Acest site este un atelier literar deschis oricćrui scriitor, amator sau profesionist. Reveniži īn cāteva zile pentru mai multe informažii.

Conžinut disponibil īn format RSS/XML ŗi varianta wap

Drumul cćtre literaturć

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si īn continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinānd cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim īmpreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, īnsa cele īntālnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. Īn functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. Īn definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o īntreprind. Noi speram sa fiti īn numar cāt mai mare.

O s?pt?mān?

de Emma Greceanu

Luni


„ Ar fi prima dat? cānd vorbim. Nu ?tiu cum s? īncep. Ce s-a īntāmplat azi? Ce-ai v?zut?

„O mul?ime de nimicuri din care am tr?it.
De pild?, bāndu-mi cafeaua la o teras?, am stat minute īn ?ir s? privesc o imagine. O cas? roas? de umezeal?, cu pere?ii decolora?i, cu ferestre ?i balcoane, dar mai ales cu o fereastr? anume. Era deschis?, din interior se vedea ciudat, modelul unui exterior de cas? cu o bucat? de cer albastru. Mi-am dat seama destul de tārziu c? era doar o reflec?ie. De z?brelele balconului erau legate īn dezordine ghivece cu flori, un felinar aprins lumina o bucat? de zid. O imagine care-?i zgīria privirea.

Bate vānt de iarn? de cīteva zile. ?i totu?i un soare puternic ?i luminos mascheaz? frigul. Eu am c?utat. Orice. Privirea oamenilor, un gest care s? m? surprind?, o frunz? purtat? de vīnt la picioarele unui domn care mi-a cerut o ?igar?, scuzāndu-se c? toate tutungeriile sunt īnchise pān? dup?-amiaz?. S- a a?eazat lāng? mine, la o alt? mas?, a tu?it ?i s-a recomandat Paul. Am zīmbit timid, de?i sim?eam cum cre?te īn mine furia. Uram s?-l simt privindu-m?, ce anume, m? īntrebam, īl īncuraja? Aici nu g?se?ti nimic omule, īmi venea s?-i spun, sunt mult prea trecut? de jocul ?sta, nu ?tiu ce m-ar mai putea impresiona ?i dac? a? vrea s? mai fiu impresionat?.

Simt nevoia s? merg azi. E frumos s? po?i merge ?i-n acela?i timp s? vorbe?ti cu cineva despre ce vezi.
E prim?var?. Amprenta ei l?sat? neglijent peste mediu e covār?itoare. Mu?te aiurite se lovesc de geamuri, ?opārle mici cad prad? mor?ii sub ro?ile ma?inilor īn īncercarea de a traversa spre locuri cu p?mānt ?i soare, copacii ?i-au īndreptat crengile c?tre īnalt, īnaltul e albastru iar marea e calm?.
O invazie de culori, agita?ie ?i astenie, pista ciclabil? plin?, fum din gr?dinile de pe dealuri plutind spre mare, īngrijitori prin parcuri cu aspiratoare, drujbe, camionete, c??ti ?i ochelari, priviri sprin?are ?i veste fluorescente, salat? de prim?var? īmi vine s? spun. Fāntīnile arteziene clipocesc, din magazine plute?te suav sau vesel ritmul unei melodii, pancarte impresionante te īntāmpin? pān? spre mijlocul str?zilor..
„avem reduceri la orice” strig? mut cuvintele.
Restaurantele se īnnoiesc, geamurile sunt sp?late, buc?tarii cu mīinile īn buzunarele ?or?urilor zāmbesc trec?torilor,
„da-da, meniuri exotice, chelneri?e atr?g?toare, serviciu impecabil, o prenotare? Desigur, cānd dori?i , v? a?tept?m, pentru voi tr?im aceast? prim?var? ?i var?, pān? cānd fiscalitatea acestei ??ri ne va īnghi?i, irelevant? dram? pentru voi, vor fi spectacole, tārguri de nimicuri ?i muzican?i ambulan?i, veni?i ?i tr?i?i-v? via?a ca pe-un vis. „

Īn fug?, superficial, orbe?te.

Privesc īn īnalt, spre o fereastr?. Din?untru se vede capul albit al unei b?trāne. Nici o mi?care, privirea īnainte, gāndurile? Pe cine ar interesa unde?
Biciclete purtānd īn ?aua lor femei frumoase sau b?rba?i bine echipa?i sunt de-acolo. Doar dac? nu-i īntālne?ti īn trafic, cīnd te roade cīteodat? un gānd nebun s? le atingi m?car pu?in indolen?a cu un col? de ma?in?.
Interfa?a prim?verii.
Ceasul clopotni?ei tic?ie mut. Un copil plānge, īl v?d, e līng? mine. Prins īntr-un c?rucior, mi?c? convulsiv din māini s? se elibereze, obose?te ?i caut? īn ochii adul?ilor un semn c? exist?, st? comod dar pare uitat.
Nu plīnge copile, uite ce frumos bat clopotele, vei cre?te ?i vei uita. Vei fi la fel ?i tu.
F?-m? Doamne gānd bun īn mintea lui nevinovat?, m? rog ?i m? v?d trist? ?i palid? īn oglinda cofet?riei, īnvārtind obsedant cu linguri?a īn cea?c?.
Eu nu am fost niciodat? altfel, m? gāndesc pān? ca persoana a?teptat? s? apar?.
?i zāmbetul e discret, discu?ia concis?, cafeaua rece ?i lumea doar o voce, o pereche de ochelari, o dantur? frumoas?, un zvācnet de inim? ?i-o strāngere ferm? de mān?.

„Aha! Asta īnseamn? c? nu s-a īntāmplat nimic, nu?”
„Nimic, īntr-adev?r. „


Mar?i

„Ce faci?”

„Caut.
Nu ?tiu ce, dar m? mul?umesc s? fiu surprins? de orice nimic. S? simt mereu ceva. De la o vreme parc? a? fi īnafar?. Mereu mi-am dorit s? fiu īnafar?, rece, ra?ional?.
Ai grij? ce-?i dore?ti deci.
Singur?.
Cāt m? sufoc? lumea! Cīt de obositor s? ascul?i acelea?i replici, s? vezi acelea?i gesturi, grimase, s? ascul?i acelea?i lament?ri, s? rezi?ti cānd ?i se prezint? acelea?i idealuri, s? sim?i cum intri īn panic? de-aiurea, tu īn locul lor, v?zāndu-i cum alearg? dispera?i, schimonosi?i, īntr-o curs?, inevitabil spre sfār?it, f?r? s? aib? dorin?a simpl? de a se opri o clip?, doar
s? priveasc?, s? se īntrebe,
s? judece inutilitatea chinurilor lor.
Īn jurul meu e murmur de voci. Bate clopotele ?i e soare. Marea e calm? ?i clar?. Cerul albastru adānc. Asta e realitatea. Suntem. Nu mai avem timp s? ne mir?m cīt de neīnsemna?i ?i totu?i cīt putem cuprinde cu privirea.
Oi fi eu singur? dar sunt parte din to?i.
Sunt acea parte amor?it? de care nu-?i dau seama.”



Miercuri

„Azi? Vreo schimbare pe care s-o putem lua īn considerare drept optimist??”

„Nimic. Stau īn cas? ca-ntr-un bunc?r. E o stare īn care te cufunzi, o nevoie de singur?tate, o foame avid? pentru citit. Lumea e īn mine cu toate ale ei. Citesc a?adar ore dup? ore, se face prānz, se-aud inevitabil clopotele, soarele trece dincolo de ferestre, casa se umple de umbre, sunt amor?it?. Smulgāndu-m? din citit, v?d ca-ntr-o cea??, deschid fereastra ?i pentru cīteva clipe nu recunosc nimic.

Azi-noapte am adormit tārziu, am citit cīteva nuvele ?i m-am gīndit la gīndurile mele. M-am g?sit singur? dar n-a fost r?u. Am adormit dup? 4 ?i-am visat greu, amestecat, la 6 m-am trezit ?i-am fumat, m-am uitat pe geam ?i-am v?zut m?slinii agitāndu-se. Pustiu. Stranie lumina felinarelor luminānd pentru nimeni.
Atāt. Azi nu am deschis nim?nui.”

Joi
„Am devenit obsedat de nimicurile tale. Spune a?adar.”

„Ce s? spun? M-am trezit tārziu, vise ciudat de bine ?esute m? ?in captiv? īntr-un somn ca un lipici din care m? trezesc smulgāndu-m? confuz?, neīncrez?toare īn adev?rata realitate. Nu e un pleonasm?
Azi marea furioas? īmproa?c? strada. Un cāine ?inut pe loc de c?tre st?pāna care ī?i a?teapt? partenerul, sare ?i scheaun? ner?bd?tor. St?pāna m? prive?te scurt. Cine ?tie ce gānde?te v?zāndu-m? aprinzānd alt? ?igar? īn timp ce īnc? una arde neterminat? īn scrumier?. Īn fine...
Discu?ia b?rba?ilor se termin? īn acest mod.
„Rita ar??i bine.”
„Sigur c? arat? bine, am contribuit ieri sear?, chiar ?i alalt?ieri,” r?spunde partenerul st?pānei Rita, mīndru.
Īmi vine s? rād, vāzāndu-l cum p??e?te larg ca un coco?el american, cu hainele prea largi ?i īnceput de chelie.
Totul se petrece paradoxal lāng? o farmacie unde se mai simte īnc? mirosul de fum, cāteva ore īn urm? destui pompieri se chinuiau s? sting? fl?c?rile, ?i ce dac?, pas?rea colibri a reīnviat din scrum, īmi spun, sim?indu-m? ridicol?.
Pe falez? se plimb?, cu capul plecat ?i māinile īn buzunare, un necunoscut. Se opre?te pe pietre ?i r?mīne statuie. La ce se gānde?te?
Un b?nu? pentru gāndurile tale, str?ine.
M? ridic. Casa e la cā?iva pa?i. Ziua e pe duc?. „

„A? vrea s? te v?d privind str?inul. S? simt vāntul pe care-l sim?i tu. Lumea ta pare rupt? de tot ce tr?iesc eu.”
„ O fi o lume paralel? sau poate nici nu se īntāmpl? chiar tot ce ī?i spun. „


Vineri
„Te-ascult. „

„Pe fug?. Haine noi. Zgomot de ma?ini. Inima īn gāt, palpita?ii, un bar īn mijlocul unui ora? paralizat de trafic, eu a?teptānd pe o insul? de calm cu vīnt prim?v?ratic. Fric? sau panic? sau furie. Sau toate ?i toate negative. Īn echilibru poate doar varianta alternativ? a acestei scene proiectat? īntr-un univers paralel. Ar fi bine.
M? opresc, beau o gur? de cafea ?i m? gīndesc cum am ajuns īn situa?ia asta. Cum m? arunc mereu cu mintea blocat? īn situa?ii limit?. M? gīndesc c? aspira?ia mea la lini?te e doar o scuz?.
cl?dire ro?ie, cl?dire galben?, porumbel.
Om cu ochelari, muncitori īn salopete albastre, imagineaz?-?i un cerc, str?duie?te-te, īl vezi? Nu v?d nica, aud ciori, sunt cu adev?rat ciori? Am ?i uitat c? exist?, de cīnd nu am mai v?zut. Vīntul īmi flutur? e?arfa.
ce scrie oare femeia aia acolo?


„Ar trebui s? vorbim despre asta, nu atingi niciodat? problemele īn profunzime, vorbe?ti ca ?i cum ai pluti. Nimic concret, doar o cea?? īn care ascunzi realitatea.”
„Probabil am o alt? percep?ie despre realitate, nu? Sau poate tot ce e evident, e inexpresiv ?i obositor...”




Sāmb?t?

„ Trebuie s? ne vedem. Ai t?cut, nu spui nimic, e?ti tot īn bunc?rul t?u?”


„Nu, sunt cu bicicleta. Trebuie s? fac poze. Pozele vorbesc uneori mai mult decāt o mie de cuvinte. Pozele pot cuprinde singur?tatea īn toat? splendoarea ei. Cuvintele sunt terne ?i inutile.
?i totu?i v?d ?i vorbesc despre o respira?ie curat?, aproape ustur?toare. Despre o coast? īnsorit? īntr-o zi de prim?var?. Cu vīnt. Cu case īn lumin? ro?iatic?, cu vegeta?ie tān?r? cu pietre imense aduse de valuri, cu valuri curate ?i spum? lucioas?, cu o pereche surāz?toare care m? roag? s? le fac o poz?. Le fac trei, am grij? s? prind soarele īn spate, s? le a?tept zīmbetul ?i īmbr??i?area, fericirea nu se poate surprinde ea e doar o stare, surād ?i eu, poate pentru prima dat? pe ziua de azi. Au plecat, eu rāmān s?-mi īnnec melancolia īn mare, s? ascult o melodie pe care fiu-miu a desc?rcat-o ilegal īn telefonul meu. E trist?, vorbe?te despre o oarecare nefericit? Lisa. E frumoas?.
Oare de ce tinerii simt triste?ea? N-ar trebui, e ceva prea matur.
„ degeaba a? striga chemānd pe cineva, nu mi-ar īn?elege nimeni suferin?a” cānt? interpretul.
Mereu va fi la fel, totul are sens doar cānd ni se aplic?, totul īncepe ?i se termin? cu noi, perechea de turi?ti e departe, se apropie de tunelul din San Lorenzo. Trece un pesc?ru? pe un cer albastru ca sufletul unui ascet, a?a cum spuneam odat?.
Odat? e acum.
Īnchid, ajung la gr?din?.

„Te-am sunat de zeci de ori. ?tiu nu face parte din īn?elegere, eu trebuie doar s? ascult, dar nu m-am putut ab?ine. Pe unde te-ai r?t?cit?

„Trebuia s? ies la cump?r?turi. Nu mai aveam nimic. nu tu ulei, nu tu bulion, nu cafea, pīine, alimente de baz?, mai ignorant? de atāt se poate?
Mi-am luat inima īn din?i ?i-am intrat īn supermarket, chinuindu-m? s? evit imaginea de ansamblu al acelui spa?iu.
Am r?t?cit printre rafturi ca printr-un labirint, am stat cuminte zeci de minute la coad? ?i-am ie?it īn cele din urm? cu obrajii arzānd ?i cu senza?ia de vom?.
Claustofobie la cump?r?turi, a?a se cheam?.
Ce bine ar fi s? nu sim?im niciodat? foame!
Am aruncat saco?ele īn portbagaj ?i mi-am aprins o ?igar?. Eram cu ochii pierdu?i pe dealurile din īmprejurimi, inventariam copacii īnflori?i cānd am auzit plānsetul cuiva. Din nou cineva sufer?, mi-am spus. Un plāns sfā?ietor, strident, disperat.
La cā?iva metri de mine, ghemuit? īntr-un col? plīngea o fiin??.
Nu se deosebea ce e, femeie sau b?rbat, avea gluga tras? peste fa??.
S-a oprit brusc, ?i-a prins barba īn pumni, sprijinindu-?i coatele pe genunchi.
Gīnditorul era nimic pe līng? imaginea pe care o aveam īn fa??.
Momentele alterneau, plīns- privit īn gol, uitasem s? trag din ?igar?, ceva sim?eam c? se rupe īn interiorul meu. M-am apropiat, i-am v?zut lacrimile ?i saco?a de lāng?, pe līng? noi tocmai treceau alergīnd dou? tinere cu un cīine.
Deasupra e un parc. S-au jucat, au rīs, aruncānd mereu o sticl? de plastic pe care cāinele o prindea ?i le-o aducea īnapoi, cāinele era fericit, gānditorul nici nu privea, el nu putea fi, probabil nu avea cas? de curānd, nu era cer?etor, m-a privit uimit cīnd i-am īntins banii.
„ce pot s?-?i dau mai mult suflete, s?-?i ?terg durerea?”
Gene lungi, decolorate de vārst? sau de soare...
Fo?nindu-?i ve?mintele lungi a trecut o sor?, o sor? de-a bisericii, cu scufie alb? ?i rozario. M-am īntors gata s?-i vorbesc, am privit īn ochii ei, dar nu era nimic acolo.

M-am foit o gr?mad?. De ce nu am avut curaj s? īl iau acas?? Mi-am amintit o alt? sear? cānd, la u?a apartamentului familiei mele, a b?tut un b?trān. Mama i-a deschis, pierduse trenul c?tre undeva, avea nevoie s? de un loc peste noapte, mama i-a dat s? m?nīnce, am tras-o pe hol ?i am rugat-o s? īl lase. Aveam lacrimi īn ochi pentru c? ?tiam c? nu va vrea. Sem?na cu bunicul, putea fi bunicul. Nu se putea, a plecat, l-am urm?rit, plāngīnd, de pe geamul de la camera tatei pān? a dat col?ul str?zii, n-am īn?eles-o pe mama, tata era schimbul trei, era loc.
De ce nu l-am adus acas???i dac? īl aduceam ?i dup? ce f?cea o baie ?i mīnca, noi ne culcam mul?umi?i c? am f?cut ceva bun, iar el nu era cine p?rea a fi, ci poate vreun bolnav sc?pat de la vreun ospiciu? Mi-era fric? de el, deci mi-era fric? de mine, sunt ca mama, ce aiureal?, sunt o la?? ?i-atāt.
Nu trebuie s? spui nimic. Hai s? t?cem. „



Duminic?


„ Nu erai acolo. Am a?teptat jum?tate de or?, dar nu ai venit.”

„Nu, nu am venit. M-am a?ezat la un bar cu nume spaniol, Pura Vida, īn corso Mombello. Avea doar trei mese afar?, am comandat o cafea american? ?i nelipsitul pahar cu lapte. O zi cald?, cred c? au fost 20de grade azi. Vāntul, abia sim?it, suflu ginga? zburlind pletele fetelor tinere. Impresionante cl?dirile vechi ce m?rgineau bulevardul, palmieri pe mijloc ?i un du-te vino de trec?tori strecurāndu-se ca un fluid prin artere. La col? cu via Roma se l?f?ia īn soare o vioar? imens?. Clopotni?a unei biserici din partea veche a ora?ului escalada panorama. Un furnicar de oameni ?i de ma?ini ?i totu?i un calm paradoxal. De fapt cred c? e o confuzie īntre calm ?i toleran??. Aici exist? o toleran?? obsedant? pentru orice. O diversitate de rase ?i de stiluri care īn loc s? se bat? cap īn cap, alunec? armonios, īmbināndu-se īntr-un amalgam de culori ca-ntr-o pictur? abstract? a c?rei explica?ie poate fi foarte bine tocmai coloratura excentric?.
M-am pierdut prin sufletul str?zilor ca printr-un vis.
La ce se gāndeau b?trānii stānd pe b?nci ?i privind spre īnainte, m? īntrebam, tr?gānd din ?igar? ?i scriind noti?e. La trecut, la viitor? Poate la nimic, doar priveau, bucurāndu-se de clipa īn sine. De ce cīnd te sim?i lini?tit, ar trebui s? ?i filozofezi la sensul lini?tii tale?
„Acum ce vezi?”

Doi porumbei giugiulindu-se pe un felinar. O tān?r? cu tocuri a?teapt? īn col?ul str?zii, un copil se strāmb? la o pisic? neagr? a?ezat? la soare pe un pervaz. O femeie blond? cu fa?a sp?l?cit?, cu haine gri, cu o ?uvi?? rebel? c?zut? pe fruntea ridat?, contureaz? īn creion ceva. Un magician cu fa?a vopsit?, īnvārte un glob de sticl?. Mul?ime de zāmbete īn jurul lui.
Pe partea cealalt? de strad?, sub o arcad?, lāg? muzeu, st? un b?rbat ?i vorbe?te la telefon. Se īntoarce, caut? pe cineva īn mul?ime, e īnalt, poart? un tricou bleumarin cu mīneci lungi, por?iunea de gāt r?mas? liber? e br?zdat? de riduri, la fel ?i fa?a, mai ales deasupra sprīncenelor, are un ten u?or m?sliniu, sprāncene groase, buze pline, mai ales cea de jos, p?rul piept?nat īntr-o parte, u?or grizonat, poart? ochelari. Ochii alba?tri, privirea spre mine. Surāde ?i traverseaz?. Merge caraghios, u?or aplecat īntr-o parte, ca ?i cum s-ar jena de īn?l?imea lui. Se īncrunt?, dar continu? s? se apropie, o s? īnchid acum, se pare c? ne-am īntālnit totu?i.”

Emma Greceanu (emmagreceanu) | Scriitori Romāni

motto: nici unul

Despre noi

Ne puteži contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu gražie de etp.ro