Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Prima zi la munte

de Viorel Darie

Prima zi la munte

Era pentru prima dat? când Ionu? fusese adus la bunicii care locuiau la munte, poate ?i din cauz? c? pân? atunci copilul crescuse mai mult la bunicii dinspre mam?, din Cartierul Drumul Taberei din Bucure?ti. Era mai aproape de p?rin?i, care, s?rmanii, aveau servicii ce-i ?ineau departe de cas?, de diminea?? pân? sear?, ?i de-abia reu?eau s?-l recupereze pe Ionu? de la bunici, m?car pentru cele dou? zile de week-end. Nu mai avea doi-trei ani?ori acum, crescuse în cei ?ase ani bini?or, era iste?, încercase deja toate jocurile posibile de pe iPhone-ul m?micii ?i de pe tablet?. Stricase deja o sumedenie de ma?inu?e, p?pu?i, juc?rii ?i lego-uri, încât acum nu mai g?sea nicio pl?cere în ele ?i-?i dorea altceva, ceva nou, nici el nu ?tia ce.

Se întâmplase ca în vara când împlinise ?ase ani, p?rin?ii s? fie nevoi?i s?-l duc? s? stea la ceilal?i bunici, dinspre tat?, care tr?iau tocmai la marginea de sus a ??rii, în Bucovina, într-un sat frumos din Obcinele Bucovinei, satul Demacu?a, apar?inând comunei Moldovi?a. Ajunsese cu bine la bunici acas?. C?l?toriser? de la Bucure?ti, în tren, chiar împreun? cu bunica, venit? anume la Bucure?ti, s?-l ia în provincie. C?l?toriser? cu trenul pân? la Vama, iar de acolo luaser? un microbuz care îi dusese una-dou? la Moldovi?a. Din centrul comunei, g?siser? o ma?in? de ocazie, care îi dusese chiar pân? la ?coala cea de 4 clase din Demacu?a. Partea mai nepl?cut? era c?, de la ?coal? ?i pân? acas?, mai era cale lung?, cam o jum?tate de or? de mers pe un drum de c?ru?? pe lâng? un pârâu, apoi trebuiau s? urce piepti? coasta muntelui unde era în?l?at? casa bunicilor.

Dac? pân? aici Ionu? mai scâncise, apoi mai dormise în tren ?i în microbuz, acum, când s? urce muntele, sim?i, deodat?, c?-l dor picioru?ele. ?i ce mult mai avea de urcat pân? sus, pe coama muntelui!

- Bunica, nu pot s? mai merg, nu mai simt picioarele! zise Ionu? scâncind, c?zând în iarb?.
- Hai, puiul meu! Hai, mai încearc? un pic. Acu?i ajungem acas?!

- Nu, bunica, de-aici nu pot s? m? mai mi?c! Stau aici pân? diminea?a!
- Bine! Dac? zici tu c? stai aici, eu urc încet acas?, c? am saco?ele astea mari ?i grele cu h?inu?ele tale. Apoi trimit pe bunicul t?u s? te caute, s? te ia de-aici ?i s? te aduc? în spinare acas?.

Bunica nu st?tu de tocmeal?, tot urca la deal câte un pic ?i se tot uita viclean? în urm?, s? vad? ce face nepotul ei. Lui Ionu? nu-i venea a crede c? bunica chiar îl las? acolo. Dac? îl pap? vreo dihanie, ceva, o vulpe, un lup!...

Când se uit? bunica înc? odat? în urm?, îl v?zu pe Ionu? c? se ridicase din iarb? ?i începu s? fac? pa?i mici în sus, în urma ei. A?a c?, se pref?cu c? nu vede c? el vine dup? ea, îns? mergea încet, s-o poat? ajunge. În curând îl sim?i pe Ionu? aproape, în urma ei.

- Bunica! De ce sunt a?a de mici c?su?ele pe dealul acela?
- Care c?su?e ? Aha, alea ? P?i acolo e departe, e alt deal, de-aceea casele se v?d mici…

- Dar v?d o p?dure acolo, nu vine lupul s? m?nânce copii?
- Vine ?i lupul, dar ia numai copii obraznici !

Aici chipul lui Ionu? se întunec?. Oare el ce fel de copil este, cuminte sau obraznic ? Oare pe el nu-l are lupul în vizor ?

- Bunica, promite-mi c? nu m? la?i afar?, noaptea, s? m? g?seasc? lupul !
- Nu, dragul meu ! Dac? e?ti cuminte, nu te las? bunica afar? singur, noaptea!

- Dar am auzit c? lupul vine în sat ?i ziua…
- Stai lini?tit, b?iatul meu! Ziua nu vine lupul! De când tr?iesc în satul asta, n-am v?zut lup în n?miaza mare prin sat…

Cu vorbele astea, copilului îi mai veni inima la loc. Deci, se poate umbla în lini?te prin sat, pe timp de zi.
Merser? a?a la deal, mai cu greu, mai vorbind, pân? se v?zur? aproape de culmea muntelui. O boare r?coroas? de sear? îi f?cu s? uite de oboseal? ?i s? se bucure de minunata priveli?te din jur. Copilul, v?zând cât? iarb? ?i câte flori cresc pretutindeni pe paji?ti, prinse puteri ?i deveni deodat? dornic s? vad? ?i s? cerceteze toate ierburile ?i toate florile din drumul lor.

În sfâr?it, dup? înc? un scurt efort, se v?zur? acas?, la bunici.

Sosir? la timp acas?. În curând se însera, întunericul se l?sa repede afar?, a?a c?, ce au reu?it s? mai fac? în seara aceea a fost ca bunica s? încropeasc? ceva de mâncare, s?-i spele micu?ului Ionu? picioru?ele obosite ?i s?-l g?teasc? de culcare. A?a dormi el neîntors, pân? diminea??, prima sa noapte la munte.

(din volumul "Bucovina - plai de basm si dor")

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro