proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

S? ne amintim de sacrificii, poate ar mai trebui ?i altele!

Filozofia sacrificiului este similar? cu a unui concurs la care prime?te premiu cel de pe ultimul loc, dar f?r? ca, ini?ial, acesta s? ?tie. Omenirea a tr?it multe momente de congestie, când s-a stârnit o furie a celor mul?i, aleargând dup? ceva, ?i dintr-o dat?, dintr-o scânteie de geniu a cuiva, care nu mergea în direc?ia celor mul?i, ?i care schimb? direc?ia. Cel care realizeaz? aceast? reorientare se sacrific? coform vechilor reguli, dar devine erou în viitor. Proverbul românesc „Cel din urm? va fi cel dintâi” con?ine o mare doz? de adev?r, în acest sens.
Sunt multe exemple cunoscute, dintre care o s? aleg câteva, în ordine cronologic?, chiar dac? interifluen?area lor este pu?in probabil?, acestea desf??urându-se cu mult înainte de globalizarea circula?iei informa?iei.

Socrate - sacrificiul vie?ii pentru democra?ie ?i justi?ie

Este de notorietate istoric? via?a lui Socrate (470 î.Hr.- 399 î.Hr.), filosof din Grecia antic?, care a influen?at decisiv civiliza?ia ultimilor circa 2500 de ani. Dar, dac? via?a ?i activitatea acestuia a fost unanim apreciat?, moartea lui, în urma a ceea ce a devenit notoriu ca “Procesul lui Socrate”, i-a contrariat pe foarte mul?i. Condamnarea în?eleptului ?i moartea lui, bând cucuta (399 î.e.n.) a umplut de mâhnire pe to?i concet??enii care l-au cunoscut. La Ate¬na, în semn de doliu na?ional, teatrele ?i palestrele s-au închis, m?suri cu totul excep?ionale pentru acele timpuri. Dispari?ia lui So¬crate de pe scena lumii grece?ti a reprezentat unul din momentele tulbur?toare din istoria umanit??ii. Este meritul nepie¬ritor al lui Platon ?i Xenofon de a ne fi transmis date despre ultimele momente din via?a b?rbatului „cel mai liber, cel mai drept ?i mai în?elept", a?a cum l-a proclamat oracolul lui Apollo de la Delfi, c?zut prad? mentalit??ii unei p?r?i din po¬pula?ia Atenei, agitat? de unii demagogi malefici.O personalitate de anvergura lui Socrate nu putea s? nu ajung? s? fie urât? de vanito?i ?i, mai ales, neîn?eleas? de spiritele m?rginite, care vedeau în el doar un parazit ce se slujea de ironie, î?i atr?gea simpatia tinerilor ?i constituia un pericol pentru ordinea social?. În anul 398 î.Hr., Socrate a fost acuzat c? se face vinovat de crima de a nu recunoa?te zeii recunoscu?i de cetate ?i de a introduce divinit??i noi, în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa pentru aceste învinuiri era moartea.
Prin înv???turile sale, el contribuise major la constituirea primei democra?ii din istorie, f?cuse mari eforturi pentru educarea politicienilor ?i introdusese principiile de baz? ale unui început de drept penal. Conform acestora, justi?ia trebuia s? fie unul din instrumentele cele mai importante ale noului tip de societate, f?r? de care democra?ia se transforma în anarhie.
Pus în fa?a acuza?iilor aduse, de?i era con?tient c? i se face o mare nedreptate, a refuzat oferta f?cut? de acuzatori, de a r?mâne în via?? în schimbul renun??rii la convingerile ?i activit??ile sale. ?i-a sacrificat astfel via?a. Aceasta se întâmpla înaintea apari?iei cre?tinismului.

Isus Christos - sacrificiul vie?ii pentru umanitate

Chiar dac? între Isus Christos cel istoric (4 î.Hr.-30 d.Hr.), un fost un predicator evreu din Galileea, Iudeea, care a tr?it în timpul ocupa?iei romane a Israelului ?i care a fost crucificat la Ierusalim, ?i personajul religios biblic cu acela?i nume exist? multe deosebiri, constatate de istorici, ideea pentru care acesta a luptat ?i influen?a asupra evolu?iei ulterioare a omenirii au fost uria?e. Ar fi o blasfemie s? intru în detaliile unanim cunoscute, dar men?ionez numai semnifica?ia momentului, c? atunci când era o tensiune social? de nu se mai putea tr?i, când în mod obi?nuit se omorau oameni lovindu-i cu pietre, El propovaduia “întoarcerea ?i a celuilalt obraz”.

Francisc din Assisi – sacrificiul propriet??ii pentru credin??

San Francesco d'Assisi, pe numele s?u laic Giovanni Bernardone, (1182-1226) este întemeietorul Ordinului Fra?ilor Minori, ordin c?lug?resc cunoscut sub numele de Ordinul franciscan. El a renun?at la bunurile p?mânte?ti ?i s-a autodezmo?tenit deoarece tat?l s?u era potrivnic convingerilor sale religioase. În schimbul luxoaselor haine de mai înainte, îmbrac? hainele celor mai s?raci dintre s?raci. Dup? o scurt? ?edere în m?n?stirea San Verecondo din localitatea Vallingegno, se îndreapt? spre Gubbio, unde se pune în slujirea lepro?ilor din lazaretul de la Vittorina.
Toate acestea se petreceau într-o perioad? când în cadrul Bisericii Catolice avea loc o mare disput? având ca subiect dac? este bine ca reprezentan?ii acesteia, s? de?in?, sau nu, mari bog??ii, în discrepan?? cu s?r?cia unei mari p?r?i a societa?ii din acele vremuri.

Sřren Aabye Kierkegaard – sacrificiul iubirii pentru filozofie

Sřren Aabye Kierkegaard (1813-1855) a fost un filozof, scriitor ?i teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concep?ia sa filozofic? asupra constrângerii omului de a-?i alege destinul, a exercitat o influen?? hot?râtoare asupra teologiei ?i filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existen?iale.
Una din tezele sale filozofice se refer? la tipologia rela?iei dintre b?rbat ?i femeie. Astfel, el considera c? femeia intr? în idealitatea b?rbatului, îl înal?? pe culmile crea?iei ?i tr?irii, îl face un geniu, doar prin intangibilitatea sa, prin elementele negative ale rela?iei: refuzul iubirii, în?elarea acestuia etc. În cazul, considerat tradi?ional fericit, cel al iubirii reciproce, care conduce la c?s?torie, la scurt timp dup? aceea, femeia iese din idealitatea b?rbatului ?i nu mai reintr? decât în cazul mor?ii acesteia, dac? aceasta o precede pe cea a lui. Astfel, filozofia iubirii la Kierkegaard începe acolo unde la al?ii se termin?. Cazurile fericite ale iubirilor célèbre, care se termin? cu “… ?i au tr?it ferici?i pân? la adânci b?trâne?i.”, sunt contrazise de p?rintele existen?ialismului modern. În acest context, el rupe rela?iile cu iubita sa Regine Olsen, dup? ce aceasta acceptase logodna ?i cererea în c?s?torie, de?i o iubea din toat? inima ?i i-a p?strat iubirea pe toata durata vie?ii.
Consecvent tezei sale, c? dup? c?s?torie ea va ie?i, la scurt timp, din idealitatea sa, a preferat refuzul unei iubiri împlinite finalizate prin c?s?torie.
În lumea artistic? este acceptat? aceast? idee ?i circul?, pe acolo, zicala: “Nu face?i sex cu muzele! Pute?i pierde o muz? bun? pentru un sex r?u.” . Aceasta poate fi o explica?ie a faptului c? Titu Maiorescu, filozof de ?coal? germanic?, unde erau bine cunoscute ideile lui Kierkegaard, s-a opus permanent c?s?toriei dintre Eminescu ?i Veronica Micle.

Mahatma Gandhi – sacrificiul vie?ii pentru independen??

Mahatma Gandhi (1869-1948), p?rintele independen?ei Indiei ?i ini?iatorul mi?c?rilor de revolt? nonviolente. Prenumele de „Mahatma“, nu este cel real, în sanscrit? înseamn? „marele suflet“, i-a fost dat de marele poet indian Rabindranath Tagore. El provenea dintr-o familie indian? din p?tura superioar? a societ??ii, apar?inând castei negu??torilor. Tat?l lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar, în statul Vankaver. Dup? frecventarea colegiului „Samaldas“ din Bhavnagar, studiaz? dreptul la Universitatea din Ahmadabad ?i University College London ?i practic? pentru scurt timp avocatura în Bombay, actualul Mumbai. Fiind confruntat cu o realitate teribil?, mii indieni sunt victime ale segrega?iei rasiale, ceea ce îl determin? s? se angajeze în lupta împotriva domina?iei britanice. Metoda de lupt? a fost una total neobi?nuit?: a renun?at la alimentele ?i la îmbr?c?mintea de tip european, ?i-a schimbat modul de via?? modern, dormind pe strad?, la un loc cu popula?ia s?rac?, devenind un idol al acesteia. A reu?it s? domine spiritual imensa popula?ie indian?, reu?ind s? ob?in? independen?a prin mijloace pa?nice, convingându-i pe cona?ionalii c? trebuie s? fie uni?i ?i s? îi urmeze ideile, iar pe britanici c? acel popor nu o s? mai poate fi condus de ei, acordându-le independen?a. A avut o idee genial? de cre?tere a entropiei sociale prin ridicarea acceptan?ei în defavoarea for?ei.
La scurt timp dup? ob?inerea independen?ei, a fost ucis de un maniac.

În prezent - sacrificiul viitorului de dragul prezentului

Aceste exemple de întâmpl?ri, în urma c?rora acele personaje istorice au devenit adev?rate mituri, dovedesc c? sacrificiul este o metod? de impunere a marilor idealuri, de confirmare a unor idei radicale,
Societatea contemporan? este confruntat? cu provoc?ri de talia celor descrise în exemplele de mai sus. Globalizarea, impus? deja în domeniul informatic ?i destul de avansat? în domeniul resurselor de tot felul, inclusiv cele umane, conduce la impunerea unui sistem social neo-existen?ialist, bazat pe ?inte individuale, în detrimentul celor colective. În acest context vor trebui f?cute multe sacrificii de adaptare, care înc? nu se simt ?i nu sunt con?tientizate.
Deocamdat?, nu se observ? decât o form? de "sacrificiu", dar în sens învers, adic? de sacrificare a viitorului de dragul prezentului. Este o form? antientropic? care nu va conduce la nimic bun.