proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nina a ajuns în sfâr?it la Bunici. A înso?it-o ?i Tata. În ultimul timp Tata a încercat s? le explice fetelor c? întrucât Mama le-a p?r?sit el va fi nevoit s? „dea divor?” de ea. Le-a explicat ?i c? vrea „s?-?i refac? via?a” ?i le asigurase pe ea ?i pe Crina c? face acest lucru în interesul lor. Îns?, a spus el, î?i închipuie c? „o s? aib? de furc?” cu b?trânii.
Acum venise momentul decisiv. Tata discut? cu Buni. Nina trage cu urechea. ?i-a lipit-o de u??. Prin ea se aud pa?ii agita?i ai Tatei care se plimb? prin înc?pere ca un leu în cu?c? ?i vocea Bunicului:
- De ce n-o iei atuncea pe Zoica? Ea te-ar lua pe ner?suflate, ?tii c? te iubea dinainte s-o iei pe nenorocita de Vera, arde-o-ar focul acolo unde-o s-o afla. Zoe te-ar accepta cu doi copii.
- Nu-mi place tat?, nici de fric?. Tat?, nu mi se scoal? la ea.
- Dar cum vine aia, m? Luciane, s? te însori cu sora neveste-tii? Ce-o s? zic? lumea? Cum o s? te cunune preotul la biseric??
- E sor? vitreg?, iar aia nu mai e nevasta mea.
- Ce-are a face una cu alta? M?, b?iatule, faci mare p?cat.
- P?catul l-am f?cut deja, tat?. L-am f?cut deja.
Apoi Lucian adaug? cu glas sc?zut:
- O plac, tat?. Sunt mort dup? ea. Ce vrei s? fac? S? m? c?lug?resc?
Bunicul nu pare convins. Dar Lucian continu?:
- ?i în plus ?tie s? se fac? ascultat? de alea mici. Fetele au s-o ?tie de fric?.
- ?i crezi c? asta e bine, m? Lulache?
- Cum vrei tat?, s? cresc doi copii?
Nina se retrage de la u?? ?i fuge în camera ei c?ci în?elege c? discu?ia s-a terminat ?i c? în curând Tata va veni dup? ele. A?a se ?i întâmpl?. Tata le cheam? jos. Nina o ia de mân? pe sora ei ?i coboar? treptele.
Bunica a venit ?i ea. Ea ?i Bunicul sunt a?eza?i ca pentru un consiliu de familie. E ceva solemn ?i grav în atmosfer?. Tata le întreab? de fa?? cu Bunicii dac? au ceva împotriv? ca el s? se însoare cu Tanti Puica. Se face t?cere. Ambele feti?e las? capul în p?mânt. Tata, nervos, repet? întrebarea. To?i ochii adul?ilor sunt a?inti?i asupra lor. Nina, d? din cap în semn de negare: n-are nimic împotriv?. Crina se uit? sora ei ?i face ?i ea exact acela?i gest, ca un automat.

Lumea a?teapt? s? se intre în biseric?. Nina ?i Crina au rochi?e de lân? alb? ?i sunt domni?oare de onoare. E destul de frig afar?, dar Tata n-a mai vrut s? a?tepte cu nunta. A vrut s-o fac? pân? s? se intre în post.
Rubedeniile ?i vecinii discut?. Tata ob?inuse divor?ul destul de repede. În acele vremuri, nu era prea u?or, nici când dreptatea era evident de partea unuia dintre so?i ?i nici atunci când unul din ei nu era de fa?? ?i nu putea s? se apere. Tata adusese adeverin?? de la inspectorat c? Mamei i se desf?cuse contractul munc? pe motiv de absen?e nemotivate ?i martori din bloc c? Mama î?i p?r?sise domiciliul conjugal. Tanti Puica depusese ?i ea m?rturie ?i ar?tase „biletul de adio”. A?a c? Tata e din nou fl?c?u bun de însur?toare.
Tanti Zoe – remaieza, „pretendenta” refuzat?, o între?ine pe Nina. De ce nu sunt ?i prietenele Ninei invitate? e curioas? s? afle. ?tia c? avea vreo trei, dar nu e de fa?? decât una. Nina ofteaz?. Acest subiect a m?cinat-o în t?cere o vreme, dar cum între timp au venit mult mai multe motive s? sufere din alte pricini, a trecut peste asta ca peste un fapt normal. De cum au trecut în clasa a 5-a, Cerasela a început s? se ?in? de mân? cu alte feti?e ?i îndat? ce diriginta a schimbat regulile de a?ezare în b?nci, a p?r?sit-o. Acum se holbeaz? la tabl? din spatele ei, c? a r?mas tot bondoac?, dar a vrut mor?i? s? stea cu Ana Mia Stroe, care o ademene?te în fiecare zi la ea acas?, s? m?nânce împreun? ?i s? se joace. Mimi a profitat imediat ?i s-a a?ezat lâng? Nina, dar, a?a cum s-a v?zut în curând, nu ca s?-i devin? cea mai bun? prieten? cum voia înainte, ci ca s-o ?icaneze ?i s-o persecute. Mimi e acum o vl?jganc? cu un cap mai înalt? decât Nina ?i a ajuns „?efa clasei” ?i comandant? de deta?ament în locul Anei Mia, intelectuala ?i premianta întâi, care n-a mai fost aleas? de partea „popular?” a colectivului. De câteva ori Mimi a aruncat un cotor de m?r sau o hârtie sub scaunul Ninei ca aceasta s? primeasc? moral?, iar la Francez? a pârât-o c? ?i-a f?cut tema în clas?. Într-o alt? zi, în timp ce f?ceau de serviciu împreun? dup? încheierea orelor, Mimi a pus-o pe Nina s? ?tearg? tabla tocmai pentru a o umili, ?tiind c? Nina e scund? ?i nu ajunge la partea de sus. Nina a început s? plâng?, cu buretele ?iroind de ap? în mân?, dar Mimi n-a cru?at-o. A spus: te ridic eu ca s? ajungi. Nina a vrut s? se sustrag? îns? Mimi a amenin?at-o c? o va bate dac? nu se supune. Dar aici i s-a înfundat. Tocmai când a ridicat-o pe Nina de subsuori, strivindu-i carnea ?i f?când-o s? icneasc? de durere, a intrat Flori, care venise mai devreme la ?coal?. A spus: las-o jos imediat ?i i-a ars una dup? ceaf? r?ut?cioasei, care, cu tot fizicul ?i tupeul ei, s-a temut s? se pun? cu o elev? mai mare.
- A?a c? ea a r?mas singura mea prieten?, conchide Nina, punând un bra? pe dup? gâtul lui Flori, care zâmbe?te flatat?.
- Dac? dore?ti, stau de vorb? ?i cu Cerasela, se ofer? ea.
- Nu, nu! face Nina repede, împ?ciuitoare.
Între timp se intr? in biseric?. Sunt acolo ?i colegii Tatei, cei care nu sunt membri de partid.
„Asta e femeie d? munte, remarc? unul, nu ca sclifosita ailalt?”, remarc? unul dintre ei, care fusese ?i la Sfatul Popular. Vera era prea simandicoas?, prea cucoan? ca s? fie simpatizat? într-un mediu de oameni simpli.
Un vecin îns? se arat? indignat c? mireasa s-a îmbr?cat în alb chiar dac? se ?tia în bloc c? fusese ?iitoarea lui Lulache cu mult înainte de nunt?. Altul, care st? chiar lâng? Nina se mir? c? din partea miresei n-a venit nimeni. În fine, doamna Ioani?oaia s-a pronun?at dispre?uitor c? Tata s-a însurat cu m?tu?a Ninei ?i a Crinei.
Dup? ce s-a spart nunta, Bunica a venit de diminea?? s? vad? ce-i fac nepoatele ?i a g?sit-o pe proasp?ta nevast? stând la taclale pe banca din fa?a blocului cu bonele care aveau grij? de copiii de prin vecini. Se pare c? vorbea despre fiicele ei vitrege, c?ci se l?uda c? „aia mare nu mai ?tie cum s? joace-n buiestru ca s?-i fac? pe plac, dar aia mic? e o obr?znic?tur? ?i o s?-i mute ea gura la ceaf?”.


La ora de compunere, clasa Ninei a primit ca tem? s? scrie despre „Familia mea”. Nina a întors foaia de pe o parte pe alta, a r?sucit creionul, pân? ce s-a hot?rât brusc s?-?i verse tot amarul.
„Mama noastr? care ne-a n?scut a fost precum cucul care face ou?le ?i apoi zboar? din cuib. Ea ne-a p?s?sit pentru un alt b?rbat ?i noi am r?mas singure în cuib f?r? nicio ap?rare. Ca s? nu fim o familie dezorganizat? ?i s? avem ?i noi o mam? ca to?i copiii, Tata ne-a adus-o pe Tanti Puica. Noi îi spunem de acum Mama Puica. Pân? s? vin? ea, mam? ne-a fost Bunica. Ea ne-a f?cut mâncare, ne-a sp?lat ...”
Nina a citit compunerea ?i acas?, ?i la bunici. Bunica a certat-o ?i a dr?cuit-o pentru prima dat?. „S? nu mai dai din cas? niciodat?”, i-a spus în timp ce-o afurisea de mama focului.
La scurt timp, Nina, care se sim?ea teribil de vinovat?, a v?zut c? cineva i-a ?i rupt foaia din caiet. Probabil Bunica a vrut s? se r?zbune ?i pe compunere.

Oricât ar fi Nina de supus? ?i de dornic? s? nu supere, conflictele izbucnesc inevitabil. În primul rând c? acum sunt tot patru guri la mas?, dar în caseta cu bani e un singur salariu, Mama Puica fiind de meserie „casnic?”. Asta se simte. Când pe mas? ai parizer în loc de ?unc? de Praga ?i toc?tur? cu zgârciuri în loc de mu?chiule? de porc, lucrurile nu sunt tocmai de râs. Nina e copil ?i nu ?tie s?-?i ascund? dezam?girea. Crina nici atât. F?r? s? se manifeste verbal, adeseori refuz? s? m?nânce. Uneori Crina vomit? pe ea, stricându-le cheful de mas?, figur? la care Tata e darnic în a împ?r?i palme, atunci când nu le împarte Mama Puica. Unde pui c? ?i sus-numita g?te?te altfel decât Mama. Ciorba o face din buc??ele, ca s? se fiarb? mai repede – cartofii îi fierbe separat, cu coaj? cu tot, carnea separat. Cartofii n-au sare ?i sunt cliso?i iar ciorba e o amestec?tur? f?r? chichirez. Mâncarea o face îng?lat, cu gr?sime mult?, cu ceap? pr?jit? ?i cu rânta?uri. Tata se linge pe buze, îi place, dar uneori i se face ?i lui r?u de la bil?. Cele dou? feti?e se scoal? fl?mânde de la mas?.
Iar Nina îi simte lipsa Mamei mai ales la lec?ii. Acum nu mai insist? nimeni s? fac? probleme suplimentare, de fapt nu mai intereseaz? pe nimeni dac? înva?? sau nu. Nina ar vrea s?-i verifice ?i ei cineva tema la matematic?, sau s? întrebe când nu ?tie, dar nu are pe cine. Matematica cea nou? e grea, parc? e o limb? str?in?. În plus, mai fac ?i cu un profesor tân?r ?i chipe? de care Nina s-a „îndr?gostit” ?i pe care Bijboc, clovnul clasei (?i cel mai prost la înv???tur?) l-a poreclit „Musta??”. Musta?? i-a ars un ?apte Ninei la o lucrare ?i ei i-a fost a?a de ru?ine, cu toate c? ?i al?i copii buni din clas? au mai luat note mici.
„Se vede c? unii nu mai au pile ?i proptele” a auzit-o monologând în barb? pe Mimi, care n-a uitat lec?ia pe care i-a administrat-o Flori ?i care de atunci nu se mai ia de Nina direct.
În schimb, disciplina în familie are acum alte aspecte. Nina obi?nuia s? se culce uneori dup? amiaza dup? ce servea prânzul, înainte de a se apuca de lec?ii. ?i acum pic? uneori obosit?. Dar Mama Puica nu e Mama, ?i trage imediat pledul de pe ea, îndat? ce o prinde, bodog?nind batjocoritor:
- S?r?cu?a de ea, e surmenat?.
Apoi continu? r?stit: - Scoal’te putoare ?i spal? farfuriile din care ai mâncat tu cu sor’ta. Ce crezi c? m-ai tocmit slug??
Nina nu crâcne?te, se execut? imediat, dar e copil ?i nu e obi?nuit? cu treaba ?i n-are dexteritate ca un om adult. Într-o zi i-a aluncecat farfuria din mân? ?i a spart-o, ?i Mama Puica a cârpit-o numaidecât. De?i încearc? s? se obi?nuiasc? cu ideea c? Puica e acum o mam? cu toate prerogativele unei mame, tot i se pare un ultragiu s? fie corec?ionat? fizic de ea, de parc? ar fi r?mas tot o str?in?.
Ninei îi lipsesc ?i dezmierd?rile Mamei. Mama nu era nici ea zgârcit? când era vorba de b?taie, dar seara erau din nou prietene, ?i când Nina intra în dormitorul p?rin?ilor ?i î?i cerea smerit?, iertare (de?i de multe ori nici nu pricepea cu ce gre?ise) Mama o s?ruta întodeauna ?i o strângea în bra?e. În plus, Mama o l?uda când era cuminte ?i silitoare. Mama Puica nu o s?rut? niciodat?. Când Nina s-a dus la ea înainte de culcare ?i a încercat s?-?i apropie buzele de obrazul ei, acesta a râs cu dispre? ?i a dat-o la o parte: du-te f?, dreacu c? numai de tine n-am chef!
Nina i-a spus Bunicului am?rât?: Mama Puica nu ne iube?te.



Dac? Tata a crezut c? a terminat-o cu umilin?a acum c? ?i-a luat nevast? nurlie ?i popular? în mediul muncitoresc, s-a în?elat amarnic. Ce-i drept, umbl? el ?an?o? cu ea la bra?et? sâmb?t? seara (?i cu fetele de mân?) prin cartier, ca s? le rup? gura celor care îi ?tiu t?r??enia, dar iat? c? n?pasta îi love?te de unde se a?teapt? mai pu?in ?i tocmai acum. Crina îi face probleme de disciplin? la ?coal? ?i Tata a fost certat ca un copil de noua înv???toare numit? în locul Doamnei Reli, care pensionar? fiind de anul trecut, i-a ?inut un timp locul Verei la clas?. Crina nu e atent? în ore ?i cânt? în timp ce Tovar??a îi face moral?. Dac? Tata ar avea subtilitate ar în?elege c? fiica lui cea mic? nu se poate concentra când cineva îi ?ine o lung? predic? moralizatoare, se plictise?te ?i începe s? fac? altceva, iar cântatul e un „altceva”, e ultima ei g?selni??, un fel de hobby. Dar el n-are decât un orgoliu de om simplu, acum dublat de noua lui demnitate de cap de familie. „Broasca” precum ar spune Bunicul, or?c?ie ?i nu-i d? pace. Nu era destul c? la ?edin?ele cu p?rin?ii trebuie s? se îmbrace la costum ?i cravat?, s? aib? grij? s? nu-i put? mâinile a uleiuri ?i s? n-aib? o pelicul? neagr? sub unghii, ca s? fac? pe inginerul (dracu s-o pieptene pe nenorocita de Vera, c? acum nu mai poate da înapoi, de?i tare i-ar pl?cea s? vad? to?i ce mincinoas? era!)? Acum mai trebuie s?-?i ia ?i mu?truluial? de la o mucoas? de înv???toare abia ie?it? din liceul pedagogic. De cum a venit acas? Tata dup? ?edin?a cu pricina a luat-o la omor pe Crina, care – suprem? batjocur? – a cântat întruna ?i dup? ce ?i-a luat palm? dup? palm?.
Ba mai r?u, în ultimul timp o nou? umilin?? pare s?-l pasc? din umbr?. Nina îl tot plictise?te s? o ajute la „mate”. Tata habar n-are de reguli de divizibilitate (abia de reu?e?te s? pronun?e) cu 2,3, sau 5, de numere prime ?i de alte asemenea idio?enii. Vine h?mesit de la servici ?i cu chef de amor ?i fii-sa îi stric? tot cheful. E tot mai nervos zi de zi. „N-am timp”, spune invariabil.
Într-o zi îns? nu se mai poate sustrage când Nina îi roag? ?i el se a?eaz? la mas?. Îl trec valuri de n?du?eal?, face fe?e fe?e ?i întoarce paginile caietului. Ia cartea ?i d? s? trag? c? ochiul la „R?spunsuri” dar nu nimere?te decât cuprinsul. Ia caietul din nou ?i se holbeaz? la pagin?.
- Futu?ipa?telem?tii, izbucne?te în cele din urm?, ce-ai scris puriceii ??tia? ?terge S-ul ?sta ?i f?-l mai mare.
Nina face întocmai. Dar Tata tot nu e mul?umit.
- De ce nu scrii mai mari ?i cifrele, s? în?eleg ?i eu ceva?
Crina e ?i ea de fa?? ?i, imitând-o pe Tovar??a ei înv???toare, spune scurt ?i r?stit: - Pune-?i ochelari dac? nu vezi.
Atât i-a trebuit! Tata explodeaz? numaidecât. Scoate dintr-o mi?care cureaua de la pantaloni ?i url? la ea: - Î?i cr?p capu’! Nina i se pune în fa??, dar Tata îi d? brânci, iar Crina ?â?ne?te pe lâng? ei. Tata o alearg? pe Crina prin toat? casa. Aceasta se vâr? sub mas? în sufragerie ?i când Tata trece învârtind cureaua cu catarama-n aer ca pe un bici, scoate un picior ?i-i pune piedic?, lungindu-l pe covor cât e de mare. Tata vede stele verzi ?i se mul?ume?te s? înjure ca apucat, pân? i se face r?u. Nina face iar??i pipi pe ea.
A doua zi Tata a întrebat pe ni?te colegi de la fabric? despre cum fac ei când sunt solicita?i s?-?i ajute odraslele la lec?ii, ca s? nu se fac? de ru?ine. Unul zice c? r?spunde senin „pe vremea mea nu se înv??a asta”. Altul spune: „Nu mai ?in minte de-atâ?ia ani” ?i scap? basma curat?. Tata î?i promite s? fac? la fel, dac? se mai întâmpl? pe viitor ?i nu mai pic? plea?ca unei diversiuni ca cea de ieri. Dar de atunci Nina nu l-a mai întrebat nimic la lec?ii.

Bunicul, Nina ?i Crina se afl? în tramvaiul 30 pe care l-au luat de la Pia?a Na?iunii. Acum trec pe cheiul Dâmbovi?ei ?i se îndreapt? spre Ci?migiu ?i spre Strada Berzei. Bunicul vrea s? le duc? pe fete undeva departe la ie?irea din Bucure?ti la un loc numit „st?vilarul Ciurel”. ?tie c? trebuie s? le plimbe pe nepoatele lui dar ?i s? le fac? educa?ie, s? cunoasc? ora?ul în care tr?iesc, ca s? le fie u?or când înva?? din c?r?i lucruri pe care le vor ?ti mai întâi din via??. Ast?zi de exemplu le-a dus mai întâi la Palatul ?u?u, devenit muzeu de istorie al ora?ului ?i fetelor le-a pl?cut mai ales o expozi?ie de mobil? veche dar ?i ni?te uniforme puse pe manechine care aminteau de vremuri apuse.
Bunicul st? pe scaun cu Crina în bra?e, iar Nina st? în spatele lor. Când tramvaiul opre?te la sta?ie Bunicul arunc? câte o privire spre u?? ca nu cumva s? se urce vreun b?trân obraznic ?i s? se posteze ca un vultur în fa?a pr?zii, adic? s? se a?eze lâng? Nina ?i s-o scoale de pe scaun. Bunicul nu suport? asemenea „babalâci” care nu scap? niciun prilej s? fac? a?a cum le e lor mai bine ?i îi repede de le merg fulgii.
Când pericolul trece, gândurile încep s? vorbeasc? în mintea lui. Cum trece vremea! Parc? mai ieri le tr?gea cu s?niu?a pe fete prin „23 August”! ?i acum e luna mai. ?i parc? mai ieri mama lor abia plecase iar acum Nina este în clasa a ?aptea! Durerea îl cuprinde pe Bunicul. I se frânge inima când vede cum Nina ?i Crina se joac? adeseori de-a mama ?i de-a fiica, cum Nina o protejeaz? ?i o ap?r? pe Crina cât poate. I s-a rupt inima ?i când a?teptându-le pe fete la ?coal?, l-a surprins pe un derbedeu care tocmai o luase de coad? pe Crina ?i o tr?gea f?r? mil?. Nina pusese ?i ea mâna pe funia de p?r a surorii ei ?i încerca s? o ?in? pe loc ca s? n-o mai doar?. Derbedeul se preg?tea s-o loveasc? cu piciorul pe Nina când Bunicul a intervenit ?i l-a luat la palme. B?trânul se mira de cruzimea copiilor pentru c? el unul nu fusese crescut a?a. Nina este în general bun? de gur?, „m?i b?ie?elule, ce r?u ?i-am f?cut eu sau sora mea?”. Uneori îns? agresorii nu se ru?ineaz? ?i nu se dau înapoi c?ci Nina e m?runt? de statur?, n-are nicio prestan??, chiar dac? poart? sarafan ?i nu ?or?ule?. ?i atunci Nina se a?eaz? în fa?a Crinei ?i încaseaz? ea pumnul sau piciorul. Dar cu tragerea de p?r n-are ce face. Tata nu vrea s-o tund? pe Crina. Speriat? de la acel incident, aceasta a?teapt? uneori pân? pleac? to?i copiii din ?coal?. Iar într-o zi Tanti Eliza, femeia de serviciu i-a povestit Bunicului cum Crina nu îndr?znea s? coboare pe scara elevilor unde se îmbrânceau copiii ?i nu era niciun cadru didactic care s? fac? ordine. A r?mas crucit? când a v?zut-o ?i a luat-o de mân? ?i a zis c? o conduce ea, dar Crina nu s-a l?sat convins?. Atunci a deschis u?a de la scara profesorilor ?i – ?tiind c? era crim? de lezmajestate ca un elev s-o ia pe acolo a spus „Ioi, chi?lani (micu?o), du-te pe aici?ea c? stau eu de paz?” ?i a stat în capul sc?rilor ?i s-a uitat dup? ea pân? ce Crina a ajuns jos unde o a?tepta Bunica.
Nu întotdeauna îns? Bunicul sau Bunica le pot lua ap?rarea. Sunt ?i locuri unde ei nu au niciun fel de prerogative. Unul este cu profesorii. Nina are o prof? de geografie nou?, care o persecut?. A prins-o pe Nina la o or? a ei cum – disperat? c? Bijboc îi d?duse pe jos compasul – încerca s?-l repare, reîn?urubând piesele de?urubate. De?i fusese atent? ?i r?spunsese bine când o ridicase în picioare, Nina nu mai ie?ea de atunci din ?apte, de?i era atât de silitoare. Bunicul se dusese la ?edin?? ca s? vorbeasc? despre asta cu diriginta, dar cucoana îi spusese de sus c? asta nu era „?edin?? cu bunicii”. Spiridon Postolache î?i adunase atunci în privirea toat? demnitatea lui de b?trân f?r? prihan? ?i spusese: eu îi sunt, doamn?, ?i bunic ?i mam? ?i tat? la un loc. „Dar nu sunt decât un om simplu î?i spusese în sinea lui cu am?r?ciune, care nu mai impune respect nim?nui într-o lume ca asta. Un biet ?u?ter cum zicea cu dispre? fostul meu cuscru”. Îi venea greu s? se obi?nuiasc? cu ideea c? fostul era ?i actualul cuscru. Schimbase nora dar nu ?i cuscrul. ?i aici începea povestea a doua. C?ci alt loc unde Bunicul e neputincios e în familia propriului s?u fiu. Aflase de la Nina c? nici c?snicia asta nu mergea pe roze. Fiul ?i noua nevast? se certau adeseori, iar el când se înfuria îi repro?ase c? nu fusese fat? mare. Grasa riposta spunând c? ?tiuse asta dinainte de c?s?torie. „Ar fi trebuit s?-l las s? umble cu femei” î?i spune Bunicul, privind pe geam. „S? cunoasc? mai mult via?a. Altfel n-ar fi c?zut de dou? ori în curs?: odat? cu una care a fost curv? dup? ce s-a m?ritat ?i alt? dat? cu una care a fost înainte”. Bunica încercase s? se amestece în probleme care o priveau direct, anume fetele. Dar nu f?cuse decât s? a?â?e ?i mai mult spiritele. Printre altele, Bunica a încercat s?-i explice noii ei nurori c? Crina nu e obraznic? ?i c? nu trebuie s-o bat?.
- De ce n-a?i spus c? e zuz?? N-am ?tiut c? e zuz?. Trebuia s?-mi fi spus c? nu m? mai intram în familia asta nici moart?.
De altfel când Bunica încearc? acum s?-?i sf?tuiasc? fiul se izbe?te ca de un zid. Nevasta cea gras? e mereu în umbr?: o prezen?? ?i o influen?? mult mai puternic?. Bunica nu mai are nicio înrâurire asupra fiului ei. Grasa a enun?at foarte sintetic acest adev?r ?i de o vulgaritate înfior?toare: Ascult?, f?, i-a spus Bunicii într-o zi, nu-l mai bate la cap pe fii-tu ca pe un copil. Vezi c? mai dulce e p?s?rica decât m?mi?ica. Bunicul a dat din cap nevenindu-i s?-?i cread? urechilor.
Spiridon Postolcahe o strânge involuntar ?i mai mult la pieptul s?u pe mezin? în timp ce tramvaiul ajunge la Gara de Nord. Îi pune mâna pe n?suc ?i vâzând c? e rece, îi a?eaz? pe umeri jache?ica de lân?.
Ce bine c? totu?i mai erau clipe ?i din acestea când mai puteau fi împreun? ?i erau ferici?i.