Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mi-a plăcut la New York, la hotel se dă sex gratis

de Sorin Stoica

Am cunoscut-o pe Daniela luna trecută, la New York. E italiancă din Rimini. Dintr-o eroare a serviciului de rezervare al hotelului am primit amândoi aceeași cameră. Unul dintre noi ar trebui să primească scuze și banii înapoi. Ne gândim. Ne privim. Zâmbim. Ni se spune că în cameră există două paturi single. Ne privim din nou și cădem de acord, din priviri, că nu avem probleme cu împărțirea camerei în cele cinci zile de sejur. Recepționerul e fericit. Ni se promite cină gratis, la fel ca și micul dejun. Suntem rugați să semnăm o hârtie care spune că suntem de acord să împărțim camera. Americanisme. Eu și Daniela ne privim pentru a treia oară. Știm deja ce se va întâmpla între noi. Am stabilit că ne atragem, că trebuie să profităm de simpatica eroare a serviciului de rezervări al hotelului Broadway de pe strada o sută doi. Ne luăm camera în primire. Facem cunoștință. Nu știe mai deloc engleză. Nu e frumoasă dar are ceva atractiv, pur mediteranean. E negricioasă, alură sportivă, păr creț și dezordonat. Lucrează ca dansatoare în cercuri suspendate la un circ și a venit în America la un curs de specialitate. Wow, îmi zic, dansatoare de circ... Îmi dă request pe facebook. Poza ei de profil îmi naște alt wow, e cu cracii pe sus, într-un șpagat aerian foarte erotic. Ieșim să cunoaștem cartierul, oprim să mâncăm ceva, socializăm, râdem și ne întoarcem la hotel de parcă ne cunoaștem de o viață. Fiecare în patul lui, în beznă, cu sunetele marelui oraș îmbrățișându-ne, stăm la taclale. Într-un târziu Daniela face o pauză, îmi spune noapte bună și menționează că ar vrea să nu mă supăr dacă se culcă complet goală. Se aude cum se dezbracă sub cearșafuri. Tac o jumătate de minut. Știu că s-a predat. Îi spun că e OK și că sper să nu se supere dacă o fut. Chiar așa îi vorbesc, direct, popular. Nu zice nimic, o aud respirând greu, excitată. Îmi dau șortul jos și tricoul, cobor din pat și mă apropii de al ei. Scula îmi e exact la nivelul capului ei. Mi-o apucă. Ufff, se aude. Îmi strecor o mână sub cearșaf. Îi prind piciorul stâng sus de tot, unde îi începe sexul. E moale dar fibros. Cu vârful degetului mijlociu îi ating din greșeală obrăjorii dintre picioare. E ceva ud acolo. Nu are loc niciun preludiu, nici măcar un sărut. Mă sui pe ea și îi trag ca un animal, cu egoism pur și dur, cu ochii ieșiți din orbite de poftă. Geme. Nu mă interesează plăcerea ei. Îmi dau drumul oarecum rapid, fascinat de emoția unei asemenea aventuri simple, fără fițe, fără probleme sentimentale, fără întrebări despre contracepție. Respirăm amândoi un minut, înlănțuiți, apoi cădem de acord, pe mutește, să reluăm. Se întoarce cu fundul la mine. Afară se aud pompierii. E ca un film ieftin american din anii optzeci. O cameră mică, lipită de scara de incendiu, sirene de pompieri și futai fără artă, animalic doar, în Manhattan. Daniela pare infinită, dă impresia că și-ar trage-o două luni la rând. Are o carne bună, apetisantă. Aș vrea să-i fac multe dar lăcomia momentului încă nu mă lasă, am nevoie de posesie pură și dură. Fesele ei se întăresc în ritmul jeturilor mele, nu pot să cred ce bine și sincronizat colaborăm... Nu ne spălăm, nu nimic. Ni se preling fluidele pe carnea noastră transpirată și ne ia somnul ca doi copii obosiți pe tăpșanul de joacă. Mă trezesc la șase și intru la duș. Am erecție la amintirea celor două numere trase Danielei. Evident, mă pomenesc cu ea peste mine. E adorabilă așa adormită, ciufulită, țigănoasă. Face pipi și o doresc. Mă întorc cu fața către ea ca să-mi vadă făloșenia. Zâmbește și vine lângă mine, în cadă. Se așază pe vine și mi-o suge fără menajamente, în loc de salut. Îi pun dușul pe spate și mă joc cu părul ei. Îi trimit primul jet direct în stomac, nu realizează, pe al doilea îl simte, se retrage, al treilea îi ajunge pe gât iar pe ultimele un milion nu le lasă libere, le ține captive în gura ei italiană cu buze generoase, de actriță din filmele lui Fellini. De unde naiba ai apărut, zeiță a sexului?, mă întreb încă zvâcnind. M-am întrebat și am întrebat-o în toate zilele următoare. Am primit răspunsuri variate prin toalete publice și în camera în care am scos din țâțâni ambele paturi, cu nebunie nefirească. Când ne-am despărțit, la nici zece minute am primit un mesaj că îi e deja dor de mine. Am intrat într-un WC și i-am trimis poza erecției mele instantanee. Mi-a replicat cu o inimioară. Societatea ar spune că suntem perverși. Shakespeare ne-ar numi nebuni de iubire iar Freud ne-ar diagnostica sec: sănătoși tun.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: Să mă lași!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro