Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Who the fuck am I?

de corui mihai george



Azi vorbim despre ego...
probabil ai tot auzit de cuvântul acesta, ai rumegat sau nu prea asupra a ceea ce semnific? el. EGO-ul e o identitate.
E acea impresie despre c?cum - c?ce - c?cine ai fii tu, însu?it? din p?rerea celorlal?i, adesea a familiei, rudelor, prietenilor, înv???torilor, preo?ilor, în general a societ??ii asupra identit??ii tale. E o construc?ie mental? ce ?i se face înc? din fraged? pruncie.
Ca ?i orice perspectiv?, aceasta convingere ce ?i se face în mod artificial, e foarte greu a se vedea ce e, în toat? goliciunea ei. C?ci ego-ul, e fals. Identitatea ce ti se atribuie, dar pe care tu ti-ai însu?it-o e atât de puternic?, încât individul e în stare s? ucid? pentru p?strarea ata?amentului de ea. El chiar crede c? e acel ce a devenit.
TU, chiar nu e?ti ego-ul t?u, nu e?ti construc?ia fals? a societ??ii ?i culturii tale. Ceea ce e?ti, iar asta NU ?i-o pot spune eu, c?ci realmente NU ?TIU, r?mâne c?utarea vie?ii tale. Ba mai mult, pot doar s?-?i zic ceea ce NU e?ti.
În fapt, unica întrebare ce e necesar s? fie pus?, e întrebarea:
- Who the fuck am I?
Iar la aceasta numai tu po?i r?spunde eliminând rând pe rând ne-identit??ile. E începutul c?ut?rilor tale, e începutul oric?rui c?ut?tor al adev?rului real ?i sincer. EU sunt acesta, e cea mai tricky afirma?ie. Î?i sim?i pulsul în tâmple, î?i po?i num?ra respira?iile într-un interval de timp, po?i chiar ?i num?ra de câte ori soarele r?sare într-o perioad? de timp mai lung?, iar aceste apari?ii ale astrului luminos în num?r de trei sute ?aizeci ?i cinci de ori, ai denumit-o la în?elegere cu ceilal?i un an. Mai corect zis, ai acceptat asta tacit, înc? de mic copil, idee ce ai considerat-o ca fiind exact? ?i plin? de adev?r. Ai creat o convingere beton! Oricine ?i-ar zice c? un an e altfel, c? ar fi trei zile ca ?i în basmele lui Ispirescu, i-ai r?spunde ceva de tipul:
- Mai du-te b? în pula mea! Mie îmi spui tu mie ce e un an? Unde pizda m?-ti ai f?cut ?coala, la FF?
Convingerile create în copil?rie, înc? din ziua nr.1 a vie?ii tale sunt atât de solid ancorate în noua gândire a ta, încât e?ti gata s? te ba?i cu oricine pentru sus?inerea acestora. E?ti ca ?i un rege, un pa?? ce-?i ap?r? reduta. Cel mai adesea pân? la sfâr?itul vie?ii tale. E cumplit!
Când erai copil mic, undeva în jurul vârstei de trei ani, mama ta a sosit cu un tort ?i trei lumân?ri ?i to?i ceilal?i copii au cântat “La mul?i ani, Marcele!”. Cum pizda mamii m?-si ai putea s? zici nu, la aceasta? Cum s?-i spui mamei tale, pe care o percepi ca fiind TU însu?i:
- Mam?, nu sunt Marcel, sunt eu, miezul ?i esen?a tuturor lumilor posibile, nodul inteligent al crea?iei, unicul dumnezeu posibil, coordonatorul ?i creatorul tuturor lumilor, crea?ia ?i creatorul universului care se întâlnesc în mod miraculos în acest mic trup perfect, f?r? cusur, inimaginabil de inteligent, baz? de date vii a tot universului crea?iei. Eu sunt. Iat? manifestarea, uit?-te adânc în ochii mei mam?, cel c?ruia îi spui conven?ional Marcel, e om atât pe cât e ?i ferig?, fulg de nea, dinozaur, bursuc, leu sau urs, st?pân al p?durilor nesfâr?ite, mineral s?rat al p?mântului, raz? de soare inteligent?, electron ?i zimbru. Marcelu? al t?u e esen?a îns??i a întregii crea?ii pe care o con?ine, pe care o des?vâr?e?te triumfal, pe care o genereaz? din pozi?ia creatorului?!
Cum ai putea oare s?-i spui a?a simplu ?i firesc:
- Sunt ceea, ce tu nume?ti Dumnezeu. În ochii mei po?i citi mam? drag? nem?rginirea, acordurile ultime ale oric?rei simfonii, armonica muzic? ?i geometric? a sferelor, dansul celest al planetelor ?i inteligen?a traiectoriilor tuturor asteroizilor ce c?l?toresc prin spa?ii nelimitate. Eu sunt îns??i GRAVITA?IA! Eu sunt IUBIREA, înflorirea delicat? a nuf?rului în mâlul dens al haosului. Eu sunt BUNĂ mam?, chintesen?a crea?iei.
Mama ta nu ar putea în?elege desigur aceasta, ea ar zice probabil:
- Da, iubitul mamei, nu prea în?eleg eu ce zici, dar iat?, î?i voi zice acum Marcel, da? S? nu te superi pe mine, dar eu atât am fost înv??at?, atâta ?tiu eu ?i doar asta î?i pot oglindi acum. Nu te dezam?gi fiule, noi to?i ??tialal?i, atât putem în acest moment, astea sunt convingerile noastre creatoare. Noi atât în?elegem. Dar tu dragul mamei, caut?, nu te opri din c?utat niciodat?, cerceteaz?, zbate-te ?i nu te zbate, afl?, scormone?te, neag? ?i accept?, rând pe rând lucrurile, nu te l?sa, lupt? pentru a afla adev?rul a ceea ce e?ti. Pentru aceasta iat?, î?i înmânez aceast? hain? a identit??ii provizorii, se nume?te EGO.
Iar mai departe va continua cu :
- ?i-o dau cu o condi?ie. E o hain? provizorie, o îmbarci pe parcursul acestei vie?i, s? o dezbraci îns? rând pe rând atunci când la întrebarea ce ?i-o pui din când în când „cine sunt eu” o s? r?spunzi cu „asta cu siguran?? NU sunt”. Te rog fiule. Bine, dragul mamei? În?elegi ce zic pui?orule? Eu î?i dau aceast? hain? de cer?etor ca s? mascheze str?lucirea ta de împ?rat. E necesar? în aceste lumi joase. Te numesc Marcel ?i nu prin?ul lumilor, tocmai ca s? tr?ie?ti aceast? experien?? magnific? a limit?rii, tocmai ca s? te descurci în societate, doar de-aia, puiul meu drag. Te iubesc nespus, dar NU ?TIU exact cine e?ti, aceasta e c?utarea ta, iubire mic? cu stele-n priviri.

Te iubesc dragul mamii!

Coachzen


corui mihai george (samsungul) | Scriitori Români

motto: adevarul nu poate fi rostit, daca e rostit nu mai e adevar

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro