proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Odat? ce am reînceput ?coala, am descoperit o alt? lume decât cea de pân? atunci. Unde erau fo?tii mei colegi? Îmi lipseau. Aici erau copii mai încrezu?i care la început m-au privit de sus ?i cu suspiciune c? de, eram „fata de la industrial”. Avem în clas? un „nucleu monden” care se întrunea la „party”-uri, ba la unul ba la altul acas?, unde discutau între dou? dansuri Ion Barbu ?i Eliade, ?i din care eu eram evident exclus?. Ace?tia acaparau toate notele mari, erau carieri?ti în devenire, aveau aplomb în a polemiza la ore cu profesorii ?i erau numai fii ?i fiice de intelectuali cu situa?ie. Mai erau în liceu ?i câteva „vedete” de cu totul alt gen, erau fetele ?i b?ie?ii de la trupa de teatru, una din acestea era la noi în clas?, o jun? închipuit?, care venea cu inele pe degete ?i care nu vorbea decât din vârful limbii. Odat?, într-o duminic? când eram la munc? patriotic? în curte – s? strângem frunzele ?i s? le facem gr?mezi – dumneaei a venit cu c??elul ?i noi, fetele „populare” ne-am repezit s?-l mângâiem (ca s?-i intr?m ei în gra?ii), drept pentru care c??elul a f?cut pipi în poala st?pân?-sii, iar ea ne-a repro?at în?epat? c? îl „intimidasem”.
Dup? ce am terminat cu recapitul?rile ?i s?pt?mânile de practic? agricol? (am sortat cartofi la un depozit de lâng? lacul Pantelimon) ?i am început serios materia, mi-am dat seama c? trebuie s? trag tare ca s? recuperez diferen?ele. Aici n-a? mai fi putut niciodat? s? fiu în primii trei elevi ai clasei. Fizica era foarte grea ?i numai faptul c? dincolo avusesem un profesor chiulangiu ?i dezinteresat (aveam ultima or? ?i ziceam mersi când lipsea, c? plecam mai devreme) ?i evident indulgent la note, m? salvase de „impactul cu planeta” cum spusese Tata cândva. Acum trebuia s? tratez fizica mult mai serios pentru c? era materie de examen la Medicin?. Bunicul a reu?it s?-l înduplece pe Tata s?-mi pun? preg?tire ?i am avut norocul s? m? pot cupla cu dou? colege de clas? ?i s? pl?tim mai pu?in. În felul ?sta am reu?it ?i eu s?-mi fac dou? prietene, fiindc? fetele erau ?i ele dintre cele „populare”, adic? modeste ca ?i mine. Una din ele era avea mama asistent? medical? ?i de la ea am înv??at pentru prima dat? s? fac injec?ii intramusculare ?i s? iau pulsul ?i tensiunea.
În vacan?a de prim?var? din clasa a unsprezecea Tata m-a l?sat ?i pe mine într-o tab?r? ?i am fost în al noulea cer, de?i condi?iile erau departe de a fi bune. Am mers undeva în Apuseni, am fost caza?i în ni?te bar?ci f?r? perdele, cu veceul afar?, înspre p?dure, unde ne duceam noaptea în grup ?i numai cu lanterne. Dar am f?cut foc de tab?r?, am mers în drume?ii (îmi amintesc de ghe?arul ?i de pe?tera Sc?ri?oara), am mers la casa lui Horea ?i la cea a lui Avram Iancu ?i una peste alta m-am sim?it fericit?.
A venit apoi cealalt? vacan??, de var?, ?i într-o zi am mers cu Bunicul la mormântul Crinei ca s? plivim buruienile. Era prima dat? când mergeam acolo – la înmormântare eu nu fusesem, bunicii nu m? l?saser?, ?tiind cât r?u mi-ar fi f?cut s? fiu convins? irevocabil c? Crina nu mai e printre noi. Ca s? pot s?-mi imaginez în fiecare noapte când n-o mai puteam îmbr??i?a c? sora mea dormea în bra?e de îngeri ... ?i nu într-un humus rece ...
În cimitir era o atmosfer? atât de plin? de – n-a? zice lini?te – cât de calm ?i frumuse?e. Trandafirii erau înflori?i. Albinele zumz?iau printre flori ?i un parfum cald se ridica dintre buruieni. L-am a?ezat pe Bunicul pe un sc?unel pliant din acelea care se foloseau la cozi ?i i-am deschis umbrela ca s? se apere de soare, iar eu am scos din ziarul în care-l împ?turisem un fel de cu?itoaie de cizm?rie cu care am început s? tai tulpinile. La un moment dat s-a în?l?at în aer un fluture albastru-azuriu, atât de mare ?i de frumos cum nu mai v?zusem niciodat? ?i nici nu ?tiam c? exist? prin p?r?ile noastre. Ca în desenele pe care le f?cea Crina. L-am v?zut pe Bunicul privindu-l transfigurat, cu lacrimile curgându-i pe obraji ?i înnodându-i-se în barb?. Mi-a fost atât de mil? de el ?i n-am mai r?bdat ?i i-am relatat un vis pe care-l avusesem de curând. O visasem pe Crina într-un fel de lift de cristal care se ridica spre nori încet, iar ea zâmbea fericit? ?i ne f?cea cu mâna.
- Cum a? mai vrea s? fiu ?i eu acolo, lâng? ea, a ?optit el printre lacrimi.
Dumnezeu i-a împlinit dorin?a curând. Mi-am imaginat revederea lor ca pe un prilej de mutual? bucurie.
Triste?ea a r?mas pentru noi pe p?mânt. Nu dup? mult timp Bunica s-a îmboln?vit. În decurs de câteva luni mu?chii degetelor i s-au înmuiat din ce în ce ?i n-a mai putut s?-?i fac? meseria ?i a trebuit s? se pensioneze. Apoi n-a mai putut nici s? se încheie la nasturi ?i nici s? fac? treburile casei. Nu mai putea s? se descurce singur? f?r? ajutor. Colac peste pup?z?, atelierul, acum închis, a fost propus pentru demolare. S-a pus problema s? o lu?m pe Bunica la noi. Deocamdat? st?tea cu ea Tanti Zoe, când avea ?i ea liber, dar situa?ia nu putea continua la nefâr?it. Bunica se topea pe picioare. Într-o sear?, târziu, dup? ce Tata a venit din schimbul doi, l-am auzit certându-se cu mama Puica. Eu îmi f?ceam un ceai la buc?t?rie când le-am auzit vocile în dormitorul lor. Am luat ibricul de pe foc ?i m-am dus bini?or pân? la ei la u?? s? aud mai bine. Am auzit vocea Tatei, plin? de sup?rare ?i repro?.
- Muncesc ca prostu’ de diminea?? pân? seara ca s?-?i satisfac ?ie hachi?a, ca s? fii tu doamn? cu ma?in? la scar?. De unde bani s?-i pun femeie? C? pensia ei e de tot râsul, fiindc? n-a muncit la cooperativ? decât vreo câ?iva ani. Dac? tu nu vrei s-o aducem aici o dau la azil.
Când am în?eles despre ce era vorba m-am cutremurat ?i am sperat ca Tata s?-?i schimbe hot?rârea.
A doua zi îns?, cum a venit de la servici, a intrat la mine în camer? în timp ce îmi f?ceam lec?iile. S?-?i iei r?mas bun de la m?-ta mare, a zis pe un ton sec, c? de mâine i-am aranjat la un c?min pentru b?trâni.
Am început s? plâng ?i s? strig, dezn?d?jduit?, s?-l implor s? n-o lase pe Bunica pe u?i str?ine, când are o so?ie care st? tot timpul acas? f?r? nicio ocupa?ie. M?car cele ?ase-?apte ore cât eram eu plecat?, fiindc? dup? ce veneam de la liceu a? fi avut eu grij? de ea. Ar fi putut, ca so?, s?-i impun? condi?ia asta Puic?i.
- Tu s? taci din gur?, maimu?o, mi-a replicat, c? nu tu e?ti st?pân? în casa asta. M?-ta nu e slug? la bunic?-ta, iar tu – meseria ta e de elev?, a?a c? stai acolo ?i calculeaz?, c? de-aia pompez bani în curu’ t?u.
Am început s? plâng ?i mai tare ?i nu-mi mai p?sa dac? o s? se repead? la mine sau nu. Nu m-a b?tut, dar mi-a strigat c? termin? el ?i cu mine dac? nu încetez: te internez la balamuc, striga cu ochii holba?i ?i congestionat la fa??. N-a fost chip s?-l înduplec ?i, cu pripeala aceea a lui înfrigurat? care-l apucase întotdeauna când trebuia s? rezolve o problem? care-l dep??ea, a doua zi a dus-o pe Bunica la azil. Tot la fel cum, cu ani în urm?, mi-o dusese pe Roxana, p?pu?a mea, la consigna?ia ?i mi-o vânduse.
La scurt timp dup? ce Bunica a plecat, a venit cutremurul. Într-o noapte de martie, când Tata era la lucru cu ore suplimentare, casa a s?rit din loc ?i p?mântul s-a scuturat de câteva ori în jos ?i-n sus, apoi la stânga ?i la dreapta de ne-a dat de-a berbeleacul. Fereastra din camera mea care era deschis? s-a spart în buc??i. Cerul s-a fracturat ?i prin cr?p?turi spun unii c? s-au v?zut fl?c?ri. Doamna Ioani?oaia a ie?it cu un halat de baie pe ea ?ipând „oameni buni, murim!” ?i to?i vecinii au cob?rât ?ipând ?i ei. Termocentrala Sud a început s? scuipe aburul pe toate co?urile ?i s? urle ca o siren?. Am crezut sincer c? era sfâr?itul lumii, r?zbunarea cerului ?i a p?mântului.
Am coborât ?i eu cu Mama Puica ea abia ?inându-?i ?uncile pe sc?ri eu în spatele ei neputând s? cobor mai repede. Am mai prins inim? când am ie?it afar? ?i am v?zut prin norul de moloz c? niciunul din blocurile noastre din cartier nu c?zuse. Oamenii erau cu to?ii afar? ?i de la ei a aflat Mama Puica c? fusese cutremur. Ea crezuse c? a explodat termocentrala.
Tata a venit de la slujb? ?i am dormit cu to?ii în noaptea aceea pe o banc? în parc. Pe celelalte b?nci erau vecinii no?tri. Tatei i-a fost fric? s? urce sus ?i s? aduc? o p?tur?. Eu m? întrebam dac? Bunica era teaf?r?. A doua zi m-am dus pe la ea ?i am v?zut c? nu p??iser? nimic. Doar conducta de gaz fusese avariat?, ?i nu se mai puteau înc?lzi cu soba.
Asta s-a dovedit o circumstan?? fatal?. Acolo, pe u?i str?ine, în camerele alea neînc?lzite, Bunica a r?cit la pl?mâni. Mi-o amintesc cum am v?zut-o ultima dat?, de la gard, c? Tata nu-mi d?dea voie s? intru, chipurile, s? nu aduc acas? microbi, ?i cum stând de vorb? cu ea, am v?zut-o scuipând o flegm? verde, groas?, cu firi?oare de sânge în ea. Era c?tr?nit?, pleoapele îi c?zuser?, abia se ?inea pe picioare ?i mi-a spus tremurând ?i cu o vehemen?? uimitoare pentru lipsa ei de putere: S? fie blestemat tac-tu, dea Domnul s? n-apuce patruzeci de ani, c? el m-a b?gat aici ?i din pricina lui o s? mor.
- Cum Bunic?, am r?spuns, izbucnind în plâns, vrei s? r?mân singur? cu ma?tera?
- Las, c? dac? moare tac-tu, ea pleac?.
- Dar, Bunico, ea e de vin? nu el, c? dac? ea te voia la noi în cas?, Tata te-ar fi luat.
- Ba el e de vin?, c? el a adus-o în casa noastr? s-a o??rât b?trâna. El, nenorocitul, om al sim?urilor, jigodie împu?it?, c? el ar trebui s-o aib? pe con?tin?? ?i pe aia mic? ?i pe noi to?i. ?tii c? ?l b?trân s-a dus cu numele Crinu?ei noastre pe buze? ?tii ce a spus sora ta înainte s? cad? în somnul din care nu s-a mai trezit?
M-am crispat, pentru c? m? ferisem pân? atunci s? aflu am?nunte legate de acest lucru. Socotisem c? n-a? fi putut îndura.
- Mi-a zis s? o mai iau o dat? în bra?e. S?r?cu?a, a vrut s? mai simt? un pic de iubire. ?tia c? doar noi ?i cu tine o iubeam. Blestematul de tac-tu n-a iubit-o niciodat?, cum nu ?i-a iubit nici mama care l-a f?cut ?i cum nu te iube?te nici pe tine. ?i-a tr?dat propriul sânge pentru o fuf?, ?i m?car dac? era mai ac?t?rii, cum a fost maic?-ta aia bun?.
Apoi a continuat cu un glas mai blând:
- Dac? a? ?ti c? se îndreapt? m?car în ceasul al doi?pelea, c? se r?scump?r? fa?? de tine, l-a? ierta, l-a? ierta de toate cele, dar ?tiu c? n-o s? se îndrepte.
Mi-a r?mas întip?rit? în minte întâlnirea aceea a noastr? ultim?, azilul era pe un delu? acoperit de o p?durice tân?r?, vântul mi?ca iarba ?i suna în frunzele copacilor. La scurt? vreme am aflat c? s-a sufocat tu?ind. Mu?chii ei sl?bi?i n-au mai avut putere s? lupte.


Dup? ce am r?mas f?r? ultima fiin?? care m? iubise, am c?zut într-o profund? apatie ?i depresie. Fiind mai mereu ab?tut?, ?inuta m? preocupa prea pu?in. Devenisem ceea ce se în?elege printr-o fat? ?leamp?t?, cu uniforma prea larg? (sl?bisem r?u) ?i cordonul mai mereu r?sucit la spate ?i strâmb. ?osetele erau vechi ?i elasticul se sl?bise, f?cându-le s? atârne pleo?tite peste pantofi, ca urechile unui câine cl?p?ug, când nu eram atent? s? mi le trag în sus. Cred c? pentru to?i cei care m? cuno?teau dinainte ?i m? vedeau acum, eram întruchiparea vie a dezol?rii.
Îmi devenise clar spre sfar?itul liceului c? oricât? pasiune ?i sarguin?? a? fi pus în munca mea de elev?, notele mele la materii nu puteau dep??i nota care mi se punea mie, ca persoan?, în percep?ia profesorilor, ?i care, cu mici varia?ii se invârteau în jurul cifrei ?apte, arareori mai mult, câteodat? mai pu?in. Fiind acum în clasa a dou?sprezecea, nu prea mai aveam timp s? înv?? la dexterit??i ?i m? axasem doar pe biologie, fizic? ?i chimie. Îmi spuneam c? notele nu trebuie s? m? descurajeze, pentru c? oricum la admitere lucr?rile vor fi anonime, corectate de anonimi, iar fizicul meu nu mai avea nicio influen??. Totu?i, momentan exista cuiul numit ”matematic?” – vechiul meu du?man de demult, acum din nou ap?rut pe front. Aveam un profesor nou (cel cu care f?cusem pân? atunci a ie?it la pensie), un tân?r la vreo 25-26 de ani, mi?tocar ?i preten?ios, care nu ?inea cont c? era an terminal, c? înv??am pentru facultate ?i c? profilul nostru nu era matematica. Avea o pl?cere sadic? s? m? umilieasc? în fa?a clasei, s? râd? de figura mea speriat? ?i uimit? de câte ori m? trezeam scoas? la tabl?, care mi se p?rea atunci un h?u negru pe care se presupunea c? trebuie s?-l umplu cu albe figuri geometrice ?i formule savante. ”Treci la loc Postolache, trei!” era o propozi?ie care mi-era dureros familiar? ?i chiar dac? treiul lipsea din propozi?ie, fiind vorba doar de exerci?ii de rutin?, f?r? not?, senza?ia mea de desfiin?are era aceea?i. Dup? ce am r?mas corijent? dou? trimestre consecutiv, diriginta m-a chemat la raport. M-a mu?truluit, mi-a spus c? eram în situa?ie critic? ?i c? dac? nu-mi ie?ea cel pu?in 7 media în acel ultim trimestru, r?mâneam repetent?. Eu am început s? plâng ?i am început s? m? tem c? o s?-l cheme pe Tata la ?coal?. ?tiam c? f?cusem prost la tez? – nu ni le corectase din câte ?tiam – dar nu m? puteam îndoi de rezultat, iar cu oralul n-aveam nicio speran?? s? m? asculte ?i pe mine la ceva mai u?or. Dac? a? fi fost un copil iubit, dac? Tata m-ar fi iubit cu adev?rat, ar fi venit la liceu, l-ar fi înghesuit pe „tovar??ul profesor” într-un ungher întunecat al culoarului ?i i-ar pus în vedere cu furie muncitoreasc? s? nu-?i for?eze norocul. A?a cel pu?in gândeam c? ar fi f?cut p?rin?ii altor copiii, care ?ineau cu progeniturile lor. În loc de asta, dac? ar fi ?tiut, tat?l meu mi-ar fi spus pune mâna, pramatie, ?i înva?? dar nu era vorba c? nu înv??am, ci c? pur ?i simplu problemele alea m? dep??eau. Sigur? pe lume cum eram, trebuia deci s?-mi rezolv cu for?e proprii problema ?i cât mai repede.
M-am gândit c?, a?a cum se obi?nuia în general?, ar trebui s?-i dau un plocon profului ca s?-l îmbunez. ?tiam c? la liceu nu se mai practica sistemul, dar m-am gândit s?-i iau o c?ma?? ?i l-am min?it pe Tata c? am nevoie de bani pentru fondul clasei ?i m-am dus la Unirea ?i am luat o c?ma?? din cele mai scumpe, f?cute la Br?ila, a?a cum m-am priceput ?i care am crezut c? i se potrivea.
Când am vrut în naivitatea mea de copil s? i-o dau pe culoar, dup? ore, s-a înfuriat cumplit ?i mi-a zis c? dac? mai fac vreodat? a?a un gest m? cârpe?te de nu m? v?d. Cum b?taia – fie ?i când era doar pomenit? – m? f?cea s? nu-mi mai controlez sfincterul urinar, am fugit îngrozit? s? nu fac pipi pe mine ?i ne?tiind ce s? fac cu c?ma?a, am aruncat-o pe un loc viran în drum spre cas?.
Dar problema r?mânea nerezolvat?. Mi-am zis c? trebuie s? fiu mai îndr?znea??, s? încerc ?i alte solu?ii. Mi-a venit ideea s?-l abordez altfel, s? încerc s?-i m?gulesc vanitatea. ?tiam c? profii erau obliga?i s? dea ore de consulta?ii elevilor corijen?i sau în situa?ie de a r?mâne ca atare. Aproape c? am fost surprins? c? a acceptat imediat. Mânca un m?r, pe culoar. A scuipat un sâmbure ?i i-a dat cu piciorul. Un zâmbet acru-i atârna în col?ul gurii.
- Vii dup? ore la mine acas?. Te iau cu ma?ina. La cât ie?i?
I-am spus.
- Ai grij?, s? nu ie?i cu cozi dup? tine, n-am chef s? se râd? c? fac ?i pe ?oferul cu tine . A?tep?i pân?-?i pleac? colegii.
M-am conformat. Ne-am v?zut în curte. M? a?tepta cu portiera deschis?. Mi-a f?cut semn cu capul s? urc ?i dup? ce m-am urcat ?i v?zând c? ezit s? închid u?a, s-a aplecat peste mine ?i mi-a închis-o el. Apoi a deschis geamul din partea lui ?i a fost salutat de un alt profesor, de la o clas? paralel?.
- S?-mi dai un telefon, poate ie?im la o bere disear?, i-a spus acesta.
El a râs ?i a ar?tat cu capul spre mine.
- Dup? ce o meditez pe domni?oara. Mi-a cerut consulta?ii.
B?rbatul cel?lalt a f?cut cu ochiul cu subîn?eles.
- E-n regul?, atunci ... dup? ce o rezolvi pe dumneaei.
Într-o clip? am în?eles. Eram pe un drum f?r? întoarcere. A? fi vrut s? pot ie?i prin deschiz?tura aceea mic? din geam, ca o musc?. Am auzit pornind motorul. Eram prins? în curs?, f?r? sc?pare.
Peste un sfert de or? eram la el acas?. M-a rezolvat repede, ca pe o problem? de matematic?.