proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nina a?teap? s? vin? meditatorul. Anul acesta înva?? dup?-masa, iar acum este ora 8 diminea?a. Abia s-a întors dup? ce a dus-o pe Crina la ?coal? ?i a alergat ca s? nu întârzie. Crina a devenit mai dezghe?at? anul acesta. A înv??at o metod? original? s? se apere de b?ie?i, una pe care a experimentat-o întâi pe Nina. A înv??at s?-i gâdile pân? le?in? dac? sunt r?ut?cio?i cu ea. Întâmpl?tor a descoperit acest lucru cu sora ei când vrând s? o dezmierde, o luase pe dup? mijloc ?i r?m?sese surprins? c? Nina a s?rit cât colo! Asta se întâmplase anul trecut când fuseser? cu Bunicul la st?vilarul Ciurel. Ce nec?jit? era atunci Nina, din pricina profei de geografie!
Aceasta se l?sase îmbunat? dup? ce Bunicul cump?rase din banii lui un superb serviciu de cafea ?i i-l d?duse Ninei s? i-l ofere la începerea noul an ?colar.
- E din partea clasei, nu-i a?a, întrebase profesoara, cânt?rind în bra?e cutia voluminoas? pe care Nina abia i-o pusese în bra?e.
- Nu, r?spunsese Nina timid, e din partea mea.
- Aaaa! F?cuse Tovar??a ?i o pupase pe Nina pe amândoi obrajii.
A?a c? anul aceasta Nina fusese iertat? ?i a?a cum ?i merita – lua numai zece la geografie , sau „geogravarz?” (cum zice Bijboc, cel de la care se tr?gea toat? t?r??enia). „Mateoftica” (pentru a-l cita iar pe Bijboc) r?m?sese singura materie de neînvins, ?i bietul Bunicul î?i încercase ?i el for?ele ?i r?bdarea cu ea ?i n-o r?zbise nici el, de?i pre? de o zi Nina crezuse c? împreun?, reu?iser? s-o înving?. A doua zi Nina nu s-a sfiit s? ridice dou? degete ?i s? ias? la tabl? de?i rezultatul nu-i ie?ise ca celorlal?i copii, cei care erau tari la matematic?. „Pe mine m-a ajutat Bunicul”, a spus ea mândr?. ?i dup? ce a scris problema pe tabl? ?i terminând, a pus cuminte mâinile la spate, Musta?? a luat o cret? ro?ie din cutie ?i a început s? taie ?i s? tot taie f?r? mil?.
Nina n-a avut inim? s?-i repro?eze ceva Bunicului. Bine, ceva-ceva tot fusese corect ?i Nina luase ?ase, nu patru, dar Bunicul v?zuse pân? la urm? carnetul de note ?i se întristase. Reu?ise în cele din urm? s?-l conving? pe Tata s?-i pun? meditator Ninei pentru anul acesta. Nina era în clasa a opta ?i în var? d?dea examenul de treapta I la liceu. La orice liceu se cere matematica ?i chiar ?i copiii buni ca Bogdan Simu fac medita?ie. Dar ?i g?sirea unui meditator era o problem?. Acesta î?i testa în general elevii înainte s?-i ia la medita?ie. Trebuia s? nu aib? „lacune” iar Nina fusese acceptat? cu greu tocmai din acest motiv.
- Fir-ar a naibii s? fie de treab?, de fapt nu s-a schimbat nimic, reflectase Bunicul cu glas tare. Un copil de muncitor e ca ?i înainte, n-are nicio ?ans? s? înve?e carte, pentru c? ai lui nu se pricep s?-l ajute, iar ceea ce face la clas? nu-i suficient. Numai ?ia care sunt intelectuali din tat?-n fiu î?i v?d copiii mai departe, la liceu, ca s? fac? ?i ei ceva în via??.
Meditatorul fusese g?sit în cele din urm?, dar banii de medita?ie erau un mare prilej de enervare pentru Tata ?i de cic?leal? ?i scoatere de ochi pentru Mama Puica.
Soneria sun? în sfâr?it ?i Nina deschide u?a, poftindu-l pe tovar??ul profesor s? intre. E un individ între dou? vârste, îmburicat ?i chelios.
De cum ajunge în camera Ninei ?i vede transperantele trase ?i lumina aprins?, proful o înfrunt?, enervat: - Ridic? transperantele, copile, ce crezi c? aici suntem la casa de toleran???
Nina nu pricepe ce-i aia „cas? de toleran??” dar simte un fior rece pe ?ira spin?rii, ca de fiecare dat? când e repezit?.
- Da, r?spunde ?i se execut? numaidecât.
Nina a înv??at c? „Da”, acest cuvânt atât de scurt e cheia magic? ce o scute?te de multe belele ?i suferin??. Un fel de ?peraclu care las? mâinile b?t?u?e în jos, închide în gur? înjur?turile pe jum?tate ie?ite ?i neteze?te vorbele aspre.

Nina a pare s? fi ajuns la un modus-vivendi cu Tata, cu Mama Puica, cu tovar??ele de la ?coal?, ba chiar ?i cu fostele ei prietene. Fiecare feti?? ?i-a f?cut anul acesta un „caiet de amintiri” în care celelalte colege scriu câteva cuvinte, poate o poezie, deseneaz? o floare sau o inim? sau lipesc câte un chip frumos decupat de pe vreun ambalaj de s?pun, ca s? r?mân? acolo, dup? ce se vor desp?r?i ?i vor începe o alt? etap? a vie?ii, fiecare pe drumul ei. Copil?ria aproape se terminase, începea pubertatea. R?ut??ile se mai topiser? acum, când urma un examen greu ?i desp?r?irea de colegi. Chiar ?i antipatica de Mimi Popescu îi scrisese în caiet Ninei: „Într-un co? cu viorele ?edeau dou? p?s?rele. Amândou? ciripesc, eu pe tine te iubesc”.
Când nu scriu în caietul cu amintiri feti?ele repet? comentariile în pauz?. Tu câte comentarii ai înv??at? Eu sunt abia la jum?tate. Aceste comentarii (literare!) vor fi subiect de examen. E de fapt o întrecere între meditatori mai mult decât între copii. Nina nu face medita?ie ?i la român?, dar i-a f?cut rost Bunicul de la o feti?? mai mare ai c?rei p?rin?i vin la el la atelier. Nina ar fi vrut s-o roage pe Flori ... dar Flori nu mai st? în cartier. A v?zut-o într-o zi în ora?, cu un b?iat de mân? ?i Nina s-a bucurat ?i i-a s?rit înainte ca un c??el dar Flori i-a dat un „Bun?” distrat ?i a trecut mai departe. Se pare c? feti?ele mici n-o mai pasioneaz? ...
Nina d? la Sanitar. Bogdan Simu la mate-fizic?, mai precis la Teoretic 43. Ana Mia d? la Filologie iar Mimi Popescu ?i Cerasela î?i încearc? norocul tot la mate-fizic? de?i n-au nici în clin nici în mânec? cu matematica sau fizica. Bijboc se mul?ume?te cu industrialul ?i spune tot timpul bancuri tâmpite cu Bul?.
În timpul liber care-i mai r?mâne dup? ce-?i face temele, ia ore la matematic? ?i înva?? comentarii pe de rost la român?, Nina cite?te pove?ti. Uneori i le cite?te Bunicul. Alteori îi face diafilme, acestea fiind un fel de pelicule ca cele pentru aparatul de fotografiat, care încap într-o cutiu?? ?i sunt proiectate pe perete cu un aparat ca o cutie.
O anume poveste e preferata Ninei. Povestea se nume?te „Zâna lacului”. E vorba despre doi tineri care trebuiau s? se c?s?toreasc?. B?iatul, fiul morarului, de?i fusese sf?tuit de p?rin?i s? nu se duc? pe marginea unui anume lac unde tr?ia o zân? rea, se duce totu?i ?i dispare în adâncuri. Mireasa afl? c? pentru a-l salva trebuie s? ajung? undeva pe un vârf de munte de unde s? aduc? ni?te unelte de tors cu totul ?i cu totul din aur, s? le arunce în lac ?i s-o îmbuneze pe zân?. Dup? ce le arunc?, unul câte unul, fiul morarului apare dintre ape, întâi capul, apoi pân? la jum?tate, apoi cu totul. Dar cei doi nu se mai întâlnesc pentru c? furia apelor îi desparte. Abia c?tre apusul vie?ii, când cei doi sunt înf??i?a?i ca p?stori singuratici, ajung fiecare cu turma lui de oi pe maluri opuse, vâzându-se dar f?r? s? se poat? atinge. Povestea a impresionat-o atâta pe Nina încât plânge de fiecare dat? când o cite?te sau o vizioneaz?. ?i ?i-a f?cut loc ?i în vise. Într-o noapte o viseaz? îns? pe Mama în locul b?iatului de morar iar pe ea ?i pe Crina de cealalt? parte a apei, în locul miresei. Mama are o figur? atât de trist? ?i se uit? spre ele cu atâta durere încât dup? atâ?ia ani Nina pricepe c? în locul acela unde se afl? ea, Mama nu e fericit?. Poate c? acel b?rbat pentru care le p?r?sise nu era atât de bun pe cât crezuse ea când a hot?rât s? plece. Sau poate c? din capul locului nici nu fusese vorba de vreun b?rbat.

A venit în sfâr?it ?i ultima or? de clas?. Toate fetele sunt îmbr?cate în ni?te rochi?e f?cute pe comand?, din acela?i material pentru toate dar cu culori diferite. Nu mai poart? uniform? de dou? s?pt?mâni. Acesta e obiceiul ?colii. Nina poart? o rochie ro?ie cu buline albe, a?a cum a stabilit diriginta pentru fetele brunete. Cele blonde poart? rochii albastre cu buline tot albe. B?ie?ii vin în uniform? dar cu batiste la buzunar din acela?i material ca rochi?ele feti?elor. Se nimere?te ca ultima or? s? fie de desen. În clasa a opta, ultimul trimestru au f?cut desen tehnic. În loc de pensule ?i tubule?e cu vopsea sau cutii de acuarel?, copiii mânuiesc echerul, rigla, compasul ?i raportorul. Ninei nu-i place, ar fi vrut s? continuie cu desenul artistic, chiar dac? nu avea cine ?tie ce aplecare. Spre deosebire de Nina, Crina deseneaz? foarte frumos, ?i Bunicul are un mare merit în asta, pentru c? el a înv??at-o s? combine culorile ?i s? traseze contururile. A înv??at-o s? observe în natur? fluturii ?i florile ?i s? le transpun? pe hârtie. ?i pe Nina a înv??at-o, dar se pare c? mai trebuie s? ai ?i talent, iar Crina l-a mo?tenit cu siguran?? pe Bunicul.
Uneori îns? Crina pare c? are prea mult talent ?i are idei stranii pentru vârsta ei. Impresionate de o emisiune numit? Teleenciclopedia, unde se prezint? printre altele ?i modul de via?? al animalelor din s?lb?ticie, cele dou? surori au discutat mult timp despre cum sunt mâncate antilopele de c?tre lei ?i tigri. Crina a ilustrat un asemenea episod într-o interpretare personal?, desenând o felin? cu o burt? transparent? ?i purtând în ea o antilop? întreag?. Blana felinei avea în loc de dungi sau pete un fel de medalioane în care se g?sea câte un mic cap de antilop?, de parc? ar fi vrut s? accentueze c? felina nu era decât suma antilopelor mâncate de-a lungul vie?ii. Nina intuie?te cumva acest mesaj ?i face analogii. Nu erau oare mul?i din oamenii mari (ca ?i dintre copii) asem?n?tori tigrilor?
Involuntar aproape, Nina se uit? spre banca lui Bijboc. E f?r? s? vrea atras? de sunetul care iese dintre buzele lui. Pfuu.. Pfuu.. În loc s? deseneze, Bijboc ?ine echerul în mân? ca pe un pistol, f?cându-se c?-l împu?c? pe proful de desen care st? cu spatele. Când vede c? Nina se uit? la el, întoarce „pistolul” spre ea f?cându-se c? o oche?te. Nina ar vrea s? se amuze dar nu poate. Întoarce capul ?i-?i vede de treab? pân? când clopo?elul sun? pentru ultima dat?.

Dup? dou? s?pt?mâni a sosit ?i marea încercare. Într-o mare de copiii ?i de p?rin?i sau alte rude, Nina s-a trezit condus? pe un drum f?r? întoarcere. Din curtea supraaglomerat? a liceului ajunge într-o sal? de clas? unde numele ei e afi?at pe u?? ?i e nevoit? s? prezinte buletinul profesoarei care împarte ni?te foi ?tampilate pentru examen. Sunt dou? profesoare la asisten??. Dup? ce to?i elevii sunt a?eza?i în b?nci numai cu instrumentele de scris asupra lor ?i se face o lini?te mormântal?, intr? în clas? un al treilea profesor cu un plic în mân? care con?ine subiectele la limba român?, apoi iese. Când limbile ceasului arat? ora fix?, una din profesoare arat? plicul elevilor, ca s? vad? c? este sigilat, apoi îl desface ?i începe s? scrie pe tabl? subiectele în timp ce cealalt? profesoar? se uit? cu un ochi de vultur la mâinile elevilor, s? nu cumva s? dea la iveal? vreo fi?uic?.
Nina începe s? scrie. Profesoarele patruleaz? cu rândul printre b?nci.
Ritualul se repet? ?i la examenul de matematic?, care urmeaz? dup? o zi de odihn? în care Nina mai repet? o dat? materia cu meditatorul. Acesta e sceptic în ceea ce prive?te capacitatea Ninei. De?i a rezolvat cu ea toate problemele din manual, nu exista nicio garan?ie c? ea nu le va încurca, având în vedere c? totul fusese în prip?, iar cuno?tin?ele Ninei sunt ca o cas? f?r? funda?ie. În spune în fa?? toate aceste lucruri, pe un ton sec ?i f?r? pic de cru?are, în timp ce Bunicul st? în picioare încruntat, dar nu sup?rat pe Nina.
Dup? alt? s?pt?mân? de emo?ii, a?teptare ?i speran??, vine vorb? în cartier c? s-au afi?at rezultatele la admiterea în treapta I. Aceea?i mul?ime din ajun, copii, p?rin?i ?i alte rude ocup? curtea dar acum nu mai e acea atmosfer? de t?cere îngrijorat? ci toat? lumea se manifest? asurzitor.
Nina îl vede în mul?ime pe Bijboc, care sc?pat fiind de emo?ii, a venit s? se uite pe unde au dat to?i colegii lui. El unul a intrat la mecanic? cu 3 ?i ceva la matematic? ?i cam tot atâta la român?, dar umbl? ?an?o? ?i afectat ca un fante de mahala de parc? ar fi intrat cu 10.
- Tu ai picat, îi azvârle în treac?t Ninei, care crede pe moment c? e doar o glum? proast? de-a lui.
Bunicul îi trage o înjur?tur?, apoi luând-o pe Nina de mân? intr? în mul?imea care se înghesuia la ferestre încercând s? ajung? pân? la liste ca într-o mare agitat?. Nu reu?esc decât s? se lase împin?i de la spate de al?i adul?i cu copii la fel de doritori s? ajung? la liste. Cei care ?i-au v?zut numele ies prin lateral. Cei admi?i chiuie ?i se îmbr??i?eaz?. Ceilal?i plâng de rup p?mântul. Câ?iva din fa?a lor au reu?it s? se ca??re pe pervaz. Unul din el – e un p?rinte – ?ip? – bravo, b?, i-ai f?cut praf, e?ti la locul 38, cu 9.05! Dup? care se d? jos ?i Bunicul o salt? pe Nina în locul lui. Cu inima tremurând de emo?ie ?i vedere înce?o?at?, Nina parcurge cu ochii primul ?ir cu foi A4 dactilografiate, una sub alta, apoi ?irul urm?tor spre spre dreapta. Dar, de?i a parcurs lista pân? la cap?t, nu ?i-a v?zut numele. Bunicul s-a ag??at ?i el de grilajul de la geamul urm?tor, acolo unde sunt afi?a?i respin?ii. Când a dat cu ochii de numele Ninei a scos un oftat atât de adânc încât Nina a venit imediat lâng? el ?i a v?zut ?i ea chipul dezastrului. Numele ei e al patrulea sub linie. Lacrimile au început s?-i curg? pe obraji.
Se întorc la Tata care a?teapt? pe margine cu Crina ?i le dau trista veste. Nici nu era greu s? priceap? dinainte s? deschid? gura.
- Sigur, izbucne?te Tata cu un dispre? devastator dup? un prim moment de perplexitate, domni?oara se smiorc?ie. Cum era când dormeai ca be?ni?a pân’ la prânzu-?l mare? Sigur, î?i strâmb? gura într-o parte, ca ?i când ar fi vorbit cu altcineva, avea timp s? asculte muzic?, s? se plimbe creanga la ta-su mare la atelier, s? se joace cu sor?-sa. ?i am mai b?gat ?i o groaz? de banii în curu’ ei! S? mai pupi tu, putoare, preg?tire în vecii vecilor!
Bunicului i se rupe inima. El în?elege durerea Ninei precum ?i faptul c? e de fapt nevinovat?. Lulache nu în?elege nimic, se simte doar jignit în orgoliul de p?rinte c? fii-sa a dat chix în timp ce copiii altor p?rin?i au adus în casele lor motive de s?rb?toare. Îi tot d? înainte, batjocoritor, cu repro?urile.
Problema este îns? alta acum ?i e una urgent?. Trebuie s?-i ia repede actele Ninei ?i s-o înscrie cât se poate de iute la un liceu unde au mai r?mas locuri, c? altfel i-o iau al?ii înainte ?i ajunge „în câmpul muncii”. Bunicul e cel care st? la coad? la secretariat, el e cel care vine într-un suflet cu dosarul subsuoar?, el e cel care opre?te un taximetru ?i tot el e cel care – aflând, el ?tie cum, unde au mai r?mas locuri libere – vine cu ideea s-o înscrie pe Nina la liceul industrial de chimie care se afl? undeva pe lâng? lanul de grâu unde obi?nuia s-o duc? în copil?rie. M?car acolo poate aprofunda una dintre materiile pentru Medicin? (dac? nu-?i schimb? gândurile) ?i poate iese ?i cu o meserie elegant?, c? nu se ?tie niciodat?. Bunicul nu ?i-o poate imagina pe Nina „la ?aib?”, adic? stând în picioare la strung într-o fabric?, în mizerie ?i curent, dar ?i-o poate imagina operator chimist, într-o curat? camer? de comand? a unui mare combinat, unde te ui?i la aparate ?i ape?i pe butoane. Cât despre poluare, se ?tie c? mai mult? vine pe ora?e decât e în interiorul uzinei.
Toate astea le spune cu glas tare, ca s-o mai distrag? pe Nina de la suferin??. De partea cealalt? a banchetei din spate, Crina îi mângâie mâna surorii ei ?i tot din acelea?i motive. Tata, care s-a urcat în fa??, înc? mai bomb?ne izbucnind când ?i când în barb? p?tima?: proasta dreacu’! proasta dreacu’! Taxiul se apropie de destina?ie.
Bunicul o ia înainte. Nina intr? în urma lui pe poarta liceului. Are oare atâta importan?? c? intrarea s-a f?cut pe u?a din dos? Peste câteva zile afl? c? ru?inea nu-i apar?ine numai ei: Mimi ?i Cerasela au picat ?i ele cu brio.

Dup? o vacan?? în care Tata a pedepsit-o pe Nina neducând-o nic?ieri (la mare sau la munte) iat? c? a sosit ?i prima zi de ?coal?. Nina a avut doar serbarea, de la care a venit încântat? – e licean? acum, cu sarafan bleumarin ?i serviet?. O singur? mic? dezam?gire – de mâine va începe practica la ni?te blocuri în construc?ie ?i va trebui s? îmbrace un halat urât peste frumoasa ei uniform?, ca la „atelierul” pe care-l f?cea la general?. Practica e un fel de atelier combinat cu munc? patriotic?. Ceva mai târziu vin ?i Tata cu Crina care a început serios cursurile clasei a 5-a chiar din prima zi. Tata ?i-a luat o zi liber? ca s? o ia de la ?coal? pentru c? Bunica e la b?i fiind reumatic?, iar Bunicul are de lucru la o comand? ?i în fine Mama Puica a dat o fug? pân? la ?ar?.
De cum intr? în camera unde o a?teapt? sora ei, Crina se trânte?te pe pat ?i începe s? plâng? cu sughi?uri.
Nina e uimit? – Crina nu obi?nuia s? plâng? niciodat?! Ce s-a putut întâmpla ca s-o scoat? pe sora ei din calmul ei placid? Ce a putut-o afecta atât de tare?
- Mi-au zis „Postolache-prostolache”, m?rturise?te Crina printre suspine.
Tovar??a de român? a întrebat c? „ce nume-i ?la Carina?” Copiii i-au spus c? e mângâiat? „Crina” dar tovar??a a decretat, necru??toare: la ora mea te cheam? Postolache ?i atât.
Intimidat? c? ea nu are nume de botez la ora de român?, Crina n-a fost în stare la recapitulare s? scoat? o vorbuli??. De aici porecla. O începuse cu stângul.
Tata spune ironic ?i cu emfaz?, strâmbându-?i buzele a dispre?: Sigur, c? da, nu mai e?ti cocolo?it? ca la unu-patru, c? n-a mai fost tac-tu s? dreag? busuiocul. Ăsta-i impactul cu planeta!
Crina se opre?te din plâns parc? uimit?. Î?i salt? capul dintre perne ?i repet? cu convingere ?i parc? triumf?tor: Impactul cu planeta! Impactul cu planeta!
Ultima g?selni?? a Crinei este s? repete ultimele cuvinte din frazele lungi. Le repet? cu atâta convingere c? cine nu ?tie crede c?-l îngân? pe vorbitor. Obiceiul i-a adus deja o c?ru?? de palme de la Mama Puica ?i de la Tata care nu-i r?mâne dator nici acum, de?i nu are scuza c? de atâ?ia ani nu cunoa?te ciud??enia fiicei sale. Dar doamna Broasc? trebuie servit? cum trebuie.
Problema r?mâne cu profesorii ?i profesoarele Crinei, care acum vor face cu to?ii cuno?tin?? cu obiceiurile elevei lor. Nina se gânde?te disperat? c? Bunicul va trebui s? cumpere câte un serviciu de cafea pentru fiecare. Cum o s? le care sora ei?

Odat? ce a început practica, Nina a f?cut cuno?tin?? cu o sumedenie de fete de la toate clasele a noua. Toate fetele au fost amestecate, apoi împ?r?ite dup? alfabet ?i repartizate s? mearg? în fiecare diminea?? în grup, de la liceu, înso?ite de o profesoar?, la câte un bloc abia terminat ?i s? cure?e molozul r?mas cu m?tura, ca ni?te gospodine ce-?i aduc aportul la darea în folosin?? a respectivelor locuin?e. Nina poart? un halat albastru, muncitoresc, ?i b?sm?lu?? din acela?i material. Li s-a spus fetelor c? pot veni ?i în uniform? de PTAP (preg?tire pentru ap?rarea patriei) care arat? tot ca un fel de salopet? albastr?, dar Ninei nu i-a pl?cut niciodat? s? poarte pantaloni. B?ie?ii au fost du?i pe alt ?antier, s? fac? alte munci, pesemne mai virile.
Ast?zi e într-a doua s?pt?mân? de practic?. Mai are una. De?i nu e vreo zi special?, Nina a fost întoars? toat? ziua. A întârziat ?i profesoara a certat-o. La pauz?, când s-a dus s? fac? pipi în WC-ul din apartamentul pe care l-au m?turat, a fost neatent?, a atras prea tare apa, de a r?mas cu lan?ul în mân?. ?i nici nu ?i-a f?cut norma. E o zi cald? ?i a n?du?it. Sper? ca pân? la sfâr?it s? recupereze. Mai are trei înc?peri.
Apoi se întoc la liceu unde fac prezen?a la plecare cu tovar??a îndrum?toare de practic?. În timp ce tovar??a strig? de pe list?, se aude un cioc?nit la u?? – o alt? profesoar? intr? precipitat ?i-i ?opte?te ceva la ureche tovar??ei, apoi întreab? cu glas tare:
- Cine e feti?a Postolache?
Nina se ridic? în picioare.
- S? te duci la bunicii t?i direct. S-a primit un telefon la cancelarie. Ai în?eles, nu mai treci pe acas?. Te duci la bunici, cât de repede po?i.
Pe Nina o scald? brusc transpira?ia din cap pân?-n picioare. Întreab?, piedut?:
- S-a întâmplat ceva cu Bunicul sau Bunica?
- Nu. Ai destule bilete?
Tovar??a profesoar? scoate din geant? dou? bilete negre de autobuz ?i dou? ro?ii de tramvai ?i i le înmâneaz? Ninei.
Dup? ce Nina iese din clas?, îi ?opte?te la ureche colegei ei, cu grij? s? n-o aud? celelate feti?e:
- A murit sora ei.

Nina ajunge într-un suflet la atelier. A alergat de aproape i-a ie?it sufletul. Atelierul este închis prin fa??, a?a c? se duce la intrarea di curtea din spate. Acolo vede lume adunat? ?i o ma?in? de Salvare. O doctor? în halat d? din mâini ?i explic? pe un ton auctorial. U?a este deschis?. Sunt acolo to?i, Tata, mama Puica, Bunica ?i Bunicul, iar Nina se lini?te?te pe moment dar apoi în?elege din conversa?ia care are loc ce s-a întâmplat.
- Cum adic?, spune?i c? nepoata Dvs. a fugit de acas? pentru c? mama vitreg? o b?tea ?i a venit aici?
- Cum e posibil ca un copil de 10 ani s? moar? de congestie cerebral??
Când Nina în?elege c? Crina e moart?, d? un ?ip?t ?i d? s? se repead? în cas?. Taic?-su o îmbrânce?te cu brutalitate înapoi. Coversa?ia continu?.
- E rar, dar e posibil. Au mai fost cazuri.
- Dac? a suferit un traumatism.
- Sau dac? suferea de inim?.
- Crina nu suferea de nimic! sare cu gura Nina. Poate s? v? confirme doamna doctor Grigorescu, doctori?a noastr? de circ?.
- Tu s? taci din gur?, rahat cu ochi, c? nu te-a-ntrebat nimeni pe tine. Eu suf?r de tensiune. Asta probabil c? se mo?tene?te.
- Se mo?tene?te pe dracu! Luciane, nu mai min?i, tu n-ai mo?tenit nimic de la noi.
- Dac? ave?i îndoieli c? feti?a a murit din cauze naturale o ducem la „Medico-Legal” s?-i fac? autopsia. Oricum eu nu am f?cut decât constatarea de deces, certificatul nu pot s? vi-l emit eu. Dac? vre?i chem?m ?i procuratura, dar v? avertizez c? Dvs. a?i primii suspec?i. Decesul a survenit la Dvs. în cas?.
Când aude de autopsie, Bunicul fuge repede în cas? ca s-o apere cu trupul lui pe Crina s? nu fie luat? de ni?te str?ini haini s? fie ciopâr?it?. Lacrimile i se înnoad? în barb?. Hohotele de plâns se aud în urma lui din curte.
Bunica d? s? se repead? la Puica, dar bijutierul coco?at din col?, b?rbatul lui Tanti Zoe care s-a m?ritat ?i ea în sfâr?it, se bag? între ele ?i le desparte.
- Cum ai putut s?-mi omori copila? Ce i-ai f?cut? Tu ai b?tut-o, Crina mi-a spus înainte s? moar?! Unde i-ai dat, gras? nenorocit?? întreab? Bunica. În cap?
- Ce tot gui?i acolo? Hai, sictir! Hai sictir! zbiar? Puica, acoperind plânsul Bunicului ?i disperarea acuzatoare din vocea Bunicii. Femeia pare un papagal mare ?i r?u care d? cu ciocul în stânga ?i-n dreapta. Bunica îns? nu contene?te cu oc?rile ?i acuza?iile c?tre nora ei.
- Ai t?cut? Ai t?cut? repet? într-una aceasta.
Tanti Zoe o secundeaz? ?i ea pe Bunica f?când-o pe Puica criminal?.
- La doctor! La doctor! ?ip? ascu?it Puica drept r?spuns. În loc s? zice?i mersi c? am acceptat s? cresc ni?te r?sf??ate obraznice! Puteam s?-i cer b?rbatului meu s? le dea la orfelinat ?i asta mi-a ?i spus c? ar fi f?cut dac? nu-l luam eu!
Tata are o figur? de om dep??it de situa?ie. E speriat c? so?ia lui ar putea ajunge pe mâna legii, exasperat de toate necazurile pe care fata lui cea mic? – iat?, ?i moart? – i le face. ?tie c? e judecat ca un om f?r? inim?, dar în fond ce vin? are el în toate astea? Se a?eaz? pe ciuci cu capul în mâini.
Când Nina – care a intrat pân? la urm? în cas? în ciuda interdic?iei, se întoarce într-un târziu de mân? cu Bunicul, plângând, Tata nu mai poate r?bda. O ia pe fiica lui cea mare dup? umeri ?i îi spune:
- Hai acas?.
Pe drum, v?zând c? Nina nu se poate opri din plâns, adaug?, referindu-se la Crina:
- S?r?cu?a, a?a i-a fost scris, nu e vina nim?nui.
Ajuns? în sfâr?it acas?, în camera ei, Nina se culc? singur? în patul în care pân? ieri dormise cu sora sa. Înc? mai sper? c? totul nu e decât un co?mar, un vis îngrozitor, c? mâine o s? trezeasc? ?i c? realitatea va fi diferit?.