proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Festivitatea de premiere se sfâr?ise. În curtea liceului grupurile de fete ?i b?ie?i pl?nuiau deja posibile excursii sau distrac?ii pentru vacan?a de var?.

Jum?tate de or? mai târziu mi-am l?sat diploma pe biroul din camera mea, mândr? de aceast? performan??. I-o datoram bunicului. Dorin?a lui fusese s? intru la un liceu bun, acum deja sc?pasem de primul an. Era un premiu la care nici m?car nu râvnisem, mai degrab? un dar pe care mi l-am f?cut singur?. Peste câteva zile urma s? împlinesc ?aptesprezece ani. În timpul festivit??ii de premiere m-am gândi la el, singurul care m? îndemnase s? înv??. Parc? auzeam cuvintele lui: ”S? fii mul?umit? c? po?i s?-?i faci temele pe timp de pace, Eliza, îmi spunea el r?bd?tor. R?zboiul este sursa tuturor relelor ?i a nenorocirilor cu absurdul ?i dezumanizarea lui. S? fereasc? Sfântu?ul acest? lume de astfel de oameni care pot declan?a asemnea orori! Haide, apuc?-te de lec?ii!” ”Bunicule, îi r?spundeam r?sf??ându-m?, sunt teme suplimentare, ne stric? vacan?a cu ele.” ”Nu gândi a?a, feti?o! ?coala î?i aduce în?elepciune. Haide, arat?-mi ce faci aici, înv???m împreun?! Vei fi profesoara mea, vrei?”

Se pr?p?dise anul trecut, în var?, la nou?zeci ?i doi de ani. M-am a?ezat pe mocheta de lâng? pat sprijinindu-m? cu spatele de marginea lui, reamintindu-mi de primele zile ale acelei vacan?e. Mama m? chemase în buc?t?rie. Prin fereastra deschis? o raz? de lumin? se juca vioi pe tricoul ei, mi?cat? de crengile copacilor din fa?a casei ale c?ror coroane se lipeau de ziduri. M? oprisem o clip? în pragul u?ii privind-o admirativ, minunându-m? de dexteritatea cu care t?ia legumele. Î?i ridicase ochii din toc?tor, se sp?lase pe mâini ?tergându-se pe ?or?ul înf??urat în jurul taliei sub?iri. Îi z?risem câteva lacrimi pe care le ?terse cu iu?eal? de pe obrajii ro?ii. Mi-a spus în câteva cuvinte c? bunicul vrea s? m? vad?, vârî mâna în buzunar ?i îmi întinse un bilet de tren urmând s? plec a doua zi dis-de-diminea??.

Am ajuns în satul de munte abia pe la ora ?ase dup?-amiaz?, bucurându-m? de acel moment minunat în care soarele se preg?te?te s? se îndrepte c?tre cealalt? parte a lumii. Norii se lipiser? de acoperi?ul cu ?igl? ro?ie, razele soarelui se strecurau printre g?urile acestuia ca ni?te panglici portocalii de lumin?. Ma?ina doamnei Stoianovici, vecina bunicului, abia urca pe drumul pietruit, ?erpuitor, str?juit de smocuri de iarb? ?i vegeta?ie s?lbatic?. M? l?sase în fa?a por?ilor de lemn, larg deschise. Casa p?rea trist?. Tocurile ferestrelor înalte fuseser? astupate de ieder? ag???toare. Gr?dina din fa?? r?mas? neîngrijit? fusese n?p?dit? de buruieni ?i m?r?cini?. Am intrat în cas?. T?cerea adânc? a înc?perii îmi r?suna în urechi. O arom? veche adus? de clipele îndep?rtate impregnase pere?ii celor dou? camere prin care trecusem. Praful amintirilor se a?ezase peste mobilele de lemn uscat. Mi se cutremur? sufletul. În ultima camer? l-am g?sit întins pe pat, cu capul deasupra unei perne mari, ca o aur?, cu bra?ele întinse pe lâng? corp. Avea pleoapele închise. O p?tur? de lân? îi acoperea trupul, aceea?i sub care m? ghemuisem în nop?ile friguroase de iarn?, când lemnele de foc aproape consumate în sob? împleteau aroma de lemn ars în cenu?a încins? cu mirosul de tutun ?i lev?n?ic? impregnat? în hainele lui. Îi mai sim?eam înc? mâna pe sub ceaf? jucându-mi-se în p?r, cuprinzându-mi cu palma lui mare um?rul, ?inându-m? cu degetele noduroase ?i puternice. Înainte de a dep?na vreo poveste r?sfoia câteva file din carte, la lumina l?mpii. Spunea c? ”Pove?tile prind via?? la gura sobei ?i la lumina g?lbuie a l?mpii. Îi vezi? râdea el vesel, sunt elfii, continua ar?tându-mi cu degetul acea fl?c?ruie mic?. Danseaz? în adâncul fântânilor fermecate, auzi muzica?” ”Da, da, îi r?spundeam intrând în jocul lui, parc? auzind acele sunete. Se aud ecourile pa?ilor sprin?ari.”

Acest minunat om, r?mas nemi?cat, cu ochii închi?i, nu mai sem?na cu bunicul. Un oftat prelung îmi ie?ise din pieptul meu fraged. Nu fusesem niciodat? o f?ptur? solid? ?i nici puternic?, dimpotriv?, mama îmi spunea c? sunt scheletic? ?i de?irat?. La cei ?aisprezece ani p?ream ?i mai înalt? decât eram. Numai ochii verzi, spuneau unii, ?i genele negre mai aduceau pe fa?a rotund? o lumin? de ging??ie. Gura cam mare, b?rbia mereu plin? de co?uri m? exasperase în cea mai dificil? perioad? din via??. Chiar ?i cozile pe care trebuia s? le port de gura mamei îmi stricaser? m?tasea p?rului, lung pân? la brâu. M-am proptit câteva clipe în pragul u?ii, ?inându-m? cu mâna de tocul scorojit. Rochia din bumbac creponat pân? la glezne fo?nise peste picioarele goale. Probabil ?i sandalele, devenite papuci, cl?mp?nir? sub t?lpile transpirate. Îl v?zusem ridicând cu greutate pleoapele încre?ite cu genele mici, albe. Sprâncenele i se sub?iar? mult, aproape c? nu se mai vedeau pe fruntea mare, bombat?. Obrajii sup?i se mi?car? u?or de parc? gura nu putea s? mai articuleze vreun cuvânt. Nasul acvilin se sub?iase ?i el. Se sfor?? s?-mi spun? ceva. Trase adânc aer în piept, ca un oftat. Un ?uierat ie?i iute din gât înso?it de acel zâmbet cald pe care îl recunoscusem imediat.

– Bunicule, sunt aici! i-am spus, a?ezându-m? la marginea patului, aplecându-m? peste el, îmbr??i?ându-l.

Sim?isem o durere sfâ?ietoare v?zându-l atât de sl?bit ?i neputincios.

Ridic? mâna scheletic?, încet, ar?tându-mi biblioteca din fa?a patului. Erau zeci de c?r?i pe care le citise ?i, de?i nu f?cuse decât câteva clase primare, fusese un om bine informat. Îi spuneam în glum?: ”Dl. Enciclopedie”.

–Acolo, spuse încet, abia ie?indu-i cuvântul printre buze. Este un caiet. Adu-l aici!

L-am c?utat cu privirea, p?rea ascuns cu grij? printre c?r?ile a?ezate ordonat.

– Unde, bunicule? îl întrebasem, încercând s?-i citesc din priviri locul unde ar fi vrut s? caut.

– Pe ultimul raft, jos, în dreapta. Este un caiet, spuse cu greutate.

Mi-am îndoit spatele, am întins mâna cu degetele r?sfirate, trecându-le peste cotoarele aranjate ca ni?te solda?i lipi?i unul de altul, urm?rindu-i privirea.

– Aici sau aici, bunicule?

– Rece, rece, cald, continu?, abia mijindu-?i un zâmbet.

A?a m? ajuta pe când eram de-o ?chioap? s?-mi g?sesc juc?riile împr??tiate peste tot, prin curte, prin gr?din? ?i în cas?. Le luam cu u?urin?? ?i le adunam în cutia mare pitit? dup? u?a de la verand?. Nu l?sa pe nimeni s? se apropie de p?pu?ile, trenule?ele ?i c?r?ile de colorat primite în dar.

– Aici?

– Cald, cald, fierbinte, fierbinte, acolo!

Am atins cu palma col?ul caietului îndoit într-un col?, p?tat de cerneal? ?i gr?sime. Data din vremurile acelea uitate demult, întoarse din filele calendarului ?i ale memoriei. L-am scos cu grij? dintre cele dou? c?r?i care îl ?ineau presat.

– Mai este unul, ad?ug? el ar?tând în cealalt? direc?ie cu degetul sub?ire, noduros, tremurând în aer. Sus, în primul raft, sub actele alea. Ia-l de acolo!

Scotocisem cu interes printre actele mototolite. Mai era un caiet abia ?inându-?i filele în cotor, legat cu panglic?. Copertele maronii cu o etichet? alb? la mijloc p?tat? de cerneal?, câteva litere ale unei fraze pe care nu le-am în?eles, un ”R”… un ”M” ?i iar o pat? neagr? de cerneal?, un nume scris caligrafic pus în dreapta jos: ”Marta”. Pe partea stâng? fusese trecut anul 1916. Câteva buc??i ale unei panglici albastre, o c?ciuli?? alb? de copil din pânz? aspr?, câteva petale de trandafir presate se risipir? pe jos. Foile erau fragile, rupte ?i îng?lbenite. Prima pagin? a jurnalului con?inea cuvinte scrise cu peni?a, înghesuite, m?runte, aplecate pe dreapta, dezv?luind scrisul unei femei. R?sfoisem iute câteva pagini renun?ând repede.

– Vino! îmi spuse, invitându-m? s? m? a?ez lâng? el. Mi le lu? din mâini cu degetele tremurânde. Închise ochii, trase aer adânc în piept mirosind cu nesa?, de parc? voia s? adune în sufletul lui tot con?inutul cuvintelor adunate.

– Este al mamei mele, Marta, str?bunica ta. Via?a ei este cuprins? în aceste dou? jurnale. Atât cât a putut s? scrie în r?stimpuri. Sunt din timpul Primului R?zboi Mondial. Pe tata nu l-am cunoscut niciodat?. Aflasem câte ceva despre el. Murise în 1917, la scurt timp dup? ce plecase pe front, la M?r??e?ti. A fost o victorie binemeritat? a solda?ilor români. Cea mai mare b?t?lie ca amploare, dup? Verdun. Pe mama o pierdusem un timp. Aceste file mi-au adus-o înapoi… în acea dup?-amiaz? de toamn?.

Din piept îi ie?i o horc?ial? ap?sat?, de parc? îl strivea. Ar fi vrut s?-mi spun? mai multe, buzele îi tremurau, o lacrim? se prelinse pe obrazul ca de cear?. Din ochii tulburi îmi trimise o dragoste care m? cople?ise. ?tiam c? m? iubise mai mult ca pe oricine în aceast? via??.

– Ţi le d?ruiesc, mi-a spus, întinzându-mi-le. S? nu le pierzi! Dup? tine, sunt cea mai scump? avere pe care am avut-o vreodat?. Te voi proteja de acolo, de sus, de unde Dumnezeu îmi va permite s?-?i fiu ocrotitor.

Le-am luat ca pe ni?te ofrande scumpe a?ezându-le cu grij? în poal?. Abia am apucat s? îl mai îmbr??i?eze odat?. Adormise.

Când am ie?it afar? din cas?, soarele se ascunse dincolo de orizont, pe partea cealalat?, dincolo de casele ce p?reau juc?rii lipite de cer l?sând întunericul s? îi ia locul. A?a a r?m?s ?i sufletul meu atunci, în acea zi de var?, la început de vacan??. Vântul îmi r?sfira firele rebele de p?r ie?ite din codi?e. M-am mi?cat din acel loc abia dup? ce bezna umpluse fiecare ungher.

A doua zi m-am urcat în tren ?i m-am întors acas?. De atunci vacan?ele au fost reci, goale ?i plictisitoare.

Am ascuns de privirile tuturor cele dou? jurnale în mica cutie de lemn a bunicului pe care o g?sisem în acea zi lâng? patul lui. De?i acolo mai g?sisem fotografii din tinere?ea lui cu bunica, le-am l?sat pe jos, r?sfirate. Am p?strat numai una cu imaginea lui.