Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

?erloc

de Mihai-Athanasie Petrescu

?ERLOC
Motto: “Numai fata lui, ce sta în cartier, nu e nic?ieri, nic?ieri”
(Mircea Vintil?, “Popa Nan)

I se spunea ?erloc. ?erloc, adic? Sherlock, adic? Sherlock Holmes. Da, vestitul personaj al lui Conan Doyle. Ca ?i londonezul fictiv, ?erloc era un detectiv, eh, unul amator, nu cerea nim?nui onorariu pentru anchetele sale, dar asta nu înseamn? c? nu avea talent de anchetator, ba din contr?, ob?inea de fiecare dat? rezultate spectaculoase.
A, dar avea ?i resurse. De când ie?ise la pensie pe caz de boal?, ?erloc avea timp destul, iar func?ia, la început onorofic?, dar dup? o vreme remunerat?, de administrator al Asocia?iei de Proprietari “Fabrica de pâine”, îi oferea ?i necesara surs? de informa?ii. Cu atât mai mult cu cât biroul era deschis non-stop, c?ci ?erloc nu prea avea treab? acas? (doctorii din comisie i-au prescris scutire de efort). Multe persoane alegeau s? î?i petreac? o parte din zi în biroul administra?iei, unele veneau ?i cu un termos de cafea, sau cu o sticlu?? cu ceai de sun?toare, sau de m?tase de porumb, dup? caz (medical), iar interdic?ia de a fuma era suportat? cu stoicism de toat? lumea.
- Coan? ?erloc, am venit s?-?i dau citirea la ap?, s? nu se adune iar pe nu ?tiu câte luni.
Pentru ?erloc, adic? doamna Pîrvulescu Sanda, administrator, cum scria pe u?a biroului, registrul consumului de ap? nu avea nici un secret. Nici nu a fost nevoie s?-l deschid? la pagina locatarei nou venite pentru a-?i formula întrebarea:
- Tot un metru jumate, coan? Varvaro? Cum, Doamne iart?-m?, consumi atât de pu?in?! Ia zi nea Paul ?la de deasupra dumitale te mai deranjeaz? cu g?l?gia?
- Sigur c? consum pu?in, coan? ?erloc, pai ce, eu fac ca ?ia care st? noaptea ?i face treab?, ca nea Paul?! C? bine ?tii matale, coan? ?erloc, toat? noaptea umbl? de colo – colo prin cas? ?i d? drumul la ap?. Da’ nu mai zic nimic, c? mi-a f?cut ?i mie ni?te poze frumoase de ziua mea … ?i nu mi-a cerut nici un leu.
- Am auzit c? ?i-a l?sat barb?.
- A?a e, coan? ?erloc, parc? e Amza Pellea. Ăla de a jucat în Dacii, trebuie s?-l ?tii, c? el e ?i Mihai Viteazu ?i tot. M-am ?i speriat de el când l-am v?zut prima oar?.
Punând cu grij? în raft registrul pentru consumul de ap?, ?erloc î?i puse imediat la îndemân? un alt registru, mai mic, dar, din câte ne putem da seama dup? rapiditatea cu care î?i not? informa?ia dobândit?, la fel de bine organizat.
- De ce oare ?i-o fi l?sat barb?, coan? Varvaro?
- Nu ?tiu, coan? ?erloc, poate se irit? la b?rbierit. C? am auzit c? unii barba?i a?a se irit?, la b?rbierit. Al meu, fie iertat, s?racu, n-avea treab? cu lama. Se b?rbierea mereu ?i nu se irita niciodat?. Ce b?rbat!...
Deschizând, din nou, registrul, administratorul ad?ug? ?i p?rerea locatarei, marcând cu litere groase: “Ciudat. Trebuie aflat neap?rat de ce ?i-a l?sat pozarul barb?.”
- Mi-ar prinde bine un calculator, ce u?or mi-a? clasifica total … murmur? ?erloc. Dar de unde bani din leafa asta de administrator de doi bani.
- Bun? ziua, coan? ?erloc ?i coan? Varvaro, declam? cu emfaz? un b?rbat între dou? vârste, intrând în biroul administra?iei. Ce mai e nou?
- Nimic, domnu Jane, nimic … cic? ?sta, cum îl cheam?, Dumitrescu din blocul H3 e cam bolnav. S? vezi matale c? ajunge la cu?it, sigur are apendicit?. S?-mi spui mie “cu?u” dac? n-o fi a?a.
- Care Dumitrescu, ?la de ?i-a schimbat u?a la apartament de-a pus una de fier? S-a p?c?lit r?u, e de lemn, doar marginile sunt din fier de aluminiu, c? am v?zut eu una la fel la o firm? de u?i pe Molotov. Prunului, cum îi zic ??tia acum, da’ eu tot Molotov îi zic, c? a?a m-am înv??at. Am auzit ?i eu c?-i bolnav. Cic? ieri a vomitat toat? noaptea, c? Dic?, ?la cu Skoda de sub el, n-a putut deloc sa doarm? ?i era ?i el cu plecatul la munc? de diminea??. Coan? ?erloc, continu? domnu Jane, sorbind din sticlu?a lui cu apa plat?, dar pe aia ai auzit-o, cu madam Pagu, aia de ?ade la trei în D? Cic? nu mai lucreaz? la pr?v?lia aia de pantofi, acum s-a mutat la unul de suvenire, pe centru. Cic? are leaf? mai mare.
- Suvenire? Porc?rii de-alea?! Las’ c?-i bine. Dar cu ce merge la lucru? Dou?joptu nu circul? dimineat? când se deschid magazinele de pe centru.
- A, p?i s-a înh?itat cu domnul Zisu, c? el merge mereu cu ma?ina la birou.
?erloc asculta ?i nota con?tiincioas?. Cine ?tie când era nevoie de o informa?ie ca asta, chiar era interesant s? urm?reasc? evolu?ia ?stora, c? … Deci merge cu el, cu ma?ina …
- Ia zi, domnu Jane, dumneata te iri?i când te razi?
- Eu? P?i, coan? ?erloc, m? mai irit ?i eu, ce s? fac, depinde de lam?. Dar acum, de când cu lamele astea noi, de plastic, Bic cu dou? lame, c? trei sunt prea scumpe, nu prea …
- A?a? C? am auzit c? unii se cam irit? ?i …
De pe scaunul unde se refugiase, coana Varvara s?ri:
- P?i nu-?i spusei? Nea Paul …
- Nu ?tiu bre, nu-l cunosc pe Paul ?sta. S? ia s? foloseasc? Bic, cu dou? lame, sau cu trei dac? are bani ?i nu se mai irit?. ?i s? dea cu aft?rdup? d-?la … c? ajut?.
- Eh, domnu Jane, o fi scump … dar spune, c? mata trebe s? ?tii, ce mai zice ??tia de de ma?ina dou?jnou?? C? zicea c? o bag? ?i prin Galbîn, ?i mie îmi convenea, c? sorumea aia de lucr? la Bitrico st? acolo.
- Da, coan? ?erloc, zicea, da’ v?d c? n-o mai bag?. Cic? face o ma?in? nou? acolo, care vine din Drapelu’ … ?i d? ?i pe la gara nou?, c? ?ia merg pe jos la gar?.
- Ȋnseamn? c? ne-a chinuit degeaba cu podu-?la … mai bine-l l?sa p-?l vechi, c? era bun.
- E mai bun ?sta … pentru aurolaci, s-au strecurat vreo doi acolo.
- Cum?! Aurolaci la noi ?i eu nu am aflat?! exclam? doamna administrator, notȃnd imediat în registru informa?ia.
- Daaa! Cic? sunt doi in?i b?rbo?i ?i împu?i?i, dorm sub pod pe ni?te cartoane. Nu e pl?cut s? te întȃlne?ti cu ei. Am auzit c? miros ca dracu ?i înjur? mai r?u decȃt el. De vreo trei zile s-au aciuat acolo. Am v?zut ?i eu unul, ieri. Doamne fere?te s? î?i ias? seara în fa?? pe strad?, cine ?tie ce s-ar putea întȃmpla! …
Studiindu-?i cu aten?ie sticlu?a de ap? plat?, golit? în focul discu?iei, domnul Jane se ridic? s? plece.
- No, coan? ?erloc, eu m? cam duc. Hai, coan? Varvaro, s? te duc gratis pȃn? afar?, ad?ug? el, deschizȃnd u?a biroului.
R?mas? singur?, Sanda, alias ?erloc deschise din nou registrul operativ. Studie informa?iile de abia notate, încercȃnd s? trag? ni?te concluzii. Deci a?a, aurolaci în zona ei? De n-ar fi fost picioarele astea atȃt de obosite, ar fi mers s?-I vada cu ochii ei. P?cat c? trebuia s? se mul?umeasc? cu lucruri aflate de la al?ii.
- Bun? ziua, coan? mare!
Noul vizitator, un militar, colonel sau gradat, din cȃte aflase Sanda Pîrvulescu, se mutase de curȃnd în blocul B, în locul unui fost comandant de la tunuri. Sau ceva asem?n?tor. Militar fiind, omul nu se chinuia cu formule de polite?e ?i nici porecla administratoarei nu i se p?rea potrivit?. Se mul?umea cu “coan? mare”, iar femeia, probabil intimidat? de uniform?, nu îndr?znea s? protesteze.
- Venii s?-?i pl?tesc între?inerea, dac? ai nevoie de bani. Dac? nu, un m? sup?r, ad?ug? noul venit.
- Ba da, ba da, ave?i o sut? dou?zeci ?i trei ?i trei bani, domnu colonel.
- Cam mult cost? pe-aici, de?i nu avem nici lift nici ghen?, bodog?ni locatarul, c?utȃnd în portofel. Ȋmi spusese mie cineva c? e cam scump prin cartier, ad?ug? el, dar ce s? fac, mi-a convenit apartamentul ?i l-am luat.
- Cine v-a zis c? e scump? Nu e, e la fel ca în Drapelu’.
- Mata compari mahalaua asta cu Drapelu’? Hai s? fim serio?i, acolo e zona frumoas?, curat?, nu cu rȃule?e printre blocuri, s? put? a canal. ?i podul ?la, bine c? l-au terminat naibii odat?, c? …
- Podul cu aurolaci … coment? femeia.
- Exact asta ar mai lipsi, pufni vizitatorul, b?gȃndu-?i portofelul în buzunar. S? ne invadeze ?i aurolacii, pe lȃng? mirosul ?sta pestilen?ial care nu ne las? s? deschidem geamul.
- Cic? sunt doi aurolaci sub pod …
- Nu ?tiu, coan? mare, eu n-am v?zut nici unul, c? chemam imediat poli?ia s?-I duc?.
Dup? plecarea locatarului, numele lui ap?ru pe registrul operativ cu men?iunea: “Nemul?umit de condi?ii. De urm?rit”
Fiind zi de lucru, vizitatorii erau pu?ini. De aceea, munca de cercetare a lui ?erloc era foarte intens?, ceea ce ducea la noi ?i noi semne de întrebare. Cȃnd, spre sear?, în birou p?trunse un cet??ean b?rbos, mirosind puternic a ceva, un miros pe care ?erloc nu-l putu identifica, func?ionara fu aproape mu?umit? c? are cu cine s? schimbe o vorb?.
- Bonsoir, madam ?erloc, salut? vizitatorul.
- Bonsoir, nea Paule, r?spunse gazda. Bine c? ?i-am recunoscut vocea, c? te-ai schimbat foarte tare de cȃnd nu te-am mai v?zut.
- La barba asta te referi, coan? ?erloc? M-a convins fata mea s? îmi las barb?. M? obi?nuiesc greu cu ea, dar ce s? fac, dac? a?a am primit ordin …
- Te iri?i la b?rbierit?
- Nuu, au ap?rut acum ni?te aparate bune, cu dou? sau cu trei lame. Eu folosesc de-alea cu trei, adic? foloseam. Nici vorb? s? m? irite. ?i chiar dac? m? sup?r? lamele, dupa aia m? dau cu aftershave, n-am treab?.
- Poze mai faci, nea Paule?
- P?i cum s? nu fac, coan? ?erloc. Din ce altceva s? fac bani s?-?i dau matale? Numai c? acuma un mai fac cu aparatul de m?rit, ca pe vremuri, mi-am luat un robot, le face automat. Ape?i pe buton ?i merge singur. Uite, ad?ug? el ?i scoase din buzunar un plic, pe astea le duc acum la un client pe centru.
- Ce progres, domne! se minun? administratora. Dar aparatul asta merge f?r? chimicale d-alea cum cumparai matale odat??
- A, nu, merge cu chimicale, d?-l dracu! Ieri s-a încins prea tare ?i a pufnit cu substan?e, m-a udat tot. Mi-a p?tat ?i hainele, ?i covorul ?i tot.
- De la asta miro?i a?a?
- Cum miros?
- Ai a?a, un miros necunoscut, un ?tiu cum s? zic.
- Da, e posibil. Eu m-am obi?nuit cu mirosurile astea, nu le mai bag în seam?.
- Daaa … Auzi, nea Paule, de fapt de ce ai venit? Matale nu prea vii s? stai de vorb?.
- Chiar, c? uitai, naibii. Am venit s-o scot pe fiic?-mea de la între?inere. Nu mai st? cu mine.
- De cȃnd?
- P?i, de la întȃi, de luna viitoare, nu?
- Nu, de cȃnd un mai st? cu mata?
- A, a disp?rut de o vreme. De fapt, de dou? zile.
- A diiiisp?ruuut … suspin? ?erloc.
- Da. ?i nu are rost s?-i mai pl?tesc între?inerea.
- A diiiisp?ruuut … repet? femeia, scotȃnd, ma?inal, registrul operativ din raft. Apoi î?i lu? seama ?i lu? registrul asocia?iei, în care not? solicitarea fotografului.
Mult timp dup? ce r?m?sese singur? în birou, ?erloc continu? s? întoarc? informa?iile pe toate fe?ele. A doua zi, venind s? bea împreun? cafeaua, coana Varvara afl? nout??ile.
- … ?i i-a disp?rut fata de acas?, încheie ?erloc.
- S? ?tii c? n-am mai vazut-o de cȃteva zile …
- Pe mine m? mir? de ce nu e afectat. Eu a? plȃnge, a? face scandal, a? chema poli?ia …
- ?i pe mine. S? nu cumva …
- Bun? ziua, coan? ?erloc ?i coan? Varvaro, salut? domnu Jane, cu un termos în mȃn?. Ce mai e nou?
Cele dou? femei se gr?bir? s?-i povesteasc? despre dispari?ia misterioas? a fetei fotografului. Uitȃnd de termos, domnu Jane se trȃnti pe un scaun.
- Deci … s-a întȃmplat pȃn? la urm? …
- Ce s? se întȃmple? întreb? Varvara.
- Nu v? spuneam eu de aurolacii ?ia? Ei au rapit-o, au violat-o ?i au omorȃt-o.
- S? ?tii c? ?i eu m-am gȃndit la fel, m?rturisi ?erloc. Cartierul ?sta a fost calm ?i curat pȃn? s? apar? aurolacii. O s? sun la poli?ie.
Echipa de poli?i?ti criminali?ti veni în cȃteva minute ?i intr? în biroul asocia?iei de locatari. Ȋntrecȃndu-se în am?nunte, ?erloc, Varvara ?i domnu Jane încercar? s?-i pun? pe detectivi la curent cu mersul evenimentelor, dar, se vede treaba, ei nu erau prea bine preg?ti?i în meseria lor, c?ci nu pricepur? mare lucru. Cu mare greutate reu?ir? s?-i scoat? din birou pe domnu Jane ?i pe Varvara, iar pe ?erloc o puser? s? scrie o declara?ie. Dar de abia reu?i ea s? scrie primul cuvȃnt pe hȃrie, c? domnu Jane d?du buzna:
- Uite-l, el e, ?sta a rapit-o!
- Cine, domnule?
- Ăla, aurolacu’?la b?rbos de trece pe strad?. Ăla jegos ?i împu?it, îl ?tiu eu, el e!
Doi ofi?eri se repezir? afar? ?i revenir? dup? cȃteva secunde, împingȃndu-l pe b?rbosul denun?at de domnu Jane. Cu mȃinile întoarse la spate ?i înc?tu?ate, omul nu opunea nici un fel de rezisten??.
- Criminalule, banditule! se dezl?n?ui domnu Jane, aruncȃnd il el cu termosul desf?cut ?i murdarindu-i cu cafea costumul p?tat.
Femeile erau mai pu?in violente, dar nu mai pu?in curioase:
- Cum, nea Paule, ?i-ai r?pit ?i violat fata?
Fotograful, speriat, nu putu mult timp scoat? nici un cuvȃnt. Fu trȃntit de c?tre poli?i?ti la p?mȃnt, pe burt?, legitimat ?i scuturat cu for??.
- Spune, m?, ai r?pit-o pe fata fotografului? Ai omorȃt-o, ce-ai f?cut cu ea?
Venindu-?i, încet-încet în fire, b?rbosul reu?i s? îngaime:
- N-am r?pit-o … a plecat ea …
- A plecat? Unde a plecat m?, cum s? plece?
- La Bra?ov, a plecat acum trei zile la Bra?ov, cu b?rbatu-s?u.
- Ce? Cum?
?erloc un reu?ea deloc s? pun? lucrurile cap la cap.
- P?i nu ?i-am spus, coan? ?erloc, c? a plecat ?i s-o sco?i de la între?inere? S-a dus dup? b?rbat, doar nu era s? stea cu mine toat? via?a.

Mihai-Athanasie Petrescu (mihai-athanasie) | Scriitori Români

motto: bine-am venit!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro