Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Poveste cu Cineva și-Altcineva

de George Pașa

Se spune că odată, nu de mult, pe când prostul se trăgea de șireturi cu omul cult, pe când mâța trecea dintr-un suflet într-altul, până la nouă, după ce se tăvălea prin perdeaua de rouă; cum vă spuneam, cândva, Cineva s-a întânit cu-Altcineva.
Cineva dorea să spună ceva; Altcineva, altceva. Nimic, până aici, de mirare, nici vreo umbră de întrebare, doar un soare buimac răsărea peste dudău.
- Ceasul rău! zise Cineva. Ceasul rău! Măi, tu văzuși mâța aia neagră cum ne tăie calea și cum răsună valea de tropotul puricilor ăstora potcoviți doar cu aur, de parcă aerul ar fi fost răscolit de-un balaur?
- Nene Cineva, zise-Altcineva, nu lua seama la tropotul lor, nici la aurul de pe picior! Că armata lor de tropăitori e doar o ceată zăludă de-agitatori. Cică au plecat să demonstreze împotriva cailor de povară și cer ca aceștia să fie condamnați la moarte, până la vară. Să le ia ei locul, puricii aschilopați cu-ai lor frați, țânțarii de baltă, să tragă după ei povara sângelui până la ultima haltă.
- Ce spui, măi copile? Tu zici de ăia din vile ori de sugacii ăștia băutori de sânge? Oh! inima-mi plânge când văd ce-a ajuns biata țară. Geme tot omul de-atâta povară!
-Dar, nene, puricii ăia par cineva. Pe când caii tăi nepotcoviți, mai va!
- La naiba cu puricii tăi cu tot! Mă, tu ești netot? Cum să fie ăia neam cu mine? Nu-ți este rușine? Spune și tu altceva, nu mă enerva!
- Păi eu mereu spun altceva. Și-o să ajung cineva.
- Spui pe dracu’. Poate-ai băut ceva. Sau, mă rog, altceva.
- Eu nu beau decât „Sânge de taur”.
- De-aia scoți pe gură doar aur. Poate unde ți-a tăiat mâța calea. Mă cuprinde iar jalea. Și tu vrei să ajungi cineva? Să-mi iei locul, adică. Mai va!
- Nu, nene, altceva voiam să spun. Că doar nu-s căpcăun să-ți iau locul. Însă jocul îmi cere să nu iau nicio regulă-n seamă, indiferent cum mă cheamă.
- Ce să-ți mai zic? Mergi în pace! Dac-ajungi acasă, scoate altcevaul ăla de sub preș, de trei zile acolo zace!
Și-a plecat Cineva. Soarele deja era sus. Altcineva, dus, cu puricii săi cu tot. Iar caii măiaștri îl loveau peste bot.

George Pașa (Pasa) | Scriitori Români

motto: „Libertatea omului este partea divină din el.” (Petre Țuțea)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro