proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sheherezada a avut menirea de a pune în eviden?? o continuitate a vie?ii ?i o b?t?lie mereu câ?tigat? în fa?a mor?ii. Dar nu toat? lumea poate s? fie asemeni ei. Printre noi sunt oameni, care alunga?i fiind din rândul societ??ii caut? ni?e, pasaje de fug?. Când tensiunea devine prea mare tot ce po?i face este s? î?i creezi o supap? de presiune. Asta ar fi pe scurt povestea omului care î?i scria singur. Înc? de mic copil, Micador a fost socotit ciud??el, atât de p?rin?i cât ?i de to?i ceilal?i. P?rin?ii ?i familia îl priveau cu îng?duin?? acceptându-i momentele exuberante sau cele de t?cere absolut?, dar copii nu puteau mima bun?voin?a, a?a c? de cele mai multe ori era aruncat în afar? de for?a centrifug?. Dac? la început st?tea pe margini privind joaca celorla?i copii, cu timpul ajunsese s? se strâng? cu tot aerul din jur într-o t?cere grea. ?i zi dup? zi, distan?a dintre el ?i ceilal?i copii cre?tea a?a cum un balon cre?te încercând s? se smulg? din strânsoarea mâinii ?i a buzelor ce-i dau via??. Adolescen?a nu i-a fost mai u?oar?. R?m?sese acela?i copil dornic de joac?. Pe când ceilal?i tineri se mângâiau, se s?rutau ?i se am?geau, el r?m?sese acela?i copil care refuza s? creasc?. Decalajul era suficient de mare. Din cauza asta nu putea fi acceptat nici în cercul tinerilor, dar nici un rândul copiilor. Aceast? dubl? respingere crease o imens? frustrare. Neîn?eles ?i neîn?elegând unde gre?e?te a continuat s? r?mân? acela?i copil chiar ?i când era destul de mare ca s? mai r?mân? copil. Armata l-a g?sit ca de obicei nepreg?tit s?-i fac? fa??, dar copilul din el a reu?it s? salveze situa?ia la limit?. Spaimele îl sufocau dar curiozitatea copil?reasc? reu?ea s? mai îndep?rteze norii. Era un corp alogen în carnea moale a scoicii sociale. Strat dup? strat, t?cerea îl înnobila a?a cum numai perla poate pune în eviden?? banalul mineral produs de scoic?. Era departe de a deveni un adult cu toate c? în acte era adult în stare de munc?. Munca a f?cut s? se adânceasc? diferen?a dintre prizonierul captiv în trupul matur. Aerul s?u t?cut ?i ochii mari, plini de curiozitate au creat în jurul s?u o aur? de mister atr?gând tot mai multe priviri. Dar cum via?a î?i face loc asemeni apei printre cele mai dure stânci coborând vijelioas? de la în?l?imea tinere?ii, Micador a fost curtat ?i câ?tigat la sor?i de Sara. Via?a merge înainte ar spune fiecare în sinea lui ceea ce s-a ?i întâmplat. În scurt timp, Micador a devenit tat?. Apoi a recidivat înc? de dou? ori ?i înainte de a-?i da seama ce se petrece cu el, era deja tat?l a trei copii. Copilul din el avea acum un câmp mai larg de experimentare c?ci î?i avea acum propriul grup de joac?. Cre?teau împreun? bucurându-se de fiecare clip? liber?. Munca îl storcea de vlag? dar acas? reu?ea s? î?i încarce bateriile pentru urm?toarea b?t?lie zilnic?. Copii erau ferici?i, Micador era scânteietor ?i imaginativ iar Sara îi privea distrat? cum cresc împreun?. Dar cum orice anotimp aduce cu sine ?i schimbarea, copii au crescut rând pe rând, trecând pragul adolescen?ei, apoi al tinere?ii iar la final ?i pe cel al maturit??ii, iar Micador crescuse cu ei, în?elegându-i, ap?rându-i, iubindu-i. Acum era matur pe din?untru ?i b?trân pe dinafar?. Copii ?i-au luat zborul l?sându-l singur în bra?ele Sarei. Zilele aveau culoare, aveau personalitate dar nu mai aveau gust. A început s? tânjeasc? dup? prezen?a copiilor dar în acela?i timp realiza c? nu mai era parte activ? din via?a lor. ?i atunci, într-un moment de plictiseal? agonizant? i-a venit ideea salvatoare. A luat un pachet de foi de scris ?i în fiecare sear?, înainte de culcare, se a?eza la mas? ?i începea s? scrie. Uneori reu?ea s? scrie câteva pagini alteori numai câteva rânduri, dar fiecare scrisoare avea dat?, adresant, con?inut ?i semn?tur?. Diminea?a când se trezea g?sea scrisoarea frumos imp?turit? la capul patului. Trezirea devenise un adev?rat ritual. Deschidea ochii ?i c?uta pe noptier?. Da, scrisoarea era acolo. Prietenul nu uitase s?-i scrie. Se ridica în capul oaselor, î?i l?sa picioarele goale pe covora?ul de lâng? pat ?i lua scrisoarea. O desf?cea încet, savurând fiecare minut ?i fiecare rând scris. Când termina de citit, o netezea frumos ?i o a?eza în cel de-al doilea sertar. Într-o zi de iarn?, a alunecat ?i mâna lui cea dreapt? a c?zut la datorie. A fost internat de urgen??, i s-a pus mâna în gips ?i i s-a spus c? ?ansele de vindecare s-au redus considerabil datorit? diabetului pe care îl neglijase toat? via??. Sugestia medicului era s? înve?e s? se foloseasc? de mâna stâng? pentru a putea face fa?? stresului ?i dezam?girii. A?a se face c? prima scrisoare a primit-o dup? o s?pt?mân?. Scrisul era cam stângaci ?i tremurat. Prietenul s?u îi m?rturisea c? avusese un accident ?i c? acum trebuia s? îi scrie cu mâna stâng? ceea ce f?cea ca scrisul s? fie mai nesigul ?i mai tremurat. Scrisorile primite îi luminau zilele ?i îi aduceau bucurie. Sara ?i copii priveau cu îng?duin?? acest joc nevinovat. Dar când Sara ?i-a luat la revedere ?i a promis c? o s?-l a?tepte dincolo, lumina zilei s-a spart în cioburi m?runte. La catafalc era un b?trân cu mâna dreapt? chircit? ?i uscat? ca o ghear?. Capul îi c?zuse în piept încât credeai c? numai pielea îl mai ?ine s? nu se desprind? de pe gâtul fragil. La cimitir odat? cu primul bulgare de p?mânt a c?zut ?i el. S-a trezit târziu pe un pat de spital. Era acela?i dar cumva mai departe de el însu?i. Parc? toat? partea stânga fusese turnat? în bronz. Încerc? s? se mi?te dar mu?chii nu mai r?spundeau la comenzi. Mâna stâng? z?cea inert? pe undeva prin preajm? c?ci nu mai ?tia nimic de ea. Piciorul stâng nu r?spundea la chemarea lui. Încerc? s? vorbeasc? dar fa?a îi alunec? într-o parte ca un a?ternut tras de pe pat. Ochiul drept putea s? dea din aripi dar ochiul stând z?cea cu aripa frânt?. Lacrima se desprinse din îmbr??i?area trupului ?i începu lungul drum c?tre niciunde. O sim?ea indecis?, oprindu-se pe drum de nenum?rate ori. Mâna dreapt? nefolosit? de atâta vreme r?m?sese în?epenit? într-un continuu cârcel iar acum mâna stâng? c?zuse la datorie nemaivoind s? r?spund? la comenzi. Se sim?ea singur, tot mai singur ?i mai abandonat. Ce va face de acum înainte? Copii erau fiecare cu familia ?i problemele lui, Sara plecase s? preg?teasc? apartamentul de dincolo iar prietenul s?u disp?ruse. Dimine?ile vor fi tot mai negre ?i mai înfrigurate. Mai avea vreun rost s? se trezeasc?? Surâsul Sarei când desf?cea scrisoarea nu mai era. Scrisoarea nu îl va mai a?tepta la cap?tul patului. Singur?tatea îl va îmbr?ca, c?ma?? rece de gips a?a cum fusese cu mult timp în urm? ?i cu mâna sa cea dreapt?. Poate c? timpul lui se terminase. Poate c? trebuia s? plece, dar nic?ieri nu se vedea nici o umbr? de înso?itor. Cum putea trece dincolo f?r? nici o mâna întins?? Închise ochiul. Lumina î?i lu? la revedere strângându-se într-un punct minuscul. Zgomotele din jur se estompar? pân? la dispari?ie. Era… da, ceva deosebit se petrecea cu el. Se sim?ea liber ?i u?or. Se privi cumva de departe. Toat? b?trâne?ea trupului fusese l?sat? în urm? ca o para?ut? nefolositoare. Cel care era acum era acela?i copil din timpurile de demult. Începu s? alerge apropiindu-se de sinele ce-l a?tepta. Acum nu mai era singur. ?i asta îi f?cea bine. Nu se sim?ea nici exclus, nici abandonat, nici ciudat. Era parte a universului ?i totul se învârtea acum în jurul s?u. Î?i era sie?i suficient. Singurul lucru care îi mai r?m?sese era o inim? gârbovit? ce f?cea cu greu fa?? zburd?lniciei ce-l mistuia. Dar continua s? bat?. ?i el continua s? mearg?, afundându-se într-un trecut tot mai îndep?rtat.
Lâng? pat, cei trei copii priveau chipul supt. Medicul îi chemase s?-i întrebe ce hot?râre au luat în leg?tur? cu b?trânul lor tat?. Le spuse c? de când avusese loc accidentul cerebral partea stâng? era pierdut? iar recuperarea p?rea tot mai greu de imaginat. Din p?cate, cu toate c? inima continua s? bat? constant, b?trânul nu mai r?spundea la nici un stimul. Asear? avusese un spasm dac? putea spune a?a când timp de o or? încercase s?-?i fac? sim?it? prezen?a, dup? care orice semn disp?ruse. Nu putea spune c? era chiar legum? dar faptul c? nu mai r?spundea la nici un stimul nu îi d?dea ?anse de reu?it?. Era departe. Disp?ruse din lumea asta. Voia s? ?tie ce trebuia s? fac? în continuare. Copii au hot?rât c? e cazul s? renun?e la serviciile spitalului a?a c? în transferar? într-un azil de b?trâni. Asistentele care aveau grij? de Micador spuneau c? perfuziile durau din ce în ce mai mult ca ?i când organismul ridica baraje de neputin??. Totul se oprea la vârful acului perfuzor. În a treia s?pt?mân? inima a oftat adânc ?i s-a oprit pu?in. S-a tras la marginea drumului hot?rât? s? se odihneasc? pentru o eternitate. Din întâmplare, odat? cu închirierea garsonierei am intrat în posesia teancului consistent de scrisori pentru c? dorin?a mo?tenitorilor a fost s? mai p?streze pentru ceva timp atmosfera f?r? s? se ating? umbrele trecutului. Pe cât de copil?re?ti, pe atât de adev?rate ?i pline de curiozitate. Zilele erau descrise cu penel de copil pus pe so?ii ?i joac?. Erau de fapt ca cerul clar ?i f?r? norii dintr-o zi de var?. Sinceritea, naivitatea ?i curiozitatea î?i d?deau mâna s? scoat? acele mici perle de nevinov??ie. Le-am citit cu sfial? iar la prima mea întâlnire cu mezinul familiei i le-am dat. Nu ?tiu ce vor fi f?cut cu toate acele scrisori dar cred c? meritau p?strate. Copil?ria trebuie tr?it? ?i recitit? c?ci ea este singura perioada în care nu min?im din interes pentru lucruri meschine. Când ne doare sufletul, incon?tient ne refugiem în trecutul ei îndep?rtat.