proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

CAPITOLUL I

Încerc s? m? trezesc din be?ie ?i s? îmi dau seama ce se întâmpl?. Camera e cufundat? într-un semiîntuneric p?stos, colorat în griuri înghe?ate. M? întind dup? pachetul de ?ig?ri. Aprind una. M? n?p?de?te o tuse aspr? ?i înec?cioas?, ca o buruian? cu ghimpi.Trece greu ?i las? în urm? o senza?ie de sfâr?eal?. De?i simt nevoia, nu pot s? respir adânc pentru c? m? apuc? tusea iar, ?i astfel am senza?ia permanent? c? r?mân f?r? aer. În fapt nici nu prea ai ce respira. Aparatul de aer condi?ionat pompeaz? în înc?pere un fel de gaz generator de migrene.
Aprind sistemul ?i cer muzica. Un sunet delicat de pian umple cald spa?iul din jurul meu. Nu se potrive?te cu starea pe care o am dar îl las s? curg?.
Ar fi bine s? încerc s? m? trezesc. Am memoria înce?o?at? fa?? de ce s-a întâmplat asear?. ?tiu doar c? m? certam cu cineva îmbr?cat în ro?u, cu o figur? antipatic?. Individul era vehement, eu însumi devenisem vehement ?i cred c? dou? vorbe din cinci erau înjur?turi.
Forumurile sunt pline de nebuni care încep uneori s? urle imediat ce-s contrazi?i. Dac? e?ti frânt de beat poate fi considerat? o distrac?ie, toat? lumea intra acolo în fond ca s? discute în contradictoriu, dar când te treze?ti, unele amintiri izolate i?i pot da mari dureri de cap.
Mai g?sesc o sticla pe jum?tate plin? cu vodc? ?i câteva cutii de bere nedesf?cute. Nu mai e de înc? o be?ie, va trebui s? fac o comand?.
Pe cat de tare caut compania oamenilor când m? îmb?t, pe atât m? feresc de ei când sunt treaz. Dac? "treaz" se poate numi starea asta de mahmureal? continu? care îmi curge prin vine.
M? uit la ceas. E trecut de patru dup? amiaz?. Verific mesajele. Nimic. R?suflu u?urat.
O vorb? printre be?ivi spune c? cel mai bun leac împotriva mahmurelii e o nou? be?ie. Deschid o cutie de bere ?i iau un gât lung. Închid ochii ?i las ame?eala s? m? cuprind?. N-am puterea s? m? trezesc.
Aprind TV-ul ?i m? uit la ultimele ?tiri. Accidente, criminali nebuni ?i politicieni cu aerul c? le ?tiu pe toate. Îl închid ?i încerc s? m? concentrez pe aceasta noua zi. Am de f?cut cel pu?in o vizit?.
-Sun-o pe Ana.
Computerul ce are grija de toate pe aici prin cas?, se conformeaz? prompt. Apelul îns? r?mâne f?r? rezultat. Ori nu e acas? ori nu poate s? vorbeasc? cu mine. R?m?sese s? ne vedem ast?zi, s? îi livrez lucrarea contractat? ca s?-mi iau ultima parte din bani. N-a fost s? fie. O s? încerc mai încolo.
Berea începe s?-?i fac? efectul ?i m? simt deja mai bine. Lumea a devenit dintr-o data agreabil?, simpatic?, aproape prietenoas?.
Aprind o ?igar?. Pe noptier? e o carte început? acum câteva luni. Are o coperta ambigu? ?i e prima dat? când observ asta. O deschid ?i citesc câteva rânduri la întâmplare. Apare de acolo o lume frumoas?, discret? ?i nuan?at?. Foarte diferit? de a mea.
Munca pe care o fac const? în alc?tuirea a mici p?r?i dintr-o opera de art? uria?? despre care ?tiu doar cât mi-au spus produc?torii. Nimeni nu are idee cum va ar?ta întregul decât ei, ?i tocmai asta face ca lucr?rile s? fie misterioase, imprevizibile ?i extrem de scumpe. Mii de componente luate de la mii de oameni, opere ce se vând pe miliarde. M? intereseaz? doar s?-mi iau banii.
Mai trag un gât din bere ?i sting ?igara. Trebuie s? fac un du?. O mai apelez odat? pe produc?toare ?i de data asta îmi r?spunde.
-Bun?, ii zic.
-Bun? îmi zice ea.
S?rim peste amabilit??i ?i aflu c? pot s? merg s? ridic banii.
E o femeie frumoas? Ana. Trecut? de treizeci, pl?cut? la vedere ?i întotdeauna o agreabil? companie. Are darul s? ajung? la partea esen?ial? din discu?ie f?r? ca asta s? par? sup?r?tor, ?i când ?i-a atins scopul mai trage un pic de timp vorbind de lucruri neimportante. Am încercat odat? s?-i fac curte ?i s-a pref?cut c? nu observ?. Sau poate c? nici nu a observat. Nu sunt un psiholog prea fin. ?i nici nu am ac?ionat cu prea multa convingere. Femeile de genul ei sunt întotdeauna într-o combina?ie. Am f?cut-o mai mult ca pe-un soi de compliment.
Cabina de du? e mic?, ca dealtfel tot apartamentul. O camer?, o buc?t?rie conceputa special pentru g?tit semipreparate ?i baia. Întotdeauna insuficient aer.
Cineva m? caut? la telefon. Nici o imagine. Pe fundal se aude o melodie ciudat?, o solistic? de clarinet. Tac ?i eu a?teptând ca interlocutorul de la celalalt cap?t s? zic? ceva dar nu se întâmpl? nimic. Las telefonul deschis, mai trag un gât de bere ?i m? duc s?-mi fac du?.
Dintr-o dat? m? cuprinde starea de r?u. Un r?u profund, care se r?sfrânge în tot trupul ?i îmi îndoaie sufletul cu o adiere de moarte. F?r? s? ?tiu de unde, îmi vine în minte o emisiune Tv de popularizare a ?tiin?ei, în care un domn îmbr?cat bine st?tea în fa?a unei gale?i cu apa ?i a tot felul de minerale. Explica apoi, c? din asta e f?cut orice om. O gr?mad? de elemente din tabelul lui Mendeleev. Acum ?tiu c? min?ea. Nu am cuno?tin?? de nici un element, ?tiu îns? de starea ce face din col?ul chiuvetei cea mai buna prietena a mea, iar din perdeaua de la du?, c?reia îi remarc textura alb? ?i fin? croit? în plastic, o iubit?. Sunt singurele lucruri care m? mai ?in legat de realitate ?i încerc s? p?strez senza?iile generate de ele cât pot de mult, pentru c? mi-e groaz? s? închid ochii.
M? întind pe podeaua înghe?at? ?i strâng în mâini materialul draperiei pe care am tras-o cu mine în c?dere. Din telefonul deschis se aud vag acordurile de clarinet, ?i cu toate c? m? simt îngrozitor încerc s? îmi aduc aminte cine este compozitorul. Sunt cu obrazul lipit de podea ?i cu privirea în?epenit? pe intrare. Încerc din toate puterile s? îmi revin suficient cât s? m? ridic de la p?mânt, dar pare imposibil. Dup? un timp aud u?a de la intrare deschizându-se de?i nu am chemat pe nimeni la mine de foarte multa vreme, prieteni n-am, ?i n-am comandat nimic. U?a nu se poate deschide decât la comanda mea vocal? în mod obi?nuit . Îmi imaginez tot ce e mai r?u ?i paleta din care am de ales pare atât de larg? încât vomit berea b?ut? la prima or?.
Se aud pa?i grei, poate fi vorba de doua persoane, ?i dup? o a?teptare scurta, u?a de la baie se deschide larg ?i intr? în unghiul privirii mele o pereche de ghete sport ?i ni?te pantaloni albi . Un num?r foarte mare. Ni?te mâini la fel de gigantice ca ?i picioarele m? apuc? ca pe un sac de ceapa ?i m? car? spre patul meu. Apuc s? v?d mutra unuia dintre ei . Nu pare genul de om pe care l-ai invita la o cafea. Îmi aduce în minte imaginea unui cap ce a început s? curg? într-o direc?ie apoi s-a oprit brusc, c?rând haotic toate elementele fe?ei în acest proces.
M? a?eaz? în pat cu fa?a în sus, cu picioarele întinse ?i cu mâinile pe piept ca pe un mort. Vorbesc între ei pe ton jos. Au voci foarte r?gu?ite, baritonale, ?i par a fi în c?utarea unui lucru ce se afl? în apartamentul meu. Cred c? e ceva legat de proiectul la care am lucrat ?i mai cred c? au acces nelimitat la orice informa?ie pentru c? au trecut foarte u?or de parolele vocale.
Starea de r?u nu m-a p?r?sit. Din piept se împr??tie o durere puternica în tot trupul ?i pulseaz? în ritmul respira?iei. În cele din urma par a fi g?sit ce cautau, ?i unul dintre ei se îndreapt? c?tre mine. Nu m? pot mi?ca prea mult dar îl pot privi. E brunet, întunecat la fa?a prelung?, cabalin?, cu o b?rbie lat? ?i ni?te ochi negri plini de tot felul de lucruri r?u prevestitoare. În mân? ?ine o arm?, un pistol, pe care îl plimb? prin fa?a ochilor mei apoi îl a?eaz? pe noptier?, chiar pe cartea ce o deschisesem mai devreme. Observ asta cu coada ochiului, c?ci mi-e foarte greu s? întorc capul, sau s? fac vreo mi?care.
-E?ti pe cont propriu de acum, zise cel cu fa?a scurs? uitându-se spre mine.
Pe celalalt îl apuc? râsul ca la o gluma bun? apoi se apropie de mine ?i m? izbi cu pumnul peste fat? suficient de tare cât s? v?d o imensa pat? alb?.
-Uite, o mic? aten?ie. Veni rândul celuilalt s? râd? scrâ?nit ?i s? m? priveasc? ca ?i cum ar fi f?cut el asta .
-Când termini, s? ne cau?i, avem o bere preg?tit? pentru tine. Izbucnir? amândoi în râs ?i se îndreptar? c?tre ie?ire. U?a se trânti plesc?ind metalic, l?sându-m? în compania acordurilor de clarinet c?rora tot nu reu?isem s? le g?sesc o identitate.
O vreme am r?mas a?a privind când tavanul, când marginea patului apoi am adormit.
Când m-am trezit aveam obrazul ?i falca umflat?, dar m? puteam mi?ca în voie. Întind mâna dup? bere în mod reflex, dar nu se afla nimic acolo. Încerc s? m? adaptez mental la noua situa?ie . Malaci care au acces la spa?iul meu privat, mesaje de neîn?eles transmise în mod brutal ca ?i cum a? fi parte dintr-o poveste uria?? ?i însp?imânt?toare, o for?a abject? care anim? toate aceste evenimente, sunt doar câteva din lucrurile cu care va trebui s? m? obi?nuiesc rapid, pan? aflu ce se întâmpl? de fapt. Telefonul a r?mas deschis.
Nevoia de alcool combinat? cu teroarea ?i lipsa de aer îmi strâng pieptul cu un lan? gros care se potrive?te perfect cu nodul uria? ce-mi sta în gât .
M? str?duiesc s? a?ez lucrurile în mintea mea într-o forma suficient de acceptabila ca s?-mi pot duce via?a mai departe. Nu îmi amintesc s? fi intrat vreodat? în conflicte de vreun fel cu o grupare infrac?ional?. Be?iile mele obi?nuite mi-au adus în fa?? tot felul de interlocutori ?i e posibil s? m? fi certat în re?ea ?i cu indivizi din crima organizata, dar oamenii de felul asta sunt de regul? purta?i de interese concrete. La o cercetare superficial? ar fi aflat cine sunt ?i dac? îi sup?ram cu adev?rat nu veneau doar s? m? pocneasc? ?i s? scotoceasc? prin documentele mele .
Caut în continuare toate combina?iile posibile care m-ar putea face interesant pentru o organiza?ie secret? suficient de influent? ?i puternic? cum p?rea cea cu care am luat contact . Dar mi-e greu s? g?sesc ceva relevant în ceea ce ?tiu .
Nu am ?inut niciodat? o arm? în man?, cu excep?ia cu?itelor de buc?t?rie desigur, m? întreb deci, printre multe altele, la ce mi-ar putea folosi un pistol . Probabil c? modul sau de func?ionare e destul de simplu de în?eles, oricum, mult mai simplu decât programele complicate în care lucrez . Îl ridic ?i încep s? îl studiez. Are un loc unde sunt ?inute cartu?ele, dup? dimensiunea lor pot fi ?apte sau opt, ni?te piedici ?i butoane c?rora nu le în?eleg rostul, ?i tot restul de lucruri pe care se presupune c? o astfel de arma le-ar avea. E greu de în?eles de ce indivizii mi-ar fi l?sat la îndemân? un pistol. Poate doar în cazul unei înscen?ri, poate este instrumentul cu care a fost comis? o crim? ori mai multe. Dar despre toate astea eu nu am cum s? ?tiu acum nimic ?i nici alc?tuirea de scenarii nu îmi folose?te. Ideea înscen?rii mi se pare prea facila ca s? o pot accepta. Îl las pe noptier? ?i încerc ?i îmi revin. E destul de greu pentru c? tot ceea ce credeam despre lume e praf f?cut, ?i înc? nu am un proiect prea clar pentru viitor. Intru?ii mi-au oferit în mod inten?ionat ni?te date ?i asta e probabil un lucru la care va trebui s? m? gândesc.
Camera e pl?tit? pân? la sfâr?itul lunii, mai sunt probabil ?apte sau opt zile dar nu m? mai simt în siguran?? aici . În fapt, nu m? mai simt în siguran?a nic?ieri . Iar arma de lâng? pat îmi pare mai periculoas? pentru mine decât pentru orice eventual agresor. Hot?r?sc s? ies din apartament, urmându-mi pornirea de a p?r?si ora?ul. Trebuie s? îmi ascund starea ?i s? merg la editur?, s? ridic banii, apoi urmeaz? s? iau o hot?râre. Îmi spun toate astea în timp ce m? îmbrac. Îmi vine s? distrug tot ce am folosit din înc?pere. Oricum lucr?rile au fost predate. Las deci ideea s? se transforme în fapte. O trus? cu scule din debara mi-e de mare ajutor pentru asta. Nu e prea mult de lucru, doar unit??ile de baz? ale computerului trebuiesc scoase din func?ie ?i asta nu-mi ia mult. Trebuie s? fac ceva ?i cu arma dar nu am înc? nici un plan clar deocamdat?. Nu vreau s-o las aici, cine ?tie la ce ar putea duce asta, nici s? o distrug nu pot, asa c? singura variant? ar fi s-o iau cu mine. O ascund într-unul din buzunarele hainei ?i ies afar?.
Lumina din strad?, fals? ?i strident?, îmi arde privirea, dar str?zile pustii la ora asta m? mai lini?tesc. Câ?iva m?tur?tori ce-?i fac treaba, în susul str?zii un magazin plin de reclame animate ?i ni?te ma?ini f?r? identitate dau ceva via?? decorului sumbru ?i artificial.
M? îndrept spre sta?ia de autobuz. M? preocupa ideea c? am uitat s? iau cu mine ceva important, dar în afar? de câteva c?r?i ?i computerul, acum distrus, nu mai era nimic important acolo. Mai am r?gaz s? m? întorc în cazul în care îmi amintesc de ceva a?a c? încerc s? m? concentrez pe ce am de f?cut . În autobuz sunt doar câ?iva oameni, nu cred c? deranjez pe nimeni cu prezen?a, sau cu duhoarea de alcool care m? urm?re?te. Acum, f?r? nici o leg?tur?, m? gândesc c? Ana nu a p?rut niciodat? deranjat? de starea mea de continu? ebrietate. Nici nu sunt un be?ivan scandalagiu, a?a c? rela?ia noastr? de serviciu a fost tot timpul înso?it? de o discre?ie confortabil? ?i poate u?or amuzat? având în vedere c? ap?ream la întâlniri întotdeauna proasp?t b?rbierit . Îmi imaginez c? mai are clien?i ca mine. Mii de ore de lucru cu rare întâlniri fa?? în fat?. Doar corecturi ce par uneori f?r? sfâr?it, pân? la atingerea obiectivului stabilit.
Ultimul proiect nu îmi ridicase mari dificult??i. Ne trebuiser? cam ?ase luni pana s? apar? un cap?t pentru el, dar finalul mul?umise pe toat? lumea se pare.
Sunt prea încordat ca s? îmi pot aduna gândurile. Încep s? m? întreb de ce mi-am p?r?sit locuin?a. Pentru c? acolo nu mai eram în siguran??, îmi r?spund. Dar oare pe strad?, în autobuz, sau în birourile redac?iei e diferit? situa?ia în vreun fel? Ce ?tiu sigur, e c? trebuia s? întreprind ceva. Poate c? mai târziu o s? regret, poate a fost bine, astea oricum le voi afla, dar lipsa de ac?iune pare uneori mai periculoas? decât cea mai proast? ac?iune pe care o po?i întreprinde.
Dincolo de situa?ie ?i într-un mod care m? surprinde ?i pe mine, observ c? ard de ner?bdare s? o întâlnesc pe Ana. De?i rela?ia noastr? a fost una profesionala, acum, în aceste momente stranii, descop?r o adev?rat? foame în a m? bucura de prezen?a ei discret? ?i ironic?. Nu ?tiu dac? va fi acolo când ajung eu.
Oricum, vreau s? trec rapid pe la birouri. Realizez c? n-am habar cât a trecut pe parcursul acestor întâmpl?ri. Poate au fost zile totu?i. Verific telefonul. Se pare c? s-au dus doar 5 ore de la ultimul apel c?tre ea. În hrubele astea imense cu lumin? alb? ca str?lucirea din?ilor fal?i e greu s? ai no?iunea timpului.
Nevoia de a pleca din ora? e mai puternic? decât orice se pare. Iar dac? stau s? m? gândesc, n-am avut niciodat? de l?sat în urma nimic. N-am avut pentru cine.
Nu ?tiu dac? starea în care sunt acum m? va l?sa s? ies din situa?ia asta . Dar a-mi lua banii e absolut necesar pentru orice plan ulterior, asa c? voi face ceea ce trebuie f?cut.
Uitasem complet de fa?a mea tumefiat? ?i umflat?, dar o privire furi?? a unui pasager îmi aminti brusc de asta. Nu sim?eam durere, ?i nici nu mi-ar fi pasat de asta, dar aspectul conteaz? totu?i. Lucrez într-un domeniu elitist unde oamenii se ?tiu între ei ?i nu prea a? fi ?tiut ce s? le spun. Iar f?r? s? dau o explica?ie pentru un lucru atât de ie?it din comun m-ar fi putut costa mult.
Ca în orice mediu birocratic se bârfe?te mult. Bârfele se transform? cu timpul în convingeri, iar convingerile în atitudine. Faptul c? am rare contacte cu oamenii e lipsit de importan??. Dup? ce birocra?ii ?i-au format o p?rere e greu s? mai schimb ceva, ?i asta atrage dup? sine tot felul de necazuri. Mai prost pl?tit, ignorat când e vorba de proiecte importante ?i în general un mediu ostil care ridica tot soiul de probleme greu de prevazut. Abaterile de la standardele de stil ?i imagine public? nu sunt tolerate într-o lume plictisitoare, anost? ?i previzibil?.
M? mir c? m? gândesc acum la toate nimicurile astea. Am se pare probleme mult mai mari decât a înfrunta o birocra?ie imbecil? ?i plictisit?.
?inând cont de fa?a mea tumefiat?, de starea de grea?? provocat? de alcool, de teroarea ?i nesiguran?a generate de ultimele evenimente m? întreb dac? voi reu?i s? realizez obiectivele pe care mi le-am propus: s? îmi ridic banii ?i s? p?r?sesc ora?ul. În timp ce cobor din autobuz realizez c? alcoolismul arunc? totul în derizoriu. Dac? lâng? un alcoolic a?ezi o femeie frumoas?, un preot respectabil sau un filosof sadea, în foarte scurt timp be?ivul ii va aduce pe to?i la nivelul s?u de ridicol. Ace?tia nu fac nici cel mai mic efort s? p?streze aparen?ele, iar dac? o fac, mai bine ?i-ar urma pornirile naturale. Ar ie?i mai demni din situa?iile în care se bag?. În?eleg astfel foarte repede ?i de unde izvor??te singur?tatea care m? înconjoar? ?i de ce Ana e întotdeauna ironic? când m? vede. Pentru c? e unica solu?ie civilizat? în a ?ine la distan?? un alcoolic. Nu pentru c? ajung acolo mort de beat ?i proasp?t b?rbierit. E cam târziu s? mai schimb ceva, dar gândurile astea îmi dau un pic de curaj. În sfâr?it am o explica?ie pentru lucruri care m? sâcâiau f?r? s? ?tiu de ce. E deocamdat? singura idee lini?titoare. De?i mahmur, mi-am p?strat luciditatea.
Am v?zut-o la început peste tot. Parca se strâmba la mine. Nu se strâmba la mine, se strâmba la oricine o privea. Am observat c? încercau s? o fac? pl?cuta. Dar nu îmi pl?cea. Era prea orgolioasa. La un moment dat m-ar fi p?r?sit . A?a c? m-am f?cut c? nu o v?d de?i era atr?g?toare ?i fierbinte ca o pâine proasp?t?.

CAPITOLUL II

Cataclismul economic a schimbat complet filosofia politic? ?i modul de a privi omul. Frica de o nou? c?dere a dus la c?utarea unor solu?ii. Dac? înainte totul era aranjat astfel încât oamenii s? fie dependen?i de ierarhii ?i sisteme centralizate, noul val de gândire a pornit de la ideea opus?. Nu omul dependent, ci omul independent era a?ezat în centrul aten?iei ?i a preocup?rilor universale. Produc?ia de serie a fost înlocuit? acolo unde era posibil, de me?te?ugari, de mici ateliere, de asocia?ii familiale independente, mici celule de produc?ie care asigurau f?r? probleme, în majoritatea domeniilor, cererea unei pie?e cu gusturi extrem de diverse. Micii întreprinz?tori au devenit surs? de prosperitate pentru ei în?i?i ?i pentru comunit??ile locale, care c?p?tau autonomie economic? ?i administrativ?, nemaifiind nevoie de interven?ia unui stat autoritar ?i atotputernic. Asta convenea de minune ?i mediului politic, care se vedea eliberat de povara unor responsabilit??i aberante ?i imposibil de îndeplinit, cât ?i oamenilor obi?nui?i care c?p?tau un trai liber, prosper ?i decent. O parte din marii produc?tori, cei care în?eleseser? noua situa?ie, se orientaser? în acela?i spirit. Toate afacerile mici aveau nevoie de unelte, ma?ini ?i sisteme pe care nu ?i le puteau fabrica singuri, deci situa?ia era convenabil? pentru toate p?r?ile implicate. Toate acestea veneau împreun? cu legi clare ?i simple ce garantau proprietatea, principiu care se extinsese rapid, cu mare succes, ?i în dreptul interna?ional.
Nu a durat prea mult? vreme îns?. Defri??rile necesare pentru agricultur? au dus la teribile dezastre ecologice, la inunda?ii ?i alunec?ri de teren. Un grup de oameni cu gândire global? au decis c? ora?ele nu vor mai evolua pe suprafe?e întinse. Natura trebuie protejat?, au zis ei, a?a c? cet??ile au început s? se înal?e pe vertical?. Impunerea unor standarde foarte precise înt?rite prin legi drastice urmau sa traseze o direc?ie clar? pentru dezvoltare. Au ap?rut deci construc?ii ca ni?te mun?i unde po?i s? tr?ie?ti o via?? întreag? f?r? s? vezi lumina natural? a soarelui, cerul, norii ?i toate minunile de care, în vechime, se bucura orice n?t?r?u. Ora?e stat imense care evolueaz? la nesfâr?it pe în?l?ime ?i stau înfipte obscen în jungle ?i p?duri necuprinse.
Aici totul se recicleaz?. Via?a nu ar fi posibil? altfel. Catastrofa a l?sat în urma ei, printre altele, de?euri în cantit??i impresionante. Nu mai era timp pentru mofturi. Din cauza gunoiului, omul ?i tot ce însemna via?? dealtfel, se îndrepta spre extinc?ie. Inginerii au venit cu ideea, care la început a fost doar filosofie pur?, de a trata de?eurile ca pe o resurs?. Prin îns??i natur? lor, inepuizabil?. Dup? ce aceast? idee a p?truns în con?tiin?a public?, a c?p?tat si form? ?i con?inut. Prin zeci de fabrici de reciclare, o educa?ie sever? ?i serioas?, o mul?ime de ma?ini extrem de eficiente ce î?i aveau locul în fiecare gospod?rie ?i unde era nevoie de ele, prin programe politice sus?inute de personalit??i influente. O revolu?ie tehnologic? ?i politic?. De?eurile deveniser? o afacere extrem de profitabil? pentru to?i cei implica?i. ?i toat? lumea era implicat?.
Politica se face pe etaje ?i este extrem de eficient? când este vorba de colectat taxe ?i impozite dar se dovede?te falimentar? cu privire la infrac?ionalitate, administra?ie public?, educa?ie ori s?n?tate. Sunt etaje întregi doar cu gr?dini f?r? sfâr?it, iar pe ferici?ii care lucreaz? acolo îi invidiaz? toat? lumea. Acestea func?ioneaz? c? ecosisteme independente ?i dac? popula?ia ar disp?rea, ele ar supravie?ui. O parte din mâncare vine de acolo. Cealalt? parte vine din zonele Eco ale fiec?rui etaj. Armele de foc au fost interzise, dar interesul pentru ele s-a men?inut treaz. Sunt înc? din abunden?? pe pia?a neagr?, ?i relativ ieftine. Totu?i nu prea ai ce s? faci cu o arm? pentru c? în aceste cl?diri monstruoase birocra?ia st?pâne?te totul. Chiar ?i grup?rile infrac?ionale se comport? tot c? ni?te birocra?ii care în loc de învârtit hârtii, învârtesc crime ?i afaceri dubioase. Din când în când mi?c?rile politice genereaz? cutremure ?i în rândul criminalit??ii organizate. Aceste medii fiind interconectate se influen?eaz? unele pe altele. Au loc masacre ?i r?zbun?ri înfior?toare între diversele grupuri de influen??. Poli?ia nu investigheaz? niciodat? aceste cazuri, ?tiindu-se bine c? e vorba de o lume ce se conduce dup? propriile legi.
Cu sistemul monetar se întâmplase un lucru nou dup? cataclism. Modalit??ile de plat? se diversificaser? în func?ie de feluritele ramuri economice. Fiecare moned? era unicat. În contul acestora puteai s? ob?ii ce doreai. Erau create manual, complicate, sofisticate, adev?rate bijuterii. Marcate cu simboluri stranii, unele de neîn?eles, nu puteau fi înstr?inate în nici un fel. Purtau amprenta utilizatorului ?i erau construite special pentru o anumit? presta?ie, serviciu ori plat?. R?m?seser? ?i p?r?i din vechiul sistem unde se efectuau tranzac?ii cu bani virtuali pentru sumele mari, dar acestea erau folosite doar în anumite medii. Toate firmele private erau sub controlul absolut al ora?elor stat, prin suprareglement?ri, controale fiscale ?i diverse tipuri de impozite abuzive. Practic to?i lucrau pentru între?inerea uria?ului aparat birocratic care p?stra f?r? voia lui stabilitatea întregului sistem, influen?ând direct ?i indirect politica. Pentru cei ce ?i-ar fi dorit s? plece, singura solu?ie de sc?pare din aceast? viermuial? abject? era jungla. Nu existau îns? nici un fel de informa?ii despre teritoriile nesfâr?ite ocupate de ea. Pentru orice om crescut de mic într-o administra?ie corupt?, p?durea nu alc?tuia o alternativ?. C? s? p?r?se?ti un astfel de ora? era probabil imposibil, a?a gândeau mul?i. Nimeni nu o f?cuse niciodat?, sau cel pu?in, nu se auzise de a?a ceva.
M? îndrept spre corpul de cl?dire al redac?iei. E la fel de cenu?ie ca restul etajului, la fel de p?tr??oas? ?i inexpresiv?, la fel de plictisitoare ?i sever? ca func?ionarii ce o populeaz?. Probabil c? grupul de arhitec?i care au lucrat la concep?ia acestei lumi mizerabile au croit totul dup? personalitatea lor slugarnic? ?i monoton?. Doar a?a se poate explica lipsa aproape totala a diferen?elor, fie în form?, fie în culoare.
Trebuie s? parcurg coridoare, s? bat la u?i, s? vorbesc cu oameni, s? p?strez aparen?e, s? spun minciuni. Înc? nu am g?sit o explica?ie decent? pentru fa?a mea vân?t?, ?i inca nu ?tiu de ce m? mai gândesc la asta. Cred c? o s? le spun adev?rul totu?i, nu am nici cel mai mic motiv s?-l ascund. Tot încerc s? m? cramponez de o via?? care nu mai exist?, despre care nu pot crede c? mai face parte din viitorul meu. A? putea s? intru în biroul ?la cu joben violet ca s? se asorteze cu nuan?ele fetei, tot aia ar fi.
La intrare sunt panouri cu schema cl?dirii. Fac eforturi s? în?eleg despre ce-i vorba dar nu e deloc u?or. G?sesc pân? la urma departamentul c?utat ?i pornesc aventura. Vin rar aici, ?i de fiecare dat? locul îmi pare la fel de nefamiliar. Doar prezen?a unora din cei pe care-i ?tiu ii face existen?a mai acceptabil?.
În afar? de Ana mai ?tiu un tip acolo. E destul de ?ters, cu ochelari, foarte amabil, cu sim?ul umorului ?i cu acea atitudine a omului care ar vrea s? spun? o gluma, dar contextul nu ii permite s? o fac?. Îmi dau seama c? m? bucur s? îl v?d, de?i nu am schimbat prea multe vorbe de când îl ?tiu. M? face s? gândesc c? poate o s? reu?esc pân? la urm? s? creez contextul pentru gluma aia. Mai sper c? va fi suficient de bun? încât s? nu fiu nevoit s? râd for?at, ceea ce cu siguran?? l-ar sup?ra. Mi-am format prejudecata conform c?reia pot ghici ce meserie are un om doar întâlnindu-l în public, urm?rind felul în care se poarta, se îmbrac?, salut? ?i alte detalii aparent nesemnificative. În cazul lui nu am nevoie s? ghicesc, ?tiu c? se ocup? cu pl??ile. Intru în biroul micu? ?i îl v?d a?ezat pe scaun în fa?a ecranului unui computer. M? prive?te lung în timp ce merg spre el întinzându-i mâna. E suficient de amabil încât s? nu fac? nici o remarc? cu privire la aspectul meu, a?teptând probabil s? vorbesc primul despre asta. Dar nu spun nimic, a?a c? trecem la motivul pentru care sunt acolo.
- E vorba de trei piese de data asta, îmi spune c?utându-mi privirea ca s? se asigure c? sunt atent. Ai avut de f?cut trei sarcini diferite?
- Nu, îi r?spund, doar una.
- Destul de ciudat. ?i mai ciudat e, c? toate poart? acela?i simbol. Lucrez de cinci ani în bran?a asta ?i nu am mai v?zut ceva asem?n?tor. Scoase din birou o cutie lunguia?? ?i o a?ez? în fa?a mea deschizând-o.
-Uite, astea sunt.
Erau trei superbe bijuterii, de o delicate?e ?i un rafinament în fa?a c?ruia nu puteai s? r?mâi insensibil. Am ridicat una din ele s? îi simt greutatea metalic? ?i fine?ea detaliilor în palm?, cu degetele. Î?i venea s? nu te mai despar?i de ea. Crea genul acela de dependen?? pe care o d? aroma unei mânc?ri bune, proaspete ?i bine g?tite, sau ascultarea unei rafinate piese muzicale pe o instala?ie audio de buna calitate. Simbolul pe care îl purta era o clepsidr?.
Îl v?d privindu-m? a?a c? a?ez piesa la locul ei în cutie.
- Dac? vrei detalii în plus i?i pot recomanda un loc unde s? le activezi. E un tip acolo care ?tie mult mai multe decât mine.
Fiecare pies? trebuia activat? pentru a putea cump?ra produse în conformitate cu valoarea ei. Sistemul prin care se f?ceau tranzac?iile era complet automatizat. Dup? consumarea valorii piesei r?mânea un cont deschis cu o sum? minim? care permitea oric?rui cet??ean s? poat? supravie?ui pe o anumit? perioada. Acea perioad? era definit? de mai mul?i factori ?i criterii pe care le cuno?teau bine cei care alc?tuiser? sistemul. Activarea o f?ceau oameni specializa?i, în loca?ii concepute pentru acest scop.
- Cea mai apropiat? este la dou? str?zi de aici, îmi spuse contabilul parc? ghicindu-mi gândurile. Dar i?i recomand activatorul de care ?i-am spus dac? vrei s? afli mai multe.
Nu îmi doresc s? aflu mai multe dar ?inând cont de situa?ia în care sunt, ezit.
- E departe de aici?
- Strada A54. O ?tii? E cam la un sfert de or? de aici, cu ma?ina.
- Da. O ?tiu. Nu am ma?in?. Dar ?tiu unde e.
- Asta e!
- Mul?umesc. Am plecat!
-Baft?!
Str?bat din nou coridoarele impersonale îndreptându-m? spre ie?ire. M? simt foarte r?u, îmi vine s? vomit ?i fa?a tumefiat? a început s? doar?. Am gura uscat? ?i m? gândesc s?-mi cump?r ceva de b?ut. Ies în strad? ?i merg spre sta?ia de autobuz. De niciunde parc?, îmi iese un cer?etor în fa?? care m? opre?te din drum încercând s? m? for?eze s? iau de la el ceea ce par a fi ni?te pliante. Ca s? scap de el iau unul ?i în ochii lui de nebun observ o lic?rire ciudata. Se dep?rteaz? cântând ?i îmi las? o senza?ie grea, de mil? ?i neputin??. ?tiu c? exist? ad?posturi pentru cei ajun?i în astfel de stare dar majoritatea sunt sminti?i ?i ies pe str?zi, ne?inând cont de nimeni ?i nimic. Unii sunt exploata?i f?r? mil? de grup?rile infrac?ionale în diverse scopuri ?i ar fi bine s? fiu atent în continuare. De?i banii nu pot fi înstr?ina?i, exist? o mul?ime de pericole ce pândesc la fiecare col? al acestui etaj.
Sta?ia e pustie. Doar reclamele animate se agit? stupid ?i dau un pic de via?? peisajului sumbru.
Nu ?tiu înc? ce cale s? aleg. Nimic ?i nimeni nu îmi garanteaz? c? p?r?sind ora?ul a? rezolva ceva.
M? a?ez pe banca din sta?ie, ?i profitând de timpul pe care îl am la dispozi?ie încercând s? analizez situa?ia în care m? aflu. Dac? ace?ti indivizi au avut acces în permanen?? la apartamentul meu, atunci eu nu am de?inut controlul asupra vie?ii mele de?i credeam c? îl de?in. M? întreb oare de cât timp dureaz? aceast? nebunie, care este momentul exact când a început, ?i ce motiv a declan?at totul. Mai îngrijor?toare decât lucrurile pe care le ?tiu, sunt cele despre care nu am nici cea mai vag? idee, a c?ror existen?? doar o b?nuiesc.

Amintindu-mi c? mai am totu?i credit îmi vine ideea îmbucur?toare de a cump?ra alcool. E singurul lucru la care creditul poate fi cu adev?rat util. M? ridic ?i merg c?tre magazinul din apropiere. Pie?ele sunt pline de vânz?tori, care de care mai amabil ?i mai dornic s? plece acas? dup? o zi de munc?. În fapt sunt doar s?li imense închiriate diver?ilor întreprinz?tori particulari. Trec mâna prin fa?? scanerului pentru amprenta digital? ?i v?d cât mai am de cheltuit. În?untru m? întâmpin? o domni?oar? amabil? întrebându-m? ce doresc. E îmbr?cat? într-o uniform? foarte sic ?i are zâmbetul stresant pe care ocupa?ia i-l cere. Îi spun ce caut ?i m? îndrum? spre departamentul cu b?uturi.
Pe m?sur? ce gândesc îns?, lucrurile se încurc? ?i mai r?u. Toate presupozi?iile se bazeaz? pe cli?ee din mintea mea. Iar cli?eele sunt la fel de reale ca o poz?. Reprezint? obiecte la un moment dat în timp, atât ?i nimic mai mult. În fond ?i la urma urmei poate s? fie vorba despre absolut orice. O lume unde nu po?i fi niciodat? destul de precaut. F?r? s? ?tiu de ce, m? pufne?te râsul. ?i râd în hohote sim?ind c? m? sufoc, c? r?mân f?r? aer. Lacrimile îmi curg ?iroaie ?i simt o durere acut? în co?ul pieptului ?i la mu?chii abdominali. Nu ?tiu cât dureaz?, dar pân? la urm?, încetul cu încetul starea de ilaritate începe s? m? p?r?seasc?. E frig, mi-am p?r?sit locuin?a, am fa?? tumefiat?, sunt alcoolic ?i singur, parte dintr-un imens plan despre care nu ?tiu nimic, ?i n-am nici cea mai vag? idee ce voi face în continuare. Am bani care nu îmi folosesc la nimic, o arm? în buzunar ?i un pliant f?cut cadou de un cer?etor.
Din toat? lumea asta anost? magazinele sunt cele mai atr?g?toare locuri. Sistemul e destul de simplu. Exist? firme mari ?i medii care î?i vând marfa aici ?i au loca?ii de vânzare permanente ?i produsele cele mai ieftine. Interesan?i îns?, sunt micii produc?tori liberi care închiriaz? spa?iile temporar pentru a-?i vinde produsele, dar mai ales pentru a atrage suficien?i clien?i pentru un trai independent. Standurile lor au toate informa?iile necesare despre produse, plus pl?cu?e cu numele ?i adresa. Cele mai multe sunt gospod?rii particulare din zonele Eco. Lucreaz? dup? re?ete proprii ?i adeseori cump?r?torii stabilesc rela?ii personale cu ei, uneori vizitându-se în minivacan?ele de la sfâr?itul s?pt?mânii. Produsele lor sunt de o diversitate ame?itoare ?i la o calitate excelent?.
Asta caut ?i eu acum, o t?rie care s? m? ajute s? îmi revin, cump?rat? de la cineva ne?colit dar muncitor ?i serios, ce de?ine polite?ea ne?lefuit? a oamenilor simpli. Zarva de aici m? mai întremeaz? un pic. În timp ce m? plimb prin cl?dire realizez c? într-adev?r uitasem ceva. Telefonul deschis. ?i îmi vine în minte muzica ce p?rea familiar? dar nu reu?isem s? o identific. Era foarte u?or de fredonat ?i re?inut, doar câteva note aranjate simplu, f?r? preten?ii, muzic? de mahala cântat? la un instrument nobil ?i delicat. Cântecul se numea "Vreau" ?i amintea de un om minuscul care î?i dorea cu orice pre? respect. Nimeni nu îl observa îns? din cauza dimensiunii sale reduse. Pân? la urm?, omul cel mic întâlnea o iubita pe m?sur?, g?sindu-?i astfel lini?tea. Era destul de veche melodia, poate cinci, poate opt ani, îi era greu s?-?i aduc? aminte. ?tia povestea nu ?i versurile, nici alte lucruri în plus. Nu în?elegea la ce ar fi putut folosi acest fel de amenin?are, c?ci greu putea fi interpretat? ca semn de prietenie. Respectul, gândi el, vine în mod natural, dac? vine, nu apare for?at sub forma asta. A?a apare doar frica. Iar oamenii speria?i ac?ioneaz? imprevizibil, sub impulsul emo?iilor de moment, f?r? discern?mânt ?i uneori f?r? limite de vreun fel atunci când consider? c? nu mai au nimic de pierdut.
În cele din urm? ajunse la un magazin care p?rea c? are marfa potrivit?, ?i alese o b?utur? tare, potrivit? cu momentele delicate prin care trecea. Incepuse o conversatie de rutina, si b?trânelul amabil de la care o cump?rase îl privise un pic b?nuitor la început, poate din cauza aspectului s?u jerpelit, t?ria de calitate era foarte scump?, dar apoi devenise deschis ?i la plecare îi strânsese mâna, un gest destul de atipic pentru îndeletnicirea lui.
Plec de acolo mai împ?cat decât intrasem, având acum o t?rie în buzunar, ?i m? îndrept spre ie?ire cu gândul la un loc comod în care s? consum ce am cump?rat. Municipalitatea a pus în valoare o idee care la un moment dat trebuia s? revolu?ioneze rela?iile dintre oameni, sau cel pu?in astfel fuseser? prezentate lucrurile atunci. A?a numitele spa?ii pentru oameni singuri, pentru cei a c?ror stare ajunsese astfel, pentru a se întâlni ?i a sc?pa de acest stigmat. Era jenant s? stai al?turi de ei, s? le vezi privirile disperate în c?utarea afec?iunii, s? rela?ionezi cu ei. Politici aberante care ?inuser? cont de alte considerente decât cele ce dau în?eles vie?ii oamenilor, îi însinguraser? pe ace?tia, ?i îi condamnaser? la moduri de via?? triste ?i f?r? noim?. Un primar inteligent sesizase problema ?i a?a ap?ruser? ni?te locuri speciale ce schimbaser? pu?in starea de fapt.
Ideea fusese simpl?. Via?a de societate aranjat? în jurul jocurilor. Puteai s? vii într-o astfel de sal?, ?i în func?ie de anumite reguli, te lipeai la unul din ele. Erau în mod obi?nuit jocuri de societate suficient de simple pentru a fi rapid în?elese, f?r? preten?ii, dar care stabileau rapid leg?turi între cei care le practicau. O metod? extrem de simpl? de a aduna oamenii împreun? ?i a-i face s? se simt? bine, în mod natural, f?r? false interven?ii. Pe lâng? aceste cluburi se formase o întreag? industrie. Cinematografe, baruri, localuri de toate felurile unde î?i puteai petrece timpul dup? ce sc?pai în mod fericit de singur?tate. Cu vremea, lumea se schimbase ?i nevoia de aceste locuri disp?ruse. R?m?seser? doar s?lile goale, populate de ?obolani, cer?etori ?i gândaci.
Spre a?a ceva m? îndrept?m ?i eu acum, f?r? nimic în minte, f?r? vreun plan precis sau vreo speran?? spre ceva mai bun. Ceva mai bun era în buzunar ?i avusese un cost destul de piperat. Am g?sit ce c?ut?m repede, aici fusese în urm? cu ceva timp o afacere înfloritoare. U?a de la intrare era în?epenit? ?i a trebuit s? îi dau câteva picioare. Ăsta era semn bun, însemna c? cer?etorii nu intraser? înc?, poate vor veni dup? drumul deschis de mine. Deci locul era relativ curat. Doar gândaci, praf ?i pânze de p?ianjen. Singur?tatea care m? înso?ise toat? via?? î?i g?sea un decor potrivit.
Intrând acolo am aflat un loc mai frumos decât m? a?teptam. Era pr?fuit ?i pustiu, dar felul în care st?tea înc? aranjat, p?strase pl?cerea de a tr?i a celor care trecuser? pe acolo. Acum nu mai aveai unde s? î?i petreci vremea. Te întâlneai doar cu oameni standardiza?i, cu pl?ceri standard, cu stiluri standard, cu totul standard. Aici se sim?ea spiritul altor timpuri, unde spontaneitatea umplea t?cerea impus? de stereotipuri, unde nu era nevoie s? te ascunzi. Convenien?ele erau formate doar de propria polite?e ori delicate?e. ?i nu era cine ?tie ce. Scaune, câteva mese, ni?te reclame. Amintiri ale unei lumi disp?rute care p?rea acum un decor perfect pentru o be?ie stra?nic?, de la care a?teptam, în afar? de mahmureala de a doua zi, puterea de a a lua o hot?râre.
Într-un mod lipsit de elegan??, niciodat? nu m-am gândit la oameni prin cliseele pe care mi le puneau în fa??. Am crezut tot timpul c? dincolo de acestea exist? altceva. ?i c? acel altceva, chiar dac? eu nu îl pot vedea întotdeauna, e mai important decât prostiile pe care fiecare om le în?ir? în mod obi?nuit. Evident toate astea le poate spune cu convingere doar un om ca mine, pentru care traiul în singur?tate e ceva obi?nuit. Oamenii normali au r?spunsuri standardizate pentru situa?iile c?rora trebuie s? le fac? fa??, nu mai acord? aten?ie fiec?rui am?nunt. M? gândesc la toate astea în timp ce scot dopul de la sticl? ?i privesc eticheta complicat? ?i frumos ornamentat?. Îmi urez noroc c?ci am nevoie, ?i trag un gât scurt.
Destul de repede sunt atât de beat încât decorul a devenit în fa?a mea mai frumos decât orice gând mi-ar mai putea trece prin minte. A?a c? m? pierd în admira?ie fa?? de reclamele ce p?reau poate proste?ti în epoca, dar acum ar?tau desprinse dintr-un vis frumos. Încântare fa?? de scaunele tapi?ate cu grij?, fa?? de lumina ce plutea difuz în jur, fa?? de mesele acoperite de praf. Probabil c? o s? adorm printre raha?i de ?obolani ?i pânze de p?ianjen f?r? s? hot?r?sc ce am de f?cut. Încep s? regret c? mi-am l?sat apartamentul, dar uneori panica nu-?i las? prea multe alegeri în fa??. Nici m?car nu ?tiu de ce anume fug, pentru a-mi face fuga eficient?. Pericolul plute?te discret peste tot în jurul meu, ?i nimic din ceea ce fac nu pare a mai avea vreo importan??. ?tiu din auzite c? navele spre alte ora?e pleac? din or? în or? dar asta nu m? ajut?. Poate chiar exist? o ie?ire c?tre jungla de afar? ?i poate e singura cale de sc?pare. Apoi gândurile încep s? îmi fug? aiurea, la proiectul pe care tocmai l-am terminat, la Ana ?i la zâmbetul ei ironic, la balivernele pe care le-am îndrugat în re?ea pe cele mai diverse teme ?i altele f?r? sens ?i form?. În cele din urm? adorm pe câteva scaune a?ezate unul lâng? altul.
Dizgra?ios, atipic ?i desprins de prezentul oricui altcuiva. Un prezent propriu care nu se mai termin?, inhibat pân? la nebunie de privirile indiscrete ale spectatorilor pasageri.


CAPITOLUL III
M-am trezit mahmur, neb?rbierit ?i cu gândurile cele mai negre. Trebuia s? fie o toalet? în cocina asta, s? pot m?car s? m? sp?l pe fa?? ?i pe mâini. La o cercetare sumar? am g?sit-o, dar dup? cum era de a?teptat utilit??ile nu func?ionau. Toate aceste mici nevoi m-au trezit la realitate. Nu luasem nici o decizie, doar m? îmb?tasem c? un porc. O camera de motel închiriat? pentru câteva zile ar fi fost o idee bun?. Nu se punea problema banilor deocamdat?, trebuia doar s? m? calmez ?i s? încep o serie de ac?iuni concrete care s? duc? la ceva coerent. Am scos unul din pliantele luate de la cer?etor ?i l-am privit distrat. Promovau un grup hotelier care de?inea ni?te moteluri în zona, nu departe de aici. M-am bucurat f?r? s? ?tiu prea bine de ce, ?i am hot?rât s? merg într-acolo. Dac? be?ia m-a f?cut mai confuz, poate c? un somn bun într-un loc îngrijit, dup? un dus fierbinte, va folosi mai mult. Nu are cum s? fie mai r?u decât aceast? noapte sinistr?. În timp ce m? îndrept spre ie?ire observ pe una din mese un obiect care-mi atrage aten?ia. E o cheie destul de frumos alc?tuit?, cu multe ornamente, probabil veche dup? patina. St?tea al?turi de buc??i de material textil, lemn ?i hârtie creponat? dar am observat-o pentru c? nu apar?inea locului. Am decis s-o iau cu mine, f?r? s? ?tiu prea bine de ce. În momentele de panic? sau de confuzie pu?ine sunt lucrurile pe care le faci sub imboldul ra?iunii. Dar de?i panica ?i confuzia au trecut, a r?mas mahmureala ?i sentimentul de total? inutilitate pentru orice a? întreprinde. Trebuie s? încerc s? controlez asta cumva, pentru c? altminteri mai bine închei socotelile chiar acum, îmi spun, amintindu-mi de arma din buzunar. Sunt curios dac? chiar func?ioneaz?, a?a c? o scot din buzunar, o orientez spre un mic îngera? sculptat în piciorul unei mese ?i ap?s pe tr?gaci. Ap?s degeaba, pentru c? are o piedic? se pare pe undeva. Rezolv problema ?i repet gestul, de aceast? dat? cu succes. Îngera?ul zboar? în mii de buc??i ?i masa se pr?bu?e?te cu zgomot. Nu am auzit îns? sunetul impu?c?turii. Se pare c? toate armele construite de la un moment dat aveau amortizorul încorporat. Logica simpl? spune c? în cazul în care folose?ti o arm? pentru ap?rare ti-ai dori s? faci cât mai mult zgomot, pentru un eventual proces, sau pentru a alarma vecinii ori trec?torii. Dar într-o lume cu obsesii criminale e o inven?ie extrem de util?. Verific înc?rc?torul ?i se pare c? mai am opt cartu?e. Oricum, pân? nu le folosesc nu am de unde s? ?tiu dac? sunt oarbe ori adev?rate, dar m?car am certitudinea c? e în stare de func?ionare. Ies în strad? ?i merg spre sta?ia de autobuz. Hot?r?sc s? trec întâi pe la activator s? cap?t acces la bani, s? aflu mai multe despre monezi.E pustie, m? întreb ce or? e. Aici nu ?tii niciodat?. E important de aflat totu?i, pentru c? programul activatorilor e fix ?i dac? ajung acolo la ora nepotrivit? va trebui s? a?tept f?r? rost. Nu am telefon mobil, faptul c? stau acas? tot timpul îl face inutil. Hot?r?sc deci s? mai aman ?i m? sui în autobuz cu inten?ia de a-mi lua o camera la motel. Sunt neb?rbierit, m? simt foarte r?u dar am ie?it din starea de panic? ?i am început s? gândesc ra?ional. Trebuie s? aflu despre ce e vorba dac? vreau s?-mi continui via?a. Asta m? face s? gândesc c? nu am ceea ce s-ar putea numi o via??. Nu am nimic de aparat, nimic la care s? revin, nimic de pierdut. În fond a? putea s? m? înec în alcool în continuare ?i s? merg mai departe ca ?i cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar simt c? nu pot tr?i în felul ?sta. Cu o amenin?are permanent? deasupra capului care poate însemna orice ?i se poate concretiza oricând f?r? c? eu s? pot face nimic. Pentru c? sunt alcoolic, vorbesc mult, f?r? rost ?i f?r? acoperire pentru ce spun. Asta e primul fir de gândire pe care simt nevoia s? îl urmez. În interven?iile mele pe forumuri am dat tot ce era mai bun din mine, iar în aceste momente e posibil s?-mi fi f?cut "prieteni fideli" despre care nu ?tiu nimic. ?i chiar dac? a? ?ti, tot nu mi-ar sluji probabil la ceva. Unde sunt implicate for?e de felul celor cu care am luat contact, situa?ia e cu siguran?? complicat?. Toate gândurile astea m? descurajeaz?. Sunt be?iv, indiferent, nu lipsit de inteligen?? dar cu o important? doz? de prostie izvorât? din naivitate ?i superficialitate, del?s?tor ?i f?r? vreo pasiune mistuitoare. Iar pân? acum nu am dat probe de mare îndr?zneala sau caracter care s? m? încurajeze în demersurile mele de aflare a adev?rului. Dar nu mai am nimic de pierdut ?i nici altceva de f?cut, deci c?utarea adev?rului e singur? op?iune. Tot ce pot s? sper, e s? nu m? g?seasc? el întâi, ?i asta e o motiva?ie suficient de puternic? pentru a continua.
M? urc în autobuzul gol ?i continui s? meditez la situa?ia în care m? aflu ?i la cauzele ei profunde, dac? exist? a?a ceva. Dar nu am nici o garan?ie c? e la mine cheia spre lini?tea pe care mi-o doresc. Asta îmi aminte?te de cheia pe care am g?sit-o în localul p?r?sit. O scot din buzunar ?i o privesc mai cu aten?ie. E destul de rudimentar alc?tuit?, cu o concep?ie robust?, are ?i ornamente delicate si totul pare foarte vechi dup? patina. Se vede c? a fost utilizat? intens mult? vreme. Privind-o mai cu aten?ie observ o mic? inscrip?ie pe una din fe?e. BDF483. O pun la loc în buzunar ?i cobor aproape de motel. Pe drum intru într-un mic magazin ?i fac ni?te cump?r?turi de baza. Obiecte de toalet?, câte ceva de mâncare, ni?te beri, tot ceea ce cred c? mi-ar folosi în diminea?a asta. Motelul e la câteva sute de metri distan??, înconjurat de un gard metalic, marcat de sculpturi moderne integrate în decor. Din câte am în?eles din pliant, destina?ia acestuia a fost conceput? special pentru întruniri de tot felul, ?i în restul timpului este pustiu probabil. Nu am nevoie decât de o camera cu du?, eventual un computer s?-mi pot verific? mesageria. Toat? obsesia cu c?utarea adev?rului s-a transformat în nimic, într-o stare de grea?? ?i de oboseal?. Nu aveam o via?? extraordinar? nici înainte, acum nu mai am nici atât. Asta m? face s? m? gândesc la vremurile trecute ?i m? întreb dac? într-adev?r am fost fericit vreodat?. Un avantaj tot exist?, letargia s-a dus. Ac?ionez aproape robotic, f?r? con?tiin?a care în mod firesc înso?e?te ac?iunile unui om aflat într-o stare obi?nuit?. Un lucru e sigur. Am fost pus f?r? voia mea într-o situa?ie c?reia va trebui s?-i fac fa??. Poate c? o ierarhie a priorit??ilor mi-ar fi de folos, dar în mod straniu asta pare a se aranja în mod natural. Pornesc de la premisa c? orice gre?eal? se pl?te?te f?r? s? ?tiu îns? precis care a fost gre?eala ini?ial?, cea care m-a adus aici. Sunt ?i eu prins în sistem c? oricine altcineva, acum ?tiu asta, un sistem pe care nu l-am creat eu, ?i care lucreaz? dup? propriile reguli. A fost înaintea mea ?i cu siguran?? îmi va supravie?ui. Dar asta nu depinde de mine ?i oricum nu are nici o important?. Poate c? fiecare î?i tr?ie?te propriul vis care se sfâr?e?te odat? cu el. Dar nu de lucrurile ce ?in de visare trebuie s? m? ocup acum, ci de cele ce ?in de supravie?uire. În fa?? motelului o prostituat? îmi zâmbe?te obscen, folosindu-se de farmecele profesionale marcate de o profund? ?i dureroas? experien?? care se vede clar, chiar ?i prin machiajul gros. M? atrage la fel de mult c? ?i gardul de care st? rezemat?, dar îi zâmbesc ?i eu ?i îmi v?d de drum. Asta m? face s? cred c? mi-ar prinde bine compania unei femei, dar în aceste condi?îi neclare e ultimul lucru care îmi lipse?te. E important s?-mi p?strez luciditatea, s? nu m? las prins în lucruri f?r? leg?tur? cu l?murirea situa?iei. Tipul de la biroul de primire e foarte amabil. Îmi pune întreb?rile de rutin?, completez un formular ?i merg s? îmi iau camera în primire. Pe holuri miroase vag a mâncare, au ?i un restaurant în acela?i corp de cl?dire, iar asta îmi aminte?te de cantina ?colar?. Am f?cut o ?coal? de cartier ?i câteva amintiri r?zle?e din acele vremuri m? fac s? m? simt ceva mai bine. Nimeni pe lumea asta nu ?tie totul în fond. Camera e mic?, dou? paturi pe m?sur? ei, o cabina de du?, o m?su??, un tablou abstract, televizor ?i un computer. Am pl?tit pentru trei zile.
Îmi fac un du? ?i încerc s? m? relaxez apoi m? conectez la computer. Nu ?tiu ce caut prin mailuri, de obicei sunt impersonale ?i f?r? importan??, dar e singura leg?tur? pe care o am cu lumea trecutului. ?i tot prezentul se mi?c? în func?ie de ce s-a întâmplat. Nu g?sesc nimic acolo. Rapoarte seci despre cum evolueaz? lucrarea în care am fost ?i eu angajat, chestiuni birocratice ?i alte lucruri mai putin importante de carte nu am vreme acum. Încerc s? gândesc cât mai limpede. Dar trecutul nu e un lucru simplu de deslu?it. Nu îmi mai apar?ine ?i nu îl pot schimba. Poate c? aici ar trebui s? îmi îndrept aten?ia. C?tre cei care vor control asupra mea folosindu-se de trecutul meu. A?a privite lucrurile un anumit aspect al muncii mele pentru editura începe s? îmi par? un pic straniu. În acela?i moment ni?te b?t?i în u?a îmi întrerup firul gândirii. Sunt îmbr?cat sumar, înc? mahmur dar tensionat ca un arc de ceas. F?r? s? fiu poli?ist sau infractor primul gând e la arma pierdut? undeva printre hainele dezbr?cate în grab?. Nu spun nimic, doar a?tept. B?t?ile se repet? o vreme apoi înceteaz?. E un motel gol mai tot timpul anului a?a c? nu ar fi curios deloc ca grija pentru clien?i s? fie un pic exagerat?. Deschid o bere dar uit de ea. Încerc s? m? relaxez, poate chiar s? adorm. E destul de greu, locul e str?in ?i oricine ar vrea s?-mi tulbure lini?tea, atât cât a mai r?mas din ea, e la o b?taie de u?a distan??.
În cele din urm? m-a luat somnul. Am dormit prost ?i am avut doar co?maruri. M-am trezit obosit ?i înc? mahmur. Am b?ut berea deschis? de cu sear?. E un obicei r?u s? beau bere trezit? dar în anii de continu? be?ie îmi f?cusem multe obiceiuri proaste de care nu mai eram con?tient. Trebuia s? merg s?-mi activez contul la adresa recomandat?. M? sim?eam înc? r?u dar nu vroiam s? mai amân. Am ie?it în coridoarele lungi cu u?i de o parte ?i de alta. Îmi erau, f?r? s? ?tiu de ce, familiare. Poate acelea?i amintiri din copil?rie, f?r? rost în situa?ia teribil? în care m? afl?m. La recep?ie era alt angajat. Trebuia probabil s? las cheia pentru cur??enie ?i am l?sat-o f?r? s? gândesc prea mult. În spa?iul oferit de un hotel intimitatea e închiriat?. Iar arma o aveam în buzunar.
Drumul nu a durat foarte mult, cuno?team loca?ia iar împ?r?irea str?zilor era extrem de simpl? ?i u?or de priceput chiar ?i pentru un copil. O opera?iune de rutin? care dura destul de pu?în, dar nu asta conta, ci informa?iile pe care le a?tept?m cu privire la piesele primite. Era o mic? dughean? la parterul unei cl?diri f?r? reclame, destul de jerpelit?. Proprietarul era la fel ca ?i cl?direa, un b?trânel ce-mi arunc? o privire sever? de cum intrai pe u??. M? l?s? s? a?tept f?r? s? îmi adreseze nici un cuvânt. Nu spusei nici eu nimic, nu m? gr?beam nic?ieri. M-am rezumat s?-i privesc chelia lucioas? care st?tea aplecat? deasupra unui carne?el în care î?i nota de zor tot felul de lucruri.
În cele din urm? a catadicsit s? se ocupe ?i de problema pentru care venisem acolo ?i m-a întrebat ce doresc. Nu i-am r?spuns nimic. I-am întins doar cutia cu piesele. A deschis-o, ?i dup? o privire fugar? aruncat? asupra lor a continuat s? î?i noteze cine ?tie ce în carne?el. Acest dialog al surzilor începea s? m? irite ?i m? întrebam dac? sunt în fa?? omului potrivit. F?r? s? se opreasc? din noti?e spuse dup? o vreme ceva dar cum eram cu mintea foarte greu încercat? pierdusem sensul cuvintelor sale. Dup? pu?in am în?eles ce m-a întrebat dar tot mi-era greu s? îi r?spund.
- Ave?i vreo dependen???
Asta fusese întrebarea.
-Da, alcool.
T?cu un timp apoi reveni.
-Nimic altceva?
Încercasem tot felul de ierburi în perioade mai vulnerabile, dar întrebarea lui era legat? de dependen??. I-am zis c? singurul lucru demn de luat în seama e alcoolul. Nu p?ru s? cread? o iot? dar nu insist?.
-Poate c? ar fi în?elept din partea dumneavoastr? s? renun?a?i la acest viciu.
Lipsi o vreme pentru a le monta în dispozitivul din care urmau s? fac? parte. ?tiam destul de pu?ine despre aceste sisteme de primire. Bijuteriile primite de la clien?i erau montate pies? cu pies? într-un ansamblu apoi urmau un curs despre care nu aveam nici un fel de cunostinta.
Când se întoarse p?rea extrem de îngrijorat ?i preocupat.
-Nu am ce s? va mai spun. Contul dumneavoastr? a fost activat pentru consum.
F?r? s? mai zic nici eu nimic am p?r?sit magazinul ?i m-am îndreptat spre camera de motel. Îmi spusese destul ?i f?r? nici un motiv aparent m-am gândit imediat la arma din buzunar. Nu ?tiam ce s? fac înc?, nu îmi folosea la absolut nimic, m? gândeam la ea c? la un pericol. Un individ înarmat care nu ?tie s? foloseasc? o arm? e mai vulnerabil cu ea decât f?r? ea.
Oricum aflasem lucruri noi. Erau mii de ora?e stat pe planet? fiecare având mai multe rânduri de servicii secrete fiecare cu func?ia sa. Cel pu?in cu asta se l?udau politicienii în demersurile lor de a convinge lumea c? traiul tuturor e sigur c? gravita?ia. A intra în aten?ia acestora nu însemna îns? siguran?? ci pericol. Unul de moarte. Criminalitatea organizat? era ?i ea foarte bine dezvoltat? ?i ancorat? în traficul de droguri iar asta nu era o noutate pentru nimeni. Noutatea venea din faptul c? pe urmele lui erau fixate organiza?ii care aveau ca îndeletnicire colateral? ?i adeseori principal? - moartea. Acum nu primise decât o confirmare a ceea ce b?nuise de la începutul acestei situa?ii despre care nu ?tia nimic. Puteai s? fii în aten?ia serviciilor secrete sau a organiza?iilor criminale f?r? s? afli niciodat? de asta. Poate doar cu o secund? înainte de a muri. Lucrul straniu venea din alt? parte îns?. Din faptul c? toat? aceast? lume misterioas? era condus? de legi care din când în când puteau fi întrevazute. De?i nu î?i dorea cu orice pre? s? tr?iasc?, nu avusese niciodat? o via?? prea bun?, situa?ia îl speria în aceea?i m?sur? în care îl ambi?iona. Nu de?inea leg?turi cu aceste medii iar dac? prezenta interes pentru ele însemna c? se afl? în posesia unui lucru important de care nu avea cuno?tin??. Oricum ar fi stat cu adev?rat situa?ia era u?or de notat c? e chiar în mijlocul unui r?zboi al informa?iilor de care probabil depindea ?i via?a lui. Nu trecutul era important a?a cum b?nuise ci prezentul. Iar prezentul era în permanent? mi?care influen?at în continuu de for?e incontrolabile ?i imprevizibile.
Constat? rapid c? a în?elege despre ce e vorba nu îi dadea nici un fel de u?urare, nici un fel de eliberare ?i mai important decât toate nici un fel de viitor. Ar fi putut s? se sinucid? chiar în seara aceea ?i s? le provoace tuturor o pagub?. Gândul îl f?cu s? izbucneasc? în râs, mai ales c? habar nu avea în ce ar fi constat acea pagub?. Oricum pe lumea asta nimeni nu face nimic gratis decât nebunii, deci mizele erau probabil mari c?ci nu avea de-a face cu nebuni. Hot?rî s? cumpere alcool în pofida sfatului primit, c?ci mare lucru nu mai avea de pierdut. Nu afli în fiecare zi c? e?ti un mort viu în a?teptarea unui eveniment care s? l?mureasc? definitiv paradoxul.
În drum spre motel am cump?rat alcool de la acela?i magazin, am salutat pe tipul de la recep?ie, am parcurs acelea?i coridoare îmbibate cu miros de mâncare ?i m-am închis în camer?. M-am îmb?tat ca niciodat?, cu înghi?ituri lungi, pân? am ajuns atât de ame?it încât abia m? mai puteam ?ine. Nu a fost îns? ce a?tept?m. Acela?i rezultat l-a? fi ob?inut ?i dac? m-a? fi învârtit insistent în jurul propriei axe, ba ar fi fost poate mai bine. Nu reu?eam s? g?sesc nici un gând încurajator. Poate doar ideea c? în cazul în care r?mân în via?? va trebui s? lupt cu situa?ia, oricare ar fi ea, indiferent de ?anse. Exista ?i o parte bun? dac? lucrurile puteau fi privite astfel. Toat? via?a fusesem un individ ?ters, lipsit de importan??. Nu prezentasem interes pentru nimeni, cu excep?ia oamenilor cu care lucram în mod obi?nuit din motive profesionale. Brusc m? trezisem în mijlocul unei pove?ti abracadabrante, în aten?ia unor persoane care nu se l?sau u?or impresionate ?i despre care b?nuiam c? m? urm?resc în permanen??. În lipsa unor realiz?ri notabile era ceva ?i asta. Chiar gândul mor?ii arat? parc? mai suportabil când e?ti considerat important. Oricum, aveam de gând s?-i r?spl?tesc din plin. Nu eu îi târâsem în aceast? poveste. Nici nu a? fi avut cum.
Nici nu ?tia de unde ar putea s? înceap? aceast? munc? de c?utare. Doar printr-un singur etaj puteai r?t?ci zile întregi. Dup? un ra?ionament simplu ar fi trebuit s? existe la baza imensei cl?diri ni?te ie?iri dar asta nu însemna c? cei care o construiser? gandisera astfel. Erau foarte multe aeroporturi, dintre care multe private. G?sirea lor avea s? fie o sarcina u?oar?, gaseai reclame peste tot, trebuia s? fie m?car unul care s? te poat? l?sa în jungla de afar?. Începu s? caute febril firme de specialitate dar descoperi f?r? prea mare mirare c? niciuna din ele nu presta astfel de servicii. Toate asigurau leg?tur? între ora?e sau circulau doar în spa?iul interior pe etaje ?i nimic mai mult. Nimic care s? îi poat? folosi în acest scop. Poate doar dac? ar fi deturnat unul sub amenin?area cu arma ceea ce în condi?iile în care se afl? nu îi mai p?rea chiar imposibil. Se hot?rî s? viziteze un astfel de aeroport privat. Înainte de a apela la violen?? îi trecu prin minte c? avea bani suficien?i cât s? pl?teasc? pe cineva care s? îl scoat? afar? din acest loc. Trebuia îns? s? se trezeasc? suficient cât s? poat? purta o conversa?ie normal?. În fond era vorba de mai mult, trebuia s? poarte o negociere. Vars? b?utur? r?mas? în toalet? ca s? nu mai fie tentat de ea ?i începu s? caute adresa unui aeroport privat care s? se potriveasc? cumva scopurilor sale. Ceva cât mai s?r?c?cios ?i mai ieftin ar fi fost op?iunea ideal?. În cele din urm? g?si unul la o distan?? destul de mic? de locul unde se afla, probabil c? putea ajunge la pas pân? acolo. Dar înc? se sim?ea r?u. Fa?a se desumflase dar r?m?sese van?t?. Nu avea acum timp de asta. Se sim?ea prea r?u c? s? adoarm? a?a c? începu s?-?i r?sfoiasc? iar coresponden?a f?r? s? ?tie cu exactitate ce caut?. Erau tot felul de mailuri legate de treaba pe care o avusese de f?cut. ?tia cam ce con?in toate, doar limbaj tipizat ?i multe detalii tehnice. Apoi erau cele legate de îmbun?t??irea condi?iilor de mediu pe care le primea regulat ?i le semna aproape automat. Semn? ?i acum din ele f?r? s? se gândeasc? prea mult, distras mai degrab? de starea lui proast? decât de cauze dezinteresate. Era abonat deasemenea la tot felul de site-uri strâns legate de îndeletnicirea lui, dar nici acolo nu era nimic demn aten?ie. Renun?? s? mai caute ?i deschise televizorul în speran?a c? va adormi, lucru care se întâmpl? în cele din urm?.
Tot ce ?tia despre lumea din afara ora?elor erau doar cli?eele obi?nuite. P?duri, animale s?lbatice, un mediu ostil în care supravie?uirea era o chestiune de zile. Avea minime cuno?tin?e de istorie, suficient cât s? ?tie c? toate astea st?teau a?ezate pe locul unde alt? dat? se aflau ora?e întinse . Unele din ele fuseser? dinamitate, altele înghi?ite de jungl? ?i mâncate de timp. Cel pu?in a?a se spunea. Începu s? caute în re?ea date dar erau doar pliante ?i lucruri f?r? nici o consisten??, câteva poze pe care le ?tia dintotdeauna ?i texte care deveniser? plictisitoare ?i arhicunoscute. Nu îl preocupase asta niciodat? dar acum îi veni în minte c? e vorba doar de propagand?. Cu atât mai mult cu cât nu exista nici un fel de informa?ie despre o posibil? ie?ire în acest mediu, fie el ?i extrem de ostil a?a cum era prezentat. Dac? toate erau minciuni atunci se ridica întrebarea care este adev?rul? Ce se afl? în afara ora?elor etajate în cazul în care ar fi putut g?si o ie?ire spre aceast? lume?
Am adormit în cele din urm?. Diminea?? am avut mari probleme în a recunoa?te locul ?i a lega gânduri coerente. Dealtfel în acest scurt timp în?elesesem c? toate grijile mele sunt lipsite de importan??. Nu eu f?ceam jocurile. Puteam cel mult s? le încurc dar nici asta nu era sigur. M-am decis s? caut o ie?ire în afara spa?iului ora?elor. Aici totul era controlat ?i ac?iunile mele ar fi sfâr?it prost. Dac? m? vroiau atât de mult nu aveau decât s? s? vin? dup? mine, eventual pe lumea cealalt? în cazul în care nu reu?eam s? ies de-aici viu.
Sugestie de fier ?i sunet înfundat latr? din mine la c?p?tâiul unui mort, aruncând în derizoriu fantoma care st?, a?teptând s? se r?ceasc?. Peste toate, lini?tea obligatorie url? lugubru.

Va urma