proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Venisem în acest palat fiindc? am fost rugat; altfel nu mai b?team atâta drum. Ca pozi?ie geografic? nu ?tiam prea bine unde se situeaz?, ca anotimp p?rea a fi ceva între toamn? ?i prim?var?, ca peisaj era ceva neclar, poate mun?i, poate doar dealuri împ?durite, înv?luite mereu în cea??. Era curios faptul c? o mul?ime de oameni se afla mereu la u?a mea întrebându-m? ce au de f?cut. ”S? ?terg praful?” ”S? pun sarmalele la fiert? ” ”S? cur???m co?urile?” S? cump?r banane?”. Le spuneam s? fac? exact ceea ce le era scris. ”Ce ?i-e scris, în frunte ?i-e pus!” m? maimu??ri o femeie b?trân? ?i gras?, o servitoare probabil. Îmi pl?cea sala de mese. Era o înc?pere imens? ca o gar? de ora? mare, cu bol?i înalte ?i candelabre din cristale scumpe. Ferestrele erau mari ?i foarte înalte, acoperite de perdele din dantel? decorat? fin cu modelul florii de crin. Pe jos erau pl?cu?e mari de gresie, albe ?i negre, ca tabla de ?ah. Erau multe mese, foarte multe, care st?teau goale. Aveau fe?e de mese imaculate ?i un pitic trecea printre ele ?i ?tergea mereu paharele; abia i se vedea capul ?i mâinile ca de copil mi?cându-se printre mobile. Scaunele erau tapisate ?i cu sp?tar înalt, spaniol. Pere?ii erau acoperi?i de tablouri foarte mari, cu rame aurite, cu scene de r?zboi sau de vân?toare; ?i mai erau oglinzi vene?iene cu rame frumos lucrate. Câ?iva stâlpi gro?i coborau din tavanul boltit pân?-n podea, stricând într-un fel armonia spa?iului; era clar c? ar fi fost mai bine f?r? ei, dar poate c? utilitatea lor era încontestabil? fiindc? deasupra tavanului s?lii mai erau vreo patru cinci etaje cu greutate mare, având în vedere c? palatul era construit din piatr?. M-am a?ezat într-un col? în dreptul unei oglinzi, nu departe de una din ferestre. Afar? se vedeau ni?te v?l?tuci de fum ca de la o locomotiv? cu aburi, cu deosebirea c? ace?tia erau albi, foarte albi. Am tras cu ochiul la imaginea mea din oglind?; pot s? spun c? m? prezentam ca un b?rbat frumos, cu sprâncene arcuite ?i p?r bogat, poate cu urechile pu?in alungite ca la elfi. O fat? îmbr?cat? ca o subret? în negru cu ?or?ule? alb, se apropie c?lcând vesel? pe tocuri ?i aducându-mi meniul. Mi-l puse pe mas? ?i-?i l?s? u?or mânu?a peste mâna mea p?roas?, zâmbindu-mi gale?. N-am apucat s? m?nânc nimic din felurile care mi s-au pus pe mas?; un b?rbat într-un costum impecabil mi-a spus c? sunt chemat pân? la buc?t?rie. Am str?b?tut împreun? o scurt? galerie ca un tunel – avea tavanul foarte jos – ?i am coborât vreo cinci trepte, ca într-un uria? bazin f?r? ap?. Ma?ini uria?e învârteau ni?te ro?i imese cu spi?e, ?i în aer pulsau jeturi de aburi ca de locomotiv?; locul p?rea o uzin? în care se fabricau ni?te piese pentru mecanisme complexe, poate ceva pentru tancuri sau submarine; foarte mul?i lucr?tori se învârteau printre aparate, îmbr?ca?i în haine albe; pe cap purtau un fel de turban, fie c? erau b?rba?i sau femei.
- Vrem s? v? întreb?m ce s? facem cu sângele! îmi zise înso?itorul meu, sco?ând dintr-un buzunar un carnet ?i-un creion.
- Care sânge? am întrebat uimit. Omul mi-a ar?tat un jgeab metalic prin care curgea un ?uvoi ro?u de lichid gros. Um miros dezgust?tor se degaja de acolo.
- S? facem sângerete sau s?-l punem la borcane?
- La borcane? am repetat ultimele lui cuvinte, f?r? s? m? gândesc la ce spun.De fapt, n-am r?spuns la întrebare, dar cu toate astea b?rbatul ?i-a notat ceva în carne?elul lui. Am v?zut cum pe culoarul dintre ciudatele ma?in?rii se apropie fata nurlie care m? întâmpinase diminea?a în sala de mese.
- Vi se r?ce?te ceaiul! îmi zise ea ?i se-ntoarse pe c?lcâie, luând drumul de întoarcere.Am dat s? merg dup? ea, dar b?rbatul m-a luat u?urel de spate ?i mi-a indicat direc?ia contrar?. Ni?te femei st?teau în cerc iar pe jos, pe ciment, se afla o g?in? legat? de picioare. De cum am ap?rut în dreptul lor, lucr?toarele m-au înconjurat ?i m-au întrebat în cor: ”Ce facem?”. B?rbatul se uita ?i el la mine cu o figur? foarte curioas?, de parc? a?tepta s? anun? vreo descoperire ?tiin?ific? epocal?. N-am zis nimic. De undeva a ap?rut un pitic, cred c? era acela?i pe care-l v?zusem ?tergând pahare în sala de mese, ?i a strivit capul g?inii cu tocul cizmei lui; m-a uimit cum de reu?ise s? fac? acest lucru f?r? ca or?tania s? se zbat?, dar gestul lui fusese fulger?tor. Una dintre femei prinse g?ina care s?rea bezmetic? de colo-colo, ?i-i scurse sângele în jgeabul cu lichid ro?u ?i vâscos din apropiere.
- Vre?i s? fuma?i? m-a întrebat înso?itorul.
- Nu prea fumez pe nemâncate! am zis.
Pe c?rarea dintre instala?iile din sal? se stârni o rumoare; un b?rbat m?run?el ?i solid venea val vârtej spre noi, cu o figur? schimonosit? de furie (b?rbatul aducea cu Dani de Vito) ?i se repezi la înso?itorul meu, lovidu-l cu ambele mâini în piept. M?run?elul strig? la el:”Nu ?i-e ru?ine? Cum îl la?i pe dânsul nemâncat de diminea??? Mar? de aici!”. B?rbatul elegant care m? orientase pân? atunci prin imensa buc?t?rie plec? gr?bit pe aleea dintre jgheaburi ?i ro?i uria?e, f?r? s? protesteze niciun pic. Lâng? mine ap?ruse subreta cu o tav? cu mai multe bun?t??uri, sendvi?uri cu icre ro?ii, felii de ghiudem, patru ou? ochiuri, salat? de ro?ii ?i castrave?i, ceai, lapte ?i cafea. Era de mare mirare cum de putea s? ?in? în bra?e acel platou care numai u?or nu era, mai ales c? îl pozi?ionase ridicat astfel ca eu s? ajung la mâncare u?or, chiar stând în picioare. Am înghi?it eu ceva din mâncare pu?in cam jenat, asistat de b?rbatul m?run?el care am observat c? era ?i el foarte spilcuit, purtând un costum închis la culoare, avea c?ma?? alb? ?i papion negru la gât, iar din buzunarul de la piept îi ie?ea o frumoas? batist? de m?tase ro?ie ca trandafirul. Deodat? mi-a r?mas mâncarea în gât, fu cât p-aci s? o vomit; tipul care m? asista acum m? îndrept? u?urel din umeri astfel încât s? pot vedea o ciudat? ma?in?rie, un fel de ma?in? de tocat carne de dimensiuni cât casa, în a c?rei pâlnie se aruncau tot felul de animale: porci, iepuri, ?obolani, g?ini, curcani.
- Crede?i c? e bine s? punem ?i sconc?i? m-a întrebat m?run?elul, sco?ând ?i el un carne?el pentru a nota ”genialele” mele eventuale r?spunsuri; dar eu am avut o tres?rire din tot corpul împingând la o parte tava din fa?a mea ?i pe fata care o sus?inea, punându-mi o mân? pe burt? ?i cu alta astupându-mi gura s? nu-mi ?â?neasc? mâncarea afar?. Tân?ra femeie s-a retras dup? ce-mi pusese un ?ervet în bra?e iar m?run?elul m-a sus?inut de spate a?a cum faci cu un prieten c?ruia i s-a f?cut r?u pe strad?. M-a împins pe o pasarel? ca o trambulin? ?i ne-am trezit pe marginea unui bazin cât o piscin? mijlocie, numai bun? pentru înot ?i relaxare, dar în care se zbenguiau fel de fel de pe?ti, mai mari sau mai mici, diferit colora?i; am mai v?zut ?i sepii pulsând prin apa limpede precum cristalul, caracati?e ?i pe fund mi?unau homari cu cle?ti mari ?i must??i lungi ca ni?te nuiele.
- Prinde-l pe ?la! zise deodat? b?rbatul m?run?el, care se pare c? era înnebunit dup? pe?ti. Se replie imediat din atitudinea imperativ?, î?i aranj? ?inuta ?i-?i îndrept? papionul de la gât care alunecase aproape spre ceaf?, ?i zise:
- M? scuza?i! Crede?i c? e bine s? prindem cr?pceanul acela gras pentru prânz?
- Pentru prânz? am întrebat eu. Dar omul p?rea cuprins din nou de un impuls de nest?pânit, se l?sase pe vine urm?rind mi?c?rile pe?tilor din acel acvariu ?i salivând vizibil.
- Uite-l, uite-l! Apuca?i-l, veni?i cu minciogul!
Ni?te lucr?tori în salopete din cauciuc se repezir? pe lâng? noi aruncând ni?te plase în bazin.
- Nu pe ?la dobitocule, pe cel?lalt mai c?-i mai umflat! url? b?rbatul m?run?el apucând ?i el de mânerul unui minciog. Se produse o înv?lm??eal? în jurul meu ?i-am fost împins în ap?. Am ajuns imediat la fund, c?zând ca un tip pedepsit de mafie cu înecul. Am sim?it cle?tii crustaceelor apucându-m? de pantaloni; pe?ti reci ?i scârbo?i îmi frecau obrajii. M-am zb?tut ca un disperat ?i ni?te mâini vânjoase m-au scos afar?. Am fost depus pe un fel de band? ca un pat de campanie ?i peste mine se urcase un individ ca un munte cu ni?te must??i stufoase, care începu s? m? s?rute cu mare hot?râre. Îmi f?cea respira?ie gur? la gur?, dat eu n-aveam nevoie de a?a ceva ?i-am început s? m? zbat dând din mâini ?i din picioare; omul a coborât de pe mine ?i banda a început s? se pun? în mi?care, ne apropiam de un fel de ghilotin? care-?i l?sa lama îngrozitoare pân? la nvelul suportului pe care m? aflam, la intervale regulate. S-au auzit strig?te de groaz?. Cu o frac?iune de secund? înainte de intra sub t?i?ul necru??tor, am fost salvat ?i dus pe o targ? într-o camer? ca de spital. Au ap?rut ni?te femei îmbr?cate în straie de c?lug?ri?e (poate c? erau chiar de la vreo mân?stire) ?i s-au apucat s? m? dezbrace f?r? menajamente; mi-au dat jos haina, c?ma?a, pantalonii ?i când au ajuns la chilo?i, am crezut c? se vor opri; dar mi-i smulser? ca pe o cârp? de aruncat ?i m-au întins pe pat în pielea goal?; abia am reu?it s? m? uit la aceste femei – c?lug?ri?e, erau trei ?i foarte vânjoase, foarte puternice; aduceau mai mult cu ni?te b?rba?i dar aveau sâni mari ?i boga?i, cu care m? atinseser? de câteva ori în timp ce tr?geau de mine s? m? dezbrace; parc? erau aerbaguri; dup? ce m-au l?sat complet gol, au început s? m? ?tearg? cu ni?te prosoape aspre, îndep?rtându-mi cu brutalitate mâinile pe care mi le tot puneam peste organele genitale ?i mi-au dat ?i cu talc ca la copiii mici, ridicându-m? de fund ?i plesnindu-m? u?urel, cu dr?g?l??enie. Una dintre ele îmi puse o pereche de izmene albe, curate ?i apretate, aplecându-se ?i dezmierdându-m? pu?in ca pe un bebelu? în c?rucior: ”Giugulucu! Giugulucu!”. Apoi mi-au turnat pe gât un ceai fierbinte de parc? mi-ar fi aplicat vreo tortur? medieval? de introducere în gur? de metal topit ?i imediat am adormit. Am fost trezit în plin? noapte de tipul m?run?el care avea o f?clie în mân? ce aducea cu flac?ra olimpic?.
- ?eful întreab? dac? se poate duce la WC !
- Poftim? am f?cu eu. De ce?
- Fiindc? nu se mai poate ?ine!
- A... am zis ?i omul a plecat val vârtej.
Era întuneric ?i am adormit din nou. Diminea?a am g?sit lâng? scaunul de la cap?tul patului un rând de haine noi ?i curate. Abia îmi terminasem toaleta de diminea?? c? m?run?elul b?g? capul pe u??:
- V? invit? ?eful, v? a?tept afar?!
Omul m-a condus pe ni?te culoare întortocheate ?i înguste pân?-n dormitorul ?efului. Acesta st?tea în pijama pe marginea patului, ?i de fapt î?i îmbr?case c?ma?a numai cu o mânec?, privind n?uc în jur. Era un b?rbat de vreo patruzeci de ani, cu un nas coroiat ?i p?rul c?zut pe ochi, aducând cu o pas?re fiindc? avea ni?te ochi foarte mari.
- V? rog s? m? scuza?i...
Înso?itorul meu disp?ruse, dup? ce m? vârâse pe u?? la ?eful.
- Nu, vino, nu te sfii, eu te-am chemat! Mai întâi se pune mâneca dreapt? sau cea stâng??
- Cred c? aceea din drepta! am zis sim?ind c? trebuie s? dau un r?spuns, ar?tând chiar cu degetul spre c?ma?a lui de noapte. El î?i dezbr?c? repede pijamaua (avea un maiou alb imaculat dedesubt) ?i-?i b?g? mâna pe cealalt? mânec?.
- P?i nu, am zis, m? refeream la cea din dreapta cum st?team eu; la dumneavoastr? e din stânga!
- Aha! zise el ?i-?i d?du jos c?ma?a, înfigându-?i mâna în mâneca a?a cum era mai înainte.
- Foarte bine! ?i mâna cealalt??
- Ce-i cu ea?
- N-o îmbr?ca?i?
Omul se concentr? pe mâneca dreapt?, dar devenise pu?in cam nervos fiindc? î?i eliberase bra?ul din mâneca stâng?. Vîzând rezultatul începu s? pufneasc? pe nas într-un mod ciudat, ca un motan care s-a înecat cu un dumicat de mâncare. Arunc? pijamaua cât colo ?i spuse:
- Mul?umesc foarte mult! O s? m? descurc eu, v? promit! Ne vedem în sala de mese!
L-am a?teptat în imensul salon ca de restaurant, în care numai era nimeni. Dar a trecut destul de mult timp ?i ?eful n-a venit. Intendentul cel m?run?el (apropo, nu ?tiam care era func?ia lui, a?a c? am s?-i zic intendent) a ap?rut la un moment dat în sala de mese, proasp?t ?i parfumat, cu acela?i papion la gât, ?i mi-a zis s?-l scuz pe ?eful, dar pe moment nu vine. ”De ce ?” am întrebat. ”Fiindc? nu poate veni descul?!” sun? r?spunsul.”P?i s? se încal?e!” ”Asta-i problema, nu ?tie cu care picior s? se încal?e mai întâi. Apropo, mi-a zis s? v? întreb pe dumneavoastr?!”. ”P?i ce importan?? are? Cu stângul, poftim!” am spus. Omul o lu? la goan?. Se întoarse foarte repede, r?suflând greu ?i c?utând s?-?i vin? în fire dup? efortul f?cut.” ?eful v? roag? s? v? mai gândi?i; e o vorb? din b?trâni care spune c? nu e bine s? porne?ti cu stângul!” ”Care b?trâni?” am zis eu. ”Cu p?rul alb!” zise intendentul. ”Atunci s? înceap? cu dreptul” am zis, sim?ind un gol în stomac; mi se f?cuse foame. M?run?elul s-a întors din nou, lac de transpira?ie. ” ?eful spune c? nu poate s? mai înceap? cu piciorul drept, fiindc? deja ?i-a ratat demersul cu stângul. Doar dac? s-ar culca din nou ?i s-ar preface a?a ca trezit abia acum, dar lui nu-i plac pref?c?toriile. V? roag? s?-l scuza?i c? întârzie, dar încearc? s? sar? în pantofi cu ambele t?lpi deodat?, ?i pân? acum a c?zut de dou? ori ?i s-a lovit la cap de col?ul noptierei”. ”?i?” am f?cut eu.”Nu ?tiu, m? duc s?-ntreb!” ?i omul disp?ru din nou. Fata care servea a venit ?i a adus mâncare: o can? de ceai fierbinte de ie?ea aburi din ea ?i o înghe?at? imens?, supraetajat?. Am întins mâna dar fata mi-a zis c? nu e bine s? mânânc singur. Am r?mas o clip? uimit, ?tiam c? eu sunt cel care dau sfaturi ?i indica?ii pe aici. Dar nu m-am atins de cele de pe mas?. Între timp, sala a început s? se aglomereze. Ni?te indivizi pe care nu-i v?zusem în via?a mea, veniser? pe la mese, mâncau ?i plecau. Am observat c? erau servi?i de o alt? chelneri?? decât cea pe care o ?tiam, iar oamenii se a?ezaser? în cealalt? parte a restaurantului, ocolindu-m? de parc? eram ciumat. M?run?elul a ap?rut dup? vreo dou? ore, în spume ca un cal de curse. Dac? tot trecuse atâta timp, n-am în?eles de ce s-a gr?bit atât. ”?eful a zis s? începe?i f?r? el!” îmi zise ?i f?cu stânga împrejur. Ceaiul se r?cise, înghe?ata se topise. Am molf?it o chifl? veche g?sit? într-un co?, a?a ca s? am ceva în stomac. M-am ridicat ?i-am plecat, trântind pe mas? ?ervetul pe care-l ?inusem dou? ore pe genunchi degeaba. Am luat-o printre mese spre ie?irea din sal?, f?r? s? am o destina?ie precis?. Am observat c? oamenii se d?deau la o parte din calea mea, iar unii se ridicau de la mese ?i se lipeau de perete. Am ie?it într-un hol hexagonal, din care porneau mai multe u?i; undeva am auzit o oarecare rumoare ?i am deschis o u?? din direc?ia în care venea zgomotul; în?untru era un adev?rat ?antier; camera se zugr?vea; mai mul?i lucr?tori în salopete murdare de fel de fel de pete de vopsea se aflau pe ni?te sc?ri metalice de aluminiu ?i d?deau cu bidineaua pe pere?i, împregnând o iritant? nuan?? verde. Intendentul r?s?ri lâng? mine ca ?i cum ar fi c?zut de undeva de sus, din tavan. Era îmbr?cat impecabil, cu un papion roz, haine bine c?lcate. ”V? place culoarea asta?” zise el, ar?tând spre pere?i. ”Deloc! Nu se potrive?te cu un b?rbat heterosexual!” am r?spuns, privind spre papionul lui. ”O schimb?m!” zise el, ducându-?i mâna la gât de parc? primise o lovitur? în omu?or. F?cu un semn cu mâna ?i to?i lucr?torii coborâr? de pe sc?ri, preg?tindu-?i alte solu?ii în g?le?ile lor. ”Rozul ?sta!” am spus eu, ?i m?run?elul a alergat pe la fiecare muncitor spunându-i: ”Roz!”. Harnici ?i entuzia?ti ca ni?te furnici (probabil c? erau foarte bine pl?ti?i) oamenii au dat cu roz peste verdele dinainte. Totul s-a petrecut cu o vitez? formidabil?, l?sându-m? cu gura c?scat?. ”Rozul ?sta e groaznic!” am spus. Intendentul se întoarse spre mine înm?rmurit, cu o expresie de parc? împu?case pe cineva din gre?eal?. ”P?i n-a?i spus dumneavoastr??” ?i nea?teptând r?spunsul meu dirij? toat? echipa s? schimbe culoarea; ”verde la loc!” url? el ?i furnicile se puser? pe treab? ca ni?te robo?i, f?r? s? comenteze nimeni nimic.”Eu m-am referit la papion!” am zis. ”Vai de mine, îl schimb imediat!” a spus el ?i-a disp?rut mi?cându-?i mai întâi picioarele alergând pe loc de parc?-ar fi fost pe ghea??, apoi propulsându-?i corpul undeva într-un col? al camerei în care disp?ruse ca ?i cum ar fi fost absorbit de pere?i. A reap?rut la fel de rapid, purtând la gât un papion verde. I-am spus c? verdele ?la se potrive?te ca nuca-n perete. ”Ro?uuu!” strig? el, ?i d?du fuga s? se schimbe. Muncitorii ?i-au preparat imediat solu?ii ro?ii, iar când intendentul s-a întors era cât p-aci s? cad? pe spate.Pere?ii erau ro?ii de parc? acolo avusese loc o baie de sânge, fuseser? executa?i zeci de oameni iar sângele fusese r?spândit pe pere?i. ”M?car se asorteaz?!” i-am spus eu, v?zând c?-?i pusese un papion ro?u.