 51 – 89, David Bohm, Causality and Chance in Modern Physics, London: Routledge & Kegan Paul Ltd., 1957, Magueijo Jao, Faster than speed of light, London: Penguin Books, 2004., Goswami Amit, Universul cin?tient de sine, Bucure?ti: Editura Orfeu 2000, 2008, John G. Cramer , Nick Herbert
“An Inquiry into the Possibility of Nonlocal Quantum Communication”, Received: 16 September, 2014 / Revised: 14 February, 2015, [ online, https://arxiv.org/pdf/1409.5098v2.pdf] [6.12. 2016]


Bibliografie

[1] Barrow John, Originea universului, Bucure?ti: Humanitas, 2008
[2] Blaga Lucian, Trilogia Cunoa?terii, Bucure?ti, Funda?ia Regal? pentru Literatur?
?i Art?, 1943
[3] Bojowald Martin, Ce a fost înainte de Big Bang?, Bucure?ti: Humanitas, 2016
[4] Bohm David, Plenitudinea lumii ?i ordinea ei, Bucure?ti: Humanitas, 1995
[5] Bohm David, Causality and Chance in Modern Physics, London: Routledge & Kegan Paul Ltd., 1957
[6] Byrne Peter, The Many Worlds of Hugh Evert III, New York: Oxford University Press, 2010
[7] Capra Fitjorf, Taofizica, Bucure?ti, Editura Tehnic?, 1999
[8] Cramer John , Nick Herbert, “An Inquiry into the Possibility of Nonlocal Quantum Communication”, Received: 16 September, 2014 / Revised: 14 February, 2015, [online, https://arxiv.org/pdf/1409.5098v2.pdf] [6.12. 2016]
[9] Deutsch David, The Fabric of Reality, New York: Allen Line, 1997
[10]DeWitt Bryce & Neil Graham (eds.), The Many-Worlds Interpretation of Quantum Mechanics, Oxford: Princeton University Press, 1973
[11] d’Espagnat Bernard, On Physics and Philosophy, Oxford: Princeton University Press, 2006
[12]Draganov Boris, „Entropy – Historical Analysis” , Noesis,vol. 2013-2014, 1 - 59
[13]Dr?g?nescu Mihai, Profunzimile lumii materiale, Bucure?tiL Editura Politic?, 1979
[14]Dr?g?nescu Mihai, Ortofizica, Bucure?ti: Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1985
[15]Dr?g?nescu Mihai, Informa?ia materiei, Bucure?ti: Editura Academiei Române, 1990
[16] Dr?g?nescu Mihai, A doua revolu?ie industrial?, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 1980
[17] Dr?g?nescu Mihai, Societatea con?tiin?ei, Bucure?ti: Institutul pentru Inteligen?? Artificial? al Academiei Române, 2007
[18]Dr?g?nescu Mihai, Gheorghe ?tefan, Corneliu Burileanu, Electronica func?ional?, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 1991
[19]Dr?g?nescu Mihai, Tensiunea filosofic? ?i sentimentul cosmic. Discurs de recep?ie cu acordarea titlului de Academician al Academiei Române, rostit la 6 septembrie 1990 în ?edin?? public?, Bucure?ti: Editura Academiei Române, 1991
[20] Dr?g?nescu Mihai, „Automorphisms in The Phenomenological Domains”, Proceedings of the Romanian Academy, Series A, vol.2, No.1, 2001
[21] Dr?g?nescu Mihai, Sisir Roy, Menas Kafatos, „Efective Theories and The Phenomenological Information”, [online, http://www.racai.ro/media/EffectiveTheoriesPhenomen ologicalInformation.pdf] [30 dec. 2016]
[22] Dumitriu Anton, Istoria logicii, Bucure?ti: Editura Didactic? ?i Pedagogic?, 1969
[23]Goswami Amit, Universul cin?tient de sine, Bucure?ti: Editura Orfeu 2000, 2008
[24] Greene Brian, Realitatea ascuns?.Universuri paralele ?i legile profunde ale cosmosului,Pite?ti: Paralela 45, 2012
[25]Heisenberg Werner, Pa?i peste grani?e, Bucure?ti: Editura Politic?, 1977
[26]Jao Magueijo, Faster than speed of light, London: Penguin Books, 2004
[27] Kaku Michio, Lumi paralele, Bucure?ti: Editura Trei, 2015
[28]Laertios Diogene, Diogene, Despre vie?ile ?i doctrinele filozofilor, Bucure?ti: Editura Academiei, 1963
[29] Menas Kafatos, Mihai Dr?g?nescu, Principles of Integrative Science, Bucure?ti: Editura Tehnic?, 2003
[30]Manolescu Gorun, „Fenomenologicul la Mihai Dr?g?nescu : Con?tiin?a Fundamental? a Existen?ei”, NOERMA, XII, 2013, pp. 13 - 29
[31] Manolescu Gorun, „An Architectural Modelling Approach by Means of Categories and Functors”, Noesis, vol. XXVI, 2001, pp. 79 – 96
[32] Noica Constantin, „Recenzie la Ortofizica lui Mihai Dr?g?nescu”, Noema, XIII, 2014, pp. 11 – 17.
[33] Petrache Ana, „Rela?ia între metafizic? ?i teoria fizic? la Pierre Duhem”, NOEMA, VIII, 2009, 191 – 214
[34] Piatkowsky, Adelina ?i Ion Banu (1979), Filosofia greac? pân? la Platon, I, Partea 2 a, Bucure?ti: Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1979
[35] Plotin (2002), Opere I, Bucure?ti: Humanitas, 2002
[36] Rees Martin, Just Six Numbers. The Deep Proces That Shape The Universe, Orion Publishing Group Ltd., © 1999 Martin Rees
[37]Smolin Lee, Three Roads To Quantum Gravity, © The Orion Publishing Group Ltd., 2000.
[38] Stcherbatsky Theodor, Buddhist Logic, New York, Dover Publications, Inc., 1962
[39] Struppa Daniele, Menas Kafatos, Sisir Roy, Goro Kato, Richard L. Amoroso, “Category Theory as the Language of Consciousness”, Noetic Journal, volume 3, issue 3, 2000
[40] Surdu Alexandru, ”Aspecte ?tiin?ifico-filosofice ale conceptului de existen?? profund?”, în Noema, X, 2011, pp. 15-30.
[41] Susskind Leonard, Peisajul cosmic, Bucure?ti: Humanitas, 2012.
[42]Susskind Leonard, The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics, Little Brown, 2008
[43]Talbot Michael, The Holographic Universe, London: Harper Collins Publishers, 1996
[44]Vidmar David, “The Dirac Equation and the Prediction of Antimatter”, [online,http://www.multimidia.ufrgs.br/conteudo/frontdaciencia/ ac%20antimatter%20paper.pdf] [6.12.2016]
[45] Mircea Vulc?nescu, Izvoare de filozofie. Culegere de studii ?i texte, vol. II, Bucure?ti: Editura Bucovina I. E. Toron?iu, 1942
[46]Wheeler John, W. Zurek (eds.), Quantum Theory and Measurement, Princenton, 1983
[47] Wittgenstein Ludwig, Tractatus Logico-Philosophicus, Bucure?ti: Humanitas, 1991