Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Revederea (13)

de Helia Rimoga

3. Mama Puica

Mama nu s-a mai întors niciodat? de la înmormântarea Bunicii Carolina. Au trecut zile, nop?i ?i s?pt?mâni. Nina ?i familia ei au sperat în zadar c? li se va da un semn, iar când dup? atâta timp n-au aflat nimic, Tata s-a dus la Mili?ie ?i a cerut s? fie c?utat? so?ia lui. A fost r?pit? de vreun criminal? A avut un accident? Zace la vreun spital? O fi venit în Bucure?ti noaptea ?i o fi c?zut în vreun canal?
Dup? un timp i s-a comunicat c? Vera Postolache nu fusese g?sit? nic?ieri, nici la morg?, nici la spital. Nici nu se semnalase vreun cadavru neidentificat în Dâmbovi?a sau aiurea.
Tata a venit acas? c?tr?nit ?i a hot?rât, în disperare de cauz?, s? se adreseze Bunicului Vili. Cum Tata e la cu?ite cu bâtrânul, nu s-a dus la el personal ci i-a trimis o scrisoare în care i-a cerut s?-i spun? dac? ?tie ceva. R?spunsul, laconic a venit numaidecât, dar nu de la el. „N-am ?tiut c? nu ?ti?i. O s? vin la Bucure?ti. Puica”.
Tata n-a pus gean? pe gean? în noaptea aceea. Tanti Puica a venit cu trenul iar Nina ?i Tata au a?teptat-o la gar?.
Tanti Puica a scos din po?et? un plic. A desf?cut plicul ?i din el a ie?it la iveal? o scrisoare. Nina a recunoscut scrisul m?runt ?i egal, aplecat spre dreapta al Mamei ?i inima i s-a accelerat pe dat?. A citit, pe lâng? bra?ul Tatei: „Puicu?o, nu mai vreau s?-l v?d niciodat?. Cred c? în?elegi ce s-a petrecut, n-am putere s?-?i scriu mai multe. Dar cu un asemenea faun scârbavnic ?i tic?los eu nu mai pot face cas?. O s? plec de-aici, o s? plec departe, unde s? nu-l mai v?d ?i s? nu-mi mai amintesc de el. Îmi pare un pic r?u de copii, dar n-am ce face. Fiecare e dator s?-?i vad? de via?a lui. Vera.”
Tata i-a cerut scrisoarea lui Tanti Puica ?i ea s-a învoit s? i-o dea. Tata le-a ar?tat-o ?i Bunicilor iar Nina a tras de pe un raft al bibliotecii Dic?ionarul Explicativ al Limbii Române, gros cât o c?r?mid? ?i a c?utat cuvântul „faun”. A g?sit c? înseamn? „zeu al fecundit??ii” în mitologia roman?. Apoi a c?utat cuvântul „fecunditate” ?i a v?zut c? este o capacitate a plantelor ?i a animalelor de a avea urma?i. Va s? zic? Mamei nu i-a pl?cut la Tata c? a futat-o ?i c? i-a f?cut copii. De altfel, a ?i spus c? îi pare „un pic r?u” de ea ?i de Crina. Doar un pic. De ce Mam?? Cu ce ?i-am gre?it a?a r?u? Am fost atât de rele, atât de obraznice? Am înv??at a?a de prost? Ninei îi curg lacrimile pe obraz. O idee i s-a întip?rit în minte, ?i ea î?i trage r?d?cinile din acea vacan?? când i-au întânit pe veri?orul Hans, pe unchiul Oti ?i pe Hannelore. Ce fericit? a fost Mama la acel bar de noapte! ?i cum i-a cerut s? nu spun? nim?nui. Nina intuie?te ce s-a întâmplat la înmormântarea Bunicii Carolina. Mama ?i-a ar?tat pulpele la un neam? din „fat?rlant” (invitat de bunicul piaz?-rea Vili) care se poart? frumos ?i n-o 'futeaz?', ?i care a luat-o cu el în ?ara lui.
Într-un moment de tulburare ?i-a tr?dat promisiunea ?i i-a spus Bunicii b?nuielile ei.

Nina st? cu ochii deschi?i în pat ?i nu poate s? doarm?. A închis lumina, ca sora ei s? poat? dormi. Ea e prea mic? s? în?eleag?. Ea nu tresare de câte ori cineva sun? la u??, ca Nina care se duce s? deschid? val-vârtej, crezând, fericit?, pentru o clip?, c? Mama s-a întors. Asta de?i la ?coal?, dup? ce iese de la ore ?i se duce s? o ia pe Crina care nu pleac? niciodat? singur?, ?i o vede pe doamna Reli în locul Mamei, Nina e mereu trezit? la realitate: Mama n-o s? se mai întoarc? niciodat?.
Cum st? pe pat, Nina î?i rumeg? amintirile întocmai ca o v?cu?? iarba pe o paji?te. Treptat, a în?eles c? plecarea Mamei nu venea ca o lovitur? de tr?snet; erau semne demult c? ceva scâr?âie. Ultima excursie din vacan?a care tocmai s-a încheiat ?i-a petrecut-o numai cu Tata ?i cu Crina. Mama i-a zis Tatei furioas?: Na, s? sim?i ?i tu cum e s? ai copii. Nu s? fii ca un musafir în toate cele. Mama de altfel înv??a pentru „gradul doi”, ceva ce însemna o treapt? superioar? în ierarhia cadrelor didactice ?i oricum n-ar fi avut timp de c?l?torie le explicase stingherit, Tata, care se rugase de Mama cu cerul ?i p?mântul.
A?a au purces to?i trei, Tata cu ele dou? undeva într-o sta?iune lâng? Br?ila, numit? Lacul S?rat, un loc unde se f?ceau b?i ?i tratamente pentru cei bolnavi. A fost îngrozitor, pentru c? Tata nu era obi?nuit s?-i duc? oli?a Crinei ?i se strâmba cu scârb? de câte ori trebuia s-o verse la veceu ?i apoi s-o cure?e. Nina e fat? mare ?i ?tie s? se serveasc? singur?, dar Crina, dac? o pui pe scaunul de por?elan, cade în el cu totul, cât e de mic? ?i de bleag?. Tata a fost agitat ?i nelalocul lui (a pocnit-o pentru prima dat? pe Crina), ?i au fost tot felul de lucruri r?u prevestitoare pe care Nina nu le-a uitat. Mai întâi coabea de recep?ioner? le-a pus feti?elor tot felul de întreb?ri cu glas mieros. Cel mai adesea o interesa de mama lor: ?i unde e m?mica? M?mica nu st? cu voi? E cumva bolnav?? Crina, laconic? i-a retezat-o scurt: Mama st? cu noi ?i nu e bolnav?. Ea l-a privit lung ?i cu subîn?eles pe Tata în timp ce-i restituia buletinul.
În seara aceea Tata a f?cut o criz? din senin. I s-a f?cut r?u, s-a înro?it apoi a început s? tremure ?i s? se albeasc?. O s? mor, le-a spus fetelor, iar Nina l-a crezut ?i a f?cut pipi pe ea. Crina s-a uitat c?tre u?a încuiat?, de parc? ar fi fost cu to?ii prizonieri acolo. S? striga?i, a spus Tata. Cu cât striga?i mai tare, cu atât mai bine, o s? vin? cineva s? v? ia de aici.
Dar Tata n-a murit. ?i-a revenit încet-încet. S-au întors la Bucure?ti dup? o s?pt?mân? ?i Mama i-a a?teptat la gar? ?i le-a pupat pe fete. Pe Tata nu l-a pupat.
Lacrimile îi picur? Ninei din ochi. ?tie c? Mama nu se va mai întoarce. Crina simte ceva fierbinte pe pern? ?i se întoarce pe partea cealalt?.


De la un timp, de parc? n-ar fi de ajuns necazul c? Mama a plecat de tot, Nina are de furc? cu o vecin? b?trâioar?, v?duv?, pe numele ei doamna Ioani?oaia, care st? deasupra lor. Într-o zi a admonestat-o în mod cu totul nea?teptat, ea care înainte se purta amabil ?i chiar prietenos.
Tata ducea un carton cu ou? ?i o pâine sub bra?, Nina o ?inea de mân? pe Crina. Doamna s-a repezit ca un uliu:
- Mai ajut?-l ?i tu pe taic?-tu, m? Nina, c? e?ti ditamai m?g?ri?a. Po?i s? te mai duci ?i tu singur? s? faci cump?r?turi, nu mai l?sa?i totul, tu ?i cu sor?-ta, pe bietul omul ?sta.
Alt? dat?, a v?zut-o pe Nina în bra?e cu Roxana, în timp ce Tata o luase înainte pe sc?ri ?i n-a ratat momentul:
- Tot te mai joci, drag?, cu p?pu?ile? Ar trebui s? fii acum gospodina casei, s? faci mâncare, s? deretici, acuma c? a?i r?mas f?r? mam?.
Pe Nina o sup?r? faptul c? vecina o admonesteaz? de câte ori o vede, dar nu observ? c? o face doar când e ?i Tata de fa??. Când o vede singur? ?i Nina pune capul în p?mânt dup? ce spune respectuos S?rut-mâna, a?teptând s?-?i primeasc? papara, doamna trece înainte indiferent?. Abia peste ani Nina avea s?-?i dea seama c? vecina îl pl?cea pe T?ticul, a?a ca recep?ionera de la Lacul S?rat. ?i c?, posesoare a unui pervers instinct de femeie, sesizase c? nimic nu-l gâdila mai tare pe Tata decât s? fie c?inat pentru situa?ia lui. Dar Tata nu observ? simpatia cucoanei, sau se face c? nu observ?. Nu-l intereseaz? o femeie mai în vârst? ca el cu atâ?ia ani.
Persecu?ia doamnei Ioani?oaia nu r?mâne îns? f?r? urm?ri. Tata a b?gat la cap, ?i o idee fix? nu-i d? pace ?i într-o zi când fetele sunt la ?coal?, sun? la fabric? ?i-l roag? pe inginer s?-l mute pe schimbul de noapte, apoi scoate un sac mare din debara ?i pune ideea în aplicare. Dup? care îi mai vin ?i alte idei, ?i mai scoate înc? un sac, ?i înc? unul. În aceea?i zi, Nina vine de la ?coal? cu Crina de mân?, ca de obicei. Îndat? ce termin? cu sp?latul mâinilor ?i intr? în camera lor, Nina aproape c? are un ?oc. B?rbia îi tremur? ?i pleoapele i se zbat peste ochi incontrolabil. Col?ul p?pu?ilor a disp?rut. P?tu?urile cu Elena ?i Violeta au disp?rut împreun? cu ele, f?r? urm?. Roxana a disp?rut. Cutia cu p?pu?ile mici a disp?rut. În loc este covorul, o pat? seac? de culoare, proasp?t aspirat. Nina intr? în camera Tatei ?i îl g?se?te întins pe pat. Atâta mai are putere s? spun?:
- T?ticule, ce-ai f?cut?
- Futu?ipa?telem?tii, sare T?ticul ca ars, pentru c? nimic nu-l intimideaz? mai mult decât ochii plini de repro? ?i de lacrimi ai fiicei sale, ce vrei s? fac, nu mai am putere s? te slug?resc pe tine ?i pe p?pu?ile tale, s? fac ca prostu’ curat ?i s? ?terg prafu’ de pe ele. Futu?ipa?telem?tii, repet?, pentru c? la fel de intimidat se sim?ise toat? via?a ?i în fa?a curvei care-l p?r?sise ca pe un idiot ?i-l l?sate pe cap cu r?sf??atele astea.
- T?ticule, unde le-ai dus?
- La consigna?ia, auzi, url? Tata, de parc? Nina ar fi surd?. Ai auzit? La consigna?ia, ?i le-am vândut!
- Dar puteai s? le duci la Bunicul, replic? Nina cu glas stins.
Tata o plezne?te numaidecât.
- Te rog, te rog, Tati, adu-mi-o înapoi m?car pe Roxana, te rog, te rooog!
Tata îi mai d? câteva palme, dar Nina continu? cu plânsul ?i cu implor?rile.
Pân? la urm? Tata, exasperat, v?zând c? n-o scoate la cap?t, o ia de mân? pe Nina ?i pe sora ei, care se ?ine scai ?i merge cu ele la consigna?ia unde l?sase p?pu?ile. Poate c? or avea norocul s? nu se fi vândut înc?. B?rbatul care e vânz?tor acolo se mir? vâzând a?a o trup? c? intr? în magazinul lui, un tat? cu o feti?? care-?i tot sufl? nasul ?i una ?i mai mic? de fusta sor?-sii: trupa lu’ Baboi, î?i zice amuzat. Pe tat? îl recunoa?te ?i-i strig? chiar din prag – hei omule, bine ca-i venit s?-?i iei banii, juc?riile ?i s-au vândut toate.
Va s? zic? totul e pierdut. Tata sper? c? nu va urma partea a doua la criza de plâns a Ninei. Dar Nina nu mai plânge. Aten?ia îi este atras? de altceva: pe un umera?, într-un col?, se leag?n? o hain? de blan? alb?, din iepure. Nina d? un ?ip?t ?i se repede spre ea ?i î?i ascunde fa?a între faldurile moi.
- Mama, mama, începe ea s? plâng? abia acum, nu, Tati, te rog!
Va s? zic? Tata a dus ?i hainele Mamei acolo, ?i Nina z?re?te ?i pantofii ei pu?in mai încolo. Tata a dus acolo toat? copil?ria Ninei ?i tot ce-i mai lega de trecut.
Vânz?torul, care înainte privise totul deta?at, ca la circ, începe s? simt? mil? pentru feti?a care îmbr??i?a haina de blan?.
- Nevast?-mea m-a p?r?sit, tovar??e, explic? stingherit Tata, ce era s? fac?
Crina vine lâng? Nina ?i-?i lipe?te obrazul de al ei. Când Nina refuz? s? mai plece de acolo, Tata îi mai d? o palm? ?i Nina începe iar s? plâng?.
- Draga de ea, zice vânz?torul, în timp ce Tata o smuce?te peste prag pe Nina, iar Crina vine în urm? ca un c??el.
- Draga? face Tata, sup?rat. Draca de ea!
Dup? care î?i bag? argin?ii în portfofel, ca Iuda. Are un chef grozav s?-i azvârle în patru vânturi, nu-i trebuiesc, bine c? a reu?it s? scape de tot trecutul. Viitorul i se pare îns? întunecat ?i sumbru.

Nina simte c? furia e de acum o prezen?? permanent? în cas?. La fel ca ?i absen?a Mamei, a lucrurilor ei ?i a p?pu?ilor. Furia Tatei e o permanen??. C?ci furia nu se simte numai prin vorbe, prin cât de dure sau ap?sate sunt. Se simte în orice poate constitui un limbaj al omului, o actiune asupra a tot ceea ce atinge, a ceea ce se afl? în jur. Podeaua duruie sub pa?ii lui furio?i ?i precipita?i, ori de câte ori se preg?te?te s? intre în camera fetelor; clan?a u?ii geme smucit? sub furia mâinilor. Ninei îi vine mereu s? fac? pipi de fric?, în timp ce Crina pune mereu o fa?? tâmp? ?i impasibil?. ?i fa?a asta a Crinei e tot timpul o a?â?are a furiei lui Tata. Crina nu e ca sora ei mai mare, care începe s? ?ipe ?i s? plâng? de la prima palm?, sau chiar dinainte. În Crina po?i s? dai ?i nu ?tii când s? te opre?ti. Cu ea n-ai nicio satisfac?ie; copilul ?sta lini?tit e atât de enervant încât Tatei îi vine adeseori s-o omoare. Unde mai pui c? ?i seam?n? pic?tur? cu m?-sa.
Tata e brutal ?i cu Bunica, care vine sâmb?ta ?i le face mâncare pentru toat? s?pt?mâna, o repede ?i o bruftuluie?te. Nina nu se mai simte în siguran?? decât la atelier, cu Buni ?i Bunica, duminica. În cursul s?pt?mânii, singura ei bucurie e când diminea?a cite?te ce i-a scris Flori. Floren?a înva?? acum dup? masa, ?i prin coinciden??, în aceea?i sal? de clas? ca ?i Nina, ba chiar în aceea?i banc?. Flori e destul de înalt?, dar are norocul ca pe tot rândul din spatele ei s? stea numai b?ie?i care o dep??esc cu pu?in. Nina consider? c? e de fapt norocul ei, c? pot coresponda. Coresponden?a se face prin r?va?e pe care ?i le las? una alteia în pupitru. Ar folosi chiar banca, pe care creionul se prinde excelent ?i nu se ?terge, dac? nu s-ar teme de priviri indiscrete.
Flori o sf?tuie?te pe Nina s? aib? r?bdare. Mama ei are o vorb? când tata pleac? pe mare sup?rat: „Timpul le drege pe toate”.

De câtva timp, m?tu?a lor de la ?ar? (pe care Bunica a poreclit-o „grasa”) a început s? vin? pe la ei regulat. Nina o studiaz? în timp ce ?ade în fotoliul cel mare din sufragerie ?i discut? cu Tata.
Tanti Puica nu este propriu-zis gras?, e doar lat? în totul. Are ?oldurile late, mijlocul lat, umerii la?i ?i fa?a lat? ca o lun?. Privit? din profil, este îns? la fel de sub?ire ca Mama. Nu are abdomenul rev?rsat, nici fa?a buh?it? ?i nici gu??. Doar sânii îi are mai mari ca Mama, bomba?i ca ni?te pepeni. Ninei nu-i place de ea, a?a cum nu i-a pl?cut nici când a vâzut-o prima dat?, atunci când era foarte mic?. Are ochii ca de viezure, sau de bursuc, Nina nu-?i d? seam? prea bine cu ce animal de la gr?dina zoologic? seam?n?. Poate de vulpe? Nu-i place când spune: cumnate, las?-m? s?-?i deretic prin cas?, c? stai aici într-o împu?enie de nedescris. În cas? nu e nicio „împu?enie”, pentru c? Bunica atunci când vine ?i le face mâncare d? ?i cu aspiratorul.
Tata se poart? îns? politicos cu Tanti Puica ?i se pare chiar c? vizitele ei îi fac pl?cere. Chiar – i se pare Ninei – a devenit ceva mai calm, mai pu?in revoltat pe soart?. Tata o întreab? într-o zi pe tanti dac? ea crede c? Mama se va mai întoarce vreodat?. „P?i cumnate, cum s? se mai întoarc? pentru tine dac? nici m?car pentru avere nu s-a mai întors? Am deschis succesiunea dup? m?mica ?i am dat, crede-m?, anun? în toate ziarele, cum scrie la lege. M-am gândit c? i-o fi venit mintea la cap, da de unde! Nu te mai am?gi.”.
Nina afl? totu?i ceva care o bucur?. C? bunicul Vili nu e un bunic adev?rat. ?i nici Tanti Puica nu-i e de fapt m?tu??. P?cat îns? c? atunci nici Hans, nici unchiul Oti nu erau rude adev?rate, ?i nici m?tu?a Helga-eroina sau unchiul Carl cel f?r? o ureche. De ei cel pu?in se lega ultima ei var? fericit?.

Bunica traversa într-o zi Parcul Circului, aflându-se în zon? cu oarece treburi, ce implicau cump?rarea de la un samsar a unor accesorii de metal pentru gen?i ?i pantofi. În fa?? are surpriza s?-?i vad? fiul, pe Lulache, cu copilele ?i cu cumnat?-sa, în plimbare duminical?, ca o familie în toat? legea. „Va s? zic? de asta Lulache a zis c? ast?zi nu las? fetele la noi, c? vezi-doamne are un program”, gânde?te Bunica. Ăsta era programul.
„Puica st? pentru câteva zile la noi, trebuie s? rezolve ni?te treburi pentru fostul meu socru”, decretase senin Lucian de câteva ori, când maic?-sa, venind s? deretice ?i s?-?i vad? nepoatele, d?duse cu ochii de gras?. Asta se întâmplase de dou? ori în ultima lun?. Totu?i, nu credea c? lucrurile ajunseser? atât de departe. Acum se pare c? cei patru aveau bilete la Circ, c?ci într-acolo se duceau. Curioas?, Bunica se ?ine dup? ei. Nu aude ce vorbesc, dar o aude pe gras? râzând.
La un moment dat o vede pe Crina c? se opinte?te ca un m?gar înc?p??ânat, care refuz? s? mai înainteze. Taic?-su o trage de mân?. Apoi în mod incredibil, grasa se apropie de ea ?i-i d? o palm?. Inima Bunicii tresare de durere, ca ?i cum palma ar fi primit-o ea. Aproape c? simte ur? pentru b?iatul ei care – departe de o certa pe gras? – pare a ?ipa tot la Crina. Bunica gr?be?te pasul, ar avea un chef grozav s?-i întoarc? palma lui fii-su ca atunci când era copil, c? las? o str?in? s?-i bat? fiica. Dar e prea b?trân? ?i nu-i poate ajunge din urm?. Au ajuns la intrare ?i dispar în cortul uria? de beton dinspre care se aude muzic? ?i larm? de animale.

S?pt?mâna asta m?tu?a Puica a venit din nou. Nina îi percepe prezen?a ca pe un corp str?in. Nu c? înainte ar fi pl?cut-o, dar de când a b?tut-o pe Crina, n-o mai poate suferi. Are o presim?ire sumbr? de ceva timp. C? de m?tu?a Puica n-au s? mai scape niciodat?, ca de o boal? incurabil?. Vizitele ei sunt din ce în ce mai dese ?i mai lungi.
Ast?zi fiind sâmb?t?, Crina a ie?it ca de obicei mai devreme. Bunica a venit s-o ia. Nina vine deci singur? de la ?coal?. Când e Tanti Puica la ei, Tata nu-i d? voie Ninei s?-?i petreac? duminica la Bunici. ?i Nina ar vrea atât de mult s? se duc? la atelier!
O ghear? îi strânge inima dureros. Poate c? îns? î?i face griji degeaba, poate c? Tanti Puica a ?i plecat. Sper? din tot sufletul s? n-o mai g?seasc? acas?. Un moment, când descuie ?i nu-i vede pantofii la u??, chiar crede c? a plecat. Dar iluziile i se spulber? o secund? mai târziu, când femeia scoate capul pe u?a din buc?t?rie s? vad? cine a venit. Dup? ce Nina, cu inima strâns?, o salut? respectos ?i u?a de la buc?t?rie se trânte?te la loc, Nina intr? tiptil în debara. Pantofii femeii sunt acolo, unde st?teau cândva pantofii Mamei. Speran?ele Ninei se n?ruie. Presim?irea cea sumbr? pare c? e aproape de împlinire. Femeia asta n-o s? mai plece niciodat?. A venit ca s? r?mân?.
Seara, înainte s? se culce, Nina are intui?ia s? vad? dac? nu cumva femeia ?i-a luat în primire ?i locul Mamei din patul din dormitor. Mai întâi vede c? în sufragerie, unde dormea de obicei, nu este. Apoi la u?a dormitorului p?rin?ilor, aude fo?nete ?i icnete înfundate. Aude glasul gros al femeii: - Po?i s?-i dai drumul f?r? grij?, am trompele legate.
Nina în?elege ce se petrece f?r? s? mai fie nevoie s? se uite pe gaura cheii. Mai în?elege ?i c? încep cu to?ii o nou? epoc? a vie?ii lor. Restul r?m?sese pe alt? pagin? de memorie.
Luni diminea?? îi las? lui Flori un bilet în banc?: „Tata a futat-o pe tanti Puica”.

Helia Rimoga (RiMoGa) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro